1,465 matches
-
-l mai satisfac. Poetul pendulează între pământ și cer, sfâșiat și chinuit de întrebări, între cunoașterea lumii reale și setea de absolut. Am putea grupa elegiile în elegii ale setei de real și ale setei de absolut, precum și elegii ale contemplației, ale dilemei. În "Elegia a șaptea", autorul își declară opțiunea pentru real, încearcă fuziunea cu realul și, pentru a descoperi esența acestuia, își multiplică organele receptoare: Întind o mână, care-n loc de degete/ are cinci mâini, care/ în loc de degete
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
tot ce poate să se despartă de "Sine", de aici și îngrijorarea sa: Ai grijă, luptătorule, nu-ți pierde/ ochiul,/ pentru că vor aduce și-ți vor așeza/ în orbită un zeu". În "Elegia a treia" căutătorul pare că atinge absolutul. Contemplația are loc într-o lume a somnului în care privirea se golește spre interior, în sensul că lumea reală, fixată pe retina ochiului, întoarsă în interiorul spre care se golește, se organizează într-un alt sistem, ideal, încât fiecare obiect capătă
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
aspirația că odată va reuși să atingă, conștient și treaz, starea de "altcineva, altunde, altceva", depășind criza de timp. În "Omul fantă", aceeași idee este îmbogățită cu o adâncire a sentimentului tragic, izvorât din certitudinea neputinței, a identificării cu posibila contemplație divină; ne învârtim într-un cerc al realului, pe care îl constatăm, fără să-i atingem esența, pentru că nu ne putem distanța îndeajuns, pentru a avea perspectiva contemplației; de aceea: " Totul e lipit de tot;/ pântecul de pântec,/ respirația de
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
adâncire a sentimentului tragic, izvorât din certitudinea neputinței, a identificării cu posibila contemplație divină; ne învârtim într-un cerc al realului, pe care îl constatăm, fără să-i atingem esența, pentru că nu ne putem distanța îndeajuns, pentru a avea perspectiva contemplației; de aceea: " Totul e lipit de tot;/ pântecul de pântec,/ respirația de respirație/ retina de retină.". Fanta oculară este un mod metaforic de a-și reprezenta divinitatea, absolutul. Omul poartă în el esența divină, de aici și aspirația lui spre
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
spre reflexivă analiză tema căutătorului de ideal, o acțiune ce nu provoacă empatie dar care provoacă nedumerire și emoție prin imagini dinamice ale vieții și metafore ale sufletului, (din speța unui film de Wim Wenders, ceva apropiat ca nostalgie a contemplației acțiunii din filmele lui Ozu). (Elena Saulea) Între coconul estetic și cruzimea etică a realității: Luna verde Alexa Visarion aduce în cultura română o multiplicitate tonifiantă și încurajatoare a preocupărilor intelectuale (regizor de teatru și film, scenarist, teoretician al artei
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
și în discursul mai multor instanțe descriptor (narator și personaje, precum în Moromeții de Marin Preda). - Portretul/autoportretul liric are, de cele mai multe ori, funcție de structurare a imaginarului poetic (Evocare de Nichita Stănescu, Autoportret de Lucian Blaga, de exemplu). Frecvent, „obiectul“ contemplației este textualizat prin titlu sau prin laitmotivul/ cuvântul cheie al discursului poetic. - Descrierea de tip tablou are rolul de a detalia cronotopul ficțional. Perspectiva descriptorului poate fi obiectivă [proza realistă heterodiegetică: narator anonim, creditabil/neimplicat, persoana a IIIa descriptivă, repere
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
imanențe, nesocotind imanența vieții, atestă refuzul cel puțin în primă instanță al unor categorii formale ale conștiinței 73. Mai mult decât atât, din Einleitung... aflăm că "rezultatul final al evoluției umanității nu poate fi obținut decât prin trăire, nu prin contemplația leneșă"74. Relevând faptul că în cazul lui Dilthey trăirea "nu ne este dată ca un obiect, și nici nu poate fi gândită la modul purei obiectivități", Riedel arată că ea nu apare ca "o unitate <<formală>>, care se asociază
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
liric fiind interesat de "gestul închis", care să rezume "atâtea clăile de fire stângi", curbele configurative ale spațiului. Astfel, poezia ajunge la cunoaștere de sine, "aproape de punctul de a nu se exprima decât pe sine". TEME POETICE : 1. Renunțarea la contemplația abstractă a naturii în favoarea trăirii profunde a vieții în conștiință. Poetul evocă antichitatea greacă din care se revarsă o vitalitate frenetică: Vom merge spre fierbintea, frenetica viață,/ Spre sânul ei puternic cioplit în dur bazalt" (Panteism); 2. Transferarea trăirilor interioare
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
