1,866 matches
-
foc, și țip, indiferent de cuvintele ce aleg. A da explicații mi se pare o împietate și o cădere în banal.” Ioana îl prezintă pe Sandu într-o viziune realistă, lucidă, eroul fiind coborât la statutul de cinic meschin. Exersând consoana „r” într-o banală conversație, pe care o pronunța graseind, Ioana reușește să demoleze printr-o atitudine profund ironică atitudinea patetică a partenerului de discuție: „Orice vorbă este ridicolă dacă insiști asupra ei, și o analizezi. R... al meu e
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
reacției salvatorilor, în timp ce P4 conține două propoziții narative despărțite prin virgulă și prin conectorul argumentativ DAR. Caracterul de monoremă al ultimei propoziții: dar mort, contrastează cu lungimea frazelor precedente, mai ales cu P1. Cele două monosilabe cu aliterația lor în consoana r contrastează cu lungimea de șapte plus șase silabe despărțite prin virgula centrală din P1. Contrastul produce un interesant efect stilistic de sens: concluzia-clauzulă sporește tragicul prin scurtimea ultimului cuvînt și prin contrastul dintre euforia inițială, susținută de amploarea frazei
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
alcătuiește un fel de emistih cu legături fonice interne surprinzătoare: primul conține o suită în oglindă A+R+ə (mut) // ə +R+A: [mA pœR sə fəRA hεn]; al doilea plasează de asemenea în oglindă nazala /ă/, vocala /o/ și consoana /t/, între care este intercalată o repetiție a lui /r/: EN vOs ciTés T(R)Op g(R)ANdes [ăvOsiTeT(R)Og(R)ăd]. Ne-ar fi ușor să dăm și mai multe exemple de sloganuri publicitare sau politice, de
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
5 rime de bază din sonetul clasic la 7, există un poem care tranșează prin extrema sa economie. Singurul poem care poate fi desemnat "sonet" atinge limita de restricție combinatorie, accentuată de "sărăcia" aparentă a rimelor: o vocală și o consoană finală masculină în [al] și feminină în [it]: T35 SONNET D'AUTOMNE (LXIV) Ils me disent, tes yeux, clairs comme le cristal: a (al) "Pour toi, bizarre amant, quel est donc mon mérite?" B (it) Sois charmante et tais-toi! Mon
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
tal), 4-8 (mal) și 5-11 (nal), și urmează ordinea primului grup: 13 CoMMe Moi N'es-Tu pAs un soLeil auToMNAL, t + m + n + al În aceste condiții, "sărăcia" rimei capătă un sens formal mai profund. Ea accentuează variațiunea aleasă a consoanelor și o acordă cu una dintre cele mai importante variante între textul apărut în Revue contemporaine în 1859 și versiunea introdusă în Les Fleurs du Mal, ediția din 1861: trecerea rimei din versul 13 de la "hivernal" la "autumnal". Această modificare
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
mai importante variante între textul apărut în Revue contemporaine în 1859 și versiunea introdusă în Les Fleurs du Mal, ediția din 1861: trecerea rimei din versul 13 de la "hivernal" la "autumnal". Această modificare permite introducerea fonemului /t/ și, grafic, a consoanei /m/ nepronunțată, în plus față de /n/, într-un semnificant care asigură reluarea materialului fonic: "auToMNAL" (/otonal/). Două poeme din Les Fleurs du Mal asociază rima "automne" (/oton/) cu adjectivul "monotone" (/monoton/): Chant d'automne (Cîntec de toamnă) (rimele 13 și
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
descompunere a materialului fonic al cuvîntului-temă care cu siguranță nu l-ar fi dezavuat pe Saussure din caietele consacrate versului Saturnian latin (Adam și Goldenstein 1976: 42-59; Adam 1985: 103-118). Rima în /it/ se sprijină repetat (în afară de versul 6) pe consoana /r/ care se regăsește la sfîrșitul prenumelui (Margue)rite. În rest, conform definiției jakobsoniene a versului ca "figură fonică recurentă" (1963: 233), materialul fonic este diseminat în vers, depășind de departe simpla rimă în /it/: 2 "Pour toi, bizarre amant
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
a literelor (care omite pe e și w, dar include pe oy) cu lista separată a vocalelor (care include pe e și w, dar omite pe oy). Efectivul complet al vocalelor devine astfel 11, la care, adăugând cele 24 de consoane, obținem totalul: 35 de litere. Dintre acestea, se recomandă spre eliminare 6: 3 vocale (i, w, oy - „după hotărârile cinstitei soțietăți literale a rumânilor, s-au scos ca să nu facă greutate nevinovaților prunci“) și 3 consoane (0, x, ©). Așadar, alfabetul
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
adăugând cele 24 de consoane, obținem totalul: 35 de litere. Dintre acestea, se recomandă spre eliminare 6: 3 vocale (i, w, oy - „după hotărârile cinstitei soțietăți literale a rumânilor, s-au scos ca să nu facă greutate nevinovaților prunci“) și 3 consoane (0, x, ©). Așadar, alfabetul propus de Heliade la 1828 număra 29 de litere. Folosesc nu întâmplător adjectivul „propus“, pentru că a spune despre Heliade că a „redus“ alfabetul chirilic la 29 de litere, ca și despre Ienăchiță Văcărescu că l-a
