9,371 matches
-
păcatele lor veniale. Pentru a fi acceptată în comunitate, Grace dă dovadă de o solicitudine, de o toleranță, de o bunătate împinse la extrem. Această femeie este imaginea nu a ideologului, a propagandistului Iisus, ci a creștinului ideal, așa cum îl conturează textele sfinte, tot așa cum comunismul definea „omul nou”. Grace dă impresia că trăiește simetria bilaterală a ființei umane ca pe o limitare, dacă ar avea șapte obrazuri, nu două, ar întoarce șase ca să fie lovită. Bunătatea ei supraomenească, fragilitatea, totala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
vă și văd răsucindu-vă pe scaunul ergonomic și icnind de Încîntare. Sincer să fiu, n-a fost un incident În adevăratul sens al cuvîntului, ci mai degrabă o senzație, sau mai degrabă o senzație În curs de a se contura, și anume faptul că m-am simțit cumva atras de posteriorul hirsut al Luweenei. Așa cum am spus deja, În timp o urmam pe alee, acesta se ridica și cobora ritmic În fața nasului meu. Se ridica și cobora. Și cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
În dreptunghiul alb de pe copertă cîte un titlu și o dată - cel mai vechi data din 1952 - „Pasărea Phoenix”, „Proiectul Continuum”, „Steaua cîinelui” - douăzeci și două În total, și toate la fel : idei de romane posibile, subiecte parțial dezvoltate, un personaj conturat pe jumătate, pagini după pagini de notițe despre fundal și, din cînd În cînd, cîte un prim paragraf sau două, scrise și rescrise, o pagină Întreagă rescrisă pentru a Încorpora schimbările rezultate din modificarea unui singur cuvînt. Multe dintre romanele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
un lider incapabil să controleze situația din țară, iar în interior ar fi apărut ca fiind în urma altor forțe sau personalități, mai «avansate» pe calea liberalizării. Se poate vorbi de «epoca Nicolae Ceaușescu» încă din anul 1965 dar ea „își conturează de fapt fizionomia după 1971, stând sub semnul febrilității. Atât în politica internă cât și în cea externă, totul se face sub directa îndrumare a secretarului general, într-un climat de încordare la care, pe măsură ce regimul întâmpină dificultăți, se adaugă
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
politică, amintind cazul lui Stolojan, fost în conducerea grupului Tofan. Fostului prim-ministru i s-a reproșat și afacerea Tirex Petrol și cea a privatizării PETROM, care ridică semne de întrebare”. Evoluția democrației și a politicii românești de după 1989 este conturată și descrisă de Silviu Brucan în cartea „România în derivă”: „Dictatura lui Ceaușescu nu a permis formarea unei aripi reformiste în PCR, încercare eșuată a Scrisorii celor 6, nici organizarea unei opoziții în afara partidului. Din această cauză, revoluția română a
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
servit la procesul de construire a consensului în sprijinul globalizării economice: Consiliul pentru Relații Externe, Comisia Bilderberg și Comisia Trilaterală. [...] Seamănă mult mai mult cu un proces de creare a unei rețele, sau culturi împărtășite, proces în cursul căruia se conturează și evoluează alianțe între indivizi și grupuri. Nu este nici o conspirație, deși, în practică, consecințele sunt aceleași ca și când ar exista una. [...] Actuala tendință de globalizare economică își trage rădăcinile din trauma depresiunii dinaintea celui de-al doilea război mondial. [...] Următoarele
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
în toate cărțile mele anterioare. Aici ar începe o discuție despre sociologia lecturii (ba chiar despre politica lecturii), care ne-ar îndepărta de discutarea substanței cărții în chestiune. Mai bine să revenim la cele două întrebări principale în jurul cărora se conturează discuția ta: 1) se poate, oare, insista asupra multiplicării eului în vederea depășirii eului? 2) toți autorii posibili pot fi, oare, reduși la zece? (Rezum astfel numai pro-memoria, dar, răspunzându-ți, încerc să țin seama de toată argumentarea din articolul tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
în Sofistul, pentru a defini pescarul cu undița: de câte ori o alternativă este exclusă, cealaltă se bifurcă în două noi alternative. A fost suficient acest citat ca să mă împingă spre căutarea schemelor care, după această metodă, ar da socoteală de itinerariul conturat în carte. Îți comunic unul dintre ele, în care vei regăsi, în definirea celor zece romane, aproape mereu aceleași cuvinte pe care le-ai folosit tu. Schema ar putea fi circulară, în sensul că ultimul segment poate fi legat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
