11,501 matches
-
One" de Carmen Vioreanu, de pildă, nu "discotecismul", vizual și auditiv abundent, compromite, împinge în derizoriu, ci faptul că mijloacele folosite nu devin semn teatral, nu se constituie ca un limbaj autonom, rolul lor fiind doar acela de a crea confuzii. În fond, aceasta e și primejdia pe care o prezintă asemenea "produse" de serie. Despre Carmen Vioreanu, ca să nu săvârșesc cumva o nedreptate, aș dori să se rețină, toutși, că e o foarte bună traducătoare de dramaturgie contemporană. Revin la
D'ale carnavalului și mai multe paranteze by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/8763_a_10088]
-
baza acestei comparații, aș fi fost tentat să răspund că i s-a întâmplat literaturii române postdecembriste (din 1989 până astăzi) cam ceea ce i s-a întâmplat literaturii române imediat postbelice (din 1945 până prin 1965). Similitudinile sunt atât de numeroase (confuzia valorilor, atitudinea antiestetică, predominant politică sau morală, contestarea marilor scriitori ai perioadei anterioare, dislocarea modernismului întâi de către proletcultism, iar mai recent de către postmodernism, revizuirea canonului etc.) încât nu poți să nu accepți ideea că istoria se repetă, în forme derutante
Ce s-a întâmplat cu literatura română în postcomunism by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8755_a_10080]
-
din 1990 până în 2000, pentru publicul cititor a contat prioritar numai literatura care depunea mărturie despre suferința omului în comunism. Dacă autorul mărturiei nu era scriitor era cu atât mai bine, cu atât era mai credibil. În atmosfera de derută, confuzii și contestații generale (toată lumea contesta pe toată lumea), cititorul român și-a pierdut încrederea în scriitorul român, poate și din motivul pentru care un român nu are încredere în alt român. Dar, oricum, motivația specifică decurgea din pierderea încrederii în literatura
Ce s-a întâmplat cu literatura română în postcomunism - Simptomatologie generală by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8783_a_10108]
-
se întinde în față, pînă la limanul optimist al perpetuării unui ideal. Iată un motiv pentru care, în actuala stare de degringoladă ideologică, istorici ca autorul volumului Cine ne scrie istoria? ne pot servi drept jaloane menite a ne diminua confuzia. Într-o lume în care idealul a căpătat o tentă reacționară (oamenii cu idealuri sunt un potențial pericol prin simplul fapt că nu pot fi manipulați cu aceeași ușurință ca restul), o lume în care tradiția e asimilată cu o
Un autor de viitor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8775_a_10100]
-
efort. El își amăgește interlocutorul că arta este tocmai ceea ce acesta bănuia demult, adică o copie limpede a realității, un act mimetic desăvîrșit, o dublare a naturii printr-o imagine de o fidelitate care, la un moment dat, poate genera confuzii. Tocmai acest mecanism al imitației și această consecință ultimă care este confuzia sînt, la urma urmelor, factorii psihologici pe care se construiește arta lui Bitzan. însă artistul deplasează net zonele de interes și perturbă cu desăvîrșire toate reperele. El separă
Ion Bitzan, între creație și mimesis by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8794_a_10119]
-
demult, adică o copie limpede a realității, un act mimetic desăvîrșit, o dublare a naturii printr-o imagine de o fidelitate care, la un moment dat, poate genera confuzii. Tocmai acest mecanism al imitației și această consecință ultimă care este confuzia sînt, la urma urmelor, factorii psihologici pe care se construiește arta lui Bitzan. însă artistul deplasează net zonele de interes și perturbă cu desăvîrșire toate reperele. El separă natura neutră, anonimă și indiferentă în sine, care secole de-a rîndul
Ion Bitzan, între creație și mimesis by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8794_a_10119]
-
