972 matches
-
După un timp de gândire, Maria și Costache au răspuns respectuoși preotului că nu pot să se despartă de copil, pe care ar vrea să-l crească alături de ceilalți frați și surori, de a căror bună creștere erau încredințați toți consătenii. Preotul a înțeles iar preoteasa s-a mulțumit doar să-l boteze pe Săndel. Maria nu i-a mai povestit maică-si de această întâmplare și continuă s-o liniștească cu privire la viața ce-o duce ea și cei din familia
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
o femeie la locul ei și credincioasă. A urmat unul din cele mai triste momente de rămas bun. Maria a zis: „ADIO, șI NU TE VOM UITA!”, apoi mama Elena a fost înhumată în plânsetul întețit a tuturor rudelor și consătenilor ce o cunoscuseră. Capitolul XI Săndel în numeroasa familie a lui Costache Gheorghiu toți membrii acesteia aveau diferite îndatoriri și îndeletniciri, potrivite cu vârstele. Dar trebuie să ne oprim ceva mai mult timp și să arătăm întâmplări petrecute unui erou
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
Tomei este o sărbătoare de o mare însemnătate în lumea creștină iar preotul Mironescu, paroh al bisericii satului și târgului Pungești, a vorbit în predica sa despre semnificația acestei mari sărbători. Credincioșii care au fost la biserică, întâlnindu-se cu consăteni ce n-au putut să ia parte la sfânta slujbă, le-au povestit acestora cam ce li s-a predicat de către părintele Mironescu. în astfel de sărbători se bucură oricine de binemeritată odihnă, chiar și cei care trebuie să aibă
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
poarte mai blând cu el, nu era înarmat, dar Ghiță Covrig înverșunat, îi repezea, spunând: „Trebuie să-l predau, ce știți voi cum s-au purtat cu noi pe front?” repeta el într-una și nu asculta sfaturile date de consăteni. L-a dus la comnadament, acolo prinsul a explicat că voia să ajungă acasă în Germania, a arătat o fotografie de familie în care era soția și trei copii și s-a rugat să fie îndurători cu el. Zadarnice au
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
rugămințile omului, după vreo două ore a fost dus pe malul rîpei Racova și împușcat. Tălmaciul i-a spus lui Ghiță Covrig: „Ia-ți acum sacul de păpușoi, că de carne ți-ai făcut rost pe lumea cealaltă!” Mult timp consătenii l-au ținut de rău pe Ghiță Covrig pentru neomenia lui. − Săndele, să ții minte și când vei fi mare să scrii despre aceste întâmplări nenorocite. Bine ar fi ca oamenii să se împace între ei, să nu se mai
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
au căutat mijloace pentru a-i duce la spital pe cei răniți. Spitalul provizoriu de la Pungești nu era prea bine dotat, așa că după ce i-au bandajat mai bine pe cei răniți iau îndrumat să-i ducă la spitalul din Vaslui. Consătenii din Pungești care aveau căruțe cu cai, au refuzat, cu diferite motive, să transporte la Vaslui pe tinerii răniți, unul dintre ei fiind Ion Ciobanu, văr primar cu victimele. Până la urmă Costică Bivol și-a pregătit carul cu boi să
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
cu mare jale pe prietenul plecat spre ceruri, Nu numai Maria și surorile lui Dumitru au rămas mirate de purtarea ei ci și pungeștenii care nu-și puteau închipui că această fată l-a iubit atât de puternic pe tânărul consătean, răpus de născocirile drăcești ale războaielor. Misterul a fost lămurit de prietenii lui Dumitru, care i-au purtat cosciugul pe umeri, feciorii lui Ilie Ciobanu și cei ai lui Maria Leonte. Astfel în cea de a douăsprezecea zi a lunii
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
a le proteja de îngheț. Cum iernile fuseseră blânde până atunci, majoritatea viticultorilor nu mai îngropau via. Tata avusese tăria să facă ce știa el că e mai bine pentru vie, suportând cu stoicism ironiile ce-i erau adresate de consăteni în privința îngropatului viei. Iarna 1928-29 a fost extrem de geroasă, încât a compromis toate viile nobile și hibride și chiar și unii pomi și arbori de pădure au degerat atunci. Tata, care suferise ironiile consătenilor în toamnă, acum era pe buzele
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
ironiile ce-i erau adresate de consăteni în privința îngropatului viei. Iarna 1928-29 a fost extrem de geroasă, încât a compromis toate viile nobile și hibride și chiar și unii pomi și arbori de pădure au degerat atunci. Tata, care suferise ironiile consătenilor în toamnă, acum era pe buzele tuturor și era socotit câștigătorul lozului cel mare, dar adevăratul câștigător al lozului eram chiar eu!... Absolvisem cu bine clasa a V-a, via nobilă a tatei îngrijită ca la carte, promitea serios și
