6,500 matches
-
-i torni până la suficiență informații, el era obișnuit cu manevrele, obișnuit să atace pentru a se apăra, cu rapiditate, în așa fel încât să nu mai fie timp pentru clarificări, în fața Carminei se putea desfășura fără teama de a fi contrazis. Mai întâi făcu un tur de orizont, analiză în joacă, în plictiseală ultimele evenimente din lume, pomeni câteva nume de seamă, însoțite de mici caracterizări, foarte edificatoare. Parcă acolo, pe covorul persan, între ei, se afla întreaga scenă a lumii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
să ai măcar argumentele necesare, nici cunoștințe mai de Doamne ajută, pe când eu am toate atuurile de partea mea. Oricând îți pot dovedi, negru pe alb ceea ce susțin, lucru pe care tu nu-l poți face, ce mai! Tu mă contrazici dintr-un sentiment de umanitate prost înțeles. Mă crezi nebun? Eu nu sunt împotriva oamenilor ci a măgarilor și a imposturii, mă, asta să-ți fie clar! Într-o clipită Carmina rememoră toate cuvintele spuse mai înainte și fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
privea talpa micuță, subțire ca de copil, o mișca într-o parte sau alta parcă voind s-o dezmorțească. E așa de deprimant, să știi că îmbătrânești, murmura ea și aștepta cu pleoapele plecate, cu mâinile pe genunchi, să fie contrazisă... Într-o seară, tatăl lui Ovidiu, parcă trezit din veșnica lui abulie, le vorbi tinerilor despre importanța momentului în care se aflau, cu un fel de emoție, ce semăna mai mult a surescitare. Acesta-i un eveniment ce merită sărbătorit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
o nadă, nu voia decât să obțină o negare, una mai fermă sau una mai politicoasă, dar, fără doar și poate, o negare, de multe ori insista până la perfidie asupra dramei îmbătrânirii sale doar din simpla dorință de a fi contrazisă, de a i se demonstra că vorbele sale erau fără doar și poate exagerate, de a i se arăta, eventual, că este cu mult mai tânără decât își închipuie, mult mai tânără decât alții cu adevărat tineri care au ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ar fi dus cu gândul la o apropiată scleroză, ori ea nu voia să-i ofere asemenea căi de gândire, numai ea avea dreptul să se vaite de vârstă și de apropiata moarte. El se afla acolo doar ca să o contrazică, să o contrazică de atâtea ori până când o să ajungă să creadă, în primul rând el, cu adevărat, asta! Am în urmă o viață închinată copiilor, spuse Sidonia, mestecând visătoare cu lingurița în ceașcă. Și ca să poți să-ți închini viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cu gândul la o apropiată scleroză, ori ea nu voia să-i ofere asemenea căi de gândire, numai ea avea dreptul să se vaite de vârstă și de apropiata moarte. El se afla acolo doar ca să o contrazică, să o contrazică de atâtea ori până când o să ajungă să creadă, în primul rând el, cu adevărat, asta! Am în urmă o viață închinată copiilor, spuse Sidonia, mestecând visătoare cu lingurița în ceașcă. Și ca să poți să-ți închini viața copiilor trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
intru în panică, da, chiar așa, ce-o să mă fac cu atâtea disponibilități afective, rămase intacte? Ce mă fac? Am descoperit asta când deja era mult prea târziu. Dimitrie era foarte atent la vorbele ei. Nu se grăbi s-o contrazică, nu voia să pară formal. Era însă foarte curios să-i înțeleagă psihologia. O privi cum șade așa, cu fruntea puțin plecată, cu trunchiul sprijinit de masă într-o poziție meditativă și dintr-odată simți că o înțelege pe deplin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
un nume și câștigi niște bani, vor face tot ce le stă-n putință ca să te dea jos. Dar tu singur te-ai dat pe mâinile lor acceptând să acorzi un interviu unei otrepe de țeapă lui Fanny Tarrant, îl contrazise Adrian. — E ușor să judeci așa când nu te-a solicitat niciodată să-i dai un interviu. — Ba m-a solicitat, zise Adrian. Șam îl privi uluit. — Cum Fanny Tarrant? Când? — Acum câteva săptămâni. — Și ce i-ai zis? — I-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
ciung. — Lui Adrian nu-i pasă. Ei bine, mie-mi pasă. Mă face să par... lăudăros. — Zău că nu, Șam, spuse sec Eleanor. — Bate pasul pe loc. Amândoi bateți pasul pe loc. — Ba nu batem nici un pas pe loc, îl contrazise Eleanor. Eu îmi văd de ceramică mea. Adrian își vede de antologiile lui. — Nu ieșiți niciodată nicăieri. — Ba ieșim. Ne plimbăm pe colinele din Downs. Sau ne ducem cu mașina la mare. — Nu mă refer la plimbări sau la ieșiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
