241,935 matches
-
și moartea Ninei, ocuparea sovietică a României, scoaterea lui Eliade din Ministerul de Externe începănd cu noiembrie 1944, mizeria materială extremă), această perioadă rămăne și cea a trecerii frontierei interne invizibile: optănd pentru Europa, eroul începe să aștearnă pe hărtie construcțiile teoretice care ăi vor aduce celebritatea. Jurnalul optează pentru sinceritatea totală, mărturisind la fiecare pagină insatisfacțiile de diferite ordine, angoasele, presimțirea morții, totul sub o formă de-a dreptul literară. Iată vibrația primăverii, mai puternică decăt mersul nenorocit al istoriei
Jurnalul tuturor sincerităților by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Imaginative/12877_a_14202]
-
conștiință, ci le aprofundează printr-o dezbatere ideatică. “Introspecția, notează criticul, ca metodă psihologică, ia locul intuiției ca mijloc artistic”, astfel încât citim “adevărate autobiografii”. Parcă pe urmele lui Ibrăileanu, Vladimir Streinu vede lucrurile echilibrat, ambele formule având îndreptățire într-o construcție armonioasă. Comentatorul “va observa frumusețea «etern actuală» a romanului roman (de acțiune, n.m.), dreapta cumpănire adică în sinteza creației, a dinamicii interioare cu aceea exterioară”. Într-adevăr, evoluează mijloacele de investigație ale prozei, dar în același timp, în strânsă conexiune
Vladimir Streinu și proza românească by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/12982_a_14307]
-
și conferă expresie întregului”. Vianu recunoștea că latura de concepție a Esteticii nu era evidentă, nu se impunea de la sine cititorilor, și că vina pentru acest lucru îi revenea, parțial, chiar lui: „Desigur, cele două nevoi care se satisfăceau în construcția edificiului, nevoia de a informa și aceea de a promova o concepție despre artă, n-au fost deopotrivă subliniate, nici de acei care au binevoit să se ocupe în scris de această lucrare și, poate, nici de autorul ei”. Prefața
Tudor Vianu - în apărarea Esteticii by Petru Vaida () [Corola-journal/Imaginative/12932_a_14257]
-
pe care o părăsisem cu nostalgie, pentru a mă stabili la București unde l-am urmat pe tânărul meu soț. M-am trezit că soțul meu era deja angajat în plină activitate specifică, trudind din greu împreună cu alții la o construcție pe care eu nu o înțelegeam. L-am văzut dând ordine unui grup de muncitori care începuseră să construiască ceva ce părea să necesite o participare atentă și poate plină de riscuri. Toate acestea le-am receptat stând pe bancă
Evocări spontane by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/13009_a_14334]
-
și al unor aparate numite vinciuri, un stâlp uriaș având în vârf o antenă. Acel stâlp de antenă de la Băneasa a fost prima realizare în domeniul comunicării radiofonice efectuată în cadrul Aviației Civile al cărei proaspăt angajat era soțul meu. Această construcție al cărei rost la început nu l-am înțeles, trezise satisfacția și admirația comandantului aeroportului, care l-a felicitat pe soțul meu pentru reușită. Specializarea în tehnica radiodifuziunii i-a conferit soțului meu titlul de specialist în comunicare radiofonică, un
Evocări spontane by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/13009_a_14334]
-
decât sub forma excelenței artistice, nu ideologice. Scrisorile de dragoste ale lui Dimov, de pildă, publicate în “ante prima” , în avanpremieră, în paginile “Stelei” de către Corin Braga. Mai are preț la revista “Steaua” interogația asupra unor temeiuri ontologice, conținuturile spirituale, construcția de sine, culturală, instituțională, și abia apoi deconstrucția. La revistă au fost și sunt bine primiți și contestatarii metodelor critice tradiționale, tematice sau psihocritice, dar am pretins ca ele, aceste contestări, să fie formulate argumentat, neîntunecate de prejudecata noului. Au
Semicentenarul unei reviste - La „Steaua“ care a răsărit by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/13044_a_14369]
-
