19,438 matches
-
acestui articol, pot spune că, în calitate de cetățean american, am fost încîntat și chiar mîndru că am avut prilejul de a vota încă din anii '80 pentru partidul republican (ca și marea majoritate a româno-americanilor anti-comuniști, aș adăuga), inclusiv cu netă convingere (în 2000 și 2004) pentru președintele George Bush. Nu voi ascunde că mă simt străin (adesea ostil chiar) față de toți acei europeni, față de toți acei români, care se dovedesc incapabili de a înțelege ceea ce mie mi se pare evident: nevoia
Argument în favoarea administrației Bush by Virgil Nemoianu () [Corola-journal/Journalistic/11865_a_13190]
-
competențe "manageriale", o aprigă activitate impresarială și cîteva nebănuite și foarte lucrative strategii de marketing. Dacă începutul relației matrimoniale a scandalosului cuplu stă încă sub semnul avangardei suprarealiste, finalul este umbrit de decrepitudinea jalnică, de conformismul burghez, atestat și de convingerile politice de dreapta și extremă dreaptă ale celor doi, deja în timpul războiului civil din Spania. Ce ar fi fost Dali fără Gala - este greu de spus. Gala oricum avea deja la activ un furtunos trecut amoros cînd l-a întîlnit
Viața muzelor by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11939_a_13264]
-
nu mai puțin de 5 biografii, contradictorii, scrise în majoritatea cazurilor de femei. Karen Monson vede în Alma o muză neîmblînzită, Susanne Keegan, o mireasă nestatornică, Françoise Giraud elogiază talentele Almei de a se face iubită, întrevăzînd în comportamentul și convingerile ei, pulsiuni "feministe". În 2001 vede lumina tiparului o altă biografie, critică de astă dată, semnată de Astrid Seele care relevă și paradoxurile caracterului eroinei, inclusiv antisemitismul ei latent sau virulent, în pofida mariajelor cu artiști evrei sau a frecventării cercurilor
Viața muzelor by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11939_a_13264]
-
două structuri paralele" (p. 96). A ținut cont, în abordările dialectologice și sociolingvistice, de atitudinea vorbitorilor: de mai multe ori este invocată "intuiția Ťomuluiť de pe stradă" (în perceperea formelor prepozițiilor - de, di, dă etc. - ca indici ai diferențelor dialectale) sau "convingerea lingvistică locală", "granița dialectală subiectivă" (judecata vecinilor despre intonația din Lelești, comună din Bihor, cu lungirea vocalei din silaba finală, e foarte tranșantă, arătînd cum sînt percepute diferențele regionale chiar de la un sat la altul: "ei așa vorbește mai pă
Dialectal, popular, vorbit by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11976_a_13301]
-
o mostră de ură față de Occident, față de toate valorile culturale și politice ale acestuia. Dacă e să le recitești acuma cu atenție, rămâi uluit înainte de toate de autenticitatea furiei lui, ale cărei izvoare îți vine să le cauți nu în convingerile lui politice, care se modificau odată cu linia partidului, ci în adâncurile naturii lui umane. După toate probabilitățile, tocmai această trăsătură a personalității sale avide de sânge a neliniștit, în ultimii lui ani de viață, aparatul birocratic represiv, care nu avea
Patru eseuri de Viktor Erofeev by Tamara Tinu () [Corola-journal/Journalistic/11960_a_13285]
-
decît lucrările de specialitate . Paradoxala performanță incită la nuanțarea conceptelor de adevăr și "minciună" poetică prin prisma eficienței lor în constituirea memoriei și reconstituirea realității dispărute. Este ceea ce întreprinde în cărțile sale scriitorul spaniol Julio Llamazares (n.1955), pornind de la convingerea că "literatura se construiește cu memorie", iar memoria "se construiește" cu materiale de proveniență diversă: amintirile proprii, amintirile transmise de ceilalți (din familie sau din colectivitate), fondul tradiției orale, imaginația, invenția, ficțiunea. În tot ceea ce a publicat pînă acum Julio
