1,399 matches
-
poate spune așa, un tipar "feminin". Nu întâmplător, în romanele criticului lirica eminesciană e apreciată mai mult de femei, și tot femeile sunt cele care plăsmuiesc "mitul poetului tragic", al "tânărului geniu" nefericit în amor de unde și nevoia firească de consolare, duioșia resimțită invariabil, la lectura versului eminescian, de cititoarele cu inimă bună, recrutate mai cu seamă (nu știu de ce) din rândul nevestelor de ofițeri. Dar nu numai. Spre exemplu, înainte de a-l fi întâlnit în carne și oase, Veronica se
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
De asta vă vorbesc în dulci șoapte ca și când ați fi aici, lângă mine, aievea. Voi poate că mă auziți de acolo din cer și îmi răspundeți, dar eu nu pot să vă aud și nici nu vă pot vedea, singura consolare pentru mine aici pe pământ fiind dorul și amintirea ce vi le port. Știu că voi de acolo din cer, vegheați asupra mea, precum bunul Dumnezeu. Și mai știu că va veni și ziua aceea poate nu prea îndepărtată, când
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
lui sînt "gata să lucreze cu voi la legea aceea"1599. Comitetul de Mijloace și Resurse nu a putut fi influențat de insistențele președintelui. Miercuri, pe 26 septembrie, Comitetul a adăugat un amendament de tip Jackson-Vanik la capitolul V. Singura consolare a Casei Albe era că restricțiile nu se refereau și la credite. Joi, Nixon s-a întîlnit cu liderii republicani ai Camerei Reprezentanților, pentru a-i convinge să scoată amendamentul, pentru că altfel nu putea pune în aplicare acordul comercial sovieto-american
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
EE, 12 octombrie 1979, p. H6 2029 NYT, 6 octombrie 1979, p. 3. Bucureștiul dorea o vizită din partea lui Carter sau a lui Mondale. Nici unul nu s-a dovedit a fi interesat de această deplasare. Vizita lui Vance era o consolare pentru regimul Ceaușescu (vezi Matt Nimetz către Cyrus Vane, 5 iunie 1979, dosarul CO 130; 1/1/79-12/31/ 79, cutia CO-52, CO ACCA, Biblioteca JC). Ceaușescu îl invitase, de asemenea, pe fostul președinte Nixon să facă o vizită neoficială
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
și slăvitul părinte al vostru, stăpânul meu, nu numai că a îndurat pentru dreptate întotdeauna cu răbdare și tărie răutatea lor dar și cu rezultat fericit pentru adevăr - care este Hristos...”. Multă vreme s-a crezut că această scrisoare de consolare a fost adresată Gallei, fiica senatorului-patrician Symmachus și cumnata marelui Boețiu. În realitate, ea este dedicată surorii acesteia, Proba. Trăind în feciorie consacrată Domnului, această aristocrată și-a alcătuit o bogată bibliotecă teologică. Cu ajutorul lui Eugipiu, starețul mănăstirii Sfântul Severin
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
enorme, Wittgenstein spunea că ele toate sunt impresionante, chiar și cele ale unor WITTGENSTEIN ȘI RUSSELL 353 triburi sălbatice. Credea însă că religia viitorului se va dispensa de clerici. În ceea ce-l privește, accepta că va trebui să trăiască fără consolarea pe care ți o dă apartenența la o anumită confesiune.58 Dar credea că tocmai fiindcă religia se adresează sufletului, nu intelectului, ea își pierde o bună parte din substanță de îndată ce ceremoniile și ritualurile nu mai sunt privite cu seriozitate
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
dovedește de la început foarte diferită de atitudinea noastră contemporană seculară. În comemorarea ritualizată, suferința individuală face corp comun cu cea a colectivității. Odată trecut momentul de doliu, viața revine în înțelegerea ciclică a existenței de pe pământ. După deznădejde începe timpul consolării. În Numeri se spune: Atunci toată obștea a ridicat strigăt și a plâns poporul toată noaptea aceea"uu. Midrash-ul plasează această noapte la Tish'a be-av, adică a noua zi a lunii ebraice av (iulie-august). Interpretarea care-i este dată
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
merg și mai departe decât Avraam. Aici este răspunsul. Departe de a-și abandona poporul, Dumnezeu l-a pus din nou la încercare, așa cum făcuse cu patriarhul său. Iar poporul a răspuns încă o dată speranțelor și așteptărilor Lui. Aceasta este consolarea. Cronicarii, ca supraviețuitori, ușurează durerea și îndoielile încercând să răspundă la întrebările grave puse de prima Cruciadă. Și ofereau astfel elementele pe care putea fi reconstruită o viață evreiască sfărâmată 13. În paralel, în contrast cu existența chinuită a evreilor medievali, șederea
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
