898 matches
-
de Fundația „Saint-Paul” din Luxemburg. A mai fost consilier local, șef de birou senatorial, consilier de imagine și relații cu mass-media la Filarmonica „Paul Constantinescu” din Ploiești. Prima carte, romanul Herbert, îi apare în 1988. Colaborează la „România literară”, „Luceafărul”, „Contrapunct”, „Apostrof”, „Caiete critice”, „Cronica”, „Literatorul” ș.a., semnând editoriale, eseuri, interviuri, versuri, analiză politică, traduceri, cronici literare. A transpus în limba română Râsul. Eseu asupra semnificației comicului de Henri Bergson (1990), texte ale unor autori din diasporă (Emil Cioran, Petru Popescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289665_a_290994]
-
incertă, după unii comentatori el a apărut la sfârșitul anilor '40, pe când, după alții, el este de dată mai recentă: anii '80, în timp ce Charles Jencks poate indica cu precizie data apariției postmodernismului 15 iulie 1972, ora 3.32 p.m.! În contrapunct, alți critici au o datare fermă a... morții postmodernismului, Mike Featherstone 36 amintind de august 1975 drept o asemenea dată la care acest curent și-ar fi încetat existența, iar "post-post-modernismul" (după expresia lui R. E. Palmer) și-ar fi
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
scris: "Strangulat inclusus dolor atque exaestuat intus / cogitur et vires multiplicare suas" (Tristia V, 1, 63-64) sau "Est aliquid fatale malum per verba lavare" (Tristia V, 1, 59). Creația de exil a lui Ovidiu are o arhitectură muzicală în care contrapunctul este suferința tragică. Ovidiu n-avea voluptatea suferinței în sens dostoevskian și nici durerea omului umil din cetatea barbară, ci sentimentul tragic al poetului fulgerat de tiran. Prin creația sa de exil, poetul inaugurează în literatura latină elegia ciclică a
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
literare”, „Familia” ș.a. Va înființa săptămânalul politic „Eveniment” (1990-1993) și va contribui la editarea revistelor „Argus” (1993-1994) și „Teatrul românesc” (1997-1998). Mai semnează S. Vlad, Ioana Parava și cu numele real. Paginile din volumele Glose critice (1968, debut editorial), din Contrapunct critic. Valori, idei, tendințe literare actuale (1971) și din Literatura noastră cea de toate zilele... (2001) dovedesc interesul precumpănitor al lui S. pentru actualitatea literară, înclinația spre definirea relației dintre o scriere și ansamblul operei, spre încadrarea în contextul unei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289800_a_291129]
-
lucrări. Se oprește la scrierile lui Henri Bergson, Benjamin Fondane, Basarab Nicolescu, dar mai cu seamă la Stéphane Lupasco, efortul de repunere în circulație a operei acestuia fiind unul de durată și cu rezultate meritorii. SCRIERI: Glose critice, București, 1968; Contrapunct critic. Valori, idei, tendințe literare actuale, Iași, 1971; Timpul dezmoșteniților, Iași, 1983; Literatura noastră cea de toate zilele..., Bacău, 2001. Traduceri: Stéphane Lupasco, Logica dinamică a contradictoriului, îngr. și postfața trad., pref. Constantin Noica, București, 1982, Omul și cele trei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289800_a_291129]
-
Nicolescu, Noi, particula și lumea, Iași, 2002. Repere bibliografice: Ov. S. Crohmălniceanu, „Glose critice”, RL, 1968, 2; Constantin Călin, „Glose critice”, ATN, 1968, 9; Teodor Tihan, „Glose critice”, ST, 1968, 11; Magda Ursache, „Glose critice”, CRC, 1969, 20; Mircea Iorgulescu, „Contrapunct critic”, RL, 1972, 3; Al. Dobrescu, „Contrapunct critic”, CL, 1972, 13; Radu Cârneci, Vlad Sorianu la 50 de ani, ATN, 1981, 1; Nicolae Georgescu, „Timpul dezmoșteniților”, LCF, 1984, 10; Ioan Neacșu, Un „roman pentru tineret”, CRC, 1984, 48; Adriana Iliescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289800_a_291129]
-