suflet. Cînd eram student, am cunoscut un om de-un extraordinar rafinament, un degustător al poeziei franceze, psihopat sadea, venit pe meleagurile Iașului din București. Ducea o viață incredibilă. Scria poezie dar se recomanda „arhitect”, pentru că, zicea el, poezia e construcție. Drept care, cărămida necontînd, ci ansamblul, lua de la toți cei ce scriau, versuri, și le monta în lungi poeme mitologice. Aceste poeme aveau fragmente de-o frumusețe uluitoare alături de platitudini dezarmante. A murit foarte tînăr. Cred că nu avea 35 de
„Sois sage, ô ma Douleur, și ține-te tranchilă.” by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13546_a_14871]
-
lui (ale băiatului) așează flori de aer pe lucruri”. Gesturile cotidiene ale “bucătăresei” se amestecă până la confuzie cu mișcarea scriiturii, curățatul orezului e asemuit “corecturii”, “suflecarea mâinilor” e urmată de “așteptarea și surpriza unei fraze noi”. Din asemenea notații și construcții ale imaginației iese una dintre cărțile majore ale scriitoarei, reabilitând insolitul întâmplărilor mărunte de fiecare zi în versuri și pagini de proză scrise cu un condei rafinat, mereu liber în conturarea ori în deformarea liniilor “obiectelor” sale. Adepților unei “poetici
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
feminin, fiind în realitate mai curând manifestarea mai năvalnică a unui foc "masculin" dar "dublu", pentru că "dezintegrează" în același timp dinlăuntru și din afară. Din acest motiv putem afirma că și în structura sa mai lăuntrică Rașelica este produsul unei construcții decadente a femininului: însușindu-și, cum am mai spus, "focul" bărbaților pe care îi distruge, femeia reușește să le înghită și animus-ul pe care focul îl reprezintă simbolic. Mărindu-și și potențându-și animus-ul prin "înglobarea" animus-urilor victimelor sale, ea
Flacăra rece a unei flori negre by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Imaginative/13716_a_15041]
-
va găsi departe de miezul evenimentelor, în garsoniera lui Nilă, mâncându-și franzela "ca un cal nepăsător" și gândindu-se la ce vor păț acum Gheorghe și Magherel. Trecutul legionar va deveni motiv literar cu frecvență importantă de apariție în construcția unor personaje; uneori acest detaliu biografic distruge brusc existențe, alteori explică comportamentul "dușmănos" la adresa puterii comuniste: o domnișoară "șefă de lucrări" medic cu "oarecare merite științifice", Cosmologea, Benone ( din Risipitorii), Beju, activist P.C.R. ( din Marele singuratic) etc. Atunci internatul se
Portretul artistului la tinerețe by George Geacăr () [Corola-journal/Imaginative/13798_a_15123]
-
este frecvent la poeți. Poeții suplinesc percepția obiectivă a realității cu imaginarul și subiectivitatea dezlănțuită. Pentru un prozator realist, poate fi un handicap serios dificultatea perceperii relațiilor dintre oameni și lucruri. Marin Preda a reușit să transforme acest minus în construcția intimă într-o calitate care-i particularizează arta. Starea de uimire, de uluială domină o parte însemnată a scrisului său, care devine o descoperire și o explicație continuă a lumii. Ce se întâmplă în povestirile din volumul „Întâlnirea din Pământuri
Marin Preda: întîlnirea cu literatura by George Geacăr () [Corola-journal/Imaginative/13823_a_15148]
-
scări și pe culoar, înainta intensificându-se viforos; * despre Mateiu Caragiale, cu fața rasă contractată, cu lăsarea mușchilor obrajilor în jos într-o morgă solemnă, rigid în protocol, corectitudine înțepată, afectare rece ca un majordon din case vechi. Am amintit construcțiile solide din domeniul romanului ( Enigma Otiliei și Bietul Ioanide), radiografii ale unor mentalități, cu tipuri unitare, privite și prin prisma caricaturizării, a comicului sarcastic. Ce am înfățișat până aici a fost edificiul impresionant în critică, în proză, care a căzut
Cazul G. Călinescu by S. Damian () [Corola-journal/Imaginative/13846_a_15171]
-