inventarul de budoar și tot ceea ce universul artificial oferă în ansamblu și în amănunt se preschimbă, printr-o halucinantă construcție mimetică, în opusul desăvîrșit al originalelor: în iluzie pură, în gratuitate absolută, în joc dramatic cu absurdul și cu fatalitatea. Confuzia inițială, oscilațiile percepției și continua glisare între obiectul real și ficțiunea imaginii, sprijinite și întreținute de artist printr-o manualitate și printr-o capacitate de adaptare la spiritul formei și la somațiile materiei cu totul ieșite din comun, se transformă
Ion Bitzan, între creație și mimesis by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8794_a_10119]
-
din delicatețe și din pudoare, îl ascunde, cu mult rafinament, sub falsa glacialitate a rigorilor matematice. Asemănător poetului, și nici nu ar avea cum să fie altfel, este și combatantul și omul de atitudine Barbu Brezianu. În acest deceniu de confuzie, în care infracționalitatea a ieșit la lumină și s-a instituționalizat din pricina slăbiciunii instituțiilor, a vagului legislativ, dar și a intruziunii politicului dincolo de spațiul său de competență, Barbu Brezianu a fost una dintre conștiințele cele mai vii și mai puternic
Stingerea lui Barbu Brezianu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8872_a_10197]
-
române. Unele scrise cu cifru, altele fățiș și demistificator, integrarea lor în calapodul antiutopic propus de Crețu implică, în câteva din cazuri, niscaiva eforturi de descompunere a resorturilor reale. Mă gândesc în primul rând la }iganiada, ușor de confundat - și confuzia s-a și făcut, de altminteri, într-o carte a lui George Achim - cu o utopie stricto sensu. Nu voi relua aici demonstrația orchestrată de Crețu. Vă garantez, e pe deplin credibilă și izbutită, cu un discret bemol, totuși, în dreptul
Cronicari moldoveni by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8859_a_10184]
-
lucrării elaborate" (2006, 40). Multe dintre alegerile greșite din prima versiune produceau omonimii sau ambiguități comice: Dacă veți fi făcut teza cu gust..." (2000, p. 200; în 2006, corect, " Dacă ați făcut teza cu plăcere", p. 262). Comică era și confuzia dintre cuvîntul italienesc lasso (din lat. lapsum), cu sensul "perioadă", și anglicismul lasso, care producea în română sintagma "acel lasou de timp" (2000, p. 27) - retradusă acum, corect, ca: "acel interval de timp" (p. 27). Traducerea stîngace risca adesea să
"Teza este asemenea porcului..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9775_a_11100]
-
a cotei unde este instalat steagul, cu toasturi și dineuri, cu autografe și discursuri în plen etc. Separat se derulează filmul paralel al evenimentelor, cu "cei goi și cei morți", cu violența inerentă a confruntărilor, cu momentele de acalmie, de confuzie și imprevizibil. Moartea este cea care face tot acest spectacol mediatic abject, aruncînd în deriziune întregul eșafodaj al showbiz-ului. Clint Eastwood pune față în față războiul, tensiunea dramatică a scenelor de luptă, sacrificiul soldatului necunoscut cu comedia trivială de pe
Glorie și popcorn by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9800_a_11125]
-
convenție pe care mulți cititori o ignoră. Acuzația de antedatare a unui text, prezentată ca o evidență ignobilă ("truc ieftin"), cu o punere în scenă puternic emotivă ("rămânem stupefiați"), nu poate fi în nici un caz dovedită. Se face aici o confuzie între două sisteme de datare distincte, lipsite de echivoc pentru profesioniști. Indicația "august 1989" arată foarte clar că textul la sfîrșitul căruia se află nu a fost publicat: e o tipică marcare a momentului scrierii, pe care orice cititor avizat
Pseudo-argumentare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9817_a_11142]
-