Repere bibliografice: Ov. S. Crohmălniceanu, „Glose critice”, RL, 1968, 2; Constantin Călin, „Glose critice”, ATN, 1968, 9; Teodor Tihan, „Glose critice”, ST, 1968, 11; Magda Ursache, „Glose critice”, CRC, 1969, 20; Mircea Iorgulescu, „Contrapunct critic”, RL, 1972, 3; Al. Dobrescu, „Contrapunct critic”, CL, 1972, 13; Radu Cârneci, Vlad Sorianu la 50 de ani, ATN, 1981, 1; Nicolae Georgescu, „Timpul dezmoșteniților”, LCF, 1984, 10; Ioan Neacșu, Un „roman pentru tineret”, CRC, 1984, 48; Adriana Iliescu, „Timpul dezmoșteniților”, CL, 1984, 12; Petraș, Panorama
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289800_a_291129]
-
este în același timp șef de bandă, căpetenie de tâlhari; apoi devine erou la Plevna, iar după război ofițer activ, ba chiar și escroc care fuge cu banii regimentului. Alexa Visarion a păstrat fascinantul personaj (Ion Caramitru), dar ca un contrapunct de înfrumusețare, personajul principal fiind fratele preotului, hangiul Stavrache (Liviu Rozorea) avid, meschin, crud, încornorat și gelos (gelozia e rudă bună cu lăcomia de proprietar). Visarion a introdus, încă din prima secvență, o scenă de "amour fou" (în nuvelă nu
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
securitate după găbjirea inexistenților teroriști. Luările de cuvînt erau acompaniate de tromboanele și tubele proaspeților dezechipați din eșaloanele doi și trei, ca instrumente de percuție recurgîndu-se, ad-hoc, la bocanci USLA și la pantofi Romarta (încă de 4000 lei perechea). În contrapunct, excepțiile: Radu Câmpeanu, Dan Amedeu Lăzărescu, Mircea Dinescu. Cuvîntul lui Câmpeanu așternea liniștea peste sală. Dacă le era frică de cineva moștenitorilor întru spirit ai lui Ceaușescu, ăsta era desantul occidental, cu topica lui interbelică, atît de spăimos sunătoare vechilor
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
acum, într-un amurg de neimaginat, băbuță cu minte rătăcită, alături de nu mai puțin celebrul ei soț, John Bayley, condamnat, prin dragoste, să-și plimbe pisicuța prin coridoarele sordide ale unui Alzheimer devastator. Încă un Bartender's, da? Da. Filmul. Contrapunct dramatic al clipelor tinere și nebune, cu momentele de tristă demență ale de-acum bătrînilor. Aici excelența scenariului, regiei: cu un leitmotiv obsesiv: apa. Amîndoi soții se dedau cînd logodnici, cînd ramoliți plăcerilor apei. Apa, nu-i așa? ca baie
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
diferite reviste și ziare : Cronica, Convorbiri literare, Gazeta literară , Revista teatrul și Dacia literară. Calul verde Dan Nasta: Cu misterul în care Constantin Popa își învăluie un protest fără echivoc, ridică acuitatea pamfletului la iradiația parabolei, iar scriitura acestui acrobatic contrapunct existențial este de o autentică modernitate. Referințe critice* Măștile absurdului Cartea pe care îmi dau silința să o prefațez poartă, fără doar și poate, semnul unei vocații de dramaturg. Un autor dramatic de autentică fibră, atașant în frământările lui transpuse
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
ceea ce comunică o continuă stare de inadecvare, de stranietate și rizibil, de familiaritate a lucidității cu misterul dezumanizării. Cu misterul în care Constantin Popa își învăluie un protest fără echivoc, ridicînd acuitatea pamfletului la iradiația parabolei. Iar scriitura acestui acrobatic contrapunct existențial, de autentică modernitate, ne-a fost o pasionantă provocare de a desluși cifrul teatral care, șlefuit pe fețe și pe munchii, să incite pe spectator să-l citească prin efectul de transparență. Spectacolul nu se va naște decît în
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
reîntoarcă să răsune pe buzele oamenilor, astfel încât, prin intermediul cântecului, Dumnezeu să fie primit în inimi și să se aprindă devoțiunea față de El. Din muzică, este combătut ceea ce, la timpul respectiv, părea să constituie un mijloc și o ocazie de deviere. Contrapunctul, mensuralismul, politextualitatea și hochetus devin „pericole” atunci când, duse la exces, dăunează inteligibilității textului și sporesc exhibiționismul. În aceste condiții, era imposibil să se realizeze atât laus Dei, cât și aedificatio fidelium, finalitatea principală a muzicii în cadrul liturgiei. În apărarea comprehensibilității