socialist oficial. Din acest punct de vedere, prozele absurde ale lui Monciu-Sudinski reprezintă, poate, cel mai bun indicator (literar, premonitoriu) al imploziei viitoare a sistemului comunist. Spre iritarea metodiștilor culturali și disperarea cenzurii comuniste, absurdul Rebarborului nu rezultă din cine știe ce construcție auctorială speculativă, ci din absurdul intrinsec al realității socialiste. Decupată cu un masochism trist, aceasta se reasamblează firesc într-o narațiune proletariană și inginerească de tip social-verité. De altfel, bruta proletară și inginerul sadic par a fi emblemele noii lumi
Pe urmele lui Monciu-Sudinski by Ion Manolescu () [Corola-journal/Imaginative/13772_a_15097]
-
burduful acordeonului cu aer. Cîntă-mi «Maria, Maria», că spăl briceagu-n tine. De la ce nuntă vii? - De la niște adventiști din Ciocănești. - Zi-l pă-ăla cu emoragia. - Îl zic." (Balanța, București, Cartea Românească, 1985, pp. 42-43) Dacă există o "rețetă" a (construcției) personajelor lui Monciu-Sudinski din Rebarbor, aceasta e pe cît de simplă, pe atît de rafinată: în linii mari, ea se bazează pe poetizarea banalului și banalizarea poeticului ("Pulpele ei miroseau a săpun de rufe", spune naratorul din Casa cu aristoane
Pe urmele lui Monciu-Sudinski by Ion Manolescu () [Corola-journal/Imaginative/13772_a_15097]
-
Iar într-o lume în care nici o valoare nu rămîne neatinsă, Thomas Mann știe că răspunsul stă în binele-rău sau răul-bine peste care triumfă într-un final viața, „el este un optimist cu deznădejdea în priviri, un admirator al impunătoarelor construcții, neîncrezător în trăinicia lor, un căutător al împăcării, conștient de suferințele care pavează drumul parcurs de umanitate". La capătul liniei Biblioteca Apostrof ne propune un nou volum de povestiri de Alexandru Vona, autorul interbelic ale cărui volume au fost publicate
LECTURI LA ZI by Roxana Racaru () [Corola-journal/Imaginative/13948_a_15273]
-
a României."3 Ideea era, mai departe, detaliată și nuanțată: "Prozatoarea, în spiritul autenticist al vremii, tratează materia epică, surprinsă pe viu, după regulile narațiunii romanești, adică acordînd notației personale semnificații artistice și urmărind nedisimulat un adevărat plan epic, o construcție narativă pe cale de consolidare."4 În același sens erau și concluziile: "Jurnalul Soranei Gurian, mai mult decît proza ei literară propriu-zisă, face dovada unei excepționale vocații scriitoricești" și, fiind "cea mai izbutită carte a ei", "rămîne pînă astăzi, împreună cu Au
Misterioasa viață a Soranei Gurian by Victor Durnea () [Corola-journal/Imaginative/13906_a_15231]
-
ediții care corectează sau indică noi piste de interpretare, deși vorbește și despre șaradă sau antihermeneutica lui Sontag, nu cred într-un punct final iluminator al acestei dispera(n)te căutări. Cu atât mai mult cu cât contrazice însăși metafizica construcțiilor lingvistice ale postmodernismului enciclopedic, mediatic în sensul cel mai larg, carnavalesc, ludic-apocaliptic. Paul Cernat întrevede foarte bine o posibilă cheie în profilul omulețului lui Escher ieșit din rând. Mie însă mi-a atras atenția celălalt omuleț (ocultat poate cu bună
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/14079_a_15404]
-
verosimilități absolute, care i-a determinat și succesul mondial. Puține pagini din Les Mailles du filet acuză însă această verosimilitate halucinantă a episoadelor malapartiene. Apropierea de literatură a jurnalului Soranei Gurian a luat, precum remarca just Virgil Ierunca, aspectul "romanțării". "Construcția narativă pe cale de consolidare", despre care vorbea Nicolae Florescu, se concretizează, de fapt, în două cvasiromane: primul - al obținerii pașaportului printr-o căsătorie fictivă, cel de-al doilea - al iubirii imposibile, avîndu-i ca eroi pe autoare și pe un general
Misterioasa viață a Soranei Gurian by Victor Durnea () [Corola-journal/Imaginative/13872_a_15197]
-
