1,254 matches
-
de niște probleme grele, fiind amenințat cu excluderea din Academia de Poliție când s-a aflat că tatăl său era membru al unei organizații pro-fasciste, și fusese nevoit să-i denunțe la Brigada pentru Controlul Străinilor pe japonezii cu care copilărise, pentru a-și asigura numirea în Departamentul de Poliție din Los Angeles. Nu i se ceruse niciodată să participe la meciuri ilegale, fiindcă nu era tipul de boxer care să-și învingă adversarii prin K.O.. Blanchard și Bleichert: un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
nimic decât voci, vocea ei Într-o mie de variante sughițând, scrijelind, nechezând, râșgâind, șoptind, urlând, silabisind, bubuind, demarând, frânând, lovind, tăind, Înjunghiind, mângâind, mârâind, mototolind, morfolind, psalmodiind, dorind, refuzând, susurând, simulând, cerând, plângând; rugându-se, jeluindu-se, prefăcându-se, copilărindu-se, ascunzându-se, alintându-se, jucându-se, rostogolindu-se, Îndepărtându-se, rănindu-se. (sâmbătă) În primul capitol din eseul Mitul reintegrării (Editura Vremea, 1942), intitulat „Simpatia lui Mefistofel“, Mircea Eliade constată simpatia lui Dumnezeu pentru Diavol: ...simpatia aceasta divină față de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Și astfel se scurseră zile de plânset și înnegurare, până când lacrimile se retraseră în adâncuri și casa își risipi întunecimile. Era o casă blândă și călâie. Lumina intra printre florile albe brodate pe brizbrizuri. Jilțurile, cu o intimitate de bunici copilăriți de trecerea anilor, își deschideau brațele. Era tot acolo scrumiera cu scrumul de la ultima havană pe care-o isprăvise tatăl său. Și, pe perete, portretul amândurora, al tatălui și-al mamei, văduvă acum, făcut chiar în ziua când se căsătoriseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Îmbrățișată, a-d, b-c), ce reia rima ultimei perechi și al cărei ultim vers este format din cele trei versuri scurte. Paladion. Termenul generic cu care era desemnată orice imagine a lui Pallas Athenea. Palermo. Fostă mahala, În care a copilărit Borges, astăzi un frumos cartier de locuințe din Buenos Aires. Palomita. „Porumbiță“; guler detașabil, foarte scrobit și cu vârfurile Îndoite În afară. Pampa. Echivalentul stepelor eurasiene, o formațiune vegetală caracteristică zonelor de câmpie din America de Sud, În care predomină gramineele și lipsesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
fumul adânc în piept, ridicându-și privirea spre puzderia de stele care pulsau ca niște crustacei mărunți, își mijea ochii spre luminile albe, roșii și albăstrii întinzându-se până departe peste oraș precum centuri succesive, mult dincolo de cartierul în care copilărise și în care o prinsese, ea mai înspăimântată decât oricine, războiul, și în care, mai ales, își văzuse părinții certându-se și despărțindu-se din motive socotite de ea, atunci, ca și acum, stupide și neserioase, pentru că omul, la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
să lucrez la revista ei. Acum aveam un motiv serios să plec din Connecticut, să mă mut - singură, ca un adult În toată puterea cuvântului - În Manhattan și să am casa mea. Când am intrat pe aleea casei În care copilărisem, m-a cuprins o veritabilă surescitare. Îmi vedeam În oglinda retrovizoare obrajii Îmbujorați de frig și vânt și părul zburlit și ciufulit. Nu eram machiată și jeanșii Îmi erau murdari jos În urma eforturilor din zilele precedente de a-mi croi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
cu copii de‑ai celebrităților, ea a strâmbat instinctiv din nas și m‑a informat că „toți copiii celebrităților au, cum să spun eu, serioase probleme psihice“. Încă una ștearsă de pe listă. Cea de‑a treia - și cea mai promițătoare - copilărise În Manhattan, tocmai terminase Universitatea Middlebury și voia să lucreze un an ca bonă spre a economisi ceva bani pentru o călătorie la Paris. Când am Întrebat dacă asta Înseamnă că știe franțuzește, a dat afirmativ din cap. Singura problemă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
audă fanfara din Regent’s Park, la Început un sunet slab de zang și pa-ra-pa-pa care se umfla și dezumfla odată cu briza impalpabilă, ca rufele puse la uscat pe-o sfoară. Julia o prinse pe Helen de Încheietura mîinii, se copilări, prefăcîndu-se că o trage după ea. — Hai odată! Hai repede! O să pierdem parada! Își trecu degetele de-a lungul palmei lui Helen, apoi le lăsă să-i alunece. — Asta te face să te simți așa, nu crezi? Ce melodie e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ea o putea privi și atinge... Apoi, i se părea imposibil să și-o imagineze În alt loc, cu un alt iubit. Nici un alt iubit n-ar simți față de ea ce simțea Kay. Putea să se fi născut, să fi copilărit, să se fi maturizat - să fi făcut tot felul de lucruri deosebite, serioase sau neînsemnate - și să ajungă În acest punct În care stătea cu picioarele goale, Într-o pijama de satin astfel Încît Kay să o poată vedea. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
