4,630 matches
-
placă vinul ăsta, spuse Fontan. A ieșit bine. Puteți să-l beți diseară la cină. Ne-am oprit În fața unei case cu cercevea. Fontan ciocăni. Nu răspunse nimeni. Am ocolit casa. Și ușa din spate era Încuiată. În jurul ei erau conserve goale. Ne uitarăm pe fereastră. Nu era nimeni Înăuntru. Bucătăria era murdară și lăsată de izbeliște. Ușile și ferestrele erau Însă Închise bine. — Fiu de cățea, spuse Fontan. S-a dus ea pe undeva. — Știu de unde să fac rost de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
bunica le pregătește câte o cană cu lapte fiert și câte un ou moale. Cât timp au mâncat, Sorin și Sorina n-au uitat nici de înaripatul lor prieten: i-au dat firmituri de pâine, într-o cutie mică de conserve i-au turnat lapte, așa încât, toți trei au mâncat se poate spune foarte bine. După masa de dimineață, când au apărut și Cuțulache și Motănel, au pornit-o, tuscinci, la joacă. S-au zbenguit, o vreme, prin curte. Aceasta s-
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
mândrie și inferioritate. Pot fi chiar eu. Poți chiar tu. Peretele acesta care desparte viața cotidiană de cultele religioase încărcate de periculozitate este mult mai subțire decât ne închipuim noi. Bacil letal care se găsește în carnea sau fructele din conserve și în nutrețul însilozat. Hieroglifă din sistemul de scriere japonez. Cutie în care japonezii își pun pachețele cu mâncare pentru serviciu sau școală. Ōsaka și Kōbe Supă chinezească cu tăiței Sărbătoare tradițională japoneză, dedicată sufletelor morților; se sărbătorește între 13-16
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
grevele Uniunii Fabricanților, ale tipografilor, ale atelierelor presei zilnice; în august, greva feroviarilor Companiei Portugheze; în septembrie, greva constructorilor civili din Porto și Guimaraes; în octombrie, greva bărbierilor, a muncitorilor din Porto, a topitorilor din Olhao, a lucrătorilor fabricilor de conserve din Setubal și a măcelarilor; în noiembrie, greva cizmarilor din Braga; în sfârșit, în decembrie, greva funcționarilor tramvaielor electrice, a cofetarilor, bucătarilor și lucrătorilor din portul Lisabonei. Strada era stăpâna absolută a politicii interne. Strada, orientată - firește - de Afonso Costa
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
mai adăugă: Hai să facem câțiva pași pe stradă. Am văzut într-o casă o bătrână care ar trebui sfătuită să meargă spre dealuri. Bătrâna se lăsă convinsă ușor de doctor să se ducă la iarbă verde. Își încărcă niște conserve într-o mașină veche și astmatică și dispăru într-un nor de praf. Stația meteorologică se afla într-o clădire mică și albă, la vreo douăzeci de metri mai încolo; Craig deschise ușa și-l întrebă pe bărbatul asudat aflat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
doi ochi mici, verzi, pătrunzători, care râdeau parcă necontenit singuri, fără participarea feței, cu o pălărie cât o roată de trăsură, cu o manta imensă și cu ciorapii roși peste pantalonii bogați în urme de noroi și de oleiul diverselor conserve. Ne-am simțit cu toții ca niște cunoscuți vechi. Satirul era dezghețat, onctuos, curtezan în stil și maniere "48", plin de umor și de spirit, mai puțin reușit din cauza unei note de pedanterie. Originalul personaj a fost prevenitor și galant cu
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Înflorite de mălin, drept sfeșnice și candelabre. Biserica era o salcie pletoasă, icoanele - frunzele de brusture, iar lumânările - clopoțeii și narcisele culese din cimitir. Gligori era preot, iar Mașa, când dascăl, când pălimar. Înarmați cu cădelnițe confecționate din cutii de conserve goale găsite lângă graniță, umblau tămâind copacii și tufele de zmeură ce creșteau din abundență pe marginea pârâului, plecându-și cu smerenie capul spre pământ. Gligori știa toată liturghia pe de rost, o Îngâna ușor pe nas, imitând nu numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
aplecându-și coronița spre fruntea lui. Ippolit nu-și aducea aminte să fi făcut vreo Învoială cu această creatură care, iată, Începea să-l terorizeze. De spaimă, brigadierul scăpă geanta jos, din care se rostogoliră o mulțime de acte, câteva conserve și o bucată neîncepută de salam. „Gheișa“ Îi Împinse În mână câteva bancnote, după care, tot dezumflându-se și scăzând În proporții, culese salamul de pe pardoseală și se retrase Într-o altă gaură, apărută nu departe de fișet. Un miros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
