2,395 matches
-
încă nu a murit./ S-a frânt puțin numai inima-i mare - / ospăț princiar pentru cerșetorii de zdrențe din stele/ ne-căzătoare” („Notă informativă” ), sau „Așteaptă, călătorule!/ Voi coborî, / nu peste mult în țărâna/ cu mireasmă păgână / de grâuri prea coapte,/ ca noaptea nebună a trecerii / peste moarte//. Nu bea toată otrava din cupa aceea,/ lasă-mi și mie un strop,/ să nu fiu aidoma surdului,/ la Potop!” („Cădere liberă”). În acest volum, metafora este un travaliu asupra limbajului, ce constă
MARIANA CRISTESCU SAU VIZUALIZAREA ÎN INTERIORUL CUVÂNTULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1788 din 23 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342881_a_344210]
-
cum nu i se poate face o statuie, sau o judecată îngust critică, deși numai aici, la noi, în înțelesurile și subînțelesurile noastre, el este cu adevărat.” (Constantin Noica, op. cit., p. 115) „Noi suntem undeva, în iarba moale, În spicul copt, în țarina fierbinte, În munții cu mândrele poieni la poale, Noi n-am murit de tot, luați aminte! Noi stăm și astăzi strajă-ndelungată, Sus, sus la ale veșniciei porți, S-aducem iarăși jertfă neîntinată, Luați aminte, noi nu suntem
PROFETISMUL LUI MIHAIL EMINESCU (V) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2058 din 19 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/342755_a_344084]
-
Împăgubind pe altul care are Același gând, acționând hoțește. Sonetul XVIII Nici-o lucrare n-o grăbi, căci trasul De creangă e la fel ca bumernagul: Lovește înapoi obrazul, ochii, rangul... O mână ridicând săltându-ți pasul Poți lua fructul cel copt trecând prin gangul Unei livezi: cel crud îți strâmbă nasul Și gura de acreală ca în ceasul Când gata-i să te strângă ștreangul... Ce încă înainte e de vreme Nu te grăbi s-aduni, căci strepezește, Și sufletul, ce
SERIA A PATRA de ROMEO TARHON în ediţia nr. 2281 din 30 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/342889_a_344218]
-
cântec ascuns. Picura orizontul într-o pură bătaie, Sub cupola din suflet mi-ai intrat ca lumină, Ascultam infinitul răsărit după ploaie, Tu-mi vorbeai, eu priveam, rătăcit într-o vină. Îți simțeam adierea răzvrătită în gânduri, Înspre buzele-ți coapte ochii mei leneveau, Te iubeam ca oceanul, răscolit în profunduri, Peste coapsele-ți albe rătăciri mă loveau. Am plecat într-o zi, m-au chemat ochii tăi, Și-am simțit că blestemul va rămâne în ei. Referință Bibliografică: SONET LVIII
SONET LVIII de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 2354 din 11 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/342903_a_344232]
-
Acasa > Poezie > Sonete > SONET LVII Autor: Aurel Auraș Publicat în: Ediția nr. 2340 din 28 mai 2017 Toate Articolele Autorului Batrâne raze ard cu flăcări vii Eternitatea, în coptul tău veșmânt, Cu taine ce în tine-au legământ, Ca fumul nopții peste stele mii. Descătușează-mi fulgeru-adormit, Tu, visătoarea veghilor fierbinți, Să zbor în duhul tău de năzuinți, În foc divin, prin tine, ochi de mit. Sunt munte pârjolit
SONET LVII de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 2340 din 28 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/342902_a_344231]
-
din 27 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului Mi-e dor de tine, mamă... și ce dor. Mă prind trecuturi... și uitări se-adună, Povești, cu bunătatea ta, să-mi spună, Și pâinea frământată, din cuptor. Povești, din înserări, cu mere coapte, Cu mângâieri din somnul liniștit, Pe care mâna ta l-a învelit De-atâtea ori, în clipele din noapte. Cu timpul care azi, neiertător, Îmi scrie peste zile, cu regrete, Cu amintiri pierdute pe-ndelete Și gânduri rătăcind, de-atâta dor