celebrității cred că se desprind de aici. Prima: ești celebru atunci când poți stârni în jurul persoanei tale un număr maxim de malentendu-uri, într-o unitate cât mai mică de timp. A doua: ca să fii celebru, e, de asemenea, obligatoriu ca gafa, confuzia, malentendu-ul pe care le stârnesc persoana ta să fie însoțite de entuziasmul și jubilația maximă a celui care le produce. În sfârșit, temeiul adevăratei celebrități nu este gestul care se presupune că te-ar putea face celebru, ci caricatura lui
Epistolă către un prieten - Mici ficțiuni despre celebritate by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Journalistic/9807_a_11132]
-
împotriva criticilor care trag concluzii după citirea cu superficialitate (în cel mai fericit caz) a cărților despre care scriu. Criticii care procedează în acest fel aduc mari deservicii literaturii. Potrivit autorului ei demisionează de la chiar menirea lor și, indirect, încurajează confuzia de valori și promovarea subliteraturii. Deranjat de modul în care a fost comentat romanul său Cum se face, Mircea Horia Simionescu scrie: Dacă un specialist programându-se să desfacă și să evalueze, prin lecturi repetate, un roman care țipă la
Să nu-l uităm pe MHS! by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9832_a_11157]
-
de superioritate. Suntem profund complexați, dar nu numai, pentru că îi simțim pe ceilalți superiori, ci și pentru că ne simțim - în același timp și cu aceeași intensitate - noi superiori lor. Situație care poate să pară absurdă, dacă nu înțelegem că profunda confuzie căreia îi suntem noi primele victime s-a născut din faptul că, înainte de a ajunge să descoperim cine și cum suntem, am descoperit cu spaimă că suntem diferiți de ceilalți. Iar prima și cea mai dramatică dintre urmările acestui conflict
Bășcălia la români de la salvare la sinucidere by Ana Blandiana () [Corola-journal/Journalistic/9798_a_11123]
-
să vadă, pe viu, ce prăpastie schizofrenică se cască între afirmațiile și faptele oamenilor politici. Trecând de vârsta naivității adolescentine, simt că viața lor cotidiană e domină de minciună. Absența autorității morale, a criteriilor și a proiectelor limpezi a semănat confuzie și un fel de disperare fără obiect, dar terifiantă. Mă pregăteam să scriu acest articol, când un prieten din Galați - altminteri, un om plin de umor și de-o permanentă bunădispoziție - m-a abordat frontal: Dom'le, te agiți degeaba
Dulcele gust al nemerniciei by Mircea Mihăieş () [Corola-journal/Journalistic/9900_a_11225]
-
necesară între adevăr și impostură și care, așa cum observa și I. P. Culianu în Mircea Eliade, a îmbrăcat la Nae Ionescu forma vitalismului mistic, iar la Eliade haina voluntarismului existențial sau a prelungirii conștiinței magice, semănând în epocă o serie de confuzii, reprezintă pentru Sebastian îngemănarea dintre inteligență și sensibilitate, echilibrul dintre logică și senzualitate, obligativitatea adevărului fiind, însă, o condiție majoră. Dezaprobând "dezmățul lirico-moral" al unora dintre colegii săi, îi va lua în mai multe rânduri apărarea "lucidului" Paul Zarifopol, împotriva
Nonconformistul Mihail Sebastian by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/9890_a_11215]
-
obiectul unei dezlănțuite culpabilizări." Andrei Pleșu își asumă acest risc, argumentând cu o firească eleganță nevoia unui climat prielnic restaurării elitelor într-un moment când, cum se întâmplă acum la noi, sunt disparente orice criterii, convingeri, inițiative pozitiv productive, iar confuzia valorilor și obscenitatea publică, aș adăuga cu un mai vechi termen al d-sale, au ajuns la cote năucitoare. Toleranța este cea de a treia "obsesie". Voga sa din Vest s-a transmis și în Est, după căderea comunismului. Dar
Grația socială by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/9909_a_11234]
-
De aici și titlul eseului: Toleranța și intolerabilul. Criza unui concept. Devenită loc comun, cu "o validitate oarbă, fără contur", toleranța beneficiază de un fals prestigiu, care ocultează "problematica riscantă și complicată a intoleranței", o dată cu oricând posibila, dar neîngăduita sa confuzie cu indulgența, complicitatea, resemnarea. Aici apare și acel frumos și insolit concept de "grație socială": " Diferența care ne desparte e secundară față de umanitatea care ne unește. Nu mă obligați să iau mereu notă de împrejurarea că sunt altfel! Așadar: A
