9,951 matches
-
un avion care se înălța în aer deasupra perimetrului vestic al aeroportului. Îmi telefonase în dimineața aceea, cu o voce de nerecunoscut, și-mi propusese să ne întâlnim la aeroport. Faptul că-l revedeam, că-i puteam urmări din nou contururile feselor și coapselor în pantalonii uzați, cicatricele din jurul gurii și de sub maxilar, mă umplea de o puternică excitare erotică. - Vaughan... Am încercat să-i pun forțat cocteilul în mâini. El clătină din cap fără să scoată o vorbă. - Încearcă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
scrumierei scânteiau în preajma mea ca niște piese de altar, geometriile lor întinzându-se spre corpul meu ca îmbrățișările stilizate ale unei mașinării hiper-cerebrale. În depozitul de mașini dezmembrate, un scut colectiv de caroserii zăcea în lumina mereu schimbătoare, modificându-și contururile de parcă le-ar fi suflat adierea vremii. Fâșii de crom ruginit se scurgeau în aerul supraîncălzit, bucăți de celuloză intactă sângerau în coroana de lumină care acoperea depozitul. Pintenii de metal deformat, triunghiurile de sticlă spartă, erau semne rămase necitite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
Vaughan și în parte de sentimentele mele de tandrețe față de pavilionul de metal în care ne aflam. Când se trezi, Vaughan, epuizat și încă pe jumătate adormit, își sprijini de mine corpul gol. Avea fața palidă și ochii îmi explorau contururile brațelor și pieptului. Ne arătam unul altuia rănile, expunându-ne cicatricele de pe piepturi și mâini locurilor ademenitoare și periculoase din interiorul mașinii, marginilor ascuțite ale scrumierelor cromate, luminilor unei intersecții îndepărtate. Celebram astfel în rănile noastre renașterea celor morți în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
micro-picături ale iritantului ăluia aiuritor. Termitele plecaseră. Schimbarea nuanțelor luminii aproape că încetă, iar aerul de deasupra autostrăzii se stabiliză. Ultimele jeturi de stropi argintii și aurii se pierdură în epavele abandonate ale depozitului. Terasamentele îndepărtate ale autostrăzilor își recăpătară contururile șterse. Irascibil și istovit, am dat portiera în lături și-am coborât din mașină. Mugurii de sticlă răspândiți pe jos scânteiau ca niște monede ieșite din uz. Un motor porni cu un uruit. Pășind în stradă din zona de staționare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
abandonată și m-am sprijinit de acoperișul ei. Portiera pasagerului fusese zdrobită de bara de protecție din față, iar impactul sudase laolaltă metalul deformat. Gândindu-mă la cicatricele lui Vaughan, suturate în același fel de-a lungul acelor încrețituri arbitrare, contururi ale violenței neprevăzute, am vomitat în gol un ghem de mucus acid. Când lovise gardul, Vaughan se uitase în spate, ochii lui duri calculând dacă să facă sau nu o a doua încercare de-a mă călca. Fâșii de hârtie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
mine, stătea aplecat pe marginea portierei, aproape dormind la volan când țâșni din loc la schimbarea culorii semaforului. Lovea darabana cu mâna stângă pe bordura volanului, citind parcă alfabetul Braille al drumului în trepidațiile lui rapide. Urmărind în gând acele contururi vălurite, făcea Lincolnul să vireze de colo-colo pe suprafața șoselei. Fața îi era încremenită într-o mască rigidă, obrajii cicatrizați îi erau încleștați în jurul gurii. Trecu în zigzag de pe-o bandă pe alta, țâșnind în față pe banda de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
Vaughan. Bordul era acoperit cu un brâu negru de țesut uman, ca și când ar fi fost stropit cu sânge cu ajutorul unui pistol de suflat vopsea. Cu sperma din mâini am însemnat comenzile zdrobite și cadranele de măsurare, definind pentru ultima oară contururile prezenței lui Vaughan pe scaunele deformate, printre ale căror cute părea să planeze amprenta feselor sale. Mi-am împrăștiat sperma pe scaun, apoi am însemnat proeminența tăioasă a coloanei de direcție, lance însângerată ițindu-se din bordul deformat. Dându-ne în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
S-a acreditat ideea unei lovituri de stat organizată din afara țării și cu sprijin intern. Căderea lui Ceaușescu era iminentă oricum la sfârșitul lui 1989. Având în vedere mai multe aspecte, ideea aceasta a loviturii de stat prinde să ia contur. S-a observat deja că apariția târzie a d-lui Ion Iliescu la televiziune a fost pregătită minuțios și i s-a netezit calea spre a ajunge liderul principal de opinie. Școala politică îi era de folos. Fusese în vizorul
