1,576 matches
-
ăștia... Nici măcar o sută... Doar 50 de mii! Câte solde ar fi însemnat în '38?... Dă-le naibii de solde... 50 de mii de dolari. Fantastic! Am să mă stabilesc la Londra. O bibliotecă de cărți legate în piele și coniac fin... Altceva nu-mi doresc. Măcar doi-trei ani buni. Dacă mi-ar fi zis cineva acum câteva zile... Niciodată nu trebuie să încetezi să speri... Londra... Hotărât, e uluitor!" Panaitescu, așezat pe taburet, privea covorul. Mâinile îi atârnau. Izbutise să
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
băga în gură câte două-trei felii de salam luate direct din hârtie. Nu avea răbdare să le curețe, înghițea totul cu un fel de disperare lacomă. ― Nu credeam că mi-e așa foame... Trase un gât lung din sticla de coniac atunci desfăcută și continuă: Mă așteptam să diger ceva mai de soi la parastasul lui Panaitescu. În fine, merge și asta... Cel puțin sânt liniștit! ― Oricum puteați fi liniștit, domnule Matei. ― Mă îndoiesc că Panaitescu și Valerica sânt de aceeași
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
complexele lui Dinu încă un îndemn ca să-mi pierd capul. Era singurul dintre cei trei medici de care mă apropiasem la azil. Ceilalți doi, Aristide și Sonia, îmi erau profund antipatici. Aristide lăsa după el continuu un miros dublu, de coniac și de parfum. (Parfumul nu-mi place decât la femei, iar coniacul nu-mi place decât să-l beau, i-am zis lui Dinu, care a rîs.) Omul mi-a fost nesuferit chiar din clipa când și-a făcut prima
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
dintre cei trei medici de care mă apropiasem la azil. Ceilalți doi, Aristide și Sonia, îmi erau profund antipatici. Aristide lăsa după el continuu un miros dublu, de coniac și de parfum. (Parfumul nu-mi place decât la femei, iar coniacul nu-mi place decât să-l beau, i-am zis lui Dinu, care a rîs.) Omul mi-a fost nesuferit chiar din clipa când și-a făcut prima oară apariția în camera mea, îmbrăcat într-un halat imaculat, călcat ireproșabil
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
picior. Netulburat, a scos din buzunarul halatului un carnet de rețete și un stilou elegant și a început să scrie fără să-mi mai dea nici o atenție. Când s-a ridicat, a lăsat rețeta pe masă. Sonia mirosea numai a coniac pur, neamestecat cu parfum. Cum se scula, prima grijă era să bea câteva păhărele ca să intre în normal. După aceea se lansa într-o trăncăneală fără sfârșit, istovitoare pentru cei care aveau ghinionul să se afle prin preajmă. De aceea
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
am zărit prin întuneric cadavrul întins pe masa de piatră și m-am oprit; mi s-a făcut frig și frică, m-a cuprins o disperare năucă și tremuram; am fugit înapoi în cameră, am scos de sub pat sticlele de coniac pe care mi le dăduse Aristide în contul bustului făgăduit și m-am îmbătat ca un porc. M-am bălăcit într-o beție tulbure, ca în noroi, câteva zile; cum mă ridicam din ea, gata să-mi revin, mă repezeam
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Îmi pare rău, dar nu pot să ți-o iert. Ar fi trebuit să știi că eu nu sânt făcut pentru vanități mărunte." Dar, brusc m-am oprit. Era complet idiot ce făceam. Am rupt hârtia și am înghițit tot coniacul care se mai găsea în sticlă. Când panica mea animalică a scăzut și am îndrăznit să mă întorc, bâjbâind, la realitate, m-am interesat ce se întîmplase. Dar nimeni nu știa de ce se înecase Laura. Domnul Andrei mi-a zis
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
nu mai vezi uneori nimic în jur, eu nu puteam fi nici pe deplin liber, nici cu totul dependent. Această constatare m-a speriat. Priveam marea de la fereastră. Sticlele primite de la Aristide zăceau azvârlite sub pat, fără nici o picătură de coniac în ele. Nu mă mai puteam îmbăta. Trebuia să-mi suport luciditatea, golul. Secătuit cum eram, aș fi vrut să sângerez, să am un nod în gât, la urma urmei ce importanță avea că ardeam de dorința de a mă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
