1,120 matches
-
genealogic se încovoaie sub greutatea slujitorilor școlii romậnești. Neculai Bibiri, fostul meu învățător, era un om aprig, iute la mậnie și întotdeauna extrem de exigent cu sine și cu ceilalti. Modelul său de învățător fusese întotdeauna Domnul Trandafir, pe care nu contenea să-l invoce la fiecare oră de curs. Își dorea atật de mult să semene cu Domnul Trandafir încật îi repeta ceremonios gesturile, dậndu-ne în fiecare toamnă pere din părul bătrận din curtea școlii, priveghind la descărcarea carului cu fận
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
cu lacrimi în ochi drapelul înălțậnduse pe catarg, m-am simțit mậndră în uniforma de soldat, iar bătăile inimii mi s-au întețit la ecourile Imnului Național. Nicăieri nu mam simțit mai fericită ca acasă! Niciunde și nicicậnd nu voi conteni să iubesc acest pămậnt! Carpații mă salută cu crestele lor, Dunărea îmi cậntă din apele ei, Moldova și Bucovina îmi glăsuiesc din bucium, Ardealul mă cheamă “la arme” cu cậntec și flori, Maramureșul mă-mbie să mor “la Săpậnța-n umor
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
mă mai apuc, 15 Nu mai am cu ce cuvinte Spre-ndurare sa te-aduc. Câte mi-au venit în minte Le-am zis și le-am isprăvit De iubirea-mi fără minte 20 Prea destule-ai auzit. Îți ajungă, contenește A mai fi-n așa păreri Și te uită creștinește La adîncile-mi dureri. * Lună, tu, luminătoare Stelelor strălucitoare Luminați mai cu tărie Scumpa mea călătorie 5 Dați lumină înfocată Prin cărarea-ntunecată Să văz drumul a mă duce 1029 {EminescuOpXV
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
să pleci. Ce bun sptăpân am eu“; „...hai, duhule, / Mai ai puțin, și vei fi liber“; „O să fii liber/ Ca vântul munților“; „Duh brav, în schimb liber poimâine / Te slobozesc“; „— Îți place? — Îmi place, vrednicie. / Vei fi liber“; „Curând va conteni și truda mea, / Și tu vei fi iar liber (and thou shalt have the air); doar puțin / Mai trebuie să mă slujești“; „Ce mult o să-ți duc dorul, Ariel / Și totuși vei fi liber“; „Ai grijă, Ariel! / Te ntorci apoi
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
să pleci. Ce bun sptăpân am eu“; „...hai, duhule, / Mai ai puțin, și vei fi liber“; „O să fii liber/ Ca vântul munților“; „Duh brav, în schimb liber poimâine / Te slobozesc“; „— Îți place? — Îmi place, vrednicie. / Vei fi liber“; „Curând va conteni și truda mea, / Și tu vei fi iar liber (and thou shalt have the air); doar puțin / Mai trebuie să mă slujești“; „Ce mult o să-ți duc dorul, Ariel / Și totuși vei fi liber“; „Ai grijă, Ariel! / Te ntorci apoi
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
singura realitate; prima înălțare pe Sinai semnifică faptul că a-L vedea pe Dumnezeu înseamnă a vedea că El este întru totul de necunoscut, iar cea de-a doua, că Dumnezeu este infinit, adică a-L vedea înseamnă a nu conteni nicicând a-L căuta sau a-L urma. Este ușor să observăm modul în care fiecare dintre aceste doctrine constituie parte a unei scale ascendente înțelegerii, care culminează cu o concepție despre Dumnezeu care este negativă din punct de vedere
Învăţătura Sfântului Grigorie de Nyssa despre întunericul luminos al prezenţei ascunse a lui Dumnezeu. Referire specială la cartea De vita Moysis. In: Din comorile Teologiei Părinților Capadocieni by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/151_a_441]
-
chiar mai consecvent decât în anticomunism, prezentând mai mereu politicieni corupți care servesc interese mafiote, trusturi care sunt interesate doar de a-și spori profiturile, fie prin comerțul cu arme, fie prin instigare la război, însă acuzațiile de fascism nu contenesc, Michèle Nieto încheindu-și un articol în Le Point cu sentința "Hergé trebuie ars pe rug".694 Cei care l-au acuzat de rasism au identificat în Tintin un antisemitism "la modă" în Franța vremii, îndreptat împotriva trusturilor și "marii
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
cu aer aspru, pătrunzător, părea înseninată, sub horbota sclipitoare a zăpezii. Vântul fâlfâia pe lângă pereți, ca o pasăre de noapte cu aripi grele. De câteva zile, din noaptea de Sf. Vasile, vremea era geroasă și cu viscole care nu mai conteneau... ca un adevărat vifor. Anton Chiuariu, pădurar peste o bună parte din codrii Fălciuilui până în hotarul Tutovei, cu greu a răzbit prin omătul gros până la pieptul calului, și a izbutit s-o aducă pe bătrâna moașă de acasă, înfofolită în
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
