2,278 matches
-
de compoziție ale operei dramatice studiate semnificative pentru construcția personajului ales Subintitulată „tragedie în patru tablouri“, piesa lui Marin Sorescu dezvăluie formele multiple ale solitudinii omului modern întro lume ce și a pierdut ordinea și sensul. Acestea sunt surprinse prin constructul dramatic - monodrama -, prin discursul scenic (monolog aproape imposibil de structurat în acte, tablouri, scene) și prin asocierea diver selor limbaje scenice, de la comic și ironic la liric și tragic. Motivarea artistică a acestor opțiuni este formulată în notațiile autorului: Ca
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
Emil Cioran. Despre Iona, de pildă, autorul însuși afirmă că este o piesă „despre un om singur, nemai pomenit de singur“. Formele multiple ale solitudinii omului mo dern întro lume ce și a pierdut ordinea și sensul sunt surprinse prin constructul dramatic - monodrama -, prin discursul scenic (monolog aproape imposibil de structurat în acte, tablouri, scene) și prin asocierea diverselor limbaje scenice, de la comic și ironic la liric și tragic. Motivarea artis tică a acestor opțiuni este formulată în didascalii: Ca orice
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
că libertatea e înlăuntrul său, în spirit. Item 3: prezentarea, prin referire la drama studiată, a patru elemente de structură și de compoziție Formele multiple ale solitudinii omului modern întro lume ce șia pierdut ordinea și sensul sunt surprinse prin constructul dramatic - monodrama -, prin discursul scenic (monolog aproape imposibil de structurat în acte, tablouri, scene) și prin asocierea diver selor limbaje scenice, de la comic și ironic la liric și tragic. Motivarea artistică a acestor opțiuni este formulată în notațiile autorului: Ca
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
nu le-a spus deloc! Două idei din gândirea istorică foucauldiană ar fi de problematizat: 1) ficțiunea și transfigurarea nu implică anularea realului; 2) istoria (trăită și scrisă) nu are sens, decât unul inventat prin interpretări, în esență, fiind un construct intelectual al criticilor. Din moment ce scrisul are o funcție figurativă inextricabilă, ducându-ne spre reprezentare, iar menirea unui text este aceea de a ne duce în afara lui, în exteriorul spuselor sale, istoria nu poate deveni mai reală decât este. Ea nu
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
care unește trăirea în adevăr și eliberarea de tulburările fără răspuns. Pentru Bologa, aceasta este, cu o terminologie care nu mai surprinde, "credința cea nouă": "Avu răgaz să-și judece, precum obișnuia, credința cea nouă." Atitudinea sa reflexivă are, spre deosebire de constructele ideologice juvenile, o așezare în "cumpăna gîndirii". O lege va putea dicta, de aici înainte, selecția matură a atitudinilor; Apostol o enunță, pentru el: "convins că numai însuflețirea care rezistă pe cîntarul minții e vrednică să locuiască trainic în sufletul
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
negativ, insurgent. Prin atitudinea ironică, ceea ce pare a urma rețeta, a se conforma unor reguli, se arată ca parodie a formei. Pe direcția imitației subversive, deconstructive, ironia este reprezentată de o transformare intertextuală pe care o recunoaștem oricînd în parodie. Constructul ironic se aseamănă, în for(t)ul lui adevărat, cu schema mitică a uzurpării dublului, cu un fratricid abstract. În "oglindă", cel asemenea e sortit pieirii. Natura duală a actului discursului, fără de care nu avem de-a face cu Ironia
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
o aprofundare a cunoașterii, a condiționării și semnificației cultural istorice a evenimentelor economice, prin decelarea unor tipuri individuale foarte diverse de elemente culturale, capabile să faciliteze înțelegerea empirică. Însăși teoria abstractă ar putea deveni astfel mai elaborată. Ea reprezintă un construct intelectual, bazat pe sinteze sau sisteme coerente ale unor elemente empirice aflate în interconexiune, ce ne oferă o imagine ideală, în condiții de liberă concurență și comportament riguros rațional. Altminteri, ea e de fapt o utopie obținută prin potențarea mentală
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
coerente ale unor elemente empirice aflate în interconexiune, ce ne oferă o imagine ideală, în condiții de liberă concurență și comportament riguros rațional. Altminteri, ea e de fapt o utopie obținută prin potențarea mentală a unor fragmente de realitate, un construct ideal unitar. 5.4. LIBERALISM VERSUS COMUNITARIANISM 5.4.1. Capitalul virtute Capitalul economic, ca și cel politic al unei societăți, este constituit în primul rînd din virtuțile civice cristalizate de-a lungul timpului. "Ca orice capital, aceste virtuți se
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
în relația cu Celălalt. Schema s-ar fi aplicat pe om, text, cultură, civilizație iar fundamentarea praxiteoretică pe heterologia lui Georges Bataille (imposibilă ca știință, după cum rezultă dintr-un autor citat de Luca Pițu în note) și o serie de constructe venind de la Bakhtine/Bahtin având ca nucleu heteroglosia, corelată cu dialogismul, translingvistica și cu exotopia partenerilor. Contaminat de spiritul vremii, Elpi nu a ajuns la textele-sursă (la care l-ar fi putut duce colegele de la catedra de limbi slave), ci