"Construirea" memoriei by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/11987_a_13312]
-
timp despre uitare, singurătate, tristețe, dezolare, degradare și dispariție, dar și despre o tenace, înverșunată, orgolioasă rezistență a individului anacronic și eroic care merge hotărît contra curentului, cuprins de o nebunie de Don Quijote, pentru a rămîne fidel pînă la moarte convingerilor sale, obîrșiilor (memoria și casa), de unde își trag seva identitatea și demnitatea sa umană. Cel de al treilea și pînă în prezent ultimul dintre romanele lui Julio Llamazares, Scene de film mut , are un pronunțat caracter autobiografic. Realitățile vieții sociale
"Construirea" memoriei by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/11987_a_13312]
-
orașul, mahalaua, cafeneaua, crîșma, pustiul, melancolia, plictiseala, nevroza, visul etc. Nu avem a face cu o investigație fastidioasă și nici cu una care iese din rama subiectului de bază, cum s-ar putea închipui, ci cu o ofensivă informativă în virtutea convingerii că "mai multă informație înseamnă mai mult adevăr". O integrare a poetului "în timpul și spațiul său", implicînd o măcar difuză "judecată de situare". Demne de a fi solicitate și în alte circumstanțe" Ťexcursurileť culturale, istorice, lexicologice etc. oferite copios de
În slujba lui Bacovia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12000_a_13325]
-
ins lipsit de personalitate, de conștiință de sine, macerat de un complex de inferioritate irezolvabil. Nu cumva inadaptabilitatea bardului avea un motiv opus? O mare prezumție? Ipoteza e îngăduită: "Sub aparența de modestie maladivă, Bacovia a avut mereu despre sine convingerea că reprezintă o excepție (ŤEu am fost un fenomen din naștere... superior oamenilor și simpluť), un om faimos (ŤCa și legenda Bacăului, am și eu legenda meať). Afirmată la bătrînețe, această convingere are, desigur, rădăcini adînci în conștiința sa". Gîndul
În slujba lui Bacovia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12000_a_13325]
-
modestie maladivă, Bacovia a avut mereu despre sine convingerea că reprezintă o excepție (ŤEu am fost un fenomen din naștere... superior oamenilor și simpluť), un om faimos (ŤCa și legenda Bacăului, am și eu legenda meať). Afirmată la bătrînețe, această convingere are, desigur, rădăcini adînci în conștiința sa". Gîndul că ar fi "un fenomen" îi venea, probabil, poetului din anii copilăriei cînd se vedea copleșit de dragostea mamei care-l "ogoia" și-l alinta cu pitorești vorbe: "ŤProcurorul mamii! Procurorul mamii
În slujba lui Bacovia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12000_a_13325]
-
ultimul an, pot să merg și la dans. - Ascultă fetiță, îi zise domnul Alexandrescu, dacă Marinache s-a stabilit aici și peste o lună vei fi majoră, crezi că poți să-ți faci de cap? Am încredere în tine și convingerea mea este că nu o să mă faci de râs. Chiar dacă Marinache te va scoate la câte o plimbare, l-am adus aici cu treabă multă. Când se va termina, se va găsi timp și pentru distracții. Tu să te gândești
MOȘ MACHE CAP.III,DRUMUL SPRE ÎNĂLȚIME de DAN PETRESCU în ediţia nr. 1613 din 01 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382646_a_383975]
-
de mult timp, că o fac degeaba și poți să ai creier chiar de furnică, să obții acolo diplomă. Pe profesori îi faci atât de fericiți cu prezența ta, încât îți vor da numai zece pe linie, îi explică cu convingere Perversso. -Dar eu nu am învățat niciodată la școală, spuse femeia. Nu pot. Nu mă ajută capul. Nici pe fund nu pot sta liniștită. Cum să fac eu facultatea? -Ce, te crezi pe vremea lui Ceaușescu? În ziua de azi
LICEUL „HORROR” AL CHIŞTOROAIEI de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382638_a_383967]
-
cu care nu mai avea de-a face.... În orice caz, punctul era pus acum la locul lui. La sfârșit de poveste...Traseul ei inițiatic ajunsese la sfârșit”. Așa își zicea, așa își închipuia, îndreptându-se către casă. Aceasta era convingerea ei: Că trecutul a rămas, definitiv, trecut. Că e îngropat, pentru totdeauna, o dată cu Mihai Lazăr, căruia apucase să-i mărturiseacă, fără a ști dacă el, pe patul de moarte, a înțeles sau nu ce i se spune, că s-a