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
alături de ai mei, conștient fiind că toți ai casei munceau pentru împlinirea marelui meu vis! Cu lumea din sat mă purtam cu același respect și cinstire a celor mai în vârstă pe care îi salutam oriunde îi întâlneam, spre deosebire de ceilalți consăteni aflați la diferite școli. Duminica se formau grupuri de școlari de la oraș care se plimbau dezinvolt prin părțile centrale ale satului, pudrați și parfumați și cu nasul în vânt, așteptând salutul oamenilor satului. Eu n-aveam timp de așa ceva. Toată
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
am fost mereu solicitat. În spatele casei părintești, în orele de după masă pregăteam câte 5-6 școlari, care-mi aduceau bani și nume de om muncitor și serios. În penultima clasă la normală chiar de la începutul anului școlar - octombrie 1935 - meditam un consătean care era în clasa I, cam slăbuț, dar serios susținut material de părinți. Avea coleg de școală un băiat micuț, blond, de la Cârțișoara Făgărașului, inteligent, dar cu mult dor de casă, de părinții aflați la 400 km depărtare. L-am
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
imaginației și puterii de creație a poporului. Tot atunci, satul îmi mai crease o nouă legendă și anume că, într un singur an am ieșit sublocotenent și tot „primul pe batalionul de elevi de la Școala Militară din Bacău. În ochii consătenilor mei eu nu puteam să fiu decât primul, așa cum fusesem la Școala din Priponești, la Școala Normală și la Tinerimea Română. Satul pornea de la un caz real: un tânăr din Priponeștii de Jos făcuse 8 ani Liceul Militar și 3
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
sora mai mică, cu soțul remobilizat năștea o fetiță pe care am botezat-o noi. În prima duminică din acest ultim concediu de pe front m-am dus la biserica de lângă noi și după slujbă am discutat cu preotul și unii consăteni foarte îngrijorați că frontul se apropiase de Iași. Îi încurajez spunându-le că mă aflam tocmai în cutare loc, dar eu însumi aveam nevoie de o încurajare în acel moment! Am sărbătorit decent cei 28 de ani pe care-i
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
datorită procesului accentuat de infecție. Sunt tratat cu toate antibioticele aflate în spital. Soția colonelului se ocupa personal de tratamentul meu zilnic. M-am alimentat mai mult cu iaurt și speranța că poate... totul va fi bine până la urmă. Un consătean aflat și el rănit în spital pleacă spre casă și mă întreabă ce răspuns să ducă la ai mei. Abia recunoscându l, i-am spus cam ce ar putea transmite acasă și cer o foaie de hârtie, creion, fixez hârtia
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
cuvinte: „Dragii mei, mă aflu la spitalul din Galați cu o ușoară rană la mâna stângă. În cel mai rău caz risc să pierd degetul mic. Totul va fi bine și ne vom revedea în curând”. Ajuns la părinți, respectivul consătean prezintă biletul, dar tata nu crede că situația mea ar fi chiar așa! Scrisul meu era atât de schimbat, încât aproape că nici eu nu mi-l recunoșteam... Insistă bietul tata să afle cât mai mult, îl îmbie cu ce
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
avut bani de schimb, ca toată lumea din jurul meu. După anii de război și peregrinările mele de la Timișul de Jos - Brașov și Gura-Dimienii - Buzău, nu-mi încap în piele de bucurie că mă întorc în satul meu natal, să învăț copiii consătenilor mei, în școala la care învățasem pe vremea copilăriei mele! Ce mare bucurie pe ai mei că, după atâta pribegie, am revenit acasă, lângă ei! Tata îmi cară bagajele în sat. Încă din iulie ochisem o casă în care urma
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
lor în timpul războiului ce trai și ce viață îndurau nefericiții din acea pare de lume!... M-am bucurat sincer pentru faptul că fusesem aproape izgonit din Priponești cu ani în urmă și că n-am fost forțat să spun minciuni consătenilor mei, îndemnându-i să intre în „raiul” pe care Tătucu’ Stalin ni-l pregătea spre nefericirea tuturor! Dacă în primii ani oamenii mai consumau din rezervele pe care le acumulaseră anterior, ceva mai târziu situația s-a agravat mult. Fac
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