și plictisitoare, convingerea ei fermă fiind aceea că toată lumea ar trebui să citească US Weekly și să urmărească numai Canalul E! Mamele noastre făceau parte din elita WASP1 a Philadelphiei și fuseseră, în anii ’70, prietene la cataramă. Eu am copilărit în Anglia, pentru că tatăl meu este englez și, dacă ar fi să mă iau după mama, totul este „mai bun“ în Anglia. Din nefericire, în Anglia nu găsești moștenitoare de magazine universale, iar mama dorea cu ardoare să mă împrietenesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
aer cu tălpile goale, după el, până când s-a oprit brusc și s-a întors spre mine. Era o tăcere parcă fără de hotar. Locul acela, pe care îl știam atât de bine, cartierul în care m-am născut și am copilărit, cu bara de bătut covoare la care făceam gimnastică toate fetele când eram mici și cu maidanul tocmai bun pentru o miuță între băieți, devenise un tărâm necunoscut, care încremenise pânditor, așteptându-mi reacția. Și totuși, auzeam de undeva un
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Îi moleșea, voința că rămase Întinsă, fără vlagă pe canapeaua joasă cu pledul de mătase verde-Închis și două perne multicolore, rezemate de peretele cu tapete florale dominînd În roșu. Tapetele erau de pe vremea părinților, căci locuia În casa În care copilărise. Nu mărturisea, dar privea, uneori, totul din unghiuri politice, sociale și profesionale; era obligată de presiunea timpului, altfel nici nu i-ar fi stat mintea la așa ceva. Și În acele momente gîndea oamenii, fără voie, În determinarea strictă a evenimentelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
nu „Dragul meu”. - Da, da’ mai scrie „Complimente și Îmbrățișări domnului judecător”. Și-mi citi scrisoarea: „Dragii mei, aici totul e frumos. Ai zice că e altă lume, dar mi-e dor de țara unde m-am născut și-am copilărit”. Peste un minut de lectură, ne dădură lacrimile la toți trei. - CÎnd te gîndești c-am copilărit Împreună. Uite ce e viața! E la el În țară, adevărat, dar aici nu e tot țara lui? Ce-i trebuia lui, acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
mei, aici totul e frumos. Ai zice că e altă lume, dar mi-e dor de țara unde m-am născut și-am copilărit”. Peste un minut de lectură, ne dădură lacrimile la toți trei. - CÎnd te gîndești c-am copilărit Împreună. Uite ce e viața! E la el În țară, adevărat, dar aici nu e tot țara lui? Ce-i trebuia lui, acum la bătrînețe, Ierusalim? - Vorbești prostii, Îi Întrerupse nostalgia doamna Pavel. E omul cu fata lui și ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
această dimensiune. Vă așteptați la această lectură? - Eram desigur conștient de dimensiunile politice ale titlului. în Franța, Vestul era străbătut de cele două forțe opuse, conservatorismul și Revoluția. Granița, variabilă în funcție de epoci, trecea de altfel aproximativ prin locul unde am copilărit. Mă aflam eu însumi în acest spațiu intermediar. Dar dimensiunea politică a romanului meu, chiar dacă a fost remarcată și în Franța, a fost lăsată totuși pe un plan secundar de toți criticii. Au considerat-o ca parte a cadrului istoric
François Vallejo:"...ce bucurie pentru mine, lectura romanului meu făcută de români..." by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/8364_a_9689]
-
este sincer, adevărat, energic, s-arată cu acea neșovăire de care ne minunăm în caracterele anticității. Dumnezeu a fost îndurător și l-au luat la sine înainte de a-și vedea visul cu ochii, înainte de a vedea cum contimporanii care au copilărit împreună cu dânsul și în cercul lui de idei le-au exploatat pe acestea ca pe o marfă, cum a introdus formele goale ale Occidentului liberal, îmbrăcînd cu dânsele pe niște oameni de nimic. El s-ar spăimânta văzând cum a
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
chiar și peste noapte. Zice că sânt o nepoată de-a ei, care o ajută!" "Cui zice?" "Ar zice dacă ar întreba-o cineva." "Splendidă casă, reluai iarăși, ca și când ași fi avut o pipă englezească în gură. Splendid hol! Ai copilărit în el?" " Da, am copilărit..." " Deci părinții erau bogați înainte de a vă fi născut..." " Da, înainte!" "Ce erau?" "Hm! Ce scria pe creioanele dumneavoastră când erați elev? Ce nume?" "Ce nume? Culala et companie." "Ei, el era Culala, tatăl meu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
