1,422 matches
-
-o pensionarilor militari, opinia publică nu susține protestul acestora, deci autoritățile nu riscă mare lucru dacă resping orice concesie făcută rezerviștilor. Militarii au pierdut războiul mediatic, iar lupta pe care o vor duce în instanțe are mai degrabă efect de consolare, rezultatele fiind așteptate peste ani buni. Motivul? Au acționat ca niște amatori în confruntarea publică, în fața unei armate de profesioniști ai propagandei politice. Cel mai recent exemplu este chiar anunțul de luni al colonelului Mircea Dogaru, liderul SCMDR, care estima
De Ce a pierdut Armata lupta pentru pensiile militare () [Corola-journal/Journalistic/27043_a_28368]
-
care m-a salvat de trasul zilnic de perciuni, o specialitate a învățătorului, moștenită din străbunii glorioși. Rasul în cap nu i-a fost pe plac nici lui Bahrim și nici lui Papago, îngrozit de cât de neatrăgător arătam. Drept consolare, în loc să-mi fac lecțiile, preferam să stau singur în fața oglinzii ore în șir și să "dirijez": deși temporar ras în cap, aveam tupeul să mă cred Toscanini. Ori Silvestri, ori Gogu Georgescu, pe care îl cunoscusem, pentru că era prieten cu
O biografie by Andrei Serban () [Corola-journal/Journalistic/10649_a_11974]
-
se întîmplă să reacționeze, Barbu Cioculescu e omul opțiunilor greșite, peste care eșecurile vin fără clemență. Culmea este că stîngăciile pe care le regretă drastic se vor dovedi peste ani alegeri bune, numai că amărăciunea trăită între timp exclude gustul consolării tîrzii. „Voi aminti aici acea caracteristică a mea de a alege spontan soluția cea mai puțin bună. Curios, această propensiune către alegerea să-i zic greșită, mi-a adus în viață mai multe beneficii decît pagube.“ (p. 109) În zodia
Tacticos și mustuos by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4034_a_5359]
-
ne urcăm repede pe ei, să le dăm două și pe urmă să închidem jocul. Iar la sfîrșit, cînd obosesc ăia mici și fraieri, să le mai dăm încă unul, să fie. Iar outsiderii au dat și ei golul de consolare. Din fericire, rămînem încă cu gustul plăcut al lebedei negre de aseară. Într-o jumătate de oră începe al doilea meci al serii: Uruguay - Costa Rica. Din cîte știu, două echipe mai apropiate ca valoare. Ținînd cont că sînt de pe acolo
Cronica lui Turambar. Mirel Palada comentează pentru Editura DCNEWS meciurile de la CM 2014: "După lebăda neagră, un cîrd de rațe șchioape" by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/73939_a_75264]
-
aceleiași evidențe: ,ne-am risipit viața". Iar în Duminica muților, care are dimensiunile unei nuvele extinse, traseul sinuos al protagonistului masculin, disputat între datoria conjugală și plăcerile adulterine, indică, în mod similar, înscrierea pe o curbă descendentă, a renunțărilor succesive, consolarea cu tot mai puțin, după avântul către tot mai mult(e). Astfel că proza aceasta are o anumită vârstă la figurat, în sensul maturității estetice, dar și la propriu, prin biologia personajelor. Ele sunt îmbătrânite înainte de vreme, arse de vântul
Un meci de old boys by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11560_a_12885]
-
dintr'un ecou sau dintr'o aiurare." (p. 30). Este nădejdea în bunăvoința subtilă a viitorului căreia literatura i s-a livrat în toate vârstele și formele ei. Un bob de luciditate aduce, îndată, amărăciunea ușor semeață, care nu caută consolare, a hermeneuticii inutile: „Dacă m'ați rupe în bucăți înțelesul meu tot nu'l veți găsi. Iată vă pun o garoafă în palmă și voi îi zmulgeți petalele, stamina și ați voi să știți ce e? de unde vine? de ce atâta
A fi și a nu fi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6341_a_7666]
-