împiedica să-l predea în școli? — Nu cred ca se poate, răspunse Adrian. Oricum, îmi prind bine drepturile de autor. — Aveam o gașcă la scoala, isi aminti Fanny. Eram că o societate secretă. Citeam Adăpostul cu glas tare și ne contraziceam pe tema asta, dar nu ca niște critici literări, ci în privința personajului care ne plăcea cel mai mult - Maggie, Steve sau Alex - și în legătură cu ce li s-o mai fi întâmplat după terminarea românului. Era, într-un fel, religia noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
Era o sauna mixtă, chiar în apropierea piscinei. — Știu, zise Adrian, clătinând din cap dezaprobator. Pun pariu că era ticsita de oameni care se buluceau direct de la piscină și-acolo scoteau nori de aburi mirosind a clor... Fanny nu-l contrazise. — Zău așa, englezii habar n-au cum se face o sauna, spuse Adrian. Îți vine să le plângi de milă, nu altă... — Și cum se face, mă rog frumos? îl întreba Fanny. Adrian se aplecă înainte și vorbi cu patimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
vieți mai frumoase“. Am citit un articol pe tema asta. — Renunțarea la slujba e un fenomen de data recentă, zise Fanny. — Suntem pionieri în domeniu. — Și a pornit din America, urma imperturbabila Fanny. — Ba nu, a pornit de-aici, o contrazise Adrian pe un ton ferm. Unde locuiești? — Într-o mansarda din Clerkenwell. — Pe care o împărți cu Creighton? — Da. — Cu ce se ocupă? — E avocat. — Aha! Vasăzică ți-ar fi de folos la o adică, dacă vreuna din victimele tale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
Salța piciorul de pe accelerator cu un grad două și reduse viteza la o sută cinci kilometri pe oră. — Nu-mi vine să cred, repeta Fanny. — Gata, termină odată! o apostrofa Creighton. — Dar e de-a dreptul incredibil! — Ba deloc, o contrazise el, dacă stai să te gândești cum s-a comportat în ultimele săptămâni. S-ar zice c-a dat dovadă de-o nesăbuința crasa. N-avea cum să nu sfârșească rău. — Dar zi și tu, ce moarte! spuse Fanny. — Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
mai mult sau mai puțin cunoscuți, scoțând câte o vorbă când și când, din amabilitate, atent mereu la schimbarea grăbită a decorului. Speranțele sale erau cu totul Îndreptățite, Întrucât nimeni n-ar cumpăra un cort cenușiu fără riscul de a contrazice bunul-gust, În cazul său remarcat chiar și de doamna Corlan. Și Încă ceva: obiectele din vitrină se puneau În vânzare abia la rearanjarea ei, când devenea anacronică, vetustă, adică peste două, trei luni. Era salvat! Cel din vitrină? Șefa se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
că ceea ce vedea era chiar golul. Un gol pe care o mână nevăzută Îl colora după plac. Forma astfel obținută se chema destin. Ea confirma spusele bătrânului Șildan, care sunau așa: Destinul nostru, dragilor, este Golul, Neantul, Neființa! Nu Îl contrazicea nimeni. Preotul Căpâlneanu, bunăoară, era aproape surd. Pe deasupra Îl admira necondiționat pe Inocențiu. Doctorul Stâncă zâmbea superior În fața oricăror pretenții filozofarde, iar Învățătorul Tabără nu avea argumente. Ceilalți nici nu contau. Datoria lor era să joace bine pocher și canasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
duce undeva, n-ar ezita să Îl urmeze. Dar ele nu duceau nicăieri, absolut nicăieri. Erau iluzia perfectă a mișcării. Se Încăpățâna să creadă că mai era loc pentru revelații, se bucura speriată la gândul că distanța, chiar reală, nu contrazicea, ci dimpotrivă, sublinia o complicitate profundă, inexplicabilă, un fel de fatalitate, și că această Întâlnire nu era câtuși de puțin Întâmplătoare. O presimțise odată cu căderea primilor fulgi pe care Îi privise cu Încântare toată dimineața prin geamul atelierului. Îl deschise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ceri ținută ca la decernarea premiilor Oscar. A Césarurilor, mai bine zis. Francofil fiind, ești automat americanofob. Există cuvântul? Da, există: și cuvântul și resentimentul. Pentru că nu toți se dau În vânt după jinși, presupun... Se prea poate... Strada Îl contrazicea Însă la fiecare pas: filmele, tonetele cu coca, pepsi, hot-dog, hamburger și numărul tot mai mare de români care visau să plece definitiv În Detroit sau Chicago. Oricum: clandestin sau cu acte În regulă, la studii sau la rude. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
