1,290 matches
-
Unul nu numai pentru căeste simplu, aflat mai presus decât toată compoziția, ci și pentru că El singur există propriu-zis între cele ce se zic că există, dar își au existența de la El”<footnote Calistrat Catafygiotul, (Despre unirea dumnezeiască și viața contemplativă,cap. 42), în: Filocalia românească, VIII, p. 424. footnote>. În tâlcuirea Părintelui Stăniloae (notă de sub-sol, pp. 812, 424): „Se face legătura între faptul că Dumnezeu este Unul în mod simplu și între faptul că El este singurul care există
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
spre liniști omul amenințat imprevizibil. Acestor munți zeificați, japonezii le-au închinat poeme de o sensibilitate deconcertantă pentru europeanul infatuat și improvizator. Acești munți sunt scări între cer și pământ, între aspirația și obișnuința cotidiană. Între timp, Buda și budismul contemplativ a ajuns în arhipeleag înălțând temple, lampioane și chemări la meditație înainte de a bea ritualic ceaiul și după ce s-au aranjat florile. Verticalitatea bambușilor trimite omul la forjarea caracterului. Japonezii au trăit milenii cu medicina lor populară, cu experiența lor
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
excelență a gândirii colective, iar aceasta este prezentă în orice moment al istoriei sociale (cu amendamentul că în lumea modernă este dezvoltată și gândirea individuală la majoritatea indivizilor).111 Orice tip de societate umană are o "teorie", o dimensiune abstractă, contemplativă, chiar dacă nu este descifrabilă decât în propriul ei sistem, iar "omologarea Omului cu Cosmosul, mitul făpturii în organică legătură cu Firea, solidaritatea persoanei umane cu viața totală din jur, de dinainte și după el" constituie astfel de "teorii" întru nimic
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
niște fapte la modul indicativ, ele tăinuiesc, în structura lor, un imperativ. Ființele mitice, prin ceea ce li se întâmplă, devin niște actori existențiali, care deschid orizonturi și induc atitudini normative. Imaginarul mitic nu este, așadar, doar un dat ludic sau contemplativ, el poate deveni cu adevărat operativ."206 Mythos este pentru Logos ceea ce este înțelegerea pentru explicație, integrând obiectul gândirii în relații multiple, diacronice și sincronice, în ansamblul relațiilor spațio-temporale care înconjoară particularul, împreună cu toate aspectele neobiectivabile, într-o atitudine comprehensivă
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
un vag transcendent în timp ce-și încrucișează privirea cu Aristotel, Aristotel cel încălțat cu sandale, cu stânga ținându-și Etica, în timp ce mâna dreaptă cu palma întoarsă spre pământ încearcă să pună ordine în lumea materială, nici unul nu vorbește, științele contemplative și științele exacte, și chipul lui Rafael privind afară din tablou, venind până astăzi la mine, Parnasul, avându-l în centru pe Apollo cântând la vioară, dulce ținut al muzelor și al poeților, blonda Sapho al cărei model, faimoasa curtezană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
totul a rămas oarecum în aer la mănăstire, din punct de vedere administrativ, se grăbește el cu completarea, ca nu cumva eu să trec concluzii greșite, mor de foame, părinte, ce concluzii să trag? Părintele Ioan era o fire mai contemplativă, s-a dezinteresat de bunurile mănăstirești, nici eu n-am crezut până n-am ajuns stareț că birocrația își întinde ghearele și în acest Ioc care prin definiție ar trebui să fie rupt de tot ce-i lumesc dar, îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
un efect al gândului, oricum. -De unde ți-a venit ideea asta? s-a mirat alergătorul. Și de ce n-ar fi invers, la urma urmei? Și eu aș putea fi de fapt autorul, iar tu doar un efect al conștientului contemplativ... n-ai nici o dovadă nici întrun fel, nici în altul. Și nici nu ne asemănăm perfect. Asta poate fi doar o iluzie... Probabil n-are importanță, de fapt. Principalul e să găsim drumul mai departe, am ridicat eu din umeri
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
se comportaseră și Socrates, iar apoi Plato, și Alcibiades, și Alexandros. Se spunea că Tiberius era acum un pedofil bătrân și disperat, incapabil să se elibereze altfel de trecutul lui tulbure. Trupul lui decădea tot mai mult; în viciu devenea contemplativ, cerebral; cu o exasperare aflată la limita spaimei, căuta cu ochii și cu mintea stimuli care să-i alunge singurătatea inertă. Le poruncea micilor lui tovarăși să mimeze în fața lui cele mai licențioase și mai perverse mituri ale Antichității. „Cultura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
