3,642 matches
-
care era ori un adevărat furgon, ori o ambulanță mare transformată. Rudele se urcau într-unul din taxiurile care mai erau încă autorizate să circule, și cu toată viteza mașinile ajungeau pe străzi laterale la cimitir. La poartă, jandarmii opreau convoiul, puneau o ștampilă pe permisul oficial, fără de care era cu neputință să ai ceea ce concetățenii noștri numesc un ultim lăcaș, se dădeau la o parte iar mașinile opreau lângă un loc pătrat în care numeroase gropi așteptau să fie umplute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
ele scaunele, iar șinele au fost întoarse în dreptul cuptorului, care astfel a devenit cap de linie. Și în tot timpul acestui sfârșit de vară ca și în timpul ploilor de toamnă, puteai să vezi de-a lungul cornișei, în toiul nopții, convoaie stranii de tramvaie fără călători, hurducându-se deasupra mării. Locuitorii au sfârșit prin a afla despre ce era vorba. Și, în ciuda patrulelor care interziceau accesul cornișei, grupuri de oameni reușeau destul de des să se strecoare pe stâncile care se înălțau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
și a alungat-o. Câteva zile mai târziu mica Shushan era mistuită de o febră cumplită: tifos exantematic. Mătușii Banu i-a scăpat un oftat zgomotos și prelung. — Eram acolo. Am văzut totul. Shushan a căzut În genunchi. Nimeni din convoiul ăla de oameni nu era În stare s-o ajute. Au lăsat-o să zacă În țărână, cu fruntea scăldată În sudoare și părul plin de păduchi! — Destul! Mătușa Banu s-a ridicat În picioare. — Nu vrei să asculți partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Shushan din povestirea mea e bunica musafirei tale. — Da, a răspuns mătușa Banu. Mi-am dat seama de asta. Continuă! — Bine! s-a entuziasmat domnul Bitter, savurându-și triumful. După ce a fost lăsată pe jumătate moartă În drum și după ce convoiul a dispărut la orizont, mica Shushan a fost descoperită de două turcoaice dintr-un sat din apropiere. O mamă și o fiică. Au luat-o pe fetița bolnavă acasă la ele și au spălat-o cu bucăți de săpun de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
ascundea un mesaj secret, nici una din ele nu-i putea desluși Înțelesul. În schimb, mătușa Cevriye i-a dat un bacșiș gras. Așa că Îmbălsămătorul și-a luat bacșișul, iar cele două surori Kazanci mortul. Într-o clipă au Încropit un convoi format din patru vehicole. În fruntea procesiunii venea dricul, de culoare verde-salvie, așa cum se cuvine să fie un dric musulman, culoarea neagră fiind rezervată funeraliilor minorităților, ale armenilor, evreilor și grecilor deopotrivă. Sicriul era așezat În partea din spate a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
de Înțepenit, străpuns ici și colo de breșe neașteptate, În fața lor a apărut o camionetă Coca-Cola de un roșu strălucitor. Când semaforul s-a făcut verde și au Început iarăși să Înainteze, pe banda din dreapta lor s-a ivit un convoi de mașini cu suporteri ai unei echipe de fotbal. Aveau șepci, fulare, steaguri și eșarfe, iar unii din ei aveau părul vopsit În culorile echipei cu care țineau: roșu și galben. Dezamăgiți de traficul greoi, majoritatea fanilor se cufundaseră pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
repede. În cazul ăsta trebuie să conduci fără să dormi. În afară de asta, era o sujbă curată. Curată și demnă. Nu trebuia să pleci capul În fața nimănui. Traficul a Început să se accelereze și șoferul a schimbat vitezele. În scurt timp convoiul de mașini cu suporteri a cotit la dreapta, Îndreptându-se spre stadion. — Atunci de ce ați renunțat la slujba aia? s-a interesat Asya. — Am adormit la volan. În clipa asta gonesc pe șosea. În clipa următoare se aude o detunătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
cu râsete și insulte. Ne întreceam între noi în neobrăzare și vorbe necuviincioase pe care aș roși să le rostesc astăzi, dar atunci mi se păreau cât se poate de normale în gura noastră. Când aveam ocazia, ne țineam după convoaiele funerare, fără să pricepem nimic din amărăciunea morții, numai ca să furăm florile de pe morminte. Rar, foarte rar, ne lăsam impresionați de vreun bătrân și numai când îl vedeam disperat. Exista, țin minte, un orb care trecea la ore fixe și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Takamori și Tomoe au fost orbiți de lumina puternică a soarelui de amiază. Plouase mărunt dimineață, dar s-a înseninat brusc. Ca întotdeauna, șirurile de mașini inundau strada încă umedă care lega Poarta Sakurada a Palatului Imperial de Yūrakuchō. Când convoiul de mașini s-a oprit la semafor, trecerea de pietoni a fost inundată de oameni grăbiți. Mă întreb dacă poliția poate să-l găsească pe Gaston, spuse Tomoe. Și-a dus mâna pâlnie la ochi pentru a se feri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