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
teatral de a fi și de a se manifestă al Parizienei prin scenarii proprii, joc de roluri, scene). Reprezentarea socială contextualizează istoric, temporal și spațial profilul personajului. Reprezentarea romanesca a personajului este cea prin care personajul devine relevant că un construct literar. Reprezentarea mitică asigura trăsăturile "canonice" ale personajului, legate de ceea ce perpetuează un anume mit cultural. Reprezentarea teatrală decurge din imanenta personajului și dezvăluie identitatea să ascunsă. Investigația are ca punct de plecare delimitarea celor două moduri de reprezentare din
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
cultura postindustrială (statisticile arată că, în programele de americanistică de la marile universități din lume, autorul Corbului rămîne cel mai citit și discutat creator de literatură tradițională!) nu pare, neaparat, un accident istoric. Lumea lui Poe devine, avant la lettre, un construct postmodern. În interiorul paradigmelor sale morbide ne regăsim mai convingător decît, poate, bănuim în intimitate. Bibliografie E.A. Poe Masca Morții Roșii și alte povestirii. Schițe, nuvele, povestiri 1831-1842. Traduceri de Liviu Cotrău ș.a.. Ediția a II-a îngrijită (și revizuită), studiu
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
în fond, o metaforă a disoluției identității auctori ale undeva în magma imaginarului genuin. Bret Easton Ellis nu e numai personajul ficțiunii lui, ci funcționează, concomi tent, în postură de ficțiune el însuși. Se adresează cititorului ca narator (deci, un construct ficțional) și nu ca autor, vrînd să fie perceput astfel și la sfîrșitul cărții, prelungind actul lecturii ad infinitum. Cu alte cuvinte, prozatorul urmărește să-l transplanteze pe acest al doilea Ellis inventat, ficțional, "hașurat" în viața propriu-zisă, care se
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
de adăugat însă că, în anul tipăririi volumului, au existat și unii comentatori care au mers puțin mai departe cu subtilitățile culturale din jurul demersului tinerei scriitoare, vorbind de un posibil experiment narativ interși hyper -textual, conținut, pre zumtiv, de masivul construct epic. Respectivul experiment ar fi folosit, în accepția lor, trimiteri obscure, subliminale, oculte chiar (ce ar fi trebuit descifrate, se înțelege, de exegeza romanului) la un text (după unii apocrif) din secolul al VI-lea, aparținînd spun destui istorici, deși
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
în America tradițională și chiar în China veche sau în civilizația iudaică biblică. Scopul lui Steiner se păstrează nealterat, în unitatea și limpezimea lui, pe întregul circuit cultural, istoric și geografic: definirea prin excelență a actului didactic, a acelui inefabil construct uman (psihic, etic, științific, social, identitar?), valabil în orice epocă și în orice univers etnic, ce împarte lumea în maeștri și discipoli. "Prinși cum sîntem în nenumărate forme de predare elementară, tehnică, științifică, umanistă, morală și filozofică ", observă George Steiner
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
momen tul Birmingham de ideea unei suprapuneri perfecte între cultură și societate, între actul artistic și cel social. El acceptă că arta se naște în societate, ajungînd însă ceva total opus celei din urmă. Se impune, dacă vrem, ca un construct revelator al "dialecticii negative", al efectului care-și respinge, ultimativ, cauza, i.e. propriul nucleu ab origine, și care funcționează autonom (într-o zonă a "esteticului pur" și "necorupt" de legile concreteței ființiale). Era, desigur, ceea ce așteptam eu însumi de la estetică
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
și inițierii unei conștiințe identitare de minimă intensitate -, America a fost ea însăși un artefact literar înainte de a căpăta consistență (imanență) istorică și geografică. Printr-un interesant paradox cultural, Lumea Nouă s-a grefat pe imaginarul colectiv în variantă de construct ficțional (literaturizat), dezvoltîndu-se abia mai tîrziu ca entitate teritorială concretă. Simbolul a precedat realitatea, facili tînd nașterea (curioasă) a miturilor fără referent material. Încă din perioada elisabethană, Shakespeare face trimiteri obscure la un ținut legendar (măcar din unghiul nenumăratelor povești
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
pro pulsat-o în ierarhia statelor dezvoltate. Mesajul orwellian derivă totuși din altă parte. Stricto sensu, romanul lui Murakami este "povestea" simbolică a facerii și desfacerii literaturii, unde rolul atotputernicului Big Brother îi revine scriitorului însuși (la rîndul său, un construct demiurgic în raport cu lumea pe care o creează). De fapt, chiar mai mult decît atît, în 19Q4, Murakami se ocupă, bineînțeles, cu instrumentarul estetic, de fuziunea inevitabilă a realității cu ficțiunea și de întregul set de transformări și mutații ce rezultă
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