de-a face cu cea pe care o începuseși. Numai unele nume proprii sunt identice, amănunt firește foarte straniu, dar asupra căruia nu te oprești să meditezi, căci, puțin câte puțin, din traducerea improvizată și trudnică a lui Uzzi-Tuzii se conturează schema unei întâmplări; din descifrarea gâfâită de cuvinte amestecate se naște o narațiune amplă. Ițindu-se de pe coasta abruptă Încerc să mă conving că lumea vrea să-mi comunice ceva, să-mi transmită mesaje, avertismente, semnale. Mi-am dat seama de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
ci direct ție, care ai intrat încă din Capitolul al Doilea ca a Treia Persoană necesară pentru ca romanul să fie un roman, pentru ca între cea de a Doua Persoană masculină și a Treia feminină să se-ntâmple ceva, să se contureze sau să se altereze ceva, după fazele întâmplărilor omenești. Sau: urmând modele mentale prin care trăim întâmplările omenești. Sau: urmând modelele mentale prin care atribui întâmplărilor omenești semnificațiile ce ne permit să le trăim. Cartea asta a încercat până acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
de pe plajă, unde valurile veneau să le șteargă imediat, cu blîndețe. Era cu adevărat un spectacol insolit și oarecum Înduioșător, dacă n-ar fi fost vorba despre o ființă atît de profund respingătoare, Îngenuncheată acolo ore Întregi, făcînd bețișoare sau conturînd litere grosolane, pe care le repeta cu voce tare, ca un școlar concentrat asupra explicațiilor lui Dominique Lassa. Acesta, convins că răpitorul său era cu adevărat În stare să-și țină făgăduiala și să-i taie o mînă dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
mea poate s-a măritat cu altul... Dumnezeule! exclamă. Neputința face și mai Îngrozitor acest supliciu. Curînd se va sfîrși. O spuse cu convingere, ca și cum ar fi știut ceva ce metisul ignora sau ca și cum propriile ei planuri s-ar fi conturat cu claritate, dar celălalt nu spuse nimic și Își văzu de treabă În continuare, poate pentru că nu Împărtășea deloc optimismul ei sau pentru că nu dorea să se angajeze, de vreme ce, În fond, nu știa exact cine era acea femeie, nici pînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
nici el prea dornic să se trezească devreme, pricină pentru care Îl lăsă să doarmă Încă o jumătate de oră, timp În care prora rapidă a frumoasei nave tăie cu eleganță apa, Îndreptîndu-se spre stînca sălbatică ce Începea să se contureze clar, pe măsură ce ziua punea stăpînire pe lume. Se simțea fericit și Împlinit. Era prima lui călătorie ca ofițer și avusese norocul de a o face la bordul unui vapor curat și curajos, pentru care era totuna să Înfrunte trufaș Înfricoșătoarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
cu orice mișcare din tîrg. Nu pentru că vrea să avanseze, ci pentru că Radul Popianu șî-a făcut întotdeauna datoria." Pe măsură ce vorbea, se înfuria. Pe măsură ce cuvintele se făceau auzite de propriile urechi, imaginea sa se desena tot mai limpede, mai clar conturată pe fundalul așezării, al dealurilor acoperite cu viță care o înconjurau și despre care nu puteai spune nici că o protejau, nici că o sufocau. Leonard Bîlbîie, cu care pînă atunci nu avusese nici un fel de necaz, nici o urmă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
amesteca în nimic, nu va îndrepta ori susține pe nimeni în mod practic, Serviciul doar va culege și va distribui informații. Informația aceasta este adevărata putere, puterea absolută care nu are culoare, miros, sens de dezvoltare, ea există. Ceva-ceva se conturase, încă nu era sigur, anumite date, risipite, fără nici o potriveală între ele, îi spuneau că oamenii lui Vaida se agitau pentru constituirea unei forțe disciplinate care să asigure controlul guvernului în corpul electoral. Parcă îi apucase dintr-o dată mania organizărilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
într-un hățiș de zmeură, ca într-un cîmp năpădit de bureți, ca într-un lan de grîu, trebuia doar să întindă mîna și ceva tot ar fi nimerit. Dar cu trecerea vremii lucrurile deveneau din ce în ce mai clare, fiecare fapt se contura precis, din ce în ce mai singur, mai despărțit de rest, putea alege, trebuia să aleagă și deciziile erau tot mai greu de luat. Se întîmpla așa pentru că știa multe, mult mai multe despre oameni, despre viață, despre politică decît la început. Atunci, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
an, ce să spui despre ea? Dar el, Mihai Mihail, n-a uitat și nu va uita niciodată întrebarea de atunci pentru că mai repede sau mai încet se apropia prin vreme de adevăratul răspuns. Vedea din ce în ce mai limpede cum răspunsul se contura, acum încă era învăluit într-o ceață albăstrie, dar nu exista scăpare, îl va vedea într-o ultimă clipă nespus, paralizant de clar. Și, o dată cu deslușirea răspunsului, se limpezea întrebarea, o întrebare pusă ca într-o oglindă. De o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