apere de tâlhari cu pumnale și cu bâte ascunse printre amfore sub paie. La început de drum au lăsat boii să meargă la pas, astfel încât alte căruțe și alți negustori să ni se alăture pe parcurs și să formeze un convoi. Când au ajuns în dreptul unui transport de grâu cu destinația Oderzo, un oraș bizantin pe pământ longobard, au dat bice animalelor în sfârșit și am mărit pasul. Către asfințitul soarelui am ajuns într-un sat la aproape o milă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
mai e numit, pot să înțeleagă tulburarea care m-a cuprins când m-am aflat în fața orașului, chiar dacă încă departe de el. Ne apropiam de vechiul port; bine adăpostit, golful ce se numea Cornul de Aur era înțesat de un convoi de corăbii gata pregătite de luptă. Debarcând, tulburarea s-a transformat în spaimă. După un șanț plin de apă, lat de cincisprezece pași, dacă nu mai mult, se înălța un prim cerc de ziduri. După alți zece pași, urma fortificația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
nișă. Maja recunoscu un extinctor, un interfon, o scară extensibilă, o găleată. Până când În fața lor Începură să se contureze umbre nemișcate, care se iveau din Întuneric. Când se apropiară de ele, le recunoscu. Erau două, trei, zece vagoane agățate În convoi, parcate la capătul șinelor. — Asta voiam să-ți arăt, spuse Zero. Aprinse lanterna. Îndreptă fascicolul de lumină Înspre ferestrele opace, și apoi Îl coborî pe lateralele vagonului. Și atunci Maja văzu. Vagoanele erau albastre. Fuseseră albastre, căci acum lateralele lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
pe vagonul următor - o simfonie continuă de personaje și culori, o epopee de imagini și cuvinte Întrerupte și frânte care se chemau și răsunau și rimau unele cu altele. Pete de galben, de roșu, de violet și de verde acopereau convoiul și Îl transformau Într-o machetă, Într-un manifest, Într-o carte. De-a lungul pereților vagoanelor, separate, dar În același timp Înlănțuite ca și capitolele unei cărți, se desfășurau cortegii de automobile și magazine, palate și biserici, trenuri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
inițiala numelui său, el îi dusese ușurel mâna dreaptă, pe care o ținea încă în mâna lui, spre inimă și apoi, încet o coborâse până la umflătura împietrită dintre picioare. 8. Zogru a intrat în cetate în puterea dimineții, cu un convoi mare de care ale unor negustori florentini. Nici nu-și imaginase că poate exista pe lume un loc atât de frumos. Străzile erau pavate, în toate părțile se vedeau oameni îmbrăcați care mai de care în haine ce păreau neatinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
albe, murdare și mototolite, păreau acum un singur veșmânt, care se răsucea pe corpul întors puțin spre stânga. Apoi începuse pelerinajul. Se dusese repede vestea despre icoana miraculoasă și oamenii începuseră să vină, mai întâi în cete mici, apoi în convoaie lungi. Veneau din satele vecine, de la Târgoviște ori chiar din cetățile Transilvaniei. Erau oameni de toate soiurile care veneau și cădeau în genunchi în fața lui, cerând îndurare, sănătate și viață lungă, și care îl priveau cu venerație adâncă. Călugării au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
își ridica o casă nouă, ceea ce se știe că e moarte sigură, cum a și fost. Când am ieșit din pădure și-am intrat în drumul ăl mare, ne-am întâlnit cu alții, ca și noi, tot așa plecați în convoi de căruțe, și tot curgeau dintr-o parte și din alta, încât pe la apa Neajlovului ne făcusem convoi lung, de nu-i mai ghiceam capătul. Atunci l-am văzut pentru întâia oară și pe domnul nostru Vlad Dracula, călare pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
ieșit din pădure și-am intrat în drumul ăl mare, ne-am întâlnit cu alții, ca și noi, tot așa plecați în convoi de căruțe, și tot curgeau dintr-o parte și din alta, încât pe la apa Neajlovului ne făcusem convoi lung, de nu-i mai ghiceam capătul. Atunci l-am văzut pentru întâia oară și pe domnul nostru Vlad Dracula, călare pe un cal negru pe care îl ținea mai mult din pintenii strălucitori, bătuți cu o pulbere fină de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