a-l cunoaște pe Dumnezeu (pasajul este citat de Arendt în cartea despre conceptul augustinian al iubirii). Cassian, în Conferințele sale, spune că nu este un călugăr adevărat cel care, când se roagă, știe că se roagă, iar Boethius, în Consolare, leagă pierderea Euridicei de pretenția inumană a lui Orfeu de a se întoarce complet asupra celei care venea în urma lui, trimisă înapoi din neomeneasca lume a principiilor. Anselm crede că nu își poate formula celebrul argument decât suprimânduse parțial ca
Cine uită și cine există by Alexan () [Corola-journal/Journalistic/2555_a_3880]
-
și chiar, cum spune în acest text introductiv, de lumea însăși: "Am rămas fără lume". În asemenea condiții, scrisul, ficțiunea, cărțile sunt în stare să aducă, după părerea romancierului, un fel de compensație simbolică: În felul acesta, cărțile pot deveni consolarea celui neconsolat, a omului pierdut. Cafeneau în care intri atunci când toate celelalte cafenele te înspăimântă. Ceea ce poate fi gândit într-o manieră diferită, în vremuri lipsite de promisiune și de prestanță". Or, Omul pierdut este tocmai replica la un asemenea
Ramon Goméz de la Serena în româneste by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12246_a_13571]
-
Phillipe recunoașterea dinastică, însă îl țin pe șeful statului român departe de casele regale europene. Pentru că englezii acționează în termeni de real politik, iar relația cu România poate fi importantă, ei i-au oferit lui Traian Băsescu o vizită de consolare. ASR Prințul Charles a venit la Cotroceni, după ce, în urmă cu un an anulase o întâlnire cu Băsescu la două săptămâni după botezul cu bucluc. Întrevederea a fost neoficială și de scurtă durată, la sfârșitul unei vizite personale a lui
De Ce nu se întâlneşte Traian Băsescu cu MS Regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii () [Corola-journal/Journalistic/48392_a_49717]
-
viața (1987) și a ciclului de Inedite cuprinse în volumul Locul și ceasul, un florilegiu al cărților lui Ion Horea, sub egida colecției BPT (1994). Eliptice, incisive, prozodic impecabile, versurile dau la iveală un disperat exercițiu cotidian de introspecție și consolare față cu ieșirea din cursă a propriei vitalități, față cu semnele senectuții și ale crepusculului inexorabil. O suită de exorcisme muzicale în contra suferinței și tăcerii așternute în chip de "temniță" scrie Ion Horea în spiritul și ritmul meditațiilor eminesciene, nemurind
Via crucis by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17319_a_18644]
-
viață cum ar fi fugit orice animal hăituit, dar o parte din mine rămînea calmă și rece, căci se întîmpla ceva ce trebuia să se întîmple. Ar putea fi și mai rău, spunea în mine un glas stins. E o consolare că pretutindeni oamenii încalcă învoiala? Că fuga nu te mai ajută să ieși din încurcătură? Că nu mai are vreun sens conștiința, cînd cu aceeași frază, prin aceeași acțiune, poți trăda ori salva? Nu mai există nici un temei pe care
Cine e această Medee? by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/14074_a_15399]
-
zis Taciturnul. * - We few, we very few, We bande of brothers, - Noi cei puțini, noi foarte puținii, noi bande de frați - La Westminster, Londra, aviatorilor R.A.F. * - Mediocrii propovăduiesc și ei adevărul, dar el nu aparține celor mediocri... (Autor uitat.) * - Demnitatea, consolare înfrânărilor... (Singura lor "avere".) * - Am întâlnit inamicul, și el eram noi... - We have met the ennemy, and it is us... - Din perioada războiului din Vietnam, zicere autoflagelatoare. Fiindcă suntem inestimabili, nimeni nu dă pe noi nimic. * O fată, medicinistă, 23-24
Maxime și minime by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7685_a_9010]
-