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
nume, Ludmila) și a fost menținut în condiția abstractă a prenumelor, disponibil pentru orice atribut și acțiune. Să vedem, Cititoareo, dacă romanul reușește să creioneze un adevărat portret al tău, începând de la ramă, cuprinzându-te pe toate laturile și stabilind contururile figurii tale. I-ai apărut Cititorului pentru prima dată într-o librărie, ai căpătat formă desprinzându-te de lângă un perete plin cu dulapuri, de parcă numărul cărților făcea necesară prezența unei Cititoare. Casa ta, fiind spațiul unde citești, ne poate spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
mele urmăreau o intenție precisă: să-i propun lui Makiko să ne întâlnim sub ginkgo în noaptea aceea. Fata a replicat că era de preferat micul lac, căci toamna, când e rece și uscat, luna se oglindește în apă cu contururi mai clare decât vara, când este învăluită adesea într-un abur. De acord - m-am grăbit să spun -, abia aștept să mă aflu cu tine pe mal la răsăritul lunii. Cu atât mai mult - am adăugat - cu cât lacul trezește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
călărea acum în întuneric pe drumurile abrupte, mai sus de San Ireneo, continua să ignore cu cine avea să se reunească. O apucasem pe drumul aflat de-a lungul albiei uscate a torentului, dominând trecătoarea adâncă. Zorile, rămase suspendate pe contururile dantelate ale pădurii, păreau să-mi deschidă nu o nouă zi, ci o zi aflată înainte de toate celelalte zile, nouă ca pe vremea când zilele erau încă noi, ca prima zi în care oamenii înțeleseseră ce era o zi. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
fost o zi fericită... Toți ochii indienilor sunt fixați asupra mea, ca ochii de copil privind la un prezent etern lipsit de iertare. Amaranta e fiica Anacletei Higueras. Are ochii migdalați, nasul ascuțit și nările lipite, buzele subțiri cu un contur ondulat. Eu am ochii asemănători, nasul la fel, buzele identice. — E adevărat că semănăm, eu și Amaranta? o întreb pe Anacleta. — Toți cei născuți la Oquedal seamănă între ei. Chipurile indienilor și ale albilor se confundă. Oquedal este un sat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Potsane se aplecă în față. — Acolo, exclamă ea. O vedeți acolo? Văd mai bine de la distanță. Acum o văd. Mma Ramotswe îi urmări privirea. Savana devenise mai deasă, arbuștii țepoși se înmulțiseră și ascundeau în mare măsură, dar nu complet, conturul clădirilor. Unele dintre acestea erau ruine tipice pentru sudul Africii; erau ziduri văruite ce păreau să se fi năruit până la câteva picioare deasupra pământului, de parcă le-ar fi turtit o greutate; altele încă își mai aveau acoperișul sau doar scheletul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
mult de câteva frunze. Așa că va trebui să găsească altceva. Căzu pe gânduri. O muscă îi ateriză pe frunte și se deplasa spre șaua nasului. În mod normal, ar fi alungat-o, dar tocmai îi venise o idee și prindea contururi minunate. Musca fu lăsată în pace; un câine lătră într-o grădină din vecini; un camion schimbă viteza zgomotos pe drumul către vechiul teren de aterizare. Menajera zâmbi și-și împinse pălăria pe spate. Unul dintre amanții ei ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
și bani. Cel puțin cinci sute de pula. CAPITOLUL ȘAISPREZECE Familia Domnul J.L.B. Matekoni era conștient de faptul că stătea chiar sub o creangă de salcâm. Se uită în sus și, pentru o clipă, văzu în cele mai mici amănunte conturul frunzelor proiectate pe cerul pustiu. Chircite din cauza căldurii de după-amiază, frunzele erau ca niște mânuțe împreunate într-o rugă; o pasăre, o coțofană oarecare, slinoasă și ca vai de ea, era agățată ceva mai sus pe o cracă, cu ghearele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
ce coboară spre mustață și nările spre șănțulețul de deasupra buzelor, le deschide, așteptând parcă să-i mușc palma. Îi simt mirosul ușor sărat al mâinilor, îmi prinde bărbia și întârzie în adâncitura de sub mărul lui Adam, pe urmă urmărește contururile mâinilor și marginea unghiilor și încheieturile falangelor, desenează cu vârful limbii linia vieții și muntele lui Venus, coboară și urcă pe brațe, urmărește venele care se umflă, alunecă pe piept, își lipește pe rând obrajii, cu un soi de curiozitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
