1,467 matches
-
vis. Textul oferă de altfel, așa cum s-a putut vedea la momentul analizei, cadre specifice coșmarului, reveriei sau extazului în fața frumuseții. Visul este însă prezent peste tot, în fiecare capitol, nu ca un ideal de neatins, menit unei relații de contemplație cu sufletul omenesc, ci ca o realitate care provoacă la acțiune, la deplasare, la schimbarea stării de fapt. Imaginea învățătorului mult dorit, devine din imagine, ea însăși o realitate, care are sferă de acțiune, plănuiește, concepe, își creează propria lume
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
dreptate politicianul care a spus „iarna nu-i ca vara”. Atitudinea noastră față de problemele imediate și rezolvabile este la fel de fatalistă iarna, ca și vara. Indiferent de anotimp, tindem să căutăm motive serioase să stăm cu mâinile în sân, într-o contemplație, nu știu cât de mistică, dar știu cât de distructivă față de noi înșine, față de concetățeni, față de comunitatea în care am putea avea un impact. O dată la 6 luni trebuie să se întâmple ceva. Ceva înfricoșător care să ne țină trează conștiința de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
au sălășluit armonios șase perechi de paradoxuri: statornicia și spiritul de ducă, familia și lumea, Oltenița și alte orizonturi geografice, toleranța la invariabilele condiției umane și un prepus de mânie la imbecilitate, vocația constructivă și risipirea, seriozitatea profesională și plăcerea contemplației gratuite. În linia balcanică a misterului caragilian, Lucian Pavel îl reprezintă pe cel acare preferă spectacolul urban al comediei umane, vorba subțire și cu bătaie înțeleaptă coborâtă din cărți, întoarcerea târzie acasă, petrecerile cu amicii care știu să vadă și
Mari personalități oltenițene by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1699_a_3145]
-
se minuneze. Dar tocmai aceste progrese în cunoașterea naturii sunt cele care ne-au evidențiat propriile limite, în microcosmos, cât și în macrocosmos. Aceste limite nu trebuie să ne tulbure bucuria de a trăi, ci dimpotrivă, să ne determine la contemplație. Cu același profund respect al lui Immanuel Kant, filozof și om de știință care observa cerul înstelat deasupra lui, la fel și eu, înainte să adorm, privesc deseori infinitatea cerului nocturn, înstelat sau acoperit de diversitatea norilor. Ce calm și
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
Iluminismului, m-a convins imediat: rațiunea "pură" sau teoretică are limitele sale. Ceea ce semnifică: probe științifice ale existenței lui Dumnezeu nu sunt posibile. De ce? Deoarece Dumnezeu nu există ca un obiect în spațiu și timp. Nu este un obiect al contemplației și cunoașterii ce aparține demonstrației științelor naturale. În zadar rațiunea își întinde aripile sale pentru a se înălța cu forța gândirii dincolo de spațiu și timp, dincolo de orizontul experienței noastre, până la Dumnezeul cel real. Omul nu poate construi turnuri ce se
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
recite în schimb silaba sacră Om, mantra (în sanscrită "instrument pentru a gândi"), cea mai importantă pentru indieni, pentru calmarea spiritului și eliberarea sufletului. O formă mai elevată de rugăciune? Meditația există și în creștinism, se numește de cele mai multe ori contemplație. Am practicat-o la Pontificium Collegium Germanicum, o jumătate de oră în fiecare dimineață timp de șapte ani, înainte de micul dejun și de celebrarea liturghiei, pregătind-o în fiecare seară cu anumite "puncte de reflecție". La acestea se adăugau, o dată
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
reflecție psihologică asupra rugăciunii, absența oricărui gen de analiză, tehnică respiratorie sau eforturi intelectuale de asceză pentru atingerea anumitor stări de suflet până la extazul uitării de sine. În locul acestora, descoperisem în Biblie o "conversație cu Dumnezeu" ingenuă și lipsită de contemplație, în care să-mi pot exprima cu simplitate credința, speranțele, dragostea, să pot aduce cuvinte de mulțumire, laudă, dar și de cerere. Și chiar dacă în câteva locuri se spune că fiul tâmplarului din Nazaret se retrage pentru a se ruga
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
operațiuni", purtate la 7000 metri, nu au durat decât câteva secunde. După acest succes căpitanul Vizanty se retrage din vâltoarea în care piloții grupului său luptau cu pricepere și eroism, făcând și ei victoriile lor, acordându-și câteva minute de contemplație, timp în care observă felul de luptă al subalternilor săi. La un moment dat observă un bombardier american în viraj, oarecum detașat de formația sa. Se repede asupra lui, îl surprinde net și-l incendiază". Pe Popești-Leordeni, este o atmosferă
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
Nevoi există mereu. Cultura presupune spirit critic oricând și oriunde, iar progresul în orice cultură se realizează tocmai pe baza acestui spirit, a reflecției sistematice. Spiritul moldovenesc, ironizat de unii, are și partea sa bună. Nu e numai delăsare și contemplație mioritică, ci, deopotrivă, act critic, iar actul critic stă la baza disocierilor, a opțiunilor, a creației însăși. Mie mi se pare că marele avantaj al intelectualului de veac XIX, care se raporta la Junimea maioresciană, era relaxarea, în sensul bun