că sânt o nepoată de-a ei, care o ajută!" "Cui zice?" "Ar zice dacă ar întreba-o cineva." "Splendidă casă, reluai iarăși, ca și când ași fi avut o pipă englezească în gură. Splendid hol! Ai copilărit în el?" " Da, am copilărit..." " Deci părinții erau bogați înainte de a vă fi născut..." " Da, înainte!" "Ce erau?" "Hm! Ce scria pe creioanele dumneavoastră când erați elev? Ce nume?" "Ce nume? Culala et companie." "Ei, el era Culala, tatăl meu. Cea mai mare fabrică de
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Un chip îngrijorat mi se alătură: "Ce faci tu, sufletul meu?! La ce te gîndești?" Ne îmbrățișarăm, ne chinuirăm obrajii, urechile, gurile într-o mută contopire. Ea mă strângea foarte tare, ca atunci la despărțire în frumoasa casă unde ea copilărise și ne apucaseră zorile după prima noastră noapte de dragoste... Brațele ei dulci, puternice, de zidăriță, care știau să apuce... "Suzy, te iubesc..." " Da, Victoraș, ne-am procopsit..." Dacă ai ști ce bine îmi pare că ți-a plăcut cartea
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
stră-strănepot de boier pașoptist. Sau poate chiar eram. „S-a zis cu băbăciunea!“, a observat Mihnea. „Tocmai a prins baia trimestrială.“ „Nu fiți măgari!“, ne-a admonestat Maria. Ar fi putut și ea să răspundă altfel; în Pajura, cartierul unde copilărise, nu creșteau doar flori. Abia așa înțelegeam cum reușea să-l suporte pe Mihnea. „E-te, na! Nu-i plânge tu de milă. Când urci vara-n autobuz și dai de-o formație de douăzeci de mămătii de-astea, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cât mai aveau timp. Ce nu reușise Ceaușescu, terminau ăștia. Bucureștiul era fărâmat, lovit în moalele capului. Oamenii dispăreau unul câte unul, la fel și clădirile. Părculețele nu mai existau, maidanele nici atât. Dacă încercai să-i arăți cuiva pe unde copilăriseși, te rătăceai. Se comprimau curți, ganguri, distanțe între case. Unde nu mai rămânea loc pe-orizontală, se sărea pe verticală, cu cinci etaje peste vila vecinului. Betonierele pompau oriunde, umpleau fiecare centimetru de spațiu. Străzile se încleiau în praful basculantelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
avea cum să lupte cu Sașa Marinesko în 1945, bombardându-i submarinul prin Danzing sau Gotenhafen.“ „Sașa Marinesko?“, am încercat să-mi împrospătez memoria. „Alias Alexander Marinescu. Comandant sovietic clasa a III-a, pe submarinul S 13. Un gangster brutal, copilărise în port la Odessa. A scufundat două vase de pasageri nemțești, cu trei torpile fiecare: una pentru «patria mamă», alta pentru Stalin, a treia «pentru marele și eroicul popor rus». Total: 15 000 de morți. Cea mai mare catastrofă navală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
om. Acest criteriu al timpului aparține însă trecutului. Din trecut s-a ales d. Brătianu șef de partid, iar Serurii și Caradalele plebe, din trecut s-a ales d. Catargiu șef de partid din miile de contimporani cu cari a copilărit și cari au rămas necunoscuți. Dar oare tânărul Costinescu are dreptul de a pretinde să fie măsurat cu aspra măsură a trecutului? Născut alături cu liceul și cu universitatea, n-a avut tânărul unde-și căpăta diploma? Măsura modernă e
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
care Europa toată se bătea în capete, noi am avut norocirea de-a avea dup-olaltă, o dată în Muntenia pe-un Mircea, apoi în Moldova pe Ștefan cel Mare. Acest din urmă era fiul de suflet al lui Mircea; el copilărise la Curtea de Argeș și la Târgoviște, el avea aceeași tendință de a uni creștinătatea în contra Semilunei; c-un cuvânt avea o idee superioară individualității sale. Ceilalți toți sunt contagiați de spiritul ambițios al veacului lor. Dar cât de falșă e toată
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
pentru că oamenii cu cari discutăm, fie oricât de deștepți, nu vor găsi în reminiscențele celor patru clase primare și a unui curs de violoncel elemente îndestule pentru a ne înțelege, apoi pentru că, coborîndu-ne noi chiar la nivelul lor intelectual și copilărindu-ne mintea ca s-o punem pe o treaptă egală cu a lor, totuși n-ar voi să înțeleagă, pentru că nu e în interesul lor să înțeleagă. Într-o discuție cu totul teoretică spusesem, de exemplu, că aristocrația adevărată are
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]