c-aș mai bea o bere, Ignatius. — Mamă! în locul ăsta uitat de Dumnezeu? — Una singură, copile. Hai, zău, numa’ una. Ne vom alege probabil cu ceva de pe urma paharelor astea. Totuși, dacă ești hotărâtă să mai luăm ceva, comandă-mi un coniac, te rog. Doamna Reilly făcu semn barmanului care ieși din umbră și întrebă: — Ei, și ce ți s-a-ntâmplat în autobuzu’ ăla, amice? Am pierdut sfârșitu-ntâmplării. — Vrei, te rog, să servești la bar așa cum se cuvine? se rățoi Ignatius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
niște probleme personale foarte urgente. — Omu-ncearcă doar să fie prietenos, Ignatius. Să-ți fie rușine! — Este o contradicție în termeni. Nimeni nu poate fi prietenos într-o speluncă odioasă ca asta. Mai vrem două beri. — O bere și un coniac, o corectă Ignatius. — Nu mai sunt pahare curate. — Ce păcat, spuse doamna Reilly. Atunci le putem folosi pe astea pe care le avem. Barmanul ridică din umeri și intră din nou în umbră. * La secție, bătrânul se așeză pe bancă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
îi trebuie ceva de pe rafturile din spatele său. — Îmi miroase a prăjiturele pentru vin, strigă Darlene, uitându-se dincolo de Ignatius. — Ia una, drăguțo, o îndemnă doamna Reilly. — Cred că am să iau și eu una, spuse Ignatius. Cred că merg cu coniac. Doamna Reilly înșiră cutiile deschise pe tejghea. Până și omul cu formularul de curse acceptă o pricomigdală. — Da’ unde-ai găsit prăjiturelele astea pentru vin, doamnă? o întrebă Darlene pe doamna Reilly. Sunt bune și fragede. La Holmes, păpușo. Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Nu va mai dura mult, Porfiri Petrovici. § ă Cu se ocupa, omul ăsta, în viață? întrebă doctorul Pervoiedov în timp ce îndepărta de retortă vasul recipient, în care abia de se adunase ceva lichid. Doctorul Pervoiedov roti vasul ca și cum ar aprecia un coniac bun. ă A fost actor, spuse Porfiri. Doctroul ridică din sprâncene. Turnă lichidul într-o eprubetă, pe care o puse într-un suport de lemn. Se întoarse brusc către diener. ă Am nevoie de sulfat de fier, soluție de potasiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Hai să vedem cine a mai apărut pe-aici, zise el, ridicându-se de pe scaunul de bar. O luă de mână și Începură să se plimbe prin holul larg al hotelului, plin de mese și băncuțe din catifea de culoarea coniacului. Matthew avea agilitatea nealterată a unui om foarte tânăr. Era tot timpul În mișcare, zâmbea mereu, salutând diverși cunoscuți, vorbind cu ei, iar ea observa, pe măsură ce trecea timpul, că era un conducător Înnăscut, care cucerea oamenii fără cel mai mic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
complexele lui Dinu încă un îndemn ca să-mi pierd capul. Era singurul dintre cei trei medici de care mă apropiasem la azil. Ceilalți doi, Aristide și Sonia, îmi erau profund antipatici. Aristide lăsa după el continuu un miros dublu, de coniac și de parfum. (Parfumul nu-mi place decât la femei, iar coniacul nu-mi place decât să-l beau, i-am zis lui Dinu, care a râs.) Omul mi-a fost nesuferit chiar din clipa când și-a făcut prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
dintre cei trei medici de care mă apropiasem la azil. Ceilalți doi, Aristide și Sonia, îmi erau profund antipatici. Aristide lăsa după el continuu un miros dublu, de coniac și de parfum. (Parfumul nu-mi place decât la femei, iar coniacul nu-mi place decât să-l beau, i-am zis lui Dinu, care a râs.) Omul mi-a fost nesuferit chiar din clipa când și-a făcut prima oară apariția în camera mea, îmbrăcat într-un halat imaculat, călcat ireproșabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
picior. Netulburat, a scos din buzunarul halatului un carnet de rețete și un stilou elegant și a început să scrie fără să-mi mai dea nici o atenție. Când s-a ridicat, a lăsat rețeta pe masă. Sonia mirosea numai a coniac pur, neamestecat cu parfum. Cum se scula, prima grijă era să bea câteva păhărele ca să intre în normal. După aceea se lansa într-o trăncăneală fără sfârșit, istovitoare pentru cei care aveau ghinionul să se afle prin preajmă. De aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
