1,915 matches
-
relevă înțelesuri și virtuți neașteptate. Firescul, umorul, pretențiile personajelor, păstrate într-o zonă a mediocrității culturale, mută în registrele comic și ridicol chiar cele mai puțin vesele situații. Piesa este o dramă în fond, prezentată într-un înșelător înveliș al contemplării amuzate sau al maximizării, ceea ce face comicul monstruos și melodramaticul grotesc. Cariera scenică a lucrării este remarcabilă. Un al doilea triptic dramatic, numit de autor Trilogia Renașterii, include piesele Borgia (1936), Nunta din Perugia (1947) și Michelangelo (1948). Tema generală
KIRIŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287715_a_289044]
-
lui operele, degajat de ceea ce fusese dinainte știut. Pe deplin scriitor se vădește a fi R. însuși. Chiar faptul că practică o critică de participare, de unde și emoția și freamătul din voce, contribuie la aceasta. Emoția este stârnită și de contemplarea propriului abis, energia căutării se alimentează din tensiunea produsă la întâlnirea dintre entuziasm și scepticism, dintre vitalitate și oboseală. Criticul este un afectiv, dar și un ironic, iar ironia o îndreaptă spre sine ca și spre alții, textul critic fiind
RAICU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289117_a_290446]
-
grabă, că e vorba despre un fenomen de influențare sufocantă ori de epigonism. Poetul e însă un dimovian legitim și original, un emul, un adevărat succesor al lui Dimov. Creator de universuri onirice „paralele”, de lumi ficționale fascinante, a căror contemplare seduce, e un „arhitect de paradisuri” - cum sună titlul unui ciclu de poeme din Provincia pedagogică (1996) -, mânuitor dibaci al unei „mașini de miraje” de patentă personală. Concomitent cu afirmarea ca poet, S. s-a distins și printr-o asiduă
SOVIANY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289806_a_291135]
-
de Cristos, Primul‑Născut al Său. Astfel, pe cei ce nu sunt în stare să se ridice de la pământ, i‑au pironit și‑i pironesc de lucrurile pământești și cele făcute de mâna omenească, iar pe cei ce înaintează spre contemplarea celor dumnezeiești îi ocolesc și, dacă nu dau dovadă de o judecată înțeleaptă și nu duc o viață curată și lipsită de patimi, îi atrag la impietate” (1 Apol. 58). În lupta sa înverșunată împotriva falsei gnoze creștine, Irineu avea
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
se păstrează ordinea a ceea ce este scris. În tropologie, ne ridicăm de la nivelul literei spre considerațiuni mai înalte: tot ceea ce s‑a întâmplat vechiului popor în plan material, noi interpretăm în plan moral și întoarcem spre folosul sufletului nostru. În contemplarea alegorică, mergem mai departe, către regiuni încă și mai înalte, părăsind orizonturile terestre, filozofăm despre fericirea viitoare și despre lucrurile cerești; meditația din viața de acum devine astfel chipul fericirii viitoare”. Asemenea „confesiuni” metodologice sunt destul de rare în opera lui
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
se detașează cu autoironie, adesea sarcastică, dar și cu regret, de „romantismul demodat din mine” - un „vals fosil” ce „supără urechea mea modernă”. Idealurile „antediluviene” sunt cenzurate de „năzuința de-a nu mai năzui”, fără măști calofile, sufletul se livrează contemplării propriei drame: „Mormântu-ți îmi astupă toată zarea”, dar contemplația revelă și bogăția lumii, în care „șchiopătând va reîncepe viața”. Cu ochi de plastician, S. compune scene de gen, cultivând pitorescul domestic și o peisagistică antropomorfă, unde valul mării răstoarnă trupul
SOARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289738_a_291067]
-
văduvie” 434; „Când ești căsătorit”, îi învață moldovenii pe cei tineri, „nu umbla cu un picior desculț și unul încălțat, că tragi a văduvie” 435. Ca și alte popoare 436, românii au formulat multe „încheieri” (unele veritabile maxime) provocate de contemplarea stării postconjugale. Un veritabil cod, constatări, consecințe, previziuni, consilii: „Când cineva umblă desculță de un picior, atâția ani are să stea văduvă câți pași a făcut”; „Se crede că nu e bine a umbla numai cu un picior încălțat, căci va
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
divină și morală și cheamă lumea la refacerea ordinii firești, la Îndreptare. Lumea temporală, perisabilă, supusă tentațiilor pasiunilor umane, este un registru al existenței În care proliferează păcatul. Lumea eternă este lumea virtuților, În care sufletul Își găsește liniștea prin contemplarea Ființei Supreme care l-a creat și cu care reintră În comuniune. Profeții sunt vocea conștiinței morale a umanității și prin aceasta ei simbolizează, din punctul de vedere al Psihologiei Morale, Supra-Eul moral colectiv. Prin urmare, putem afirma din acest
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
În sensul acesta, Eul reușește să depășească realitatea temporală a lumii și să se deschidă către eternitate. Transcendența se poate realiza fie prin practici religioase (rugăciunea, isihasmul, extazul mistic etc.Ă fie prin acțiuni de factură pur psihologică (creație artistică, contemplare, joc, dans etc.Ă, sau morală (devotament, sacrificiu, lupta pentru realizarea unor idealuri supreme ale umanității etcă. Experiența transcendenței este realizarea „trăirii subiectivității pure”, ca o „experiență internă și fenomenologică”, afirmă E. Husserl. Ea reprezintă actul de convertire a empiricului