o rugăciune echivalentă, Ashkava ("Rugăciune pentru odihnă"). Fiecare bărbat evreu chemat să citească Tora o rostește în amintirea morților din familia lui. Deschisă de recitarea unor versete din Psalmi și din Pilde, această rugăciune se termină cu următoarele cuvinte de consolare: "Fie ca el (sau ea) și toți copiii lui Israel care dorm în pace în țărână să primească îngăduința și iertarea lui. Aceasta să fie voia Lui, iar noi vom spune: Amin". Se încearcă astfel mângâierea celor vii prin această
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
acestea capătă proporții exagerate. Trebuie totuși să le analizăm cu precauție și să vedem în ele în primul rând răspunsuri stabilizatoare pentru grup. Efectul lor cumulativ subliniază constanța evreilor în fața suferinței, în timpuri nesigure când fiecare avea nevoie de o consolare și de un sprijin pentru a continua să rămână evreu în fața valului de asalturi intermitente inspirate de febra religioasă și când grupul însuși, amenințat de dezintegrarea "națională" și "religioasă" prin expulzări, trebuia să-și asigure perpetuarea și coeziunea. Acest tip
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
găsim totuși nicio apologie a martiriului așa cum am văzut în zona așkenază, în timpul Cruciadelor și al revoltei cazace. Martirul nu este nicăieri erijat în model de pietate. Tatăl lui Maimonide, Maimon ben Iosif, a scris el însuși o Epistolă de consolare pentru a-i îmbărbăta pe evreii care se convertiseră la islam și continuau să trăiască în exterior ca musulmani, practicând totuși iudaismul în secret 32. El se opune ideii de a accepta martiriul pentru a evita convertirea forțată. Desigur, atât
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
marcat în profunzime generații la rând, cum continuă să facă și astăzi genocidul din al Doilea Război Mondial, ne rămân totuși, pentru a ne face o idee, toate scrierile de durere pline de această așteptare, de această speranță într-o consolare care încă întârzie să vină. Cataclismului suferit de evrei i se asociază spectacolul extraordinar al ascensiunii Imperiului Otoman, o putere musulmană capabilă să facă treptat creștinătatea să se plece pe câmpul de luptă. Sfârșitul lumii părea apropiat în ochii unui
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
de frământare spirituală, revelând teama părăsirii de către Dumnezeu, în consonanță cu această perioadă de excluziune agravată, preludiu al expulzării 45. Dacă interferențele dintre discursurile sefard și așkenaz despre suferință nu lipsesc și dacă și unele, și celelalte au drept finalitate consolarea, aceste elegii oferă puține referiri la martiriu și nu trădează încă puternica așteptare mesianică exprimată mai târziu într-o "istoriografie" a suferinței produsă după expulzare. Istoria în slujba memoriei Potrivit lui Y.H. Yerushalmi, ruptura constituită de expulzarea din Spania în
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
facă din autorul ei reprezentantul arhetipic al viziunii lacrimale asupra istoriei evreiești. În această privință, el a fost influențat de relatările despre Cruciade preluate din alte surse, căci în secolul al XVI-lea originalele încă nu fuseseră publicate 49. Impactul Consolării pentru tribulațiile lui Israelxxx, cartea lui Samuel Usque, un cripto-evreu care se refugiase la Ferrara, în Italia, după expulzare, pară de asemenea să fi fost important în elaborarea Văii plângerii 50. Opera lui Usque, publicată la Ferrara în 1553, se
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
Icabo, care ar fi patriarhul Iacov care plânge soarta lui Israel; Nuinco, sau Naum, care acționează ca un consolator; și Zicaero, sau Zaharia, amintind trecutul, cu promisiunea mângâietoare a izbăvirii. Pentru autor, când poporul evreu este în suferință, el găsește consolare comparând relele din trecut cu acelea din prezent. Usque povestea nenorocirile poporului lui Israel pentru că era convins că ele se vor sfârși curând. El se referă la Biblie pentru a arăta că păcatul cel mai grav al lui Israel este
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
convertiri, din alte perioade, sunt eliminate în traducere. Nu există nici problema marană: evreii din Spania și Portugalia ar fi suferit și ar fi murit ca sfinți martiri, de fapt ca frații lor așkenazi, preferând sfințirea Numelui lui Dumnezeu în locul consolării lumești a botezului 56. Or, s-a întâmplat tocmai contrariul! Discursul suferinței și virtuțile lui terapeutice nu țin așadar de același registru în cele două universuri. Alegerea sefardă a vieții în locul morții a influențat, probabil, și comportamentele pe termen lung
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
tonul cărții, care este o relatare a persecuțiilor și distrugerilor îndurate de evrei de-a lungul secolelor. Și repune în prim-plan, ca în literatura rabinică tradițională, tema suferinței suportate din iubire. "Povestirile suferințelor din trecut au și cânturi de consolare pentru viitor", scrie el. Bernfeld precizează că, elaborând cartea, scopul său era "de a întocmi martirologiul poporului lui Israel după surse scrise originale, cu comentarii istorice"67. Iar pentru asta se folosește de relatări și de poezia liturgică. Și pentru