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
tradus de asemenea de poet. În întregul lui, Eternități..., de o factură nu mai puțin livrescă decât prima culegere, se diferențiază printr-o degajare de balastul erudiției, printr-o inspirație mai liberă, o anume detașare de obiectul evocării sau al contemplației. Tablourile sunt obținute prin aceeași elaborare, însă au o luminozitate mai sudică, iar liniile desenului câștigă în suplețe, schițând o tendință de muzicalizare. Lui P. îi reușesc profiluri grațioase, vrednice să ornamenteze vase grecești. Funciar parnasiene, poemele sunt lucrate deseori
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288815_a_290144]
-
o bună doză de prezumțiozitate, o seamă de considerații asupra „sufletului românesc”. Un articol se intitulează Sufletul românesc în poezie. În lirica autohtonă, a cărei evoluție o delimitează în cinci etape, trăsăturile caracteristice i se par a fi predispoziția pentru contemplație (cu un balans spre „transcendent”), un sentiment aparte al naturii, discreția, pornirea spre joc, umorul. Totul - exceptându-l pe Titu Maiorescu - îl nemulțumește pe M. la criticii români, pe care îi supune unor judecăți incisive. El acuză lipsa de criterii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288061_a_289390]
-
Platonisme et théologie mystique, care a influențat profund o întreagă generație de studii franceze asupra episcopului nissean, localizează tema progresului etern în principal în cadrul doctrinei spirituale și a viziunii sale asupra înălțării mistice în trei trepte a sufletului (purificarea - lumina, contemplația - norul și uniunea - întunericul). Reconstrucția sa este limitată, în cea mai mare parte, la scrierile spiritual-ascetice ale Sfântului Grigorie, în special la De vita Moysis și comentariul la In Canticum Canticorum. Pentru cardinalul Daniélou, epektasis reprezintă procesul perfecțiunii în general
CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/127_a_437]
-
care e trimis Moise în Egipt spre a scoate din el pe fiii lui Israel este sau firea omenească, sau lumea aceasta, sau deprinderea lipsită de patimi. În una din acestea aflându-se mintea, după ce a dobândit cunoștința lucrurilor prin contemplație, primește în adâncul inimii, de la Dumnezeu, îndemnul ascuns și tainic să scoată din Egipt, adică din trup și din simțire, ca pe niște israeliteni, înțelesurile dumnezeiești ale lucrurilor, ca să nu se mai ostenească acestea prostește în frământarea lutului, adică a
CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/127_a_437]
-
desăvârșirea staturii trupești ne hrănim în vederea creșterii, iar după ce trupul se oprește din sporirea în mărime nu se mai nutrește pentru creștere, ci pentru susținere), așa și în privința sufletului, rostul naturii este îndoit. Căci se nutrește înaintând în virtuți și contemplații până când, străbătând toate lucrurile, ajunge la măsura plinătății lui Hristos. Ajungând însă la aceasta, se oprește din înaintarea în creștere și sporire prin cele ce sunt la mijloc, nutrindu-se nemijlocit cu ceea ce e mai presus de înțelegere și de
CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/127_a_437]
-
răspuns în absolut unei astfel de dileme, fără a ține cont și de circumstanțe. Să comparăm cele două tipuri de abordare a Țării Sfinte. Pentru evreu, pământul regăsit e un pământ ce trebuie fecundat. Pentru creștin, e un pământ al contemplației. El nu presupune (sau nu mai presupune) o afirmare a suveranității. Dacă o astfel de convingere nu face din creștinul ca atare un patriot, cel puțin putem afirma că el nu va fi tentat să-și exproprieze vecinul. A considera
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
în exilul chinuitor, el descoperă salvarea - Dumnezeu și, odată cu El, propria lume lăuntrică, sufletul. E un drum pe care, împreună cu scriitorul, îl parcurg aproape toate personajele cărții: substanța lor fizică se contopește cu una spirituală. Dar nu printr-o simplă contemplație, ci - așa cum se spune limpede la sfârșitul romanului Cavalerul resemnării - printr-o luptă dură, „de finalul căreia depinde tot ceea ce este mai omenesc încă în om”. Așa se întâmplă și în La Septième lettre (1964) sau cu un alt personaj-cheie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287448_a_288777]
-
din fragmentul citat, mai puțin unul, aflat la conjunctiv prezent. Odată încheiată procesiunea, apariția fetei se va resimți nu în prezentul fulgurant, ci în viitorul sperat de comunitate și ieșirea din temporal este redată tocmai de timpul conjunctiv, care întrerupe contemplația uimită. Ce se întâmplă în hiatus-ul temporal dintre perfectul compus și conjun¬ctivul prezent ne-o explică alte colinde și specii folclorice. Tot interogativ și cu aceeași situare temporală este construită o colindă de fată mare din colecția Petru