EUGEN DORCESCU, DESPRE INIŢIEREA ÎN SUFERINŢĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382706_a_384035]
-
dovedit un adevărat erou prin acțiunile sale și rezistența sa sub atacurile furibunde ale mercunarilor nistrni, fiind ciuruit de schijele unui proiectil și „aruncat din tranșee ca un dop de la sticla de șampanie”. Toate aceste fapte mârșave i-au întărit convingerea că „aceste pierderi demoralizatoare nu sunt întâmplătoare, ci e o trădare de neam, de patrie...”. Mai departe, constată cu amar că „suveranitatea republicii, de fapt, se reduce la obrăznicia conducătorilor de toate rangurile de a îndobitoci omul de rând cu
ÎNTRE TRĂDARE ŞI PATRIOTISM de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1522 din 02 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382720_a_384049]
-
amar că „suveranitatea republicii, de fapt, se reduce la obrăznicia conducătorilor de toate rangurile de a îndobitoci omul de rând cu minciuni și făgăduieli...În rest, Moscova ne duce de funie într-un hău, cu ajutorul guvernanților „noștri”. Cu astfel de convingeri, deși decorat cu Ordinul „Ștefan cel Mare”, i se reduce pensia de la 65 lei la 18 lei și dat în șomaj. Umilință și uitare, asta a fost răsplata că a luptat pentru țară. Auzind că mulți foști combatanți au plecat
ÎNTRE TRĂDARE ŞI PATRIOTISM de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1522 din 02 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382720_a_384049]
-
este el, ce-i va spune? Cum să-i explice că tot hazardul este acela care i-a adus pe amândoi în același loc, așa cum s-a întâmplat și în Piazza San Carlo?" Mai făcu vreo douăzeci de pași și convingerea că este Giacomo, îi era deplină. Îi recunoscu neobișnuitul său basc așezat șmecherește pe o ureche ca la cofetari sau bucătari, numai că nu era alb, ci înflorat. Se opri. Era nehotărâtă ce să facă. Să se întoarcă din drum
CAP, XIII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1522 din 02 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382733_a_384062]
-
Dunham imediat după cel pe care îl oferă el, cu o onestitate de romancier modern dornic să dea profunzime personajelor sale, relativizîndu-le. Dar oare se poate proceda astfel cu un personaj istoric de tipul Anei Pauker? Cît despre Ena și convingerea ei că România a fost condusă dintotdeauna de femei - mă întreb în ce măsură Dunham a fost ispitit să facă din ea o feministă. E greu de știut cum s-ar cuveni citită și apreciată această carte. Întrucît Dunham este, evident, un
Un diplomat american la București by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16039_a_17364]
-
Ștefan Borbély (coord.) - Experiența externă, Editura Institutul European, Iași, 2001, 304 pagini, 98.000 lei. Utopie și discurs Utopiile, ca și miturile, apar cel mai adesea dintr-o nemulțumire, dintr-o insatisfacție profundă în fața realului dezamăgitor, amenințător sau ostil, din convingerea că ordinea reală ar putea fi schimbată prin imaginarea unei lumi radical alta, evident mai bună și mai dreaptă. Mircea Opriță, în studiul pe această temă (Discursul utopic, Editura Cartea Românească, București, 2000), remarca, pe bună dreptate că "din dorința
Critica și experiența cotidiană by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16029_a_17354]
-
să văd diferența între Postmodernismul incipient și Modernism, aceasta s-a întîmplat fiindcă scriitorii moderni - și-i am în minte pe Joyce, Proust, Thomas Mann, Musil - au produs opere mult mai profunde decît cele produse de Postmodernism. Spun aceasta cu convingerea că apreciez cum se cuvine operele Postmodernismului, deși recunosc că le apreciez numai în strînsă relație cu contextul în care au apărut, deci polemice față de Modernism și Existențialism. Cred că marii scriitori Moderniști vor supraviețui mai mult decît cei Postmoderni