aruncându-le Într-o ladă anume pregătită motivând aberații numai de el Înțelese. Un altul din acești gansteri de profesie, apucă cu violență traista lui Tony Pavone răsturnând’o În mijlocul Încăperii, unde produsele alimentare compuse mai mult din cutii de conserve, țigările și puțină lengerie de corp se Împrăștiară În toate direcțiile uneori chiar amestecându-se cu bunurile altor deținuți ce terminaseră percheziția dar nu pridideau cu adunatul... O altă jigodie de pușcăriași la liber, dădu la iveală o frumoasă pijama
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
lipsea Însă curajul. Acesta Îi oferise privelegiul de-a sta tolănit cât era ziua de lungă În timp ce restul deținuților...! Nu vroia să-l supere. Mai mult chiar. În timp ce el se Îndopa cu pâinea furată din rația celor flămânzi apreciind calitatea conservelor aduse cu mare trudă de Tony Pavone, acest dobitoc, era mai mult ca sigur, În curând va fi scos din Închisoare: procuratura Îl Învinuise pe nedrept de o faptă, din care nu rezulta nimic. În calitatea de director la o
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Ușile de la dulapuri erau Închise, chiuveta din oțel inoxidabil și blaturile erau uscate. Ca la expoziție. Cănile erau agățate la locul lor, nu lipsea nici una. Dar pe fundul coșului de gunoi cu pungă de hârtie maro pe dinăuntru era o conservă de pește goală; ton În apă, marca Geisha, mirosind proaspăt a pește. Sammler duse cutia la nas. Aha! Luase cineva o gustare? Emil, șoferul, poate? Sau chiar Wallace, mâncând direct din cutie, fără oțet sau sos? Wallace ar fi lăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
genul de teroare pe care anticipam c-o voi trăi În America. La prima vizită. Am avut o intuiție. — Toată experiența dumneavoastră În America a fost așa? — Nu toată. Dar aproape. Cu mult zgomot În bucătărie, Margotte deschidea cutii de conserve, scotea castroane, trântea lada de gheață, zornăia vesela. Roboteala lui Margotte era În continuă transmisiune. — Aș putea lua trenul până la New York, spuse Lal. — Margotte nu știe să conducă. Ce-o să faceți cu mașina? — O, fir-ar să fie! Mașina! Mașinării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
e să ocolească lucrurile ieftine. După ce-și capătă băutura, se relaxează puțin și începe să fie mai atentă la ce spun eu. Câteodată, chiar îmi cere să-i dau ceva de făcut, iar eu îi dau să desfacă o conservă sau niște brânză s-o radă. Apoi, dintr-odată, ca și cum n-am fi părăsit niciodată subiectul, începe să vorbească despre Connolly. Nu obosește niciodată să tot spună povestea asta. Nu-ți vine să crezi de câte ori e gata să se întoarcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
pâine pentru dimineață. Bărbatul din fața mea la coada de la casă și-a pus cumpărăturile pe banda rulantă cu o precizie teribilă, plină de grijă: un borcan de nes; o singură bucată de Kaiser cu puțină murdărie pe crusta tare; o conservă de ton; un borcan mare de maioneză; două pachete de șervețele Kleenex. M-am gândit la cina neobișnuit de extravagantă pe care o luasem la familia Hart. Ei cu siguranță nu se opreau niciodată la asemenea mici supermarketuri neigienice, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
într-acolo, să mă strecor în camera ei și să iau manuscrisul. Așa cum mă temeam, camera ei era într-un hal de nedescris. Fiecare suprafață disponibilă era plină cu bucățele mici de hârtie, bucăți de lut și haine murdare. O conservă de fasole mâncată pe jumătate era pe jos, în mijlocul camerei. Sheba lăsase fereastra deschisă în timpul nopții, plouase și covorul lângă geam era inundat. Am găsit și manuscrisul. Îl lăsase pe masă. Tocmai începusem să-l adun când am văzut o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
se părea mai fără rost decât să cheltuiești bani pe pământul de sub picioare. El prefera țărâna sau iarba moale, dacă era disponibilă. În adolescență, Mike făcuse camping pe prețuri de nimic - nu plătea decât sacul de dormit din nailon și conserva cu fasole. Niciodată nu avusese cortul lui; plafoanele îl interesau la fel de mult ca și podelele. Într-o noapte perfectă de vară, toate visele lui Mike erau albastre. Bărbatul și-a dat seama că și dac-ar fi vrut, Jina nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
tatăl tău. Zach a fixat-o cu privirea. Tatăl lui fusese acolo, îl căutase. Bărbatul a închis ochii strâns. Nu putea să accepte gândul că bătrânul umblase printre bolovani ca să găsească măcar ceea ce mai rămăsese din el - briceagul sau o conservă goală de piersici. De fiecare dată când Andy întârzia prea mult în pădure, Zach își imagina tot felul de catastrofe. Până-i dădeau de urmă, nu-și mai găsea liniștea. Nu putea decât să-și închipuie ce simțise tatăl lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
