10,875 matches
-
Jozsi se uită la paharul meu și spune galant: "se pare că misiunea mea de paharnic va fi foarte ușoară", într-un grai ardelenesc, desăvârșit, are un fel de bucurie șmecherească pe chip, ne așezăm pe o canapea, începe o conversație cu o femeie de dincolo de masă, e atent, însă, la tot ce fac și îmi sare în ajutor, îmi face recomandări, elegant, recunosc în felul lui de a fi maniera intelectualilor interbelici cu stare bună, intelectualii care tratează dezastrele cu
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
ce fac și îmi sare în ajutor, îmi face recomandări, elegant, recunosc în felul lui de a fi maniera intelectualilor interbelici cu stare bună, intelectualii care tratează dezastrele cu seninătate, îmi place această detașare a lui Jozsi, alunecăm într-o conversație pe teme de destin, se ridică și mă invită la o plimbare prin grădină, îmi dau seama că vrea să îmi spună ceva, o fi el depravat, îmi spun, dar este unul rafinat, coboară cu grijă scările mărturisindu-mi că
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
o călătorie, una imaginară, dar pentru cei care găsesc răspunsuri în poveste este o călătorie inițiatică, mă întorc în lumea în care am intrat, în hărmălaia fără sens, îl caut pe Alex prin mulțime, vorbește cu cineva, pare absorbit de conversație, a uitat de mine, a uitat că exist, în afara clipelor petrecute cu mine nu cred să mai încap în creierul lui, nu cred că i-a fost dor de mine vreodată, m-am băgat în sufletul lui cu forța, dar
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
rromi, împreună cu familia convocată. Colonelul fu nevoit să ordone, fără drept de apel: - Să fie condusă la mine numai familia Carabăț! Ina și Alex rămaseră stupefiați, în timp ce vocea din telefon continua să înșire și alte amănunte. Colonelul tăie brusc firul conversației, vădit enervat : Și mai cine? El n-a fost convocat! După numai câteva clipe însă, abordând un ton conciliant, zise: fie... să vină cu ei și bulibașa și continuă: nimeni altcineva să nu mai intre în sediul Miliției, ați înțeles
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
ei bogat. Mi-a spus că se duce până la baie și a dispărut ca o ciută sălbatică. Am așteptat-o Îndelung, aranjându-mi puțin pletele nepieptănate și căutând În mintea mea alte asocieri de cuvinte pentru a-mi distra partenera de conversație. Întârzia mult. Tărăgănat, cu săgeți cumplite-n picior, m-am dus să văd de ce nu mai vine. Am găsit-o dormind În patul ei, ca o pisică mare, Întinsă peste pilota răvășită. S-a trezit În orele târzii ale după-amiezii
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
multe detalii, mai ales faptul că sunteți o domnișoară foarte frumoasă!... - O să văd dacă vă mențineți părerea după ce am să vă desprind bandajul. Nu garantez că dispun de îndemânarea colegei mele..., îl avertiză ea, pentru a-i diminua apetitul de conversații sterile. - Ce să fac, voi suporta...! Contrar așteptărilor lui însă Ina lucră cu o abilitate și o delicatețe demne de invidiat de cea mai expertă asistentă, încât aproape nu simți că întregul pansament îi fusese înlocuit. Apoi, învelindu-l grijulie
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
de la CEC. Îi zâmbi nedeslușit. Domnul care o urmărea era foarte aproape de dânsa. Acesta prinse din zbor acel semn de bunăvoință, sperând că o va putea aborda. Forță mersul încât intră în linie dreaptă cu dânsa, încercând să încropească o conversație, pe care tânăra fată o socoti deosebit de banală. - Vă mulțumesc! Știți, zâmbetul dumeavoastră de acum este cel din restanță, dacă vă amintiți din timpul când am fost spitalizat. Ina îl privi ca pe un ins care rostise o nostimadă, suspectându
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
happy-ending. Viața ta avea un tipar în care intrai perfect, iar urmele din asfalt nu erau decât niște găuri prin care respira betonul. Asta până când urmele au prins conturul unor pantofi roșii ce plecau de lângă tine și începeau undeva o conversație, apoi ușile troleibuzului închise în urma lor, separându-i de gândurile tale. Te încăpățânai să crezi că aveau să se întoarcă asemeni unui criminal la victima lui, așa cum și tu te întorceai la urmele tale din ce în ce mai vechi și mai apăsate. Veneai
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