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
-lea, papă din perioada exilului francez, în anul 1370, a suprimat Collegium cantorum din Roma, iar când, în anul 1377, Grigore al XI-lea s-a întors la Roma, a adus cu sine „câțiva cantori flamanzi și francezi, experți în contrapunctul în vogă de atunci, și nu a mai simțit nevoia de a readuce la viață desființata schola cantorum din Lateran”. Astfel, pontiful avea capela sa muzicală, care executa noul gen de muzică polifonică; și tocmai pentru că uzanța de a celebra
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
1505); Josquin des Prey (+ 1521), cel mai renumit de la sfârșitul secolului. În secolul al XVI-lea, s-au dezvoltat diferite școli polifonice, în mare parte datorită impulsului dat de flamanzi care au divulgat în toată Europa sofisticata lor tehnică de contrapunct. Amintim: Școala romană, cu G.P. da Palestrina (+ 1594); Școala spaniolă, cu T. L. da Victoria (+ 1611); Școala franco-germană, cu Orlando di Lasso (+ 1594); Școala engleză, cu W. Byrd (+ 1623) și Școala venețiană, cu Giovanni Gabrieli (+ 1612). 4.5 Lauda polifonică
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
nu este deosebit de tradiția franco-flamandă, dar se dezvoltă în direcția inteligibilității textului, în baza directivelor sugerate de Conciliul din Trento. Figura acestui compozitor a fost recunoscută de următoarele generații de muzicieni, care au evidențiat contribuția sa la evoluția limbajului muzical (contrapunct, armonie, ritm, melodie, etc.). Stilul palestrinian a fost studiat, în secolele care au urmat, de numeroși teoreticieni, în mod particular de Johann Joseph Fux, care și-a fundamentat pe acest stil studiul său asupra contrapunctului, unul din textele sale fiind
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
sa la evoluția limbajului muzical (contrapunct, armonie, ritm, melodie, etc.). Stilul palestrinian a fost studiat, în secolele care au urmat, de numeroși teoreticieni, în mod particular de Johann Joseph Fux, care și-a fundamentat pe acest stil studiul său asupra contrapunctului, unul din textele sale fiind cunoscut sub numele de Gradus ad Parnassum (1725). Muzica lui Palestrina a încarnat pentru părinții conciliari sentimentul religios dorit de Conciliul din Trento iar pentru posteritate a constituit unul dintre idealurile cele mai pure și
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
altele sunt compuse sub formă de arie pentru solo și orchestră, iar altele sub formă concertantă (soliști, cor și orchestră). Este victoria stilului mixtus și a principiului eterogenității: stil vechi și stil galant, belcanto și soliști vocali, cor și orchestră, contrapunct, fugă și imitație (îndeosebi în „Cum sancto Spiritu” sau „Et vitam venturi saeculi” sau „Amen”), toate elementele confluând în aceeași compoziție. Lipsește doar recitativul solistic sec, element ce va rămâne caracteristic formelor oratoriale și operei; acesta este însă înlocuit cu
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
muzicale catolice din perioada la care ne referim, nu numai modelul arhaic alla Palestrina: practic, era folosit întreg lexicul întâlnit la marea majoritate a muzicienilor. Prin „stil ecleziastic”, mulți înțelegeau tocmai acest limbaj global care, prin manierele sale mixte (de la contrapunctul sever, la melodia galantă de factură rococo), se diferenția de stilul teatral, acesta din urmă privilegiind modurile moderne și accesibile publicului mai larg. Doar o anumită minoritate, mai exigentă, înțelegea prin „stil ecleziastic” un limbaj sobru, sever și a cappella
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
