5,945 matches
-
care i-au mai rămas". Când comisia citi comentariile personale ale fetei rămase șocată. Doamna de română nu reuși să-i ierte situația penibilă în care o pusese. Nu că ar fi fost vreun pui de scriitoare, dar Luana era convinsă că nimeni nu putea ști ce e în mintea și sufletul unui artist. * * * În prima de zi de școală a clasei a X-a puse ochii pe George Bană. Coborâse, cu o ținută princiară, dintr-o Dacie roșie, condusă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
coleg se apropie ușor de el, se aplecă asupra-i și-i puse mâinile la ochi. Pipăind palmele lipite peste față, Narcis trebuia să ghicească cine este posesorul lor. Dacă nimerea, se bucura de sărutul celui care îi acoperise ochii. Convins că era vorba de o fată, Sava se chinui, zadarnic, s-o dibuiască. Se ridică de jos nemulțumit, dar, când dădu cu ochii de Cosmin, nu știu cum să-și mulțumească pentru nepriceperea de care dăduse dovadă. Urmă Rosti Seneg. Se așeză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
făcut ceva rău? Luana se încruntă, pierzându-și răbdarea Ce tot spui, mamă, acolo, nu pricep nimic! Sanda se foi pe scaun. Draga mea, Renar i-a mărturisit fratelui său că te iubește și el i-a spus Verei. E convinsă că tu ești de vină, că ai o influență negativă asupra băiatului. Fata sări în picioare ca mușcată de șarpe. Bineînțeles că mă iubește, doar sunt verișoara lui. Nu știu ce vreți, ați luat-o razna cu toții. Să știi că de azi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
picioare lungi, superbe, privirea, cândva aprigă, căpătase o lumină plină de înțelesuri tainice. Luana se ridică și zâmbi. Nu pot să vin cu voi, Renar. Sunteți băieți. Aveți nevoie de intimitate și-apoi eu am trecut de vremea când eram convinsă că oamenii sunt asexuați. Vezi, au început și moldovencele să se dea cu lumea. Îi conduse pe cei doi la poartă și rămase acolo cu mâinile agățate de gard, căutând în lungul străzii și descoperind cu satisfacție că puștimea încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
în dizgrație sufereau de amnezie și nu-și mai aminteau odele frumos intonate, dedicate cu stimă și aleasă prețuire dragului președinte și mult stimatei tovarășe, ori filmele de îndoctrinare în care jucaseră cu pasiune și elan muncitoresc. Se declarau revoluționari convinși și cu acte în regulă. Nu te mai întreba nimeni cum te cheamă. Pe toți îi interesa ce-ai făcut în ultimii cinci ani. Scârbită de mizeria morală, de realitățile crunte ce ieșeau la suprafață privind închisorile și prigoana comunistă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
se apropie de ea, Luana izbi ligheanul cu rufe și se încuie în baie. Uimit, bărbatul nu știu încotro s-o apuce. Ce-i cu tine? Fetiță, ce s-a întâmplat? Luana hohotea și baia răsuna de plânsul ei jalnic. Convins că se întâmplase ceva grav, Ștefan amenință că sparge ușa. Ea ieși țeapănă, străduindu-se să-și șteargă cu demnitate lacrimile rușinoase. Bărbatul încercă s-o prindă de mână dar fata se smuci, oripilată. Te rog să nu mă atingi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
bun augur dar preferă să nu facă comentarii. Îi iubea pe amândoi, în egală măsură, dar un final nefericit al căsniciei lor îl punea în vina Luanei. Cerea prea mult și nu făcea nici o concesie. Nimeni nu avea totul. Era convinsă că, abordând o tactică potrivită, îl putea face pe soțul ei să înceapă un tratament care să le aducă acel copil atât de mult dorit. Iubirea sinceră a lui Ștefan, îngăduința Luanei față de el și aprecierea muncii titanice pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
tâmpă, ce nu pricepea nicicum de ce se prăpădește lumea de râs. Spectatorii, profund dezamăgiți, au vociferat întruna. Plătiseră un bilet piperat pentru un spectacol de amatori. Întoarsă acasă cu sufletul trist, Luana căzu într-o stare de profundă depresie. Era convinsă că locul ei este nicăieri, că orice ar face și cât ar face soarta își va bate joc de ea, punând-o numai în fața unor situații ilare și a acelor oameni care, niciodată, n-o vor lua în serios. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