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
niște stârvuri negre de tuci îmbrobodit / pe jos cu ceramică iar podina cu mit. / Hei! Pentru cine-atârnă coșciugele din gări?” Poezia, în aceste condiții, nu se mai poate înscrie decât într-o estetică a spaimei și grotescului, în care bucuria contemplației artistice lasă locul zbaterii timpanelor în marșuri epuizante, brutalității și măcelului: „În marș, / timpanele noastre se zbăteau înăuntru - / voi ați stat cu muierile acasă, voi n-ați văzut măcelul / tulbure, superb, răscolitor, / voi n-ați văzut măcelul / cu șanțuri, cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286096_a_287425]
-
din centrul cărora provin deopotrivă forța și neliniștea fără margini a gândului poetic. În ciuda multelor aparențe (serafismul, tonalitățile de litanie, lamentoul perpetuat din rațiuni (auto)persuasive, diafanul, vegetalul și irizațiile angelice), poezia nu se edifică exclusiv din pasivități, langori și contemplații, ci și dintr-o covârșitoare energie a ipostazierii: „De ce să nu desfid surâsul, plânsul,/ Ca pe-ale clipei stranii accesorii,/ De ce să nu mă-ncredințez sub norii/ Oricărui sens ce m-ar sorbi într-însul?” Întrebarea desfide orice limitare. Ea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285973_a_287302]
-
mai târziu, în stilizările și ermetismul din Planta memoria (1985). Odată cu acesta și cu Cină bogată în viscol (1983), abstractizarea peisajului și închiderea poemului într-o ermetică și glacială vizualitate, suspendarea și chiar anularea, pe alocuri, a centrului afectiv în numele contemplației cu vibrații de sarcasm, fluxul incertitudinilor, generat între altele și de eliminarea punctuației - totul oferă sugestia unui eu pierdut, amăgit de propria-i imagine. Ineditele cuprinse în finalul antologiei Cheia închisă (1987), în strictă continuitate cu claustrul eliberator din Planta
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285973_a_287302]
-
timp pentru sine, rezervat liberei dispoziții personale; nicio disoluție a principium individuationis, ci, mai degrabă, un timp recreativ în care se afirmă gusturile subiective. Anticul otium era un timp al construcției de sine, manifestându-se în cultivarea divertismentului și în contemplație, în meditație și în conversație. Bacanalele ofereau o imagine răsturnată a moravurilor sociale și duceau, în cursul petrecerii colective și extatice, la deposedarea de sine. Universul divertismentului contemporan nu este nici una, nici alta: e universul privatizării plăcerilor, al individualizării și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
mea dinspre mamă, Domnica Ignătescu, pe la începutul secolului al XX-lea, a vândut o vacă ca să cumpere o icoană, de a rămas de pomina satului. Desprinderea românului de concret este valabilă numai în domeniul vieții materiale, trăind, se zice, în contemplație (numai stă, nu și cugetă!), dar rămâne în concret când e vorba de cele sfinte, percepând divinitatea cu ochii, nu cu ochii minții, iar justificarea acestei atitudini nu poate fi explicată decât prin natura umană a lui Iisus. Oricum vom
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
îl fcuse și pe Malraux s susțin c Secolul urmtor va fi mistic sau nu va fi deloc. În sfera comentariilor privind arta, în care Ralea limiteaz domeniul esteticii la fenomenul artistic omenesc, (ce are în vedere faptul subiectiv în contemplație și pe cel obiectiv în obiectul creeat, o asemenea circumscriere a problematicii esteticii este restrictiv de data aceasta, întrucât ea las în afar întreg esteticul din afara artei, iar formularea citat și pus de noi între ghilimele nu sugereaz nici convingerea
Elemente de antropologie filosofica in opera lui Mihai Ralea by Rodica Havirneanu, Ioana Olga Adamescu () [Corola-publishinghouse/Science/1282_a_2114]
-
oameni care s-au retras aici după zăpușeala zilei. Te privesc - dacă te privesc - cu o curiozitate leneșă. Perechile de îndrăgostiți se sărută îndelung, iar ceilalți le respectă intimitatea - nu se așază alături, pe locurile libere. O lume încremenită în contemplație și sărut. E așa o liniște, că se aude apa havuzului din centrul pieței. Proiectoare puternice pun în valoare clădirea maiestuoasă a Palatului Regal (Palacio Real), care e pustiu la această oră. Parcă ești în Șheherezada... Deodată, cineva branșează un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
dramaturg spunând că Parisul anilor ’60-’70 era plin de goșiști - ființe vizionare care priveau cu admirație spre imperiul sovietic (unde se experimenta pe oameni) și care îi declarau drept dușmani pe acei, foarte puțini, care nu cădeau în aceeași contemplație admirativă... Conflictul moravurilor și prejudecăților Est-Vest este ilustrat, chiar aici, în Gara Montparnasse, de o dispută aprinsă între prosperul scriitor din Azerbaidjan, Chingiz Abdullayev, și attendent-ul turc, Sezer Duru - femeia zgomotoasă și posesivă, care îi reproșează acestuia că n-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]