și trebuie contemplat în starea lui pură: "E dat acestui trist norod/ Și oul sterp, ca de mâncare/ Dar viul ou, la vârf cu plod/ Făcute să-l privim la soare!" (Oul dogmatic); 4. Conflictul dramatic al ființei umane între contemplația apolinică și trăirea dionisiacă se rezolvă prin armonizarea lor; ideea devine "muzică a formei în zbor" (Umanizare); 5. Lumea pitorească, de inspirație balcanică sau autohtonă în poezia Nastratin Hogea la Isarlâk, meditație asupra stării de solitudine, în cetatea Isarlâk, simbol
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
oglindirea de sine" o poate face numai poezia ("un cântec încăpător"). În context, Eva poate fi asociată cu poezia, iar Adam cu poetul; ea are "trunchi de fum", fiind spirit făcut din materie, din "coastă". Poetul interiorizează această materie, prin contemplație și o transformă în cântec. Prin construcția metaforică "lauda grădinii de îngeri" se sugerează suprapunerea dintre materie și spirit: "grădina" imagine concretă, "înger" imagine spirituală, "lauda" cântecul). Vocalele u și e dau o notă de melancolie, construcțiile eliptice conferă mister
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
la cloșcă să nu-l pui/ Îl lasă-n pacea întâie-a lui". Oul sfânt (simbolul sacrului) se află în antiteză cu oul sterp (simbol al profanului). În timp ce primul semnifică eternul, cel de-al doilea simbolizează efemeritatea. Poezia este rezultatul unei contemplații extatice, a unei viziuni arhetipale și a formelor ideale, are rime îmbrățișate și împerecheate, muzicalitate creată prin repetarea vocalelor o și u, inversiuni ("Îl lasă-n pacea întâie-a lui"), anacoluturi care dau impresia de spontaneitate, interogații retorice ("Dar plodul? Vezi
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
din volumul Ce aude unicornul și exprimă relația eului liric cu lumea. Adresîndu-se elogios, eul liric privește cu detașare, ca unul care înțelege mersul lucrurilor simple. Titlul desemnează specia tradițională oda, iar metafora "simplissimei flori" semnifică suavitatea și invită la contemplație pe tema temporalității. În acest poem există două planuri: a. planul ființei în devenire; b. planul ritmului temporal. În primul plan, metafora vegetală "păpădia" trimite la sensuri existențiale, între etern și perisabil. Această idee poetică este susținută și de sensul
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
este evidențiat conflictul între etern și efemer, Luceafărul disprețuiește lumea strâmtă a Cătălinei și are o atitudine rece, rațională, distantă: "Ce-ți pasă ție, chip de lut/ Dac-oi fi eu sau altul?" Destinul omului de geniu presupune nu numai contemplație, ci și creație. Fiind gata de jertfă supremă, Luceafărul se afla în ipostaza unui erou-titan, care călătorește spre Demiurg. În dialogul dintre cei doi s-a conturat conflictul dintre teluric și ceresc, conflict care a dus la eliberarea Luceafărului prin
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
și chiar entuziasmul. Chiar recunoaște că este "mai leneș decât o prostituată fără clienți", singura activitate, pe care o practică "ca pe un viciu" fiind lectură. Lenea, însă, nu este neapărat un viciu, ci la budiști este asociată și necesară contemplației, ca treaptă spre împlinirea spirituală. Singura diferență dintre budist și creștin este modul cum accepta moartea, spune Cioran: "tot ce pentru noi e spaimă, pentru budist e voluptate. E de asemenea adevărat că, în budism, poți să realizezi nirvana încă
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
bine legată, cu trăsături puternice tăiate în planuri mari și aspre, dincolo de care sălășluia însă - intr-un plăcut și surprinzător contrast - un om timid și modest, cu o sensibilitate genuină, cu o fire domoală de moldovean autentic, dedat întru totul contemplației și visării, dar nelipsit de voința și perseverența necesare obiectivării în actul complex și dificil al creației artistice. La data înscrierii sale, Școala de arte din Iași se mai afla încă sub influența academismului pe care Gheorghe Popovici, profesor de
Claudiu Paradais by MIHAI CĂMĂRUŢ () [Corola-publishinghouse/Science/1681_a_2948]
-
această pornire ar trebui să fie legată de ceva ce într-adevăr este profund, esențial și iremediabil în mine, atunci corpul meu ar trebui să devină o stautie de ceară într-un panopticum și viața mea o simplă și nesfârșită contemplație a vitrinelor din panoram 193. De altfel, tot în acest text, naratorul-personaj recunoaște ușurința cu care poate deveni altcineva: Inversarea aceasta de poziții mintale mi se întâmpla adesea în cele mai diferite împrejurări. Ea îmi venea pe furiș și îmi
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
condițiile necesare realizării unei viziuni totalizante, ce poate realiza sensul și valorile experienței. În studiul său Oceanografie, Eliade definește "timpul personal" drept acel interval între întâmplări care ne creează cele mai mari suferințe și a cărui memorie ne dă o contemplație tristă a existenței: "căci ne aduce mereu aminte că lucrurile trec, că nimic nu e stabil, că era mai bine înainte"450. Există, după cum preciza și Eliade, două tipuri de memorie: "memoria vie" și "memoria moartă". Mișcarea adevărului, aletheia, este