o rugă pe Sanda să-și schimbe gândul. Femeia nici nu voi să audă. Avea dreptul să-și ridice, pe bucata ei de pământ din fața casei, cămăruța care să-i asigure confortul dorit. Scoși din sărite de refuzul Sandei și convinși că ideea plecase de la Luana, neamurile o chemară la vorbitor în sufrageria mătușii Anda de unde, cu ani în urmă, luase spre lectură atâtea cărți minunate. Fata se așeză pe un colț de scaun, în timp ce rudele ei, înfipte bine în locurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
și râdeau pe înfundate. Îi aruncau apoi, cu voce insinuoasă, complimente deocheate, la care Nuța râdea încântată, arătându-și dantura colorată cu dinți de aur. Bâțâia din picioare ca un bărbat ce-și scutură pantalonii, se întindea mieros spre ei, convinsă fiind că frumusețea și unduirile trupului său erau unice pe mapamond. Luana făcu greșeala să-i spună că îi place inginerul Noia. Așteptându-se s-o vadă că se bucură pentru ea, fata rămase surprinsă s-o audă spunând că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
stradă sau în altă parte și acesta să-și salute fosta nevastă. Radu urla și făcea o adevărată dramă după fiecare întâmplare de acest gen. Luana suferea și Iuliana nu putea să suporte asta. Nu se atașase de Radu. Era convinsă că de o iubire atât de sinceră și profundă ca a lui Escu nici un alt bărbat nu era în stare. Dar Noia fusese alegerea Luanei și femeia o lua ca atare. Educată, inteligentă și bine intenționată, Iuliana nu intra în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
asalteze bărbatul cu rugăminți de găzduire a mamei în căminul lor. Plănuise să urmeze tot felul de cursuri și avea nevoie de cineva care să se ocupe de fetiță. Scăpa, în felul acesta, de monotonia casei și își pregătea viitorul, convinsă fiind că mai devreme sau mai târziu locul mașinii de scris îl va lua calculatorul. După îndelungi discuții, Sanda debarcă în locuința familiei Noia cu inima cât un purice. Conviețuirea cu ginerele o umplea de groază. La scurt timp, spaimele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ești domnișoara Leon. Îmi porți numele și nu accept să mi-l pătezi. Rănită de vorbele lui, ea se întrebă cum ar putea face să oprească veninul Nuții. Nu-i stătea în fire să fie slugarnică și prefăcută și era convinsă că orice atitudine ar fi abordat ciuda și caracterul îndoielnic al femeii tot ar fi ieșit la suprafață. Acasă, în așternut, Radu se întoarse cu spatele la ea, lăsând-o pradă celor mai negre gânduri. Instalarea calculatoarelor în birouri dădu peste cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
pare rău că nu v-am putut spune asta atunci când ați avut nevoie de astfel de încurajări. În viață, nimic nu e așa cum ar trebui să fie iar conjunctura e vinovată, de cele mai multe ori, de toate nedreptățile. Vreau să fiți convinsă că vă doresc tot binele și toată fericirea din lume. Luanei îi dădură lacrimile. N-ar fi plecat de acolo, nici într-o mie de ani dar n-avea de ales. Vă mulțumesc pentru vorbele frumoase. Nici nu știți ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
liniștea la gândul că-și permisese să facă acest lucru fără aprobare. Consultase agenda de lucru și fixase întâlnirea la una din orele pe care le păstra pentru eventualele urgențe. Se îndoia, amarnic, că fusese inspirată și nu era deloc convinsă că pronunția ei în engleză sunase măcar acceptabil. La întoarcerea directorului, ea i se înfățișă palidă, reușind cu greu să-și înfrâneze tremurul vocii. Îl puse în temă cu evenimentele zilei și cu isprava pe care o făcuse. Își ceru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
de gest și declară că e gata să suporte consecințele. Se așteptă să-l vadă sărind de pe scaun, cu degetul întins spre ușă. N-avea nevoie de nici un cuvânt. Se va grăbi să-și strângă puținele lucruri și să plece, convinsă că, încă o viață dacă ar mai trăi și alte o mie de cărți dacă ar mai citi, tot nu va fi în stare să se descurce într-o lume pentru care nu era făcută. În momentul în care Bariu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