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
be - ce de la Orlat, după care apoi, în trei zile, silabisii cu perfecțiune“. Practica școlară adopta astfel, cu o întârziere de patru decenii, metoda propusă de Ienăchiță Văcărescu: să numim vocalele prin propriul lor sunet (a, e, i etc.), iar consoanele prin sunetul corespunzător asociat cu vocala e („b singur nu să poate zice, dă nu să va scrie și e; și așa, să zice be, și asemenea și celelalte“). Regăsim acest principiu la Grigore Pleșoianu, discipol al lui Heliade, care
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
bucureștene, cel al diferitelor cercuri burgheze de la salonul desfrânaților, al invertiților sexuali, cu propria lor menajerie, unde Pavel servește drept Cicerone, la cercurile frecventate de Manicatide însuși. În fond, bovarismul Evei este similar cu cel al Emei, le desparte o consoană și un secol: "Încurcătura Emmei nu ține atât de tendința sa de a se vedea alta decât este, cât de neputințade a încarna durabil această personalitate pe care ea o proiectează sau la care dorește săadere, de incapacitatea ei de
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
să se fi integrat convenabil în societatea ariană; de pildă, șeful Dăsa este lăudat pentru că îi ocrotește pe brahmani (RV, VIU, 46,32). Căsătoriile cu femei autohtone lasă urme în limbă. Sanscrita vedică posedă o serie de foneme, în special consoanele cerebrale, pe care nu le găsim în nici un alt idiom indo-european, nici chiar în iraniană. E foarte verosimil că aceste consoane oglindesc pronunția aborigenilor în efortul lor de a învăța limba stăpânitorilor lor. Tot așa, vocabularul vedic păstrează un mare
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
46,32). Căsătoriile cu femei autohtone lasă urme în limbă. Sanscrita vedică posedă o serie de foneme, în special consoanele cerebrale, pe care nu le găsim în nici un alt idiom indo-european, nici chiar în iraniană. E foarte verosimil că aceste consoane oglindesc pronunția aborigenilor în efortul lor de a învăța limba stăpânitorilor lor. Tot așa, vocabularul vedic păstrează un mare număr de cuvinte anariene. În plus, anumite mituri sunt de origine autohtonă 15. Acest proces de simbioză rasială, culturală și religioasă
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
el, cum s-ar zice azi, un profit de imagine. Plumbul e „cel mai moale și mai urît dintre metale”2), iar cele cinci litere ale cuvîntului care-l denumește se îmbină într-o structură sufocantă: doi pereți dubli de consoane strivesc o vocală. Și totuși acest cuvînt fără rezonanță, mut și rece, a avut momentul său de atracție și de „elocvență”. De ce? Pentru că definea, scurt, un complex de stări caracteristice generației de la confluența secolelor XIX și XX: apăsare, oboseală, plictiseală
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
menirea de a include atitudinea autorului față de tema abordată, precum și gama de sentimente și trăiri umane. Într-un fel, ideea reprezintă ceea ce este de Învățătură pentru cititor. MIJLOACELE ARTISTCE Figurile repetiției 1. Repetiția fonologică:aliterația: „Prin vulturi vântul viu vuia...” (consoane); - asonanța: „Căci unde-ajunge nu-i hotar...” (vocale); - anafora: „Tot ce e perfid și lacom, tot Fanarul, toți Iloții...” (cuvânt);anadiploza: „Cine face bine, bine găsește... (reduplicare); - antimetateza: „Tu blând noroc al unui vis deștept... „Tu visul blând unui noroc ce
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
mai ales În fabule. 4. rima Înseamnă potrivirea silabelor de la sfârșitul a doua sau mai multe versuri, Începând cu ultima vocala accentuată. Când rima este imperfectă, se numește asonanță. În această situație, se potrivesc ultimele vocale ale versurilor și, aproximativ, consoanele. Considerată, În literatura cultă, drept o licența poetică, În poezia populară, asonanța se intâlnește des. După felul cum rimeaza versurile, exista mai multe tipuri de rima: - monorima este potrivirea silabelor la mai multe versuri și se Întâlnește În poezia populară
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
În cea de a doua strofă. Rimele au o cantabilitate Întunecată, deoarece cuvintele prin care se realizează, pe lângă marea Încărcătură consonantică, sunt Încărcate cu vocale Închise (plumb, veșmânt, vânt, plumb, plumb,strig, frig, plumb). Topica nu cunoaște nici o alterare. Domină consoanele surde. Simetria poeziei este unică În felul ei și În modul cum se dispune și cum se repetă cuvântul cheie „plumb” În cele două catrene, În finalul versurilor I și IV și la cezura versurilor. Egal este și numărul de
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