Prof. Douwe Fokkema: "Literatura n-are nevoie să fie politică" by Letiția Guran () [Corola-journal/Journalistic/16023_a_17348]
-
fost dat să aud! Din nefericire pentru noi toți, și Ion Iliescu și Vadim au ajuns să dicteze asupra vieții noastre tocmai pentru că în fruntea radioului și a televiziunii s-au aflat niște oameni capabili să treacă peste propriile lor convingeri politice, făcând loc (din abundență, în exces chiar) și altor voci decât ale rațiunii și civilității! Evident că dl. Dimitriu are dreptate să atragă atenția parlamentarilor că eventualul lor vot negativ va fi considerat, în viitorime, una din marile pete
Răutatea vine pe unde radio by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16062_a_17387]
-
Numai că șeful Radioului Public uită cu cine are de-a face: cu cei mai nesimțiți și cinici și de rea-credință dintre toți bipezii iviți vreodată în tristul spațiu mioritic! A invoca în fața acestor personaje cuvinte precum "demnitate", "onoare", "principii", "convingeri" înseamnă a arunca un chibrit în depozitul de praf de pușcă. Demnitate la Păunescu și Vadim? Demnitate la subordonații lor, pe care eventuala dispariție a liderului îi va risipi ca pe-o pleavă rău-mirositoare? Demnitate la ciubucarii și la profitorii
Răutatea vine pe unde radio by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16062_a_17387]
-
contemporanii lui Păstorel și cei ce i-au studiat opera, conchid că uneori, mai ales în cazul lui N. Iorga și Victor Eftimiu, ar fi fost uneori nedrept, admițând totuși că nu ar fi făcut-o din răutate, ci din convingere, adesea de dragul unei poante. Nedreptatea s-a dovedit peste numai câțiva ani când, drept răzbunare pentru politica sa contra legionarilor, Nicolae Iorga a fost ucis mișelește la Strejnic, lângă Ploiești. Alte asemenea „Atacuri la persoană” puteți găsi între epigramele lui
115 ani de la nașterea lui Păstorel Teodoreanu. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Culicosvschi () [Corola-journal/Journalistic/82_a_227]
-
din care am selectate cîteva mostre. 1. Demnitarul român e nesimțit, neobrăzat, nemernic și trebuie disprețuit. Nu există noutate în viața politică, sînt aceeași coioți care se rulează în cercul lor închis și ermetic în care omul comun cu oarecare convingeri politice nu poate intra. Aici Cristian Tudor Popescu păcătuiește cam așa cum o fac știrile nesfîrșite care vorbesc cu obstinație despre violatori și ucigași. Nu că toate astea n-ar exista, nu că politicianul român n-ar fi așa cum le zice
Scriitorul deghizat în jurnalist by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16095_a_17420]
-
mare importanță. Am rămas printre puținii autori în vîrstă cît de cît credibili. Dar nu sînt deloc în situația de a mă simți un reper, un far, un guru, un "căpitan filosofic". Sînt... alții". Dl. Adrian Marino e, prin toată convingerea d-sale, un pro-european. Își amintește că, în pușcărie fiind, Radu Cioculescu i-a spus arătîndu-i un grup de legionari, că aceștia vibrează exclusiv la ideea națională, respingînd-o total pe aceea a democrației. Iar d-sa avea "un ideal ferm
Un mare cărturar by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16083_a_17408]
-
viața politică de vreme ce ea urmărește exclusiv aspirația spre cucerirea puterii. D-sa se consideră un neopașoptist (un articol despre acest concept e integrat în Addenda acestei cărți dialog) și a constatat că, din păcate, clasa politică de astăzi nu împărtășește convingeri de interes național democratic, ci de acumulare a pîrghiilor de putere. În consecință, a scris o autobiografie intelectuală (Viața unui om singur), de vreo 700 de pagini, care va fi publicată postum. E scandalizat, acum, de viața politică românească și
Un mare cărturar by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16083_a_17408]