pe peretele celălalt s-a dus o bucată de scară, cu tot cu păcătoși, balaurul nu mai are coadă și picioare, seamănă c-o rădașcă turtită... Am stat și-am zugrăvit ieri literele, am suflat aureolele, am terminat aripile, le-am făcut conturul... azi nu mai sunt, s-au ciuciulit, parcă-s niște pui de cioară pe gard... Pe vitralii s-au întins, s-au amestecat toate culorile, niște mâzgăleli, unde erau heruvimii îs ca niște cai de mare îmbârligați sau ca niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
care, o dată pe an, exercita asupra lor o influență irezistibilă, oricît de departe s-ar fi aflat de coastă. Soarele, care se oprise, violent și roșu, deasupra liniei orizontului, avea să-și arunce razele verzui de rămas-bun adresat lumii și contururile lucrurilor urmau să devină atît de șterse, Încît nici un alt albatros n-ar mai fi Îndrăznit să repete fapta de vitejie de a ateriza În acea seară, așteptînd lumina zilei următoare. Zece minute mai tîrziu, cu o precizie cronometrică, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
ultima piatră, căutîndu-l zadarnic, pentru că În felul acesta aveau să Învețe că nici un om nu trebuie umilit așa cum Îl umiliseră pe el, pentru a-l putea provoca după aceea, fără teamă, din nou. Așteptă așadar În timp ce planul de răzbunare prindea contur În mintea lui, dar trecură minute Întregi, noaptea ecuatorială tăbărî asupra vaporului și a insulei ca o pasăre de pradă, fără ca barca să se Îndepărteze de lîngă María Alejandra, iar farurile ei timide Începură să strălucească la bord, reflectîndu-și sclipirile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
piatră mică și-i bău cu nesaț conținutul. Căută apoi alte cuiburi și ouă și le mîncă lacom pe toate cele care nu aveau Înăuntru un embrion de pui. Ochii i se obișnuiseră cu Întunericul, ceea ce Îi Îngăduia să distingă contururile la cinci-șase metri distanță, și asta făcu pentru vreo jumătate de oră, pînă cînd găsi ce căuta: un grup de stînci care aveau În mijloc o mică adîncitură cu apă curată și proaspătă, cu un gust divin. Dormi acolo cîteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
două nuanțte foarte diferite peisajul sălbatic de pe stînca golașă. — Mai bine ai coborî În peșteră, Îi spuse el În cele din urmă. Nu-i bine să te uzi. Odată cu primii zori, În timp ce umbrele molatice refuzau Încă să se dezlipească de contururile lucrurilor, iar orizontul nu era decît o suită de tonalități difuze de-o parte și de alta a unei linii imprecise, din vîrful gabiei, omul de cart strigă: — Pămînt! Elliot Caine, ofițer trei pe Adventurer, o bergantină semeață cu patruzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Monștri invizibili Pentru Geoff, care a zis: „Uite așa se fură hapurile.“ Și pentru Ina, care a zis: „Uite ăstai contur de buze.“ Și pentru Janet, care a zis: „Uite ăsta e crep georgette.“ Și pentru editorul meu, Patricia, care a tot zis: „Uite, asta nu-i destul de bine.“ Capitolul 1 Acolo ar trebui să fii, la o mare recepție de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
manechin profesionist înseamnă să primești bani ca să reacționezi exagerat la lucruri cum ar fi prăjiturile de orez și pantofii noi. La Brumbach beam Cola dietetică pe-un uriaș pat roz. Sau ședeam în fața unei mese de toaletă, folosind pudră de contur ca să ne schimbăm forma fețelor, în vreme ce, la câțiva metri de noi, profilul vag al oamenilor ne privea din întuneric. Poate că becurile direcționale se reflectau în ochelarii cuiva. Atrăgând atenția cu orice mișcare a noastră, cu orice gest, cu orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
ei în monitor, iar și iar, cu totul blocați într-o buclă a realității care nu se sfârșește niciodată. Fata cu tava, ochii ei disperați au lentile de contact prea verzi și buzele îi sunt de-un roșu bogat dincolo de conturul normal al buzelor. Părul blond e des și strâns în creștet, așa încât umerii fetei nu par așa osoși. Tartinele pe care le tot flutură pe sub toate nasurile bătrâne sunt niște biscuiți pe bază de sifon, cu moțuri din produse secundare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
de ten de-a lungul liniei părului lui Shane. Zice: — Creion dermatograf! - cu broboane de sudoare pe frunte. Kitty îi dă creionul, zicând: — Creion dermatograf. — Tamponează-mi fruntea! zice Sofonda. Și Vivienne îi tamponează fruntea cu un burete. Sofonda zice: — Contur de ochi! ACUM! Și eu trebuie să plec, Shane, cât timp tu dormi. Dar vreau să-ți dau ceva. Vreau să-ți dau viață. Asta-i a treia șansă a mea, și nu vreau s-o irosesc. Aș fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]