AZI TE VISEZ... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 1761 din 27 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342966_a_344295]
-
lacrimi și șoapte, Și prin munții de răbdare Iar se naște o cântare, Cântare de biruință Din a noastră pocaință, Pocăința cea născută Dintr-o inimă tăcută, Inimă îndurerată De păcate mult luptată. La oră târzie-n noapte Împletim florile coapte Ale marii nevoințe Și-ale blândei pocăințe, Pocăința cea curată, Cea cu Harul Sfânt lucrată, Har ce ne împarte viață, Și lumină ,și speranță, Și aduce spre zidire Mult dorita mântuire. Iar în straja dimineții Sunt mai plini acum pereții
STRAJA DIMINEŢII de ALINA AVRAM în ediţia nr. 1644 din 02 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343325_a_344654]
-
Simpatie > GÂND FUGAR Autor: Mihai Vâlvă Publicat în: Ediția nr. 1693 din 20 august 2015 Toate Articolele Autorului Gând fugar, Ades îmi fuge gândul, După mireasma C opilăriei. La geamul mic al casei, Demult dăramată. Să simt miros de mere coapte Și iz de mână aspră, Ce -n nopțile de iarnă, Aruncau lemne în soba inghetatâ. Aș vrea ca dorul meu sa fugă -n neștire, Pe plaiuri dulci cu iz de fân cosit, Să mai sarut cu buzele de vânt asprite
GÂND FUGAR de MIHAI VÂLVĂ în ediţia nr. 1693 din 20 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/343405_a_344734]
-
a pieri și renaște, în sine, și-ngăduie clipelor un sejur. Neînduplecat plecăm din timp puțin câte puțin, în fiecare clipă, lacom devorând propria viață, sub irealitatea conștiinței că trăim mai mult, înaintând în vârstă. De fapt, ca și rodul copt al copacului, așteptat de primejdia căderii, și noi cădem cu fiecare secundă, nu urcăm nicăieri! Nimeni nu-și evaluează dinainte numărul anilor de viață, aceasta nu se poate! Dar, sărbătoarea în act e un ideal segregat din speranță și dacă
DR. LUMINIŢA MARILENA PASCARIU. PENTRU FIECARE, CÂNDVA S-A NĂSCUT UN MEDIC... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1700 din 27 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/343432_a_344761]
-
doare... se văita el în continuare. - Bine... răule. Cu un sărut atunci. Ești mulțumit? - Așa mai merge și o și cuprinse în brațe, o ridică să-i ajungă gura până la buzele sale dornice de a se juca cu asemenea fragă coaptă și plină de arome. Îi mușcă cu tandrețe buzele date cu strugurel să i le protejeze de efectele soarelui de vară, dar și parfumate de aromele cocktailului consumat în discotecă, cu miros de ananas și de alte fructe exotice. Dalia
ROMAN (CAP. LECTIA DE ECHITATIE ) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 611 din 02 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343898_a_345227]
-
și mai puternic mirosul de strugure parfumat. Era și ea ca o boabă de strugure ajunsă la maturitate deplină, gata să fie culeasă, pentru a da aromă și savoare celui ce se va înfrupta din fructul său pur și bine copt. Bărbatul își abandonă paharul pe blatul barului și luă cu asalt reduta tânără și fără de apărare. O apropie de el, cu o mână ținând-o de după mijloc, iar cu cealaltă coborî să inspecteze ce ascunde sub pantaloni scurți, la încheietura
ROMAN (CAP. LECTIA DE ECHITATIE ) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 611 din 02 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343898_a_345227]
-
sărutându-i frumusețea sânilor dezvoltați ca două portocale pline de savoare. Se repezi flămând și excitat asupra lor, mestecând între dinți micuțele turnulețe ridicate ca niște mâțișori de salcie aduși la altar de Sărbătoarea Floriilor. Corpul Daliei mirosea a zmeură coaptă, plină de aromă și de prospețimea tinereții sale. Avea carnea tare, acoperită cu o nuanță de maro uniform așezată pe tot corpul, culoare căpătată de la zilele de plajă. Doar sânii și petecuțul din zona bikinilor făcea contrast cu restul. O