am zărit prin întuneric cadavrul întins pe masa de piatră și m-am oprit; mi s-a făcut frig și frică, m-a cuprins o disperare năucă și tremuram; am fugit înapoi în cameră, am scos de sub pat sticlele de coniac pe care mi le dăduse Aristide în contul bustului făgăduit și m-am îmbătat ca un porc. M-am bălăcit într-o beție tulbure, ca în noroi, câteva zile; cum mă ridicam din ea, gata să-mi revin, mă repezeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Îmi pare rău, dar nu pot să ți-o iert. Ar fi trebuit să știi că eu nu sunt făcut pentru vanități mărunte”. Dar, brusc m-am oprit. Era complet idiot ce făceam. Am rupt hârtia și am înghițit tot coniacul care se mai găsea în sticlă. Când panica mea animalică a scăzut și am îndrăznit să mă întorc, bâjbâind, la realitate, m-am interesat ce se întâmplase. Dar nimeni nu știa de ce se înecase Laura. Domnul Andrei mi-a zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
nu mai vezi uneori nimic în jur, eu nu puteam fi nici pe deplin liber, nici cu totul dependent. Această constatare m-a speriat. Priveam marea de la fereastră. Sticlele primite de la Aristide zăceau azvârlite sub pat, fără nici o picătură de coniac în ele. Nu mă mai puteam îmbăta. Trebuia să-mi suport luciditatea, golul. Secătuit cum eram, aș fi vrut să sângerez, să am un nod în gât, la urma urmei ce importanță avea că ardeam de dorința de a mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
bleumarin cu dungi albe subțiri, cu vestă și cu cămașa lui imaculată, cu cravata fixată cu un ac de aur, făcu oarecare senzație. Din fericire, pe la șase seara barul Pilade era destul de gol. Agliè Îl zăpăci pe Pilade comandând un coniac de marcă. Avea, bineînțeles, dar trona pe rafturile din spatele tejghelei de zinc, neatins, poate de ani de zile. Agliè vorbea privind licoarea În lumină, apoi Încălzind-o cu mâinile, arătându-și manșetele cu butoni de aur În stil vag egiptean
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
burghez, adică un om al secolului Luminilor, e un iluminat - și trebuie să dați atenție acestor distincții, pentru că italienii Îi numesc iluminiști pe iacobini, În timp ce În alte țări cu acest nume sunt indicați adepții tradiției -, curioasă confuzie...“ Își sorbea Încet coniacul, scotea dintr-un portțigaret de metal aproape alb niște cigarillos de un format neobișnuit („mi le confecționează tutungiul meu de la Londra“, zicea, „ca și țigările de foi pe care le-ați văzut la mine acasă, serviți-vă, sunt excelente...“), vorbea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Cum urcaseră la etaj, Lorenza spusese că Într-un loc ca ăsta ea nu dormea. Belbo zisese că aveau să caute altceva și că să-i dea timp să coboare la bar și să bea un Martini. Găsise doar un coniac național, se Întorsese În cameră, dar Lorenza nu era nicăieri. Se dusese să Întrebe la recepție și găsise un mesaj: „Iubitule, am descoperit un tren excepțional către Milano. Plec. Ne vedem În cursul săptămânii“. Belbo alergase la gară, Însă linia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
că astă seară ar trebui să stea În casă, căci asta este noaptea roirii termitelor și a gazului otrăvitor. — Atunci Înseamnă că trebuie să rămînem aici toată noaptea! spune una dintre femei, În engleză. — Mai torn un Corbu? Barmanul toarnă coniac, Coca Cola și lapte peste cuburile de gheață dintr-un pahar lung și subțire. Lui Wakefield, vocea femei i se pare cunoscută. Se așează la bar și cere „ce beau doamnele“. — Tocmai am inventat chestia asta, spune femeia, cu engleza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
voce care a zguduit rădăcina limbajului din creierul lui. Wakefield Își bea paharul de Corbu și comandă Încă unul, și Încă altele pentru franțuzoiacele care i se prezintă drept Franțoise și Cybelle. — Știți, spune barmanul, turnînd În pahare mai mult coniac decît Cola, eu sînt student la arhitectură și habar n-am avut că este o convenție a arhitecților În oraș. — Ca și cum ar fost greu, mormăie Wakefield. — Orașul ăsta Îmi amintește de Franța, Îi spune Cybelle. Wakefield a mai auzit asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
este mulțumit peste poate. Prinzînd curaj, Îi invită pe toți la o baie În piscina lui de la hotel. Cybelle și Franțoise dezbat un timp. — Dar cum rămîne cu gîzele, cu otrava. SÎntem În siguranță? Barmanul pune deja o sticlă de coniac și alte ingrediente pentru Corbu Într-o pungă de plastic. Cred că da, la ora asta. Am văzut oameni care se plimbă pe străzi. Toți patru părăsesc cafeneaua braț la braț, tropăind prin palele de ceață Încă plutitoare. Trotuarele sînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]