în plus te poate ucide. Când Luis intra pe poarta spitalului, apa îi depășea genunchii. Cel mai rău l-a durut împunsătura acului în coloana vertebrală pentru lichidul cefalorahidian. O privea intens pe asistenta simpatică care încercă să încropească o conversație și care îl întrebă cum îl cheamă, dar nu fu în stare să și pronunțe numele. Apoi urmă așteptarea. Prima operație a fost cea de rinichi. Se trezi cu dureri mari, senzație de vomă și febră. I se făcu milă
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
la ușă. — Eu nu am auzit nimic. — Mă duc totuși. Vera se ridică și se duse la geam să vadă dacă într-adevăr era cineva sau mătușii doar i s-a părut că a sunat soneria, vrând astfel să încheie conversația fară a pune punctul pe i, ca să stea ea trează toată noaptea și să se gândească la ce ar fi vrut să spună mătușa Mia. — Bună seara. Vă rog să mă iertați că vă deranjez. Presupun că sunteți Vera. — Dar
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
Olga le făcu semn că vizita se cerea încheiată și că ar fi bine să plece liniștiți acasă. Poate ar fi fost cazul să mai adauge: Aveți încredere în mine, dar renunță. I se păru de prisos să prelungească o conversație ce ar fi preferat să fie cât mai lapidară. Spre stupefacția Olgăi, Alex ținu să o mai vadă câteva secunde pe Ina. - Ei, ți-ai văzut feciorul? îl întrebă Ina. - Da, e frumos, seamănă cu bunicul meu, e brunețel... Încercă
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
de neliniște. Parcă și literele ieșiseră nefirești, neegale, făcând notă discordantă cu alte însemnări din jurnal, unde scrisul ei era lizibil, îngrijit, estetic. - N-ar fi mai bine să așez masa? - Cred că ar fi o idee bună! Mâncară împreună. Conversația din timpul mesei se reduse la un dialog marcat de convențional. Ina își privi din când în când ceasul, semn că e pe punctul de a pleca la slujbă. Strânse însă mai întâi vasele de pe masă și i spuse lui
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
vedea că trec, de cealaltă parte a străzii, vor fi fiind oameni buni. Dar, spre nenorocul ei, lucrurile stăteau altfel. Oamenii aceia nu erau buni. Care mahmuri, care doar osteniți, la un loc, cuceriți de micile fleacuri care făceau obiectul conversațiilor dintre ei, nici nu luară în seamă strigătul de ajutor, al celei care își dădea duhul, acolo, în vecinătatea pubelei de gunoi, unde un bărbat zdravăn o bătuse cu cruzime, iar acum se îndepărta în grabă de locul crimei. Abea
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
Traversam un fel de proces de dezintegrare, de putrefacție. Câteodată mă gândeam la lucruri inimaginabile. Mă simțeam cuprins de o milă pe care rațiunea mea o respingea. Deseori, întreținându-mă cu cineva sau tratând o afacere, luam parte activă la conversație, dar spiritul îmi era în altă parte; mă gândeam la altceva și mă mustram în forul meu interior. Eram o materie în descompunere: totdeauna am fost și voi rămâne așa - un amestec disproporționat, insolit. Simțeam că eram departe de oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
uneori nici mie nu-mi vine!”(s.m.). Sincer, uneori nici mie nu-mi vine să merg la teatru : fie că-s regizor, fie că-s profesor, fie că-s spectator, prefer un film la tv, lîngă un șpriț. Ori o conversație cu o doamnă apetisantă. Ori o lectură a cărții lui Dumitru Furdui despre teatru În comunism. Ori un sandvici cu caviar. Ori un chef cu minunații mei studenți-actori din Timișoara. Ori o șuetă cu prietenul Florin Faifer. Sau cu prietena
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
spectacole În care juca!), fie de la grădina restaurantului Berlin, unde mergeam Într-o frumoasă perioadă a primei mele tinereți. Niciodată nu mi s-a părut un subtil : de altfel, figura lui cerea un anumit gen de roluri, și o anume conversație, cam de berărie. Cartea, mărturisesc, pe de-o parte, Îl ridică În ochii-mi blazați ( artistul are un remarcabil spirit analitic și, nu o dată, uimește prin analize politice sau estetice) ; pe de alta, Îl face indezirabil unui important segment de
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
ro..." "Veveve literatura scârț punct ro?", se miră Bebe. Am zis la mișto, mă. Stau eu să îmi încarc capu' acuma cu toate fachingurile astea? Oricum, rezumatele d-acolo o să le citească mulți, să se dea mari când fac o conversație la un club, la un cocktail, la un Balu' de Cristal. Știi? Adică, dom'ne, eu nu numai că-s manager beton sau project-adviser de megasucces, da' sunt și băiat fin, care am cultura uite ici-șa, la degetu' mic. Venim