ROMAN (CAP. LECTIA DE ECHITATIE ) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 611 din 02 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343898_a_345227]
-
gol în fața ei. El luă din nou paharele și le umplu cu șampanie. Apoi o ajută pe Dalia să se ridice și îi înmână cupa din care săreau picături de rouă adunată dintr-un bob de strugure aromat și bine copt. Goliră cupele până la ultima picătură. Dalia îi înmână cupa și își lăsa capul pe perna peste care i se resfirară pletele. Abandonă acoperirea sânilor și își lăsa mâinile să-i cadă dea lungul corpului. Aștepta ca iubitul să o aducă
ROMAN (CAP. LECTIA DE ECHITATIE ) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 611 din 02 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343898_a_345227]
-
bucur și pe alți,... XV. GÂND FUGAR, de Mihai Vâlvă , publicat în Ediția nr. 1693 din 20 august 2015. Gând fugar, Ades îmi fuge gândul, După mireasma Copilăriei. La geamul mic al casei, Demult dăramată. Să simt miros de mere coapte Și iz de mână aspră, Ce -n nopțile de iarnă, Aruncau lemne în soba inghetatâ. Aș vrea ca dorul meu sa fugă -n neștire, Pe plaiuri dulci cu iz de fân cosit, Să mai sarut cu buzele de vânt asprite
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/344078_a_345407]
-
că dacă vei avea și anii mei Nu-ți va mai cânta pădurea, și nici florile de tei Nu vor mai privi la cerul ce le-ademenește-n zori; Va rămâne doar grădina Evei, scăldată-n culori Și-n parfum de mere coapte, că e toamnă și în ea. Tu nu vei avea cartelă de acces în viața mea... Și vei mai căra pe umeri, anii mei cei încercați De atâtea uragane și în toamne deghizați. Nu-ți va fi nicio-nserare fără
MĂ VOI LOGODI CU MAREA de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 1745 din 11 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344141_a_345470]
-
alta, fata scosese în bătătură o masă mică pe care mămăliga răsturnată și-mpodobită cu ață de tăiat se-nvecina cu două blide. Dintr-unul te ademenea mirosul peștelui fript scufundat în moare usturoiată, din celălalt te pofteau la masă ardei copți stâmpărați în oțet slăbit cu apă. Așezați pe câte-o buturugă, mâncară pe-ndelete. Drept e, ea cam fără tragere de inimă, el cu mare poftă. Chiar se mustră pe tăcute pentru nesațul ăsta! Ce-avea? Că doar nu era masa
PREMIUL AL II-LEA PENTRU PROZĂ SCURTĂ LA FESTIVALUL NAŢIONAL DE LITERATURĂ “AGATHA GRIGORESCU BACOVIA” de ANGELA DINA în ediţia nr. 1745 din 11 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344139_a_345468]
-
frunze de castan,/ Visele iubirii renăscând în suflet an de an,/ Lasă-mă să-ți spun cât mi-ai lipsit,/ De când ploaia gândului ne-a risipit./ Înflorind petală cu petală,/ Dulce era iubirea astă vară,/ Iar în toamnă, printre mere coapte,/ Respiram căldura unei șoapte;/ Să ne-aruncăm în vuietul iubirii,/ Ca-ntr-un vârtej de apă-amețitor,/ Și-n clipa iminent-a despărțirii/ Să recunoști că visele te dor.” Deși cuvântului îi sunt extrase valențele metaforice, fiind un spirit ludic, dinamic
CRISTINA EMANUELA DASCALU de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1276 din 29 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343064_a_344393]
-