făcut literă. Și acesta este propriu-zis romanul care, ca și istoria, începe cu cuvântul sau propriu-zis cu litera, deoarece fără schelet carnea nu poate sta în picioare. Și aici intervine rolul acțiunii și al contemplației, politica și romanul. Acțiunea e contemplativă, contemplația e activă; politica e romanescă și romanul e politică. Atunci când bietul meu Jugo, rătăcind pe marginile - nu pot fi numite maluri - Senei, a dat peste cartea fatidică și-a început s-o devoreze și să se lase absorbit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
analitic sau disolutiv, cât o construcție, o creație. Se rezolvă făcând. Sau, folosind alți termeni, un proiect se rezolvă într-un traiect, o problemă într-o metablemă, într-o schimbare. Și doar cu ajutorul acțiunii se rezolvă problemele. Acțiune care este contemplativă, după cum contemplația e activă, căci a crede că se poate face politică fără roman sau roman fără politică, însemnează a nu ști ce vrei să crezi. Mare politician al acțiunii, la fel de mare ca Pericle, a fost Tucidide, maestrul lui Machiavelli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
ți-o trăi? Amiel nu și-a trăit oare viața intimă povestindu-și-o? Jurnalul nu îi este oare însăși viața? Când va înceta oare această contrapunere între acțiune și contemplație? Când se va înțelege în sfârșit că acțiunea e contemplativă și contemplația e activă? Există făcutul și există facerea. La invizibilitatea lui Dumnezeu se ajunge prin ceea ce e făcut - per ea quae facta sunt, potrivit versiunii latinești canonice, nu foarte strictă în raport cu originalul grecesc, a unui pasaj din Sfântul Pavel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
juca golf În fiecare dimineață și lucra la romane Între două și cinci În fiecare după-amiază, dar era suficient. De cele mai multe ori, rămâneau fără subiecte de conversație după zece sau cincisprezece minute, după care rămâneau mulțumiți, adânciți În lungi tăceri contemplative. Dacă era de față, fiica lui Norris, Effie, umplea aceste pauze vorbind despre cai și vânătoare, singurele subiecte care păreau să o intereseze. Era o tânără Înaltă, blondă, cu obraji roșii, În vârstă de douăzeci și trei de ani, arhetipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
considerat făuritorul limbii poetice, literare și filosofice catalane. În tinerețea laică, a cultivat poezia trubadurescă, care nu s-a păstrat. În urma unei crize spirituale, În jurul vârstei de 30 de ani, renunță la familie, Își vinde bunurile și se dedică vieții contemplative. Studiază filosofia, limba arabă și filosofia Islamului, se retrage pe muntele Randa, unde, În urma unei „iluminări divine“, scrie o carte despre erorile păgânilor, Calea scurtă a găsirii adevărului; pentru această lucrare primește titlul de Doctor iluminat. Combate doctrina lui Averroes
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Anul Nou. ( Mă refer la părinții mamei, pentru că nu aveam nici o legătură cu părinții tatei; nici măcar nu mai știam nimic de ei, din câte-mi amintesc.) Timp de câteva zile atmosfera din casa noastră, de obicei atât de liniștită și contemplativă, era animată, chiar gălăgioasă, și poate din cauza acestei amintiri - și a amintirii albului fabulos pe care ne puteam bizui că va acoperi peluza noastră din față - par încă ireale Crăciunurile cenușii, tăcute cu care m-am consolat în ultimii ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
sînt ea quae conferuntur Ecclesiae, Dei opus agit, qui res Deo consecratas, non alicujus cupiditatis, sed fidelissimae dispensationis intentione non deserit. Quapropter possessiones quas oblatas a popula suscipiunt Sacerdotes, non sînt inter res mundi deputari credendae, sed Dei. De Vita Contemplativa L. II, C. XI. 294 Labora sicut bonus miles Christi Iesu. Nemo militans Deo implicat se negotiis saecularibus. II Timotei II, 3, 4. 295 Am spus că aceste două idei ale individualității și unității organice proprii imperiilor barbare și, respectiv
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
accipit a poulo dispensanda et fideliter dispensat accepta; qui omnia sua, aut pauperibus distribuit, aut ecclesiae rebus adjungit, et se in numero pauperum, pauperatis amore, constituit; ita ut unde pauperibus subministrat, inde et ipse tamquam pauper voluntarius vivat. De Vita Contemplativa L. II, c. XI. 301 L.V, ep. 21. 302 De Vita Contemplativa L. II, c. IX, unde merită semnalată și observată această cugetare: Quod habet Ecclesia cum omnibus nihil habentibus habet commune, ca avînd puterea de a demonstra opinia
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
distribuit, aut ecclesiae rebus adjungit, et se in numero pauperum, pauperatis amore, constituit; ita ut unde pauperibus subministrat, inde et ipse tamquam pauper voluntarius vivat. De Vita Contemplativa L. II, c. XI. 301 L.V, ep. 21. 302 De Vita Contemplativa L. II, c. IX, unde merită semnalată și observată această cugetare: Quod habet Ecclesia cum omnibus nihil habentibus habet commune, ca avînd puterea de a demonstra opinia că pe atunci bunurile Bisericii erau menite uzului comun, nu individual. 303 Acest