acum se afla în stadiul de copil care învață să meargă, voia mai mult, era conștientă că, prin natura talentelor înnăscute, a studiului neobosit și receptivității la tot ceea ce se întâmpla în jur, poate depăși orice limită dar nu era convinsă că avea voie să se întindă mai mult decât îi era plapuma. Ceața deasă, în care se zbătuse ani la rând, se ridicase de la o zi la alta. Lecturile nopții nu i se mai păreau atât de încâlcite. Citise, undeva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Cu riscul de a-și pierde pâinea, hotărî să facă ea asta. Intră în biroul lui în clipa în care telefonul personal începu să țârâie. Cristian Bariu stătea cu capul rezemat în mâini, ignorând apelul cu încăpățânare. Ea privea aparatul, convinsă că la celălalt capăt al firului e "domnișoara dezastru" în persoană. Directorul ridică ochii spre ea și Luana luă receptorul din furcă. O voce de femeie spuse contrariată: Alo? Cine e acolo? Asistenta domnului director general. După un moment de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
oricare ar fi fost acela. Cum Bariu o privea fix, mut ca o stană de piatră, ea se îndreptă spre ușă. Îmi voi strânge lucrurile... Vă doresc să aveți parte de tot binele din lume. Stai jos, Luana. Nu era convinsă că fusese vocea lui dar se întoarse și se așeză spășită, cu mâinile împreunate în poală, ca o babă bisericoasă în Casa Domnului. Așteaptă, o secundă, să mă adun. Aștept. Bărbatul își frecă fruntea cu putere, strânse grămadă hârtiile de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
mult rău. Știa că nu fusese o mamă bună. Copilul ei aproape că nu o cunoștea. Obsedată de carieră, uitase adevăratele valori. Avea, de azi înainte, în ciuda drumului pe care o apucare profesia ei, să fie un părinte adevărat. Era convinsă că va ști cum să facă asta. Plecarea bunicii îi aminti că acel înscris așezat deasupra ochilor și numit destin era singurul responsabil de învârtirea crudă și nedreaptă a roții vieții. Refuză să-și mai facă procese de conștiință față de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
nevoie, a Început el să protesteze, dar Mar ga ret Întinsese mâinile și, hotărâtă, a pus În ordine, cu pricepere și la iuțeală, pânza care nu voia să stea legată cum se cuvine. — Oricum, a continuat ea să vorbească, sunt convinsă că ești mai bun decât ei. Faptul că te-ai născut În Indonezia trebuie să te ajute. Primii patru ani de viață sunt extrem de importanți În formația cuiva, cu accentul pe extrem! Sper că n-ai trăit aici patru ani
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
de găurele. Adam a răsucit robinetul, iar apa a Început să ciuruie pe suprafața netedă de piatră. Acasă, ei aveau un vas mare de pământ din care scoteau apă cu o găletușă și se stropeau generos. Nu prea era el convins că stropii aceia aveau să-i fie Îndeajuns. S-a așezat sub miniatura de duș. I s-a părut curios să stea gol În ploaie și nu s-a lămu rit dacă asta-i place sau nu. S-a lăsat
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
că o să fiu profesor, deși habar n-aveau ce-nseamnă, le plăcea doar cum sună vorba asta. Avea o rezonanță solemnă pentru ei. Profesor, președinte, cuvintele astea au putere asupra oame nilor săraci și fără școală. Am sosit În Olanda convins că sunt deosebit, că aș putea să schimb unele lucruri. Când am ajuns, ploua. Am luat asta drept o prevestire favorabilă, un semn că aveau să urmeze numai lucruri bune. Nici măcar o săptămână nu tre cuse până când să-mi dau
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Îl cunosc, dar, din ce-mi amintesc, nu-i el genul de om care să se ridice și să se facă nevăzut când se Îngroașă gluma. Poți să mă crezi, dacă n-ar fi așa, aș ști... — Hm... Nu părea convins. Toată speranța și energia lui copilărească dispăruseră și s-ar fi zis că devenise mititel și fără puteri. A simțit iarăși nevoia să se apropie de el, dar de data asta a șovăit, fără să-și dea seama din ce
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
de tablou și făcându-se că-l interesează. Margaret a tușit și a privit În altă parte, dincolo de verandă, peste vale, spre un pâlc de pal mieri. Dacă s-ar fi uitat la Karl, ar fi izbucnit În râs, era convinsă. — Margaret, Într-adevăr, vino să vezi, a Îndemnat-o Karl, luân d-o de braț și conducând o În fața unei mici pânze În ulei, neînră mată, Înfățișând o fermă scufundată În beznă, cu câmpiile din jur luminate de o lună
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]