bun prieten al lui care își mărita fata. Văzuse cum îmbobocește pe zi ce trece această codană, că doar a crescut sub ochii săi, fiind vecini și, chiar tătâne-său sperase s-o mărite cu Gligor când o fi mai coaptă, numai că acestuia până atunci îi căzuse cu tronc, Veta lui Vasile Baboi din Pîțîligeni. Venise într-o zi bătrânul la atelierul lui însoțit de fată, ca să-i potcovească caii, că de, trebuiau să meargă la pădure să lucre la
DE-AS PUTEA VIATA INTOARCE (VIAȚA ȘTIUTĂ ȘI NEȘTIUTĂ A ÎNDRĂGITEI INTERPRETE DE MUZICA POPULARĂ DIN TÂRGU JIU, MARIA LOGA) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2128 din 28 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343115_a_344444]
-
prin sufletele întomnate, Un vis înnobilat, decis să se aștearnă, Vernisam, în cristalele de ploi curate. Și pomeniți într-un refugiu anestezic, Aevea presimțeam, că înfrunzim târziu, În meditarea buzelor, din alfabet angelic, Cu șoaptele cuvintelor, sonetele se scriu Lumina coaptă a florilor îngemănate, Învăluindu-ne, -ți vedeam cel chip rebel, În lanțul de frunze levantine, noi eram odată, Indescifrabila tăcere ți-o auzeam altfel... AH, TOAMNĂ... Invazia culorilor galben, maro, Nu ascultă de frunze, nici de ființe, Nici gâzele nu
POEME de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1743 din 09 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343213_a_344542]
-
spre-a opri năpasta Și Maica Domnului să-l miluiască ... Viața în pustie e cu mult mai grea ... Viața în pustie e cu mult mai grea, Că virtutea întărâtă dracii; Doar din grădină ți se smulg aracii Și- n pomul copt se-aruncă cu ceva! Cum noaptea printre nori, mai vezi vreo stea, Așa în lume, cei ce număr sacii Și își consultă astrologii, vracii, Mai văd pe stradă vreun monah sadea. Vine din Athos drept în lumea noastră: Este stângaci
SONETELE DE LA MUNTELE ATHOS de PAŞCU BALACI în ediţia nr. 1193 din 07 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343209_a_344538]
-
foșnesc plăcut sub tălpi. Mi-e dragă pădurea în toate anotimpurile, dar în toamnă devine magică, semănând cu un tablou pictat în nuanțe de galben, maro, verde gălbui și ruginiu. Vântul, ce adie plăcut, aduce de pe dealuri miresme de struguri copți, și de gutui, pânze de păianjen ce se agăță de crengi, sunet de tălăngi, și încă ceva ... ce seamănă cu o chemare-un dor intens. Și, cum mă plimbam eu, vrăjită de peisaj și cu gândurile aiurea, descopăr o potecă
CĂRAREA SECRETĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 626 din 17 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343572_a_344901]
-
armata Kenyei, apoi sclav la somalezi și apoi șomer în SUA. Asta e. Îți spun un cântecel să adormi zise Șahrezada , care era pe aproape. Cămintea nebunului, nici înțeleptul n-o întrece. Copiii nu se fac peste noapte, nici fructele coapte, nu știi, zăludă, cu cine ești rudă, rupe-mi o pleoapă, am să te pot recunoaște,fiul tatălui tău, hău din hău, cu cât ești mai modest,treci la rest, de ce să iubești moartea dacă, romană, sarmată, n-ai înțeles
NEBUN CAP.2 de BORIS MEHR în ediţia nr. 649 din 10 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343583_a_344912]
-
sari pîrleazul voiasă și ferice Ferește-te de gîndul nărăvitor ce-și plînge Adesea cu obidă și uneori cu frică Splendoarea-mpodobită cu visuri ce-o furnică Dar sari ! acesta este obstacolul din noapte Cînd gem cu voluptate în pomi fructele coapte Că începutul lumii nu s-a desăvîrșit Și mai avem o clipă să fim într-un sfîrșit &&& Se-aude, hăt, departe, cum cade o secundă, Tu-ți pui rochia albă și-n păr îți prinzi o fundă. Eu te privesc
CIT SINTEM TINERI de IOAN LILĂ în ediţia nr. 622 din 13 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343642_a_344971]
-
niște struguri buni.. -Vezi că Muta are toporul la ea, zice