fără să vadă ceva, acum, oriunde se uita o vedea pe Violeta. Ca să se vindece de această slăbiciune, căci slăbiciune era, avea mai multe posibilități: să se sinucidă prin diverse metode de care literatura de specialitate era plină, dar care contraziceau robustețea psihică a familiei; să ia lucrurile așa cum sunt, spunându-și că o femeie care nu te iubește nu te poate Împiedica să o iubești cu toate acestea; În sfârșit, să se lase de școală și să se ducă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cale mai Înțeleaptă: a părăsit liceul de elită unde Învăța alături de Violeta și s-a transferat la Grupul școlar minier care avea o poartă de metal minunată, cu deschidere automată, singura de acest fel la școlile din oraș. Acest amănunt contrazicea pe toți cei ce susțineau că acolo se intra foarte ușor. Se intra greu și se ieșea și mai greu. Poarta de metal glisantă, cu acționare electrică, era o dovadă suficientă de exigență. La mină era același model omologat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
să savureze sfârșitul peregrinărilor sale pe care, spre bucuria lui, nu o trăia singur. Sau se simțea acasă pentru că nu era singur. Ar fi vrut să povestească ce simțea, dar socoti că e mai bine să tacă decât să fie contrazis de te miri ce replică a Iolandei. Intră În sufragerie. Lipită de perete, Iolanda privea afișul intens colorat prins În pioneze la mijlocul peretelui din fața ei. Sub el se afla un tub de carton. Semăna cu o petardă de mare putere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
enervându-se din cauza vreunei chestii pe care am făcut-o sau n-am făcut-o sau din cauza unui lucru care n-a ieșit așa cum trebuia puțin mai devreme în ziua aceea. Apoi, datoria mea e să ascult fără să o contrazic și să fiu pregătit dacă izbucnește în lacrimi. Am scos o sticlă de Amstel din rucsac și i-am desfăcut capacul. Am tras o dușcă și i-am oferit-o ei. Ea a luat o gură și mi-a dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
spunându-mi că eram una și aceeași persoană, apoi negând-o. — Un concept înfășurat în piele și substanțe chimice, am repetat. Mie asta-mi sună ca o ființă umană. Scout clătină din cap. — Nu. Asta nu e tot. N-am contrazis-o. Ce știam eu despre ființele umane, ce erau și ce nu erau? — Deci, am zis, respirând adânc și, schimbând subiectul, unde ne ducem și de ce ne-am trezit așa devreme? Nici un răspuns. Când am ridicat privirea, Scout se uita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
originea românească a Sfântului Părinte. De fapt, abordându-se această ipoteză, mă simt dator să adaug că, în timpul vizitei pe care a efectuat-o Sanctitatea Sa în România, s-a reamintit poziția românilor în ceea ce privește originea Papei. Iar Sfântul Scaun nu a contrazis oficial această supoziție. ... Dincolo însă de orice altă discuție pe aceste coordonate, după părerea mea, cel mai important lucru realizat în această biografie este privirea pe care autorul o aruncă asupra Omului care este astăzi capul Bisericii Catolice. Minunata carte
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
drumul din mîini la lucruri, căderea devine ascensiune. La urma urmelor, de la antici cetire: nu ești sărac dacă n-ai, ci dacă vrei să ai și nu ai. Ce contează bunăstarea socială față cu bunăstarea interioară? Oscar Wilde v-ar contrazice: Cînd eram tînăr credeam că banii sînt cel mai important motor al lumii. Astăzi sînt bătrîn și știu sigur că așa e". Ce-ați făcut după ce v-au eliminat din presă? Ce să fi făcut decît să trec pe pilot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
justiția nu prea era legată la ochi, ba avea și carnetul PCR pe-un talger al balanței. La noi, legea e mereu politică. Politica învingătorului, dă replică reportera. Îmi place cum gîndește fata asta. Nici n-aș putea s-o contrazic. Are destulă îndrăzneală. Nu mai aștept nimic de la societate, de la ceilalți. Și ce-aș aștepta? Viața după '89, cea publică, nu-i de acceptat, de înțeles măcar. N-am să pricep de ce premiul Fundației Babu Ursu, inginerul omorît în bătaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]