numai capul meu vâjâie de la atâta fum înghițit, deodată mi s-a părut că aud vocea lui Puiu strigându-mă pe nume, și când am încercat din nou să mă ridic, brusc fumul s-a risipit și am văzut un convoi de mașini uriașe apropiindu-se încet, erau combinele, cu tot cu remorci, și mașina pompierilor, un colectivist îndrepta un jet de apă spre grâu, și mai veneau două camioane încărcate cu butoaie cu apă, colectiviștii aruncau cu vedrele apă peste grâu, una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
și îi dă instantaneu de știre. În acest fel tot orașul se află mereu întreg în atenția zburătoarei. Iar năvodul firii e pururi îmbelșugat, nu e nevoie să facă nimic, doar să fie atent. Huhurezul ciulește urechea. La fântâni, un convoi funerar numărând cei 1 286 de urmași direcți ai stră-stră-străbunicii șoarec, dintr-o veche spiță din Hale, sunt adunați în păr la parastasul defunctei. Dar pasărea n-are poftă de șoricei în seara asta; zboară mai departe, peste Sfinții Gheorghe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
fi trezit în Kilburn, cartier dur, murdar, sărac și colcăind de prea multă viață pentru turiștii și pentru afaceriști pe care intenționa să-i atragă hotelul. Înaintam ca melcul pe șoseaua Kilburn în spatele unui autobuz de pe linia 16, cu un convoi de mașini în urma mea, încetiniți toți de o serie de mame care urcau și coborau cu greutate scările autobuzului cu cărucioare de copii duble și încercau în același timp să țină sub control câte doi țânci care țipau. Pe lângă faptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
pe jos și scuipători, asupra cărora planau mereu zvonuri legate de IRA, până la agenții de voiaj și coafoare ținute de indivizi din India de Vest și la cel mai bun și mai ieftin restaurant cu specific sud-indian din Londra... În timp ce convoiul nostru de mașini trecea prin centrul comercial cu o parte din magazine închise, cu scânduri bătute peste vitrine, acum colonizat de o înșiruire înfloritoare de tarabe de piață, m-am uitat spre stânga, să văd dacă femeia asiatică ce predica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Iar acum, când unele dintre țările din Lumea a Treia refuzau să mai servească drept zone de deversare pentru Lumea Întâi, țările industrializate erau constrânse să conceapă sisteme de eliminare, dintre care multe erau costisitoare până În pragul ruinei. Prin urmare, convoaie de camioane fantomă cu declarații de vamă false călătoreau de-a lungul și de-a latul peninsulei italiene, căutând și găsind locuri de descărcare a cargourilor lor letale. Sau vase navigau de la Genova sau Taranto, cu calele pline cu butoaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
o cheamă din trecut în emoția clipei prezente. Și tot ca de fiecare dată eu o așteptam cu sufletul la gură. ”Un adolescent frumos, cu ochii visători și verzi ca de smarald, cu pletele până la umeri, pășea gânditor în urma unui convoi de tineri entuziaști, care vorbeau cu înflăcărare despre spectacolele de teatru, pe care le-au susținut în unele localități din Transilvania. După ce au străbătut mai multe sate și orașe, au ajuns în nord-vestul țării, în frumoasa pădure numită Făgete, adică
Luminătorii neamului. In: ANTOLOGIE:poezie by Tudor-Alexandru Trif () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_695]
-
devreme, Hugo nu era pregătit pentru traficul infernal din zonă. În special, pentru divizia de blindate mari și sclipitoare ce transportau oameni, care l-au întâmpinat imediat după ce a intrat pe strada cu creșa. Era ca și când ai fi întâlnit un convoi militar ce se îndrepta într-o direcție greșită. Accelerând agresiv, cu luminile de avarie aprinse, cu radiourile bubuind, manevrate de femei cu ochii larg deschiși, a căror înălțime părea invers proporțională cu dimensiunile gigantice ale vehiculelor: Range Rover, Land Rover
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Era plictisit, cu privirea fără interes, profesională, vădit contrariat că fusese sculat din somn. - Unde e pacientul? întrebă el. Aglae îl duse în dormitor, urmată de Stănică. Acesta făcu semn cu ochiul lui Felix, să intre și el. Marina închise convoiul, așezîndu-se în pragul ușii. Dormitorul, spațios, semiobscur, avea între ferestre două paturi mari cu tăblii de nuc, cu voluminoase suluri de lemn. O lampă cu abajur strejuia pe o noptieră. Olimpia ședea pe marginea unui pat și ținea mâna bolnavului
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]