a maselor, de experimentare spontană a unor noi forme, cvasisocialiste, de organizare socială. Într-un sat, țăranii creează o cooperativă agricolă. Reprezentanți ai foștilor arendași încearcă s-o saboteze recurgând concomitent la procedee ce țin de ipocrizie și teroare. Doi consăteni, sudați sufletește într-un lagăr de concentrare nazist, apucă, după încetarea ostilităților, drumuri diferite: unul se integrează firesc colectivității în lupta acesteia pentru pământ (pământ ce, înainte de a fi arat cu trudă, trebuie deminat cu prețul vieții), celălalt, constrâns de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
ca vrăjite exclusiv într-un prezent al torturii. Distanța dintre oameni crește enorm, și nici în vechime faraonul cel mai hieratic și stelar nu avea asupra celui mai mizer supus al său mai multe prerogative decât, în acest film, un consătean asupra altuia, dacă primul a îmbrăcat uniforma de jandarm, iar celălalt e prizonierul său. Dar printr-un foc de armă tras în pieptul „stăpânului”, care făcuse imprudența de a-i oferi victimei alternativa mai nobilă a sinuciderii, unul dintre eroi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
a afla cât mai multe. Când se vorbea despre „rotirea cadrelor” sau despre schimbarea cuiva dintr-o funcție oarecare, spunea cu superioritate. Eu sunt secretarul primăriei ales pe viață! Foarte ordonat în acte și destul de corect, se bucura de stima consătenilor și a majorității șefilor de la partid, care însă se și fereau de el. Casierul, fost învățător și acesta, avea casă, o gospodărie prosperă vizavi de primărie. Soția sa, olteancă aprigă, conducea cu mână de fier gospodăria nu tocmai ușoară. El
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
Bucovinei Această problemă delicată, despre care nu s-a vorbit, este una foarte importantă, cercetările în această privință făcându-se de către Vasile Diacon, cel care, stulpicănean ca și Nectarie Cotlarciuc, se simțea dator să scoată la iveală această chestiune, pentru ca, „consăteanul” său să își poată dormi somnul în pace. Acesta mărturisește că în aprilie 1992 a fost pentru prima dată în „capitala istorică a Bucovinei - Cernăuții lui Aron Pumnul”, unde a vizitat fostul palat mitropolitan, iar mai târziu, voind să scrie
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
Mitropolia Bucovinei”, unde s-a evocat personalitatea marelui arhiereu Nectarie, alături de cea a Mitropolitului Visarion Puiu, predecesorul său, considerați „stâlpi” de bază ai acestei Eparhii. În ceea ce-i privește pe stulpicănenii de astăzi, aceștia nu au prea multe informații despre consăteanul lor, Nicolae Cotlarciuc. În prezent, în Stulpicani, se află o rudă a mitropolitului. Este vorba despre inginerul silvic, Vasile Cotlarciuc, a cărui bunic a fost văr primar cu mitropolitul Nectarie, dar din păcate, nici acesta nu deține informații despre rudenia
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
nesimțindu-se în măsură să-l ierte pe cel care l-a făcut să fie condamnat ne nedrept: «Vezi, poate că m-aș fi îmbolnăvit și acasă; dar aș fi putut să o am aproape pe mama mea. Dacă acel consătean nu mi-ar fi făcut raport, acum m-aș fi întors în familie de câțiva ani... Nu, nu pot să-l iert». Însă Calabria l-a copleșit cu atenții, cu griji materne, cu insistențe tăcute. Și, în final, bolnavul a
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
Victor Ion Popa, fiu al lui Ioan Ghe. Popa, născut la 29 iulie 1895, și-a petrecut o parte din copilărie la bunicul său Gheorghe Al. Popa din satul Dodești. Consătenii îl numeau Sălăvăstru. Școala primară o termină la Bârlad, studiile secundare le face la Iași, apoi urmează Facultatea de Drept, concomitent cu Conservatorul de Muzică și Arte la clasa poetului M. Codreanu. Dorința sa era să devină actor și autor
Victor Ion Popa și comuna Dodești by MIHAI APOSTU () [Corola-publishinghouse/Science/91678_a_93465]
-
pentru vânt. La ora actuală, epoca de adevărată glorie a Brădeștilor a trecut, în sensul marii producții, tradiția s-a păstrat, parțial, prin ceea ce mai realizează Vasile Catelea, care, cu ajutorul soției, depășește greutățile datorate vârstei înaintate. La fel ca majoritatea consătenilor, a părăsit localitatea o lungă perioadă, lucrând în industrie, la pensionare a revenit în sat, revenind totodată la meșteșugul olăritului. Ancorat de tradiție, Vasile Catelea produce în general ceramică smălțuită de uz casnic, păstrând nealterate tehnicile de lucru și formele
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1326]