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
de libertate spirituală sau de acțiune, situându-l „în afara lumii” sau „deasupra” acesteia, într-un spațiu transcendent sau transreal, dar simultan și transpersonal; acestea sunt stările de extaz, de beatitudine, stările de reverie, crepusculare, de euforie, de creație artistică, de contemplare estetică, de fericire morală etc. Din cele de mai sus rezultă că situațiile vieții sunt realități de un mare interes vital pentru un subiect, care fie că îi restrâng activitatea, fie că i-o eliberează, contribuind în mod substanțial la
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
sine și sfârșește / cu sine...[...] Totul este inversul totului [...] Spune Nu doar acela / care-l știe pe Da./ Însă el, care știe totul, / la Nu și la Da are foile rupte”), apoi poemul se desface spre alte subiecte (criza de contemplare, criza de timp), iar limbajul devine mai puțin solemn și enigmatic. Elegiile se populează, repede și imprevizibil, de simbolurile creației și dramele cunoașterii, apoi de „bolile” celui care gândește cu vederea, dar mai ales de speculațiile unui Orfeu care vrea
STANESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
spiritului modern). Punctul de plecare este o criză de natură existențială. Dar fantasmele ei se ascund printre rânduri, nu sunt la vedere, pe scena poemului. Dacă e vorba, într-adevăr, de o cauzalitate subiectivă, trebuie spus că ea devine o contemplare a subiectivității. Elegia întâia este o definiție, în stil taoist, a ceva esențial dar nedeterminat și nenumit. De la punct, cel mai concentrat semn și imaginea cea mai redusă a universului, până la Creatorul absolut, totul poate fi îndreptățit, sugerat de acest
STANESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
cele sugerate de tăcerile, golurile elegiilor) nu au zeii lor? Propozițiile nu merg mai departe și gândul cititorului aleargă în voie. Mai concret lirică este cea de-a treia elegie, divizată în cinci părți, numite cu pedanterie de savant pozitivist: Contemplare, Criză de timp, iarăși Contemplare, Criză de timp, Contemplare. Conceptele nu se lămuresc prea mult nici aici, în schimb lirismul afirmă, puternic, oroarea de vid, voința de solidaritate cu lucrurile. Charles Baudelaire ura mișcarea, poetul român începe să se teamă
STANESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
elegiilor) nu au zeii lor? Propozițiile nu merg mai departe și gândul cititorului aleargă în voie. Mai concret lirică este cea de-a treia elegie, divizată în cinci părți, numite cu pedanterie de savant pozitivist: Contemplare, Criză de timp, iarăși Contemplare, Criză de timp, Contemplare. Conceptele nu se lămuresc prea mult nici aici, în schimb lirismul afirmă, puternic, oroarea de vid, voința de solidaritate cu lucrurile. Charles Baudelaire ura mișcarea, poetul român începe să se teamă de metamorfozele lucrurilor, el care
STANESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
lor? Propozițiile nu merg mai departe și gândul cititorului aleargă în voie. Mai concret lirică este cea de-a treia elegie, divizată în cinci părți, numite cu pedanterie de savant pozitivist: Contemplare, Criză de timp, iarăși Contemplare, Criză de timp, Contemplare. Conceptele nu se lămuresc prea mult nici aici, în schimb lirismul afirmă, puternic, oroarea de vid, voința de solidaritate cu lucrurile. Charles Baudelaire ura mișcarea, poetul român începe să se teamă de metamorfozele lucrurilor, el care celebrase dislocarea, ruperea lanțurilor
STANESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
altă parte, el propune o versiune discretă, neexpozitivă, a sentimentului dezrădăcinării, însoțită de elanuri demofile, de compasiune pentru soarta muncitorului industrial, frecvent un fost țăran. Se percep accente de nostalgie pentru valorile spațiului rural și se remarcă exerciții sensibile de contemplare a naturii. Cântăreț - fără patosul și elanul dinamitard al lui Geo Bogza - al peisajului industrial prahovean interbelic, T.-M. evocă, în același timp, cu regret, natura încă neprihănită de „modernizare” și se preocupă de condiția omului sărman. Sunt schițate, pe
TUDOR-MIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290287_a_291616]
-
Mai colaborează la „Apostrof”, „Steaua”, „Vatra”, „Observator cultural”, „Echinox”, „Orizont”, „Poesis” ș.a. A făcut parte dintre autorii Dicționarului analitic de opere literare (I-IV, 1998-2003). U. e interesată cu precădere de fenomenul optzecist, pe care urmărește să-l supună unei contemplări de „a doua zi”. Cu toate acestea, evită conceptualizările autosuficiente, după cum rămâne imună la tentația impresionismului liricoid sau militant. Dimpotrivă, buna așezare teoretică și deschiderea comparatistă îi permit să demareze, dintr-o perspectivă holistă, situată dincolo de partizanatele generaționiste, o dezbatere