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
întrupează, în mare măsură, dimensiunea ridicolului: Søren Kierkegaard, sugestiv numit de către eseist "Nebunul din Copenhaga", și Gandhi, aflat în postura ridicolă de a lupta cu artileria și diplomația astuțioasă britanică de pe poziția principiilor non-violenței, a vieții interioare și a forței contemplației. Nu în ultimul rând, sunt amintiți Isus și Don Quijote. Afirmând răspicat celor din jur că El este Fiul lui Dumnezeu, Christos se plasa (intenționat?) într-o postură ridicolă. La fel, Quijote, a cărui umilință mergea până la agonie când cei din
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
cât se poate de personale ale istoriilor de dragoste, ură și moarte binecunoscute; Iphigenia și Clitemnestra, Agamnenon și Oreste, Pygmalion sau Orfeu apar chiar ca emițători sau referenți ai unui discurs poetic inspirat din literatura și mitologia grecească. Iphigenia în contemplație tematizează, între altele, acea profunzime de esență a simplității aparente din discursul culturii antice, pe care autoarea își dorește parcă a-l fi moștenit aproape genetic: "N-am știut niciodată ce înseamnă să fii sărac./ Când s-au despicat stâncile
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
tip esențializat de discurs ne este justificată de autoare într-un fel de text programatic, ce prefațează una dintre secțiunile Fugii în haiku, intitulat semnificativ chiar Amantul meu, poezia: "...să-l invităm (pe poetul din noi, n.n.) la meditație profundă, contemplație, armonie universală, disci-plinându-i discursul, orice-ar vrea să ne spună să o facă, doar în trei versuri, respectând în același timp și numărul de silabe : cinci, șapte, cinci. Cu alte cuvinte, punem poetul să tacă, va rămâne doar locul privirii
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
ceruri în ruină / copilăria ce nu e se-ntâmplă (Delfică, trad. MB).384 Transpare dorința poetului de co-implicare în universul oniric al iubitei cufundate în somn și, prin acesta, în ritmurile armonice ale naturii; viziunea rămâne însă la nivelul de contemplație. Femeia, uneori nemișcata precum o statuie antică greacă, transmite odihnă, pace, liniște: posa dolce, abbandonata, serenità prilejuindu-i poetului viziuni fascinante, redate prin minunate sinestezii: la notte delle piogge di calde lune. Cele două iubite ale poetului din perioada în
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
iubite, cufundate în somn adânc și perfect integrate în ritmurile și liniștea naturii. Ele par să dețină cheia porții către starea de armonie pe care amândoi poeții ar vrea să o recapete, iată de ce odihnă iubitei constituie subiectul predilect al contemplației. Analiza viziunilor onirice din a doua parte a subcapitolului a evidențiat diferențele dintre manieră leopardiană și quasimodiană de a le reda: poetul din Recanati a ales cursivitatea narațiunii, creând o continuitate între starea de somn și cea de trezie, în vreme ce
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
și artă" (p.179). Vita activa și vita contemplativa nu reușesc să coexiste în armonie, excelența uneia dintre ele presupunînd sacrificiul necondiționat al celei de-a doua. James întruchipează în Domville, în opțiunea lui radicală, tocmai acest ideal absolut, al "contemplației înalte", necorupte de aspirațiile mărunte ale vulgatei. Cifrul său nu era atît neinteligibil pentru publicul hedonist, de teatru londonez premodern, cît inacceptabil. Nimeni nu părăsește o femeie frumoasă și o avere incomensurabilă în numele unor pure abstracțiuni. Prin urmare, sancțiunea a
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
absolut al "jocului" (deși rădăcina lud, în latină, poate trimite și la "școală", la un "maestru al inițierilor paideice", cum ar veni). Numele Knecht ("vasal", "servitor", "sclav", în germană) nu trebuie să inducă în eroare. Joseph se află în slujba contemplației, el e un servitor al rațiunii. Structura de Bildungsroman a lui Das Glaperlenspiel ni-l prezintă pe protagonist din copilărie pînă la maturitate parcurgînd, obedient, toate treptele din ierarhia Ordinului, inclusiv poziția supremă de "maestru al jocului". Virtuțile sale inte
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Pînă cînd Dactăr Nicu le-a spus: Ce vă tot pierdeți vremea?! Nu vedeți că oamenii-oameni vă exploatează? De ce să nu stați liniștiți, fiecare în colțul lui de magazin, și să vă uitați în zare? Voi aveți trupuri de filosof, contemplația-i vocația voastră. Unii oameni vă maimuțăresc. Degeaba, că nu le iese, v-o spun eu, dactăr Nicu." Cele mai frumoase femei, cei mai frumoși bărbați și copii. Cu toții privesc fix, la ceva ce noi nu vom vedea niciodată. Vara
Poeme în proză by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/8706_a_10031]