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
supraviețuitori. Printre care aceasta: ce făcea Dumnezeu la Auschwitz, simbol al răului absolut? O întrebare care amintea de cele pe care evreii și le puseseră deja în trecut, în momente de mare tristețe, și la care dăduseră multiple răspunsuri de consolare, inclusiv pe cel al pedepsei colective pentru păcatele săvârșite. După genocid, acest răspuns părea să nu mai aibă sens, ca și altele care marcaseră totuși mult timp existența evreiască, iar acum mulți evrei respingeau viziunea tradițională a unui Dumnezeu providențial
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
suferă, dar nu li se permite să înțeleagă. Genocidul se transformă într-un mister de esență religioasă. La fel, cei care-l acceptă ca atare devin noi Iovi acel Iov care nu căuta motivele suferinței lui -, dar sunt lipsiți de consolarea pe care o oferea credința în acel Dumnezeu drept care se revelează la sfârșitul dialogului biblic. Astfel, suferința ar fi iremediabil condamnată la tăcere, închisă într-o solitudine vecină cu elecțiunea, o solitudine și o elecțiune alese deliberat de grupul însuși
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
indestructibilă care a rezultat 29. Nimic nu ne obligă totuși să credităm cu absolută certitudine antisemitismul pentru continuitatea identității evreiești, dacă nu cumva ne plasăm în acea "istorie lacrimală" care produce mai multe lacrimi decât istorie, mai multă suferință decât consolare și care, pe deasupra, reducându-i pe evrei la starea de eterne victime, face din ei spectatorii pasivi ai propriei suferințe. În suferință nu există viitor. Iudaismul recomandă viața. Cel puțin dacă dăm crezare Deuteronomului: "Viață și moarte ți-am pus
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
procesul, 181, 199, 215-216, 218, 222, 238, 274-275 Eichmann la Ierusalim (de Hannah Arendt), 273 Eikh ezkera (poem liturgic), 49 El male Rahamim (rugăciune), 72, 266 Eleazar, 39 Eliezer bar Nathan, 62 Elkana, Yehuda, 226-227 Emmanuel, François, 270 Epistola de consolare (de Maimon ben Iosif), 90 Epistolă despre persecuție (de Moise Maimonide), 90, 92, 104 Esau, 222 Esprit, 235 Estera, 49-50, 97-98 Et ha-kol kol Yaakov nohem (rugăciune de penitență de Kalonymos ben Iuda din Mainz), 57 Europa Centrală, 122, 126
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
Păcat de un astfel de efort din partea autorului, care nu m-a convins finalmente de validitatea demersului său. Cum spunea un alt fizician, invocat de Tipler, în Visele Teoriei Finale, " Nu cred nici o clipă că știința ne va oferi vreodată consolarea în fața morții pe care ne-a conferit-o religia". Bineînțeles, Tipler nu este de acord, dar nici noi nu suntem de acord cu el. Viitorul va hotărî cine are dreptate. 5.2. KYBALIONUL " Bazele înțelepciunii sunt pecetluite, dar nu și
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
cumpărături ca pe un nou opiu pentru popor, destinat să compenseze insatisfacția provocată de parcelarea muncii, diminuarea mobilității sociale, nefericirea adusă de singurătate. „Sufăr deci cumpăr”: cu cât individul e mai izolat sau mai frustrat, cu atât mai mult caută consolări în bucuria imediată a cumpărării. Surogat al trăirii autentice, consumul nu-și exercită puterea decât pe măsura capacității sale de a uimi sau a adormi, de a se oferi ca paliativ al dorințelor neîmplinite ale omului modern. Nu încape nicio
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
e nu: în escalada actelor cumpărării există și altceva decât o diversiune destinată să atenueze frustrările. În faza III, consumul nu poate fi considerat exclusiv ca o manifestare deturnată a dorinței, ca un derivativ: dacă este totuși o formă a consolării, el funcționează și ca un agent de experiențe emoționale importante în sine. S-o spunem fără înconjur, criticile demistificatoare ale ideologiei nevoilor au greșit atunci când au vrut să excludă dimensiunea hedonistă a consumului. O problematică ce-l făcea pe un
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
Întrucât viața ne face să suferim și să ne simțim nefericiți, cum ar putea spectacolul fericirii altuia să nu ne apară, într-un fel sau altul, ca o „agresiune”? Cum ar putea necazurile altora să nu constituie un fel de consolare pentru supărările noastre? Acest vechi adevăr „uman, prea uman” rămâne valabil: nimic nu ne permite să credem că mâine va fi altfel. Ca și „invidia particulară”, „invidia generală”, cea simțită de dezmoșteniții sorții la adresa celor răsfățați de ea37, se perpetuează
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]