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
Viviana pe genunchi, mă pregăteam pentru ceva ieșit din comun În seara aceea, nici nu știam câtă dreptate aveam să mă aștept la ceva inedit. Pe o altă canapea, Leac părea să aștepte și el ceva, de fapt era doar contemplativ, urmărea evoluția la bară a unei siluete familiare, o știa de pe plajă, de anul trecut, de pe când căuta locuri În care să-și amenajeze clubul. Sorbea un pahar de whisky, mesteca Încet cuburile de gheață, Își Încleșta fălcile, aveau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
ale locurilor în destinul lor inexorabil. Sala, bunăoară, pe axul ei transversal, menaja atenției o înaintare directă, îi cerea să ațintească fără preget rădăcina de gîndire abstract geometrică din care Mediterana știuse a extrage forțe pentru cele mai invidiabile îndrăzneli contemplative. Săpat în stîncă, drumul spre misterele ultime ale cugetului alia acolo, la cumpăna expunerii, strictețea neîntrecută și o naturalitate dezarmînd orgoliile. Cum îl înfățișa imaginea izvodită de compatriotul nostru - culoar inițiatic, triumfător smuls negrului compact, - în tăcerea lui, 25 de
Roma Embleme și principii by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/8343_a_9668]
-
s-au regăsit și în Cvartetul de coarde nr. 2, subintitulat simbolic Sineion - în fapt, un nume inventat de către autor, din combinația între Sinele Ființei și ion-ul atomizat din fizică. În alți termeni, e vorba despre o privire introspectiv/contemplativă asupra variabilelor infinitesimale din care este plămădit sufletul nostru. Început cu un murmur de șoapte ale instrumentiștilor, ca ale unor spirite nevăzute, și totuși prezente în jurul nostru, cvartetul evoluează în direcția curbării spațiului prin sunete distorsionate și flageolete tensionate, oscilând
Puncte cardinale by Despina PETECEL-THEODORU () [Corola-journal/Journalistic/83407_a_84732]
-
așa stând pe o bancă, sub un copac, în Grădina de Vară. Ora era aproape șapte. Grădina era pustie; ceva întunecat acoperi pentru o clipă soarele care asfințea. Era zăduf; se simțeau parcă semnele îndepărtate ale unei furtuni. Starea lui contemplativă de acum conținea un fel de momeală pentru el. Se agăța cu amintirile și mintea de fiecare obiect exterior și asta îi plăcea; tot voia să uite ceva veritabil, esențial, dar la prima privire aruncată împrejur își recunoștea din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
în cartea de aur a pensionarilor români... Latura paradoxală a acestei psihologii e că prin intervenția rasei, sau prin cine știe ce fatalități ale destinului, acest iepure vrea să necheze și să muște, vrea să mugă și să sfâșie ca leii, acest contemplativ visător vrea să fie revoluționar. Voronca este, anume, unul din șefii integralismului, adică al unei arte complexe, energetice, cu imagini de 75 H.P. de care nu te poți apropia fără a fi electrocutat pe loc, cu pocnet de mitraliere și
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
lacăte de ploaie Vor fi vânturi mai mari decât țările, Păsări își vor ciuguli hohotele. ......................................... Dar numai glasul va rămâne Ca o sare a mării ucise. În general însă, Patmos e poemul elevației și miracolului existențial, al purității și seninătății contemplative, de apropiat mai degrabă de lumea eterată și flotantă a unor Paul Eluard sau Robert Densos. Dar și, prin unele accente ale discursului, de solemnitățile altui călător vizionar al momentului, Saint-John Perse. El deschide calea poeziei de generoase elanuri umaniste
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
fundamental din „alunecarea într-o cale lactee de imagini”, propunându-și să adune „toate înfățișările lumii sub cristalul pleoapei”, asemenea scăderi sunt însă ca și inevitabile. Iar firea poetului nu era deloc înclinată spre echilibrul lentelor decantări și al ascezei contemplative, ci tentată de spectacolul metamorfozelor unei lumi în mișcare, translate în frenezia imaginației lingvistice: o fervoare care i-a îngăduit să înlăture multe obstacole ale convenției literare, să aducă limbajul poeziei în acea stare de absolută disponibilitate, deschisă oricăror modelări
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
roce Miresme fugitive. Zvon. Migrații... Iar în cel de al doilea, sub un titlu sugerând și el evanescența, deși în regim mai sumbru - Temnița de fum - o similară deschidere dinamică se conturează, semn ale nesiguranței și precarității ființei, dincolo de postura contemplativă invocată: Pace în inima voastră. În pura Oră oprită cu-o nălucă-n casă Rotiri prin veșnicia ca o axă Cu-oceanele, ca vorbe, umplând gura. ....................................................... Târât în larg. Ce bărci mă vor aduce Spre stâncile de var ca o
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]