poetic. „Cum ea pe coateși răzima...”; „răzima” În loc de „rezema” este mai expresiv, fonetic vorbind. Perspectiva mitică de la Începutul poemului nu putea fi realizată fără o ușoară nuanță de vechime, arhaică. Aceeași sugestie sonoră o dă și „Împle”, pentru că se dă consoanei „m” o perspectivă sonoră amplă. Mihai Eminescu nu a scris În nici una din poeziile sale „seară”. „Sară” se justifica nu numai prin lipsa de unitate ortografică la vremea poetului, ci mai curând prin expresivitatea termenului din „Sara pe deal”. Înlocuirea
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
Înlocuirea lui „a” cu „e” nu se produce o expresivitate nouă, Însă „ș” devinte mai puțin aspru urmat de „e”. Se poate vorbi la Eminescu despre un așa numit simbolism fonetic, chiar dacă În poemul „Luceafărul” este mai puțin evident. Alternanța consoanelor sonore „l” și „r” din strofa: „Privea pe mare cum pe zări Răsare și străluce Pe mișcătoarele cărări Corăbii negre duce...” sugerează mișcarea apei; parcă auzim clipocitul valurilor mării. Particularități morfologice Substantivul adjectivul Edgar Papu remarcă predominanța substantivelor masculine În
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
iar atmosfera generală e una de prietenie și deschidere spre celălalt, de comunicare și schimb de opinii. Este, de altfel, și unul dintre puținele locuri din societatea finlandeză în care acest lucru este posibil. Nykarleby, "această alternanță de vocale și consoane nu este rezultatul jocului întâmplării pe tastatura calculatorului, ci e numele unei localități din Finlanda"506. Matei Bejenaru ne spune că sunt șanse minime de a găsi această localitate în "atlasul geografic din bibliotecă"507, datorită faptului că are doar
Literatura și cultura finlandeză: o perspectivă românească by Paul Nanu () [Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
didactic, reperele teoretice având rolul de a actualiza elemente considerate esențiale pentru stăpânirea logicii limbii, pentru optimizarea comunicării de specialitate (inclusiv în ciclul primar, în perioada pregramaticală și în cea gramaticală, când profesorul va aborda conținuturi de tipul: Vocale și consoane, Corespondența sunet/ sunete literă/ grup de litere, Scrierea cuvintelor care conțin [anumiți] diftongi, respectiv vocale în hiat, Cuvinte cu înțeles asemănător, Cuvinte cu înțeles opus, Cuvinte cu aceeași formă și sens diferit, Substantivul, Adjectivul, Pronumele, Numeralul, Verbul, Subiectul, Predicatul, Atributul
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
-l convingă pe interlocutor vs. ritmul celui care nu are clară construcția mesajului, care-și "caută cuvintele", folosește "cuvinte de umplutură" (ăă, îî) etc. I.2. Sunetele limbii române Sistemul sunetelor limbii române cuprinde trei clase distincte: vocalele, semivocalele și consoanele, definite în opoziție sau în asociere unele cu altele; de exemplu, vocalele sunt definite în opoziție cu consoanele, în condițiile în care la rostirea primelor aerul iese liber din aparatul fonator 14, în timp ce în cazul pronunțării consoanelor, aerul întâmpină anumite
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
cuvinte de umplutură" (ăă, îî) etc. I.2. Sunetele limbii române Sistemul sunetelor limbii române cuprinde trei clase distincte: vocalele, semivocalele și consoanele, definite în opoziție sau în asociere unele cu altele; de exemplu, vocalele sunt definite în opoziție cu consoanele, în condițiile în care la rostirea primelor aerul iese liber din aparatul fonator 14, în timp ce în cazul pronunțării consoanelor, aerul întâmpină anumite obstacole; pe de altă parte, semivocalele sunt definite în asociere cu vocalele, diferența dintre ele fiind dată de
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
vocalele, semivocalele și consoanele, definite în opoziție sau în asociere unele cu altele; de exemplu, vocalele sunt definite în opoziție cu consoanele, în condițiile în care la rostirea primelor aerul iese liber din aparatul fonator 14, în timp ce în cazul pronunțării consoanelor, aerul întâmpină anumite obstacole; pe de altă parte, semivocalele sunt definite în asociere cu vocalele, diferența dintre ele fiind dată de durată și de caracterul asilabic/ silabic (semivocalele sunt mai scurte decât vocalele și nu au capacitatea de a forma
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
se adaugă diferențierea, după labializare (rotunjirea sau nu a buzelor), a vocalelor labiale (labializate): o, u de vocalele nelabiale (nelabializate): a, e, i, î, ă. Contextual, sunt folosite și: * vocalele implicite (de exemplu, î, i), cu rol auxiliar în pronunțarea consoanelor: cî, ci, chi etc.; * vocala scurtă i, considerată și vocală redusă în poziție finală postconsonantică sunet nesilabic, folosit la sfârșitul unei silabe, după o consoană: lupi, crezi etc. Semivocalele (i, e, o, u) sunt fie anterioare, nelabializate: e, i, fie
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]