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
individ avea traseul care mă interesa pe mine. Probabil că măcar câțiva or fi fost studenți la facultatea unde cu onoare îmi desfășuram activitatea profesională, științifico-cultural-sportivă. M-am tupilat cu urechile ciulite vorba vine și am încercat să deslușesc din conversațiile tipilor cam pe unde urmau să o ia. Am găsit două fete gureșe care discutau, fără urmă de îndoială, despre un profesor de la noi. Păreau să aștepte o a treia persoană, după care urmau să o ia spre școală. În
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
de o evlavioasă vigilență Pe Petrică îl durea fix în cot, ca să nu zicem în altă parte, de problemele de serviciu ale domnului Tăsică. Altele erau chestiunile care-l ardeau pe el. Dar trebuia să procedeze cu tact, făcând niscaiva conversație. Așa că aruncă un neutru, deși nu tocmai corect politic: "Eh, femeile... Ce știe proastele astea? Parcă poți să pui bază pă vreuna, la o adică, cum e ele acu' cu mințile fluturatice. Că toate e numa' cu ochii după bani
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
io mă dau dă ceasu' morții, cân' te văd în halu' ăsta, și tu mă faci proastă?". Nu te-am făcut io proastă, făi, tuto. Așa te-am luat", aruncă acru bărbatul. "Vii odată cu berea aia sau stai dă arta conversații cu mine?" "Daaa? Văd că ai draci pă tine. Atunci du-te de ți-o ia singur, că nu-s servitoarea ta", făcu soția exilându-se cu demnitate în dormitor, nu înainte de a trânti ușa cu putere. "Ce, fă, ai
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
de mine, da' chiar c-a fost pervers, moșu'! "Vezi? P-ăștia-i plângeai tu mai adineauri, fată!" "Bagabonțeală pe față, nenicuță!", se indignă tânăra. Oftară la unison. Probabil că amândoi căzuseră pe gânduri, fiindcă bolnavul nu mai auzi nicio conversație preț de vreo două minute. Nea Vasile se adâncise și el în meditații. Concluzia acestora fu una complexă, dar neexprimată cu glas tare: "Mamă, mamă, ăștia micii are dinții și mai ascuțiți dăcât ăi bătrâni. E turbați rău dă foame
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
-l în gura mă-sii dă lup, că mă ocup io dă el pă neve. O să i-o coc io cân' i-o fi lumea mai dragă", amenință el cu un aer ocult. Săgetat de un gând rău, Vasile lăsă conversația și porni iute spre subsol, traversând mai apoi holul întunecos. Deschise ușa celui mai important ascunziș al său și aprinse lumina-n odăița fără ferestre. Se duse glonț în colțul plin de cartoane și le dădu la o parte. Cele
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
-i dea bănii lichizi direct în mânușița cea vorace. În acțiunile astea mai obscure dar suculente așa se lucrează, cu cash. Lucrurile s-au petrecut exact cum își planificase Ciucurel dom' Relu pentru amici și admiratoare. Cetățeanul venise, făcuseră o conversație lejeră despre femei, mașini și telefoane mobile, după care coborâseră în parcarea din spate. La finalul întâlnirii s-au despărțit cu formula: "Chipintaci, moșule!". Până aici toate bune și frumoase. Dar ce a fost cu adevărat interesant abia după aceea
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
ar fi cazu' să mai treci pă la sală, tată, că uite ce bobâlcă ți-ai tras la înaintare". Adâncit în meditații pe tot felul de teme, asociind probabil bobâlca cu avântul afacerilor proprii, scoase un telefon și înfiripă următoarea conversație: "Să trăiți! Să trăiți că ne trebuiți! Sper că nu vă deranjez, să fiți într-o ședință ceva...". "Nu, bă, Relule. Sunt într-o pauză, tocma' am scăpat dintr-un scurt briefing cu niște gușteri de la Uniunea Europeană. Ia zi, care
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
o figură pământie și pași târșâiți. Își puse geanta diplomat pe birou, își lăsă pardesiul în cuier și se așeză în scaunul directorial cu un aer obosit. Stătu așa, nemișcat, minute bune. Am decis că acum e momentul să începem "conversația". Pe peretele din fața biroului băieții lui Dorinel alcătuiră următorul mesaj, scris citeț cu majuscule: "DĂ-ȚI DEMISIA ȘI DISPARI DIN UNIVERSITATE PENTRU TOTDEAUNA!". Privi fraza cu ochi holbați și tâmpi. Dădu de câteva ori din cap și în cele din
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]