și lacrimile îi brăzdau obrazul. Anton înțelese, doar, că în sufletul ei se întâmplă ceva dincolo de priceperea lui. Arșița din ea o mistuia... Începu să bâiguie, să aiureze, strigând mereu ceva nedeslușit... Durerile și zbaterile din sufletul ei nu mai conteneau. Furtuna de afară se porni din nou, parcă, mai înverșunată, plesnind în geamuri și-n pereți. Dintr-o dată, un ăuit prelung și mârâitul lui Pârvu din coteț, - unde era închis noaptea, împotriva lupilor-, tulbură liniștea nopții, îl făcu pe Anton
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
afară, timid, prin ochiul de geam. Opaițul arde cu flacăra dreaptă și liniștită. Anton își netezea tânara nevastă, pe creștet, cu palmele lui mari, neînvățate cu dezmierdări, plângând încet. Afară, pe lizieră, urletele lupilor, învălmășite cu frământările văzduhului, nu mai conteneau. Când Anton se uită spre fereastră, capul lupului era tot acolo. Se ridică, și, în camașă și cu capul gol, se repezi cu pușca, afară, în ceardac. Lupul, mare aproape cât un vițel, sări peste ceardac fără să-l atingă
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
doi, Anton și Ion, vânători încercați, își simțiră părul pe cap umezit la rădăcină... - Ne-au luat urma! murmură Anton cu glasul schimbat, și strânse pușca în mâini. Ion fu de aceeași părere dând doar din cap. Ăuitul nu mai contenea; se apropia din ce în ce, stângându-i parcă, din toate părțile. Când Anton întoarse capul, o haită de lupi mari și suri ca argintul, apăru de după cotul potecii, într-o goană nebună. Anton, încruntat, se aplecă la urechea cumnatului său
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
încă, viața asta mincinoasă... pentru că orice durere se stinge fără urme în razele unei bucurii, și niciodată fericirea nu este mai dulce decât după o durere...!“ ...Ploaia mocănească cu vânt rece și tăios, care ține de câteva zile, a mai contenit. În sfârșit, vremea s-a îndreptat ...în sfârșit, a înflorit liliacul, în sfârșit, toate frunzele s-au desfăcut de-a binelea. În sfârșit, primăvara aducea o risipa de lumină, flori și miresme, făcând ca totul să râdă în jocul soarelui
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Și, nu numai în prima zi... A urmat peste o lună de lupte înverșunate... și, fortărețele Plevnei nu s-au dat înfrânte, până în dimineața zilei de 30 august... când... Gazetele nu mai dovedeau cu știri de război... Ploaia nu mai contenea..., continuă Anton povestire, abia spre dimineață a stat. Întunericul s-a mai destrămat și dimineața s-a încruntat vânătă dintre nori. Era luni, în 30 august... a doua zi după Tăierea Capului Sf. Ioan Botezătorul. Chirciți în tranșee, așteptam cu
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
viața ei. Sultan sforăi încet pe nările-i mici, să nu tulbure gândurile. Toamna purta nori albi pe sus, pe un cer frumos și senin, parcă spălat cu lacrimi decurând.. La horă Era de Sf. Maria Mare... Arșița nu mai contenea... Cerul neclintit, rămânea senin și limpede ca lacrima. Soarele nu atinsese cumpăna cerului, când tot satul se adunase în bătătură crâșmei lui Șmil. Voioșia era mare; toți se bucurau de sărbătoarea Maicii Domnului. Dar mai ales, ritmul drăcesc al sârbei
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
un șir de patru colege care s-au perindat prin salonul meu. Trei zile. La atât se reducea, de obicei, șederea lor fericită. Fiecare își alinta bebelușul dolofan cu exces de gesturi afectuoase și mormăieli, sub ochii rudelor care nu conteneau să laude diversele mădulare ale noului membru al familiei. Și în timp ce mă prefăceam că dorm, eram sigură că imaginea aceasta se va stoca undeva în memoria mea și că voi scrie cândva despre o amărâtă care nu are norocul de
Închisoarea tapetată cu pamperși. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Georgiana Sârbu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1781]
-
de ouă, câte ouă ai la tine, eu patru, eu cinci și cu cele două, râd copiii, nu le pasă că înconjură biserica pentru a treia oară și clipa Învierii e aproape, lumea se înghesuie spre poarta bisericii, glasurile nu contenesc, cel reîntors din America deasupra tuturor filmează, dă-mi lumină! se mai sting încă lumânările, copiii se îmbrâncesc și fetele întoarse spre aparatul de filmat ca să le vadă America; Glasul preotului răsună în fața porților închise ale întunericului, deschide! dinlăuntru cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
fiecare dată când mănâncă ceva dulce, și până la urmă i-am dat ceva cu cremă de vanilie, pentru că m-am gândit că e mai bine decât să mănânce ciocolată... —Aham, aprobă Ashling, empatizând, în timp ce țipetele din spatele lui Clodagh nu mai conteneau. —... și asta a mâncat. Așa că am mai încercat cu una, dar a lins doar glazura și, deși nu are febră, e palid și TĂCEȚI DIN GURĂ! LĂSAȚI-Mă Să VORBESC CINCI SECUNDE LA TELEFON, Vă ROG! Of, dracu’ să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