și stilistică a acesteia. Acest lucru a avut loc și în misa-simfonie. Dezvoltarea tematică de tip simfonic permitea depășirea fragmentării missei-cantata și realizarea melodiilor textelor mai lungi fără a recurge la prea multe segmentări. În timp ce elimina diferența dintre armonie și contrapunct și reducea importanța basului față de celelalte părți intermediare, se obținea o mai mare omogenitate a stilului și o mai amplă dezvoltare tematică. Însăși orchestra era mai mare și mai elocventă. Misa-simfonie a reprezentat, pentru muzicianul clasic și romantic, „locul muzical
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
cel care suferea, în sensul că cele cinci părți din Ordinarium, cu subîmpărțirile sale, erau grupate în părțile caracteristice simfoniei, adică Adagio-Allegro-Andante-Allegro (sau altele asemănătoare), și elaborate după logica dualismului tematic contrastant. Elementele stilistice și structurale ale precedentei misse-cantata (omofonia, contrapunctul imitat, fuga, momentele solistice, intervențiile corale, instrumentale, concertante etc.) erau prezente în continuare, dar fuzionate în evoluata dimensiune simfonică. Au rezultat astfel compoziții splendide, viguroase și compacte, de o mare sugestie tematică și instrumentală. Amintim în acest sens misele lui
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
al XX-lea (Max Reger, Anton Bruckner, Arthur Honegger). În țesătura polifonică, întâlnirile periodice sau neperiodice ale vocilor dau ritmului o anumită structură. Simultaneitatea sonoră care se realizează prin suprapunerea sunetelor rezultată din desfășurarea melodică a mai fost denumită și contrapunct (secolul al XVI-lea). Această manieră de exprimare artistic-muzicală este tributară melodiei și ritmului. Dacă în polifonia imitativă (canon) există o idee muzicală de referință, în contrapunctul liber capătă contur contramelodia. Cu ajutorul polifoniei, limbajul muzical are o proprietate specială, aceea
IMPLICAȚIILE MATEMATICII ÎN CREAȚIA MUZICALĂ CONTEMPORANĂ ROMÂNEASCĂ by Gabriel Pașca. Eugenia Maria Pașca () [Corola-publishinghouse/Science/1214_a_2100]
-
realizează prin suprapunerea sunetelor rezultată din desfășurarea melodică a mai fost denumită și contrapunct (secolul al XVI-lea). Această manieră de exprimare artistic-muzicală este tributară melodiei și ritmului. Dacă în polifonia imitativă (canon) există o idee muzicală de referință, în contrapunctul liber capătă contur contramelodia. Cu ajutorul polifoniei, limbajul muzical are o proprietate specială, aceea de a reda în paralel imagini sonore diferite. Între elementele de bază ale muzicii, armonia ocupă un loc însemnat, deoarece, cu ajutorul acestui mijloc de exprimare, muzica dobândește
IMPLICAȚIILE MATEMATICII ÎN CREAȚIA MUZICALĂ CONTEMPORANĂ ROMÂNEASCĂ by Gabriel Pașca. Eugenia Maria Pașca () [Corola-publishinghouse/Science/1214_a_2100]
-
românească, XC, 5-6, 1995, p.71. 41 Monica Lovinescu, " Interdicția de a fi români" sau despre naționalism, în 22, II, 44 (8-15.XI.1991), p.8. 42 Capcanele naționalismului. Ancheta revistei "Le règle du jeu" (prezentată de Elena Ștefoi), în Contrapunct, 49 (6.XII.1991), p.16. 43 Ioan Buduca, Cui îi e frică de naționalism, în România literară, XXIV, 51, 1991, p.16. 44 Adam Michnik, Ghetourile vor înlocui națiunile?, în Contemporanul, 1, 1992, p.2. 45 Gabriel Liiceanu, Este
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
Astfel, s-a angajat Într-o intensă activitate publicistică În reviste precum East Europe, Kontinent, Preuves, L’Alternative, Les Cahiers de l’Est, Témoignages sau În publicații ale exilaților români cum ar fi Luceafărul, Caete de Dor, Ființa Românească, Ethos, Contrapunct, Dialog, Agora. De asemenea, Monica Lovinescu - folosind pseudonimele Monique Saint-Come sau Claude Pascal - a tradus și cîteva cărți din limba română dintre care A 25-a oră, a lui Constantin Virgil Gheorghiu care Înregistrează un real succes de public, În ciuda
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]