Grația socială by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/9909_a_11234]
-
acțiunea securiștilor din anii '50 și cea a urmașilor lor de astăzi, deputații PRM și PSD prezenți, în ziua de 18 decembrie 2006, la discursul Președintelui Băsescu de condamnare a comunismului, există din păcate o linie de continuitate neîntreruptă. Organizarea confuziei Consistent și divers numărul din 30 ianuarie - 5 februarie al Revistei 22. Atenția Cronicarului s-a oprit asupra interviului luat de Armand Goșu Anei Blandiana. Pentru scriitoarea română, condamnarea oficială a comunismului ar trebui să aducă o ruptură de mentalitate
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9908_a_11233]
-
comunismului ar trebui să aducă o ruptură de mentalitate în comparație cu ceea ce s-a întîmplat în mințile noastre din '89 încoace. Tot timpul, după decembrie '89, cea mai mare problemă a societății românești a fost aceea de a ține piept organizării confuziei. Tot timpul a existat un amestec bine dozat al adevărurilor și minciunilor, al victimelor și vinovaților, pentru ca nimeni să nu mai înțeleagă ce este bine și ce este rău. Specialiștii în dezinformare de pe vremuri, care lansau zvonuri și scriau rapoarte
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9908_a_11233]
-
Iar dacă în timp constatăm că am dat banii de pomană, nu o să mai credem în opiniile lui și el își va pierde autoritatea. Cui se adresează un critic literar? El se adresează cititorilor. La noi încă este o gravă confuzie. Scriitorii își închipuie că un critic scrie pentru ei. Nu scrie pentru ei. Am explicat multor autori că îi respect foarte mult, chiar și pe cei fără talent, pentru că au un soi de eroism, pentru că mizează totul pe această îndeletnicire
Profesia de critic literar by Alex. Ştefănescu () [Corola-journal/Journalistic/9899_a_11224]
-
anumite minorități cu intoleranța americană din cercurile radicale undeva în Sud, participă la un ritual penticostal maimuțărindu-l, invită un speaker de la televiziune, în spiritul ospitalității kazahe, să-i cunoască patria și, sub raport intim, și sora, par-ti-ci-pă printr-o confuzie la o pe-trecere de homosexuali de unde iese cam șifonat, fraternizează cu o prostituată de culoare cu care se și însoară, este receptiv la stilul Rap, a cărei adoptare îl scoate afară dintr-un hotel, are o oroare aproape sacră
Borat - dicționarul kazah by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9948_a_11273]
-
a asista la premiera propriei piese. El e alungat din antreu, din tramvai, din piesă și din realitate. Acest Mihail Sebastian nu seamănă, ca atitudine și ca temperament, cu Mihail Sebastian. Cu nici un Mihail Sebastian. Ipotetic sau documentar. Iată o confuzie pe care numai Dumitru Crudu ne-ar putea-o desluși. Să-l urmărim, prin urmare, pe Dumitru Crudu, în interviul atașat la finalul acestei cărți: "Pentru a ajunge la spectacol, unii spectatori recurgeau la diferite tertipuri. Unii s-au ascuns
Steaua fără Dumitru Crudu by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9961_a_11286]
-
care dă și titlul filmului, " Hîrtia va fi albastră", valabilă pentru trupele MI, nu este cunoscută și de cei de la armată. Solicitați să se identifice, cei din TAB dau singură parolă pe care o știu, șunt luați drept teroriști, aceeași confuzie că și în cazul lui Coști, si șunt lichidați. În fond, Radu Muntean nu trebuie să inventeze nimic, o mulțime de situatii de acest fel, pentru care masacrul de la Otopeni ramane definitoriu, definesc Revoluția din decembrie cu toate manevrele diversioniste
Eroi ai timpului nostru by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9975_a_11300]