URSA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290383_a_291712]
-
în Al optzeci și doilea. Întreaga expediție a unei nave durează șase luni, timp în care navigatorii nu văd alt „țărm” decât luna. Disconfortul inerent navigației, privațiunile și necazurile inevitabile sunt compensate de mici bucurii, importante în acele condiții, precum contemplarea, dintr-un fiord, a așezărilor rurale de pe coasta norvegiană, a grotelor de sub țărmuri, urmărirea zborului unor păsări, hrănirea unor porumbei veniți pe vas, spectacolul lunii și al unor constelații din cealată emisferă (Crucea Sudului), organizarea unor mici petreceri. Câteodată scriitorul
TUDORAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290289_a_291618]
-
realizarea unor retrospective în Mierla de la Casa Pogor (1994; Premiul Asociației Scriitorilor din Iași) și Dincolo de disperare (1995), V. selectează „80 de poeme inedite” în Lucianograme (1999; Premiul Asociației Scriitorilor din Iași), îmbinând într-o notă specifică melancolia generată de contemplarea curgerii timpului în spațiul crepuscular ieșean și ironia blajină ce subminează gravitatea afișată de artist. Cambei în China. Carte de turism și masaj oriental (2000) consemnează experiența culturală prilejuită de o călătorie în China: prea puțin înclinat spre entuziasmul facil
VASILIU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290459_a_291788]
-
cunoști, să nu te gândești, cu toate deosebirile istorice, la umaniștii Renașterii, dar mai ales la concepția de viață goetheană. MIHAI RALEA Dintre toți oamenii pe care i-am cunoscut el era cel mai armonios, unind bunătatea cu inteligența, alternând contemplarea cu activitatea. Erudiția lui era un ghid cu care se orienta în marile probleme ale lumii ca și în cele mai obișnuite împrejurări ale vieții, îmbrăcând totul în mantia de aur a unei gândiri nobile. Violența, impulsivitatea, egocentrismul care caracterizează
VIANU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290512_a_291841]
-
o dispoziție a naturii sale și ea se înscrie în „timpul trăit” de persoană. Punctul de plecare al oricărei tulburări psihice se situează acolo unde omul devine el însuși un eveniment interior, sau integrat timpului, ca desfășurare. Numai din această contemplare a timpului trăit, considerat ca un centru al devenirii ființei umane, se poate trage concluzia asupra esenței unei psihoze, în ale cărei simptome, oricât de variate ar fi acestea, se manifestă totdeauna aceeași transformare a evenimentelor desfășurate în scurgerea timpului
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
și un phantom curriculum care animau viața și formarea creștinilor. Dar a existat, pentru educația și instrucția mănăstirească, un curriculum formal, adică un autentic written curriculum? În mănăstiri se învăța știința practică a ascezei care conducea spre știința teoretică a contemplării 3. Cassian susținea că coenobium este o școală pregătitoare (iuniorum schola) pentru școala de grad înalt care era „viața de sihastru”4, ceea ce sugerează o concepție riguroasă despre formarea creștinului. Dar lucrurile nu se opreau aici. Educația monastică se baza
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
lui Atlas, servea, ea însăși, ca axis mundi, stăpânind legile mecanicii cerești. Calipso nu este o simplă magiciană malefică, precum Circe, ci astronom de elită și astrolog competent - cum ne asigură un sagace episcop de Tesalonic din secolul al XII-lea6. Contemplarea și studiul fenomenelor cerești au, ca rod, aceste științe. Numele Calipso vine de la verbul kalnptw - „a acoperi, a învălui, a cripta”. Într-adevăr, ea acoperă și învăluie pământul cu o boltă celestă care închide toate lucrurile în îmbrățișarea sa. Aceasta
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
poetei de a-și difuza versurile peste hotare, traduse în mai multe limbi. Temperament romantic, P. contemplă lucrurile și creațiile umane din perspectiva lunecoasă a timpului, trecând poemelor (altfel de o limpiditate mediteraneană) un constant frison elegiac. Între participare și contemplare, ea o alege pe aceasta din urmă, după cum optează pentru o afirmare discretă a eului, și nu pentru exhibarea lui grandilocventă. Timpul și contemplația distanțează, efasând contururile lucrurilor și patosul trăirii, bemolează entuziasmele, dar reumple experiențele cu substanța unor sensuri
POPESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288955_a_290284]
-
de Rembrandt...”. Poezia iubirii, predominantă, așază între prezent și trecut interstiții aburoase, încețoșând imaginile, ca într-o tehnică sfumato. De aici, și principalele trăsături ale discursului poetic: discreția confesiunii, calmul melancolic al amintirii, diafanul tablourilor stilizate. O autoironie discretă vertebrează contemplarea cu ochi abstras a lumii, văzută shakespearean ca o scenă de teatru. Expresia, urmărind esențializarea, impune prin concizie și acuratețe. Din detașarea „mișcată” de afect și din estomparea eului P. și-a făcut o atitudine lirică ușor de recunoscut, iar
POPESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288955_a_290284]