creadă ochilor, ceea ce trebuia să fie trupul muritor al lui Simon Făcătorul de Minuni răzbise până‑n nori; o pată neagră, pe care pentru o clipă o pierdu din ochi, dar care acum, pe fundalul lăptos al norilor firavi, se contură iar, ca apoi să se mistuie În Încețoșarea alburie. Liniștea mai dură o clipă, după care, din mulțime, răsunară suspine de slăvire, oamenii se lăsară În genunchi făcând mătănii, ținându‑se cu mâinile de cap, cuprinși de extaz. Până și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
fie numit șef peste toate serviciile secrete, având sediul la Paris. La prima vedere, rețeaua țesută de el se va lăbărța pe harta Europei absolut haotic, până În clipa În care‑i descopereai arhitectonica perfectă: Paris‑Geneva‑Londra‑Berlin. O Încrengătură (conturată pe hartă chiar În biroul său) se extindea peste masivul Ural până la Moscova și Petrograd, „asemenea aortei care duce până În inima problemei“ - va scrie un contemporan nostalgic. Prin lingușiri, mituiri, urmăriri, vicleșuguri, ca și grație cinelor În care „șampania curgea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
că minutele să se scurgă în timp ce soarele cobora la orizont, iar inima - dupa vorba venerabilului sau maestru Hiro Tavaeárii - „să i se umple de seninătate“. Două pirogi apărură dinspre Punta Rofau, îndreptându-se către Punta Matira, iar profilurile lor se conturară pe discul luminos al soarelui, care atingea linia orizontului și înroșea norii, si, cu toate că cei opt bărbați vâsleau din greu, o făceau într-o liniște absolută, ca și cum ceea ce urmăreau n-ar fi fost să învingă în această cursă improvizată, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Tupá, Racul, avea să-și facă apariția la orizont, exact la trei puncte la nord de Tahoa, insula sora a Rairateei, ale cărei forme se puteau ghici în depărtare. Mai întâi aveau să se ivească cele două mici stele care conturau vârfurile cleștilor proiectate în afară, iar puțin după aceea, acestea se transformau în acea masă luminoasă, complexă, în care, cu secole în urmă, cineva a avut capriciul de a-si imagina conturul unui rac. Însă cert era că atunci când acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
coastele lor primii navigatori europeni. Pentru polinezieni, totul se raporta la buric: insula lor era centrul universului. Aveau chiar foarte bine stabilit Drumul de Stele sau Avei’á, care trecea pe deasupra ei în fiecare perioadă a anului. În jurul insulei se contura apoi un Prim Cerc, în care se aflau insulele, insulițele și obstacolele de orice fel pe care le-ar putea întâlni navele lor în două săptămâni de navigație. În același fel, în acest cerc se stabilea cum se putea călători
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
cu celelalte dinainte. Învingător era declarat acela care reușea să rețină, în ordinea succesiunii lor, cele mai multe. Dan, Ema și în special Oliviu se plictiseau repede dar Luana și Renar continuau să se lupte. Își formau în gând un lanț bine conturat din cuvintele ce se spuneau. Căutau puncte de reper care să le lege. Uneori băiatul era nevoit să se recunoască învins în fața imaginației mult mai bogate a fetei. Uimiți de armonia relațiilor dintre cei doi, participanții la joc aproape că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
e scopul vorbelor mele. Vreau, doar, să subliniez că nu trebuie să fii, musai, un geniu, ca să inventezi ceva. Oricine poate avea o idee strălucită, totul e să aibă la îndemână mediul, timpul și spațiul necesar pentru a și-o contura. Concluzia este că inovația trebuie văzută ca o responsabilitate pentru fiecare angajat în parte, în fiecare zi. E timpul să începeți să puneți preț pe capitalul de imaginație, punând la dispoziția angajaților acea tehnologie care să-i ajute să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Privirea cruntă a lui Bariu nu mai avu nici un efect. El ceru, cu severitate, proiecte noi. După plecarea echipei, se întoarse spre Luana. Spune-mi, doamnă Noia, unde se greșește? Luana își sprijini pumnii încleștați de buze, încercând să-și contureze impresiile. Bariu aștepta, adânc cufundat în ochii ei îngustați. Cred că ideile au fost bune dar prost prezentate. Probabil că celor care au lucrat la proiect le-a lipsit rigoarea în redactarea documentației și din acest motiv el nu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]