cele evazioniste, ale miezului zilei, mai înclinate să privilegieze estetismul curat; cele, dimpotrivă, ale miezului de noapte, bântuite de fantasma politicului și de marota planurilor; și, la final, cele ale faptului serii, făcute pentru mângâierea sufletească, pentru atenuarea panicii, pentru consolarea în fața morții. Recursul la Platon, așadar. E și acesta un semn că pe Andrei Cornea nu-l interesează literaturizarea. Că aproape toate narațiunile de aici sunt scrise cu farmec și, cum se zicea, cu condei, nu e de mirare. Cine
Pensula lui Ingres by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6494_a_7819]
-
trăiesc în timpuri diferite - și, de fapt, în același ( mental vorbind): Virginia Woolf, luptîndu-se cu demonii interiori pentru a scoate la suprafața hîrtiei o capodoperă ( Mrs. Dalloway), o gospodină americană din anii ’50, luptîn-du-se cu rutina zilnică și găsindu-și consolarea în paginile acestui roman și o editoare newyorkeză din anii noștri, luptîn-du-se cu puseurile sinucigașe ale unui prieten scriitor bolnav de SIDA... N-am citit romanul, însă filmul ( Orele) pare prea apropiat de substanța lui literară pentru a fi altceva
De X ori femeie by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/13751_a_15076]
-
Iată, că am venit totuși la Timișoara”, continuând: „Regele era informat de marea grijă cu care iubitul nostru primar îi pregătise de atâta vreme o grandioasă primire, și-a ținut să-i arunce în treacăt o vorbă de scuze și consolare, pentru faptul de a nu fi putut răspunde îndată la chemarea Bănatului, întârziindu-și venirea printre noi. Fuseseră de fapt, până la acel moment, trei pregătiri și așteptări zadarnice ale regelui. Lugoj și Caransebeș Miercuri dimineață, la ora 9, Regele Ferdinand
Agenda2005-35-05-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/284134_a_285463]
-
Ei bine, particulele acestea fantomatice care zboară pretutindeni, în noi, prin noi și în jurul nostru, și care sînt în univers de la bun început și vor mai fi și de acum încolo pînă la capătul lumii, poartă numele de neutrini. Suprema consolare este că neutrinii pot fi detectați în număr uriaș în acceleratoare de particule existente azi pe glob. Monștri aceștia minusculi și nedomesticiți nu cunosc noțiunea de piedică: pentru ei nu există obstacol în stare să-i oprească, motiv pentru care
Tirania neutrinilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8228_a_9553]
-
în anotimpul culesului, se înșiră o numărătoare care nu lasă nici o șansă: „Din toamnă-n toamnă mă ridic/ Și parcă nu mai știu să vin./ Până la mine este mult,/ Până la moarte mai puțin.” (Păcatul trufiei). De la dogma creștină până la măruntele consolări de zi cu zi, priveliștea sfârșitului e leacul tuturor stărilor de preaplin. Bucurii și tristeți prea mari se suprapun, ogoitor, peste acest fund de sac ieșind, din confruntare, mai ușoare. Mai subțiate, mai spălate de culori. Abandonate, deodată cu lumea
„Ce pierzi lipsind...“ by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3272_a_4597]
-
intrați și prin astfel de fraude primejdioase în conturi. Adevărul, realitatea, onestitatea șunt pentru ei vorbe goale, tîmpenii cu care nu se mai încurcă de mult. Nu am, în acest spațiu al confuziilor și al relei-credințe numit România, decît o consolare: că haitele de cîini devenite emblemă spirituală a frumoasei noastre țări nu știu să citească. Palida consolare la realitatea funesta că bipezii alfabetizați, coautori perpetui ai scrisorii caragialiene, se comportă atît de cîinește.
Jogging în tara "Scrisorii pierdute" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17824_a_19149]
-
tîmpenii cu care nu se mai încurcă de mult. Nu am, în acest spațiu al confuziilor și al relei-credințe numit România, decît o consolare: că haitele de cîini devenite emblemă spirituală a frumoasei noastre țări nu știu să citească. Palida consolare la realitatea funesta că bipezii alfabetizați, coautori perpetui ai scrisorii caragialiene, se comportă atît de cîinește.