rece ca gheața. Mi-am mutat geamantanul În mîna mai apărată de vînt și, trecînd pe trotuar, mi-am Îndreptat pașii spre zona dreptunghiulară Întunecată, mărginită de streașinile clădirilor. Pașii mei răsunau pe scări ca zăngănitul unei cutii goale de conserve. CÎte opt cutiuțe poștale aranjate pe două rînduri orizontale. Sub numărul 12 - scris cu vopsea albă - numele lui Nemuro, pe o bucată de hîrtie prinsă cu scotch... Pe cînd urcam Încet treptele, mă Întrebam ce neprevăzut mă așteaptă... Trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
fie-i numele binecuvântat. Era șefa unei case de comenzi din Colentina. Mergeam prin spate, băteam cu semnal în ușă. Dacă nu erau băieții de la Miliția Economică să se aprovizioneze, îmi deschidea. Acolo, înăuntru, Paradisul: supe Vegeta, salam din carene-carne, conserve chinezești, ulei de floarea-soarelui, unt, borcane cu mazăre fină, ciocolate, țigări coreene. Cele trei femei de la fața locului abia mă așteptau. Îmi dau seama că făceam, ca Monsieur Jourdain, philosophical councelling. Femeile îmi povesteau frustrările lor, iar eu li le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
grijă de el.” Mereu ți se acordă credit; că vei putea face ceea ce n-ai făcut încă. După aceea vine „asprimea realului”, vorba lui Nicolai Hartmann. Ieși din serele sistemului de învățământ, unde ți se servește mereu „viață la borcan”, conserve de viață, nu viața reală, și intri în lumea parșivă a adulților. Ești ultimul venit, nu faci parte din nici o gașcă, nu ți se acordă nici un credit în alb, ești judecat exclusiv după ceea ce faci, nu după ceea ce ai putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
cabană. Mergeam zilnic cu un coleg tare căcăcios (mă lua de guler când auzea pocnituri de bici pe stradă și îmi spunea: „Cucoană, mă târăști după tine ca să mor, firea-i a dracului!”), cu câte două rucsace fiecare, să cumpărăm conserve de la magazinul mixt din comună. Poate că cel mai ciudat spectacol al devenirii noastre întru media ca substitut de viață a fost chiar Andrei. Pe atunci avea ll ani și era îmbibat cu filme tip Războiul stelelor, Vulcanul și cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
acord bilateral în domeniul pescuitului. Mi-a spus textual: "Avem o flotă de 40 de vase de pescuit care cam șomează, Chile are 4000 de kilometri de coastă la Pacific, avem și câteva vase-fabrică pentru procesarea peștelui, congelare, producție de conserve". Urmăream cu atenție expunerea tovarășului, gândind că aș putea, cum se spunea pe atunci, "să-mi aduc aportul" la masa săracă a românilor cu pește de calitate din Chile. Așa că, bine intenționat, l-am întrebat pe tovarășul ministru: "Si cu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
aș putea, cum se spunea pe atunci, "să-mi aduc aportul" la masa săracă a românilor cu pește de calitate din Chile. Așa că, bine intenționat, l-am întrebat pe tovarășul ministru: "Si cu peștele prins ce facem?" "Îl congelăm, facem conserve și asigurăm desfacerea "în zonă"". Eram eu "socialist utopic", dar "organul" era mai utopic decât mine citisem că anual captura de pește în Chile era de 300 kg pe cap de locuitor, din care chilienii, mâncători de carne de vită
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
și ne-am hotărât din senin să plecăm cu o barcă în jurul insulelor grecești.) Poveștile familiei Walsh creau impresia că eu și Shane eram doi pierde-vară cărora nu le plăcea munca, dar să știți că lucrul într-o fabrică de conserve din München a fost extenuant. Iar administrarea unui bar în Grecia a însemnat un program de muncă prelungit și - încă și mai rău - obligația de a fi amabili cu oamenii, ceea ce, după cum știe oricine, e cea mai grea slujbă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
arătându-și dințișorii albi ca laptele. L-am recunoscut imediat. Cum să nu-l recunosc? Arăta întocmai ca tăticul lui. Epilogtc "Epilog" Mackenzie s-a căsătorit cu trândavul moștenitor al unei averi de o sută de milioane de dolari în conserve. Deține șaptezeci și cinci de mașini de epocă, are o pasiune pentru a conduce sub influența alcoolului și i se intentează regulat procese de paternitate. Nunta a costat o jumătate de milion de dolari și a fost menționată în rubricile despre înalta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]