lui Cărtărescu erijat în critic"11. Și, dacă pentru o literatură de calitate e nevoie de critici, atunci, cu siguranță, tot criticii sunt cei care organizează și sistematizează coordonatele unei epoci literare, stabilind ceea ce numim generic, canonul: "... o literatură fără constructe teoretice nu este numai cu neputință de studiat, dar și cu neputință de produs. Curentele artistice nu sunt căsuțe taxonomice în care, ca într-un insectar, sunt țintuiți autorii [...], ci dominante umane, psihice și artistice având un dinamism propriu. [...] Curentele
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
estetici, pe baza unor coordonate teoretice anterior trasate, care ierarhizează literatura, necesită prezența indispensabilă a criticilor, care să facă posibile, nu doar studiul și receptarea corectă a textelor beletristice, ci chiar producerea lor, în contextul calității. Or, "o literatură fără constructe teoretice nu este numai cu neputință de studiat, dar și cu neputință de produs. Curentele artistice nu sunt căsuțe taxonomice în care, ca într-un insectar, sunt țintuiți autorii [...], ci dominante umane, psihice si artistice având un dinamism propriu. [...] Curentele
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
și poetul Incursiuni biobibliografice și Ana Blandiana între memorie și uitare, Capitolul II. Vârstele creației Repere teoretice, Ipostaze ale eului: eul senzorial, eul inocență, eul jubilare, eul meditativ maturizat, eul suprimat, eul tainic, eul străfulgerat și Realitatea între simbol și construct, Capitolul III. În căutarea unui limbaj poetic original Paliere lingvistice: expresivitatea sunetelor, între avatarurile sinelui și câmpurile semantice, expresivitatea modurilor și timpurilor verbale și Constructe metaforice ale creației), lucrarea își propune să identifice acele principii supraordonatoare specifice Anei Blandiana, dispuse
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
jubilare, eul meditativ maturizat, eul suprimat, eul tainic, eul străfulgerat și Realitatea între simbol și construct, Capitolul III. În căutarea unui limbaj poetic original Paliere lingvistice: expresivitatea sunetelor, între avatarurile sinelui și câmpurile semantice, expresivitatea modurilor și timpurilor verbale și Constructe metaforice ale creației), lucrarea își propune să identifice acele principii supraordonatoare specifice Anei Blandiana, dispuse "într-o serie de criterii originale, personale și exclusive de implicație majoră, aflate dincolo de structura ordonată de norme și de convenții generale"144. Profundele reflecții
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
toposuri prestabilite și o pliere a acestora pe biografia eului creator. În consecință, metafora va juca un rol central în analiza noastră comparativă, ea fiind fiigura centrală a stilisticii, cea care generează noi realități în artă. Desigur, "o literatură fără constructe teoretice nu este numai cu neputință de studiat, dar și cu neputință de produs. Curentele artistice nu sunt căsuțe taxonomice, în care, ca într-un insectar, sunt țintuiți autorii [...], ci dominante umane, psihice si artistice având un dinamism propriu. [...] Curentele
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
de la debut, din 1959, pentru poezia Originalitate, din revista "Tribuna" de la Cluj. Apoi pentru textele din "Amfiteatru". În contextul în care canonul paradigmatic al Generației '60 cuprinde două laturi: canonul ideologic și canonul estetic, în încercarea noastră de a lansa constructe teoretice cu privire la poezia interzisă a Anei Blandiana, vom porni de la încadrarea acesteia în primul dintre cele două paliere. Fără a face o separație definitivă între cele două, trebuie menționat cum canonul ideologic este marcat, în cea mai mare parte, de
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
rămâne interpretului sarcina de-a le reciti astfel încât părțile disipate, obținute din procesul deconstructivist, să se-adune într-o formă omogenă, coerentă. Reconstrucția înseamnă centrarea spre zona interiorității, neignorând forțele și legile exteriorității. Prima secțiune, Introducere în deconstrucția canonului, este constructul teoretic, eșafodajul fără de care aflăm din mărturisirile Alinei-Iuliana Popescu lucrarea nu ar fi putut să înceapă. E o călătorie temerară printre definițiile și clasificările făcute, de-a lungul vremii, de teoreticieni, istorici și critici literari, de scriitori. Dintre toate, autoarea
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
în inima unei capitale imperiale multiculturale, eruditul principe va fi remarcat clivajele și ciocnirile dintre civilizații, pe care, de altfel le explorează cu nedisimulat interes, valorificând un repertoriu bogat de tăieturi și șlefuiri ale fațetelor imagologice, de la observația directă la constructul legendar. Astfel, cititorul este purtat prin relieful mai multor registre de viață și de mentalitate, de la Nastratin Hogea la revoltele ienicerilor, din Fanarul cărturăresc în intrigile de palat, de la originea bacșișului la medicina populară albaneză. Prezentarea nu poate fi sfârșită
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]