a dăruit recentul lui volum Daniel al rugăciunii. Nu mi-am putut stăpîni bucuria acestei lecturi și i-am scris de îndată ce am ajuns la Stuttgart o scrisoare pe care îmi asum curajul să o public aici. Solitude, 8 oct. 2002 construcția (te seduce, te surprinde, te stăpînește). notele explicative, mai precis trimiterile de la sfîrșitul versetelor, toate acele asteriscuri, cercuri, pătrate, romburi, albe, negre, - pe alocuri parcă citești portative cu dieji, cu bemoli - demențiale, greoaie, imposibil de urmărit. intenția care a fost
Viena, cartea și scrisoarea by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/14310_a_15635]
-
a regelui Tao în care nimic nu trebuie să știi. ci doar cum se cuvine a vrea...", l-aș fi reluat pe parcursul întregii cărți ca un leitmotiv. nu știu, puțini poeți reușesc asta, să mă facă harcea-parcea emoțional. dincolo de rigoarea construcției, de experiențele de limbaj, de multe care sînt ale rațiunii și uneori chiar ale artificiului, mă sfîșie puterea ta de a fi bun și de a iubi. iată, de pildă, un vers la care mă voi gîndi mult, care aș
Viena, cartea și scrisoarea by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/14310_a_15635]
-
cu murmurul orașului, cu freamătul șuvoaielor de apă, totul compunând împreună fantezii metafizice, deschizând ecluzele luminii amiezii în geometria orașului de vis. În topirea comună dintre muzica regăsită și sunetele haotice ale străzilor simțeam din nou prezența cristalului zguduind temeliile construcțiilor omenești. Epicentrul cristalului oferea și lua vise - făcând schimb de electroni cu mediul înconjurător, lovind cu biciul culorilor din curcubeul împărțind lumina albă într-un spectru. Astfel încât nimeni nu se mișca în viață liber de vise. Noi imagini și gânduri
Logica visului by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/14173_a_15498]
-
colectiv, arătându-se convins de "determinismul istoric" și de "posibilitatea integrării poemului în inima cea mai vie a unei acțiuni concrete, organizate și universale" și reluând în variantă proprie respingerea numitei "poezii de cabinet": Dacă astăzi poezia e numai o construcție estetică și de birou, o vază cu flori, o destindere sau o încordare cu caracter particular, nu înseamnă că mâine ea nu va ști să fie și altfel". Sau, tot aici: "Sensibilitatea oamenilor conștienți din această țară nu mai vrea
Publicistica lui Gherasim Luca by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/14038_a_15363]
-
colectiv, arătându-se convins de "determinismul istoric" și de "posibilitatea integrării poemului în inima cea mai vie a unei acțiuni concrete, organizate și universale" și reluând în variantă proprie respingerea numitei "poezii de cabinet": Dacă astăzi poezia e numai o construcție estetică și de birou, o vază cu flori, o destindere sau o încordare cu caracter particular, nu înseamnă că mâine ea nu va ști să fie și altfel". Sau, tot aici: "Sensibilitatea oamenilor conștienți din această țară nu mai vrea
Publicistica lui Gherasim Luca by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/14038_a_15363]
-
păstreze și în același timp să creeze o atmosferă, ține de tehnică și de stil. Diferitele porțiuni de vers își întemeiază existența în poezie pe o implicită convenție de simetrie cu textul de la care se revendică, fapt datorat alăturării de construcții și de cuvinte caragialiene aflate în original la distanță, într-un fel ce lasă senzația unui efort de rezumare a textului întreg. Am văzut acesta în Căldură mare și lucrurile stau la fel cam în toate poeziile. Tehnica devine mai
LECTURI LA ZI () [Corola-journal/Imaginative/14219_a_15544]
-
ușor ghicești plăcerea de a asculta, apoi privirea ce simte bine acasă, descoperind după zeci de ani de absență că în ciuda tuturor neajunsurilor orașul nu s-a schimbat esențial. Să țină descoperirea aceasta de real sau de ficțiune? Tehnica de construcție pe care autorul, arhitect și scenograf, și-o alege e cea a colajului. Un colaj romantic e idealul pe care îl dezvăluie pe prima pagină, găsind în el un fel „ de a face o retransmisie artistică și în nici un caz
LECTURI LA ZI by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Imaginative/14370_a_15695]