cei doi adolescenți din romanul lui London. M-a fascinat violența de care sunt capabili aceștia, o violență sălbatică; se bat bestial, lovindu-se până la mutilare. Martin Eden Își rupe mâna și, deși aceasta Îi flutură ca o cârpă, nu contenește să izbească, să lovească În neștire În adversar, până când iese victorios. Am reținut acea stare de bucurie bolnăvicioasă de după victorie, când acesta nu realizează altceva decât faptul că fusese Învingător, că devenise matur, că trecuse proba. Acum se simțea Întreg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
orașul îi datora ceva pentru pierderea suferită. Alți doi martori ai incidentului, aflați acolo pentru a răscoli pubelele în căutare de sticle și cutii reciclabile, oferiră o versiune a poveștii foarte apropiată de cea a pescarilor. Mașinile de poliție nu conteneau să apară, la fel și microbuzele de la televiziuni, filmând mai ales rămășițele barăcii distruse și barca poliției, din care se lansau în căutări subacvatice doi agenți de poliție cu costume de scafandri. Acum că operațiunea de căutare se concentrase pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
luați-l naibii de aici. Decise astfel că obligațiile unui sergent în ceea ce privește relația cu comunitatea trebuie trecute pe planul doi când aveai de-a face cu scena unei infracțiuni. Agenții îl imobilizară pe agitator și îl conduseră, în timp ce acesta nu contenea din înjurat, departe de acel loc. - Ar trebui să-l amendăm? întrebă unul din polițiști. - Nu, doar țineți-l departe de acest loc, strigă ea, provocând râsete în rândul celor adunați. Urmări apoi din priviri cum bărbatul era escortat spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
drum. — Mai spune-mi ceva, femeie dragă, te rog... — Porunciți... Dar pe dumneata cum te cheamă? — Pe mine? Margarita. — Foarte bine, foarte bine... mulțumesc! — N-aveți de ce. Și Augusto își reluă drumul, ajungând în scurt timp pe bulevardul Alameda. Burnița contenise. Își închise umbrela și, împăturind-o, și-o vârî în husă. Se apropie de o bancă și, punând mâna, își dădu seama că era umedă. Scoase un ziar, îl întinse pe bancă și se așeză. Apoi blocnotesul, și-și agită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
de ascensiune și Îl fixă la 2 m/s. Era gata de urcare. — Ai de gând să dai bir cu fugiții? Sesiză nuanța de dispreț din vocea lui Beth. Este exact ceea ce am să fac, Beth. Tocmai tu, care nu conteneai să ne spui cât este de important să rămânem uniți, aici jos? — Regret, Beth. Înseamnă că-ți e tare frică, Norman. — Ba nu mi-e frică deloc. Și, Într-adevăr, se simțea puternic și Încrezător, reglând butoanele și pregătindu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Șocat de propriile sale gânduri, de vehemența lor. „Trebuie să mă Întorc“, Își spuse. „Dar dacă mă-ntorc, voi muri.“ Cu fiecare clipă Însă, o altă latură a personalității sale devenea tot mai puternică. Norman fusese cel care nu mai contenea să le spună că trebuie să rămână uniți, să coopereze. Putea oare acum să-i părăsească? Nu putea. Era Împotriva tuturor ideilor În care credea, Împotriva a tot ce era important și omenesc. Trebuia să se Întoarcă. „Mi-e frică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
de răcoarea cețurilor dinspre Măgura, fac autostopul pe calea vieții.. Până se crapă de ziuă, rătăcesc dusă de gânduri, scormonind în iluzia primăvăratecă, acompaniată doar de șoaptele sacadate, monotone, fatale clipelor melancolice, picături șovăitoare, reci, străine sufletului. Ropotul nu mai contenește, legănându-se într-o parte și-n alta, ca o vorbărie plictisită, atemporală, ignorând tăcerea nopții, toacă cerul mărunt sub privirile norilor indiferenți, părtași la măcelul orb. Sunt captiva celei de-a patra zi, de ploaie mocănească, rebelă, pisăloagă, îmbrățișată
Ploaie moc?neasc? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83336_a_84661]
-
de pînză din buzunar și abia atinse brațul lui Kay... Nu i-a trebuit mai mult de un minut. Fusese lucrul cel mai simplu pe care-l făcuse vreodată. Dar se Întoarse la cafenea În extaz. Se așeză și nu conteni să zîmbească. Fraser o urmărea, zîmbind la rîndul lui. — Și-a amintit de tine? Viv dădu din cap aprobator. — I-a făcut plăcere să te revadă? — Nu sînt sigură. Părea, cum să zic, schimbată. Presupun că nu mai arătăm la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]