Jogging în tara "Scrisorii pierdute" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17824_a_19149]
-
pe urmele mele, urmele/ mele înghețate, ale tristeții: sînt zeci de kilometri/ cunoscuți pe de rost înaintea/ mea, cînd am mai trecut eu oare pe aici?" (ibidem). Liviu Ioan Stoicu plînge fără lacrimi, sec, sarcastic, ca un Iov (pre)modern. Consolarea sa e, cum am văzut, o proiecție în exterior, într-un exterior însă modelat de vocația prozatorului, deturnată în imaginar. Spre deosebire de confesiune care e regăsire, imaginarul e un mod al înstrăinării, un refugiu al eului ce se disimulează ori, precum
Realul fictiv by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10640_a_11965]
-
Odată ce ai înțeles, drumul spre fericire ți-e deschis. Se înțelege că, pentru un asemenea ochi stoic, religia este o aberație ridicată pe basme, iar Dumnezeu o scorneală iscată de minți năuce. Nici un cuvînt despre credință sau despre puterea de consolare pe care ea o poate aduce. A trăi e o chestiune de calcul logic, iar bucuria un ecou ce stă în cîntărirea variabilelor ei. Totul e să privești părțile rele ale vieții ca pe un dat inevitabil căruia îi poți
Lauda plictisului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5181_a_6506]
-
pe altul, din lecturile orientate spre un anume subiect, din audițiile realizate. Și totuși, nu mă pot abține să nu comentez rezultatul acestor opțiuni. Concluzia mea este că o parte importantă a tineretului nostru trăiește auditiv în plin regim al consolării. Prin regim al consolării înțeleg un spațiu muzical definit printr-o sonoritate frumoasă, lirică și cu accente nostalgice. Ceaikovski și Debussy au încetat - pentru percepția acestor tineri - să fie atât de diferiți. Ceea ce se "aude" mai degrabă nu sunt enormele
Absența lui Bach by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/14289_a_15614]
-
orientate spre un anume subiect, din audițiile realizate. Și totuși, nu mă pot abține să nu comentez rezultatul acestor opțiuni. Concluzia mea este că o parte importantă a tineretului nostru trăiește auditiv în plin regim al consolării. Prin regim al consolării înțeleg un spațiu muzical definit printr-o sonoritate frumoasă, lirică și cu accente nostalgice. Ceaikovski și Debussy au încetat - pentru percepția acestor tineri - să fie atât de diferiți. Ceea ce se "aude" mai degrabă nu sunt enormele diferențe de tehnică, stil
Absența lui Bach by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/14289_a_15614]
-
răspuns fulgerător, dând dovadă de o intuiție muzicală bună: "Petrucciani!" M-am bucurat de acest răspuns. Există totuși comunicare între cele două specii muzicale, mi-am spus. Esențialul este să vezi legătura, de la înălțimea talentului. De unde vine această preferință pentru consolare? Fără îndoială, din zona muzicii de divertisment. Prin translație, caracteristicile perceptive ale acestei muzici - delăsarea sufletească, abandonul vremelnic în brațele unei percepții amorțite, detensionarea gândului și insensibilitatea la schimbare - devin reflexe de percepție care se aplică și muzicii "serioase" (inclusiv
Absența lui Bach by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/14289_a_15614]
-
mai curînd un reflex al frustrării de a pleca, al obligației de a-ți recunoaște propria evanescenta. Moartea le îngrozește pe personajele lui Mariaș: cei rămași în viață se bucură pe față, chiar dacă îngrijorați că le va veni rîndul. Singură consolare nu poate veni decît din acceptarea (invitarea) unei precarități identitare imanente, pe care moartea nu face decît să o confirme. Tragic este contrastul dintre Oxford, ca spațiu constant simbolizat de Will cu ciudată lui memorie, și acești bătrîni profesori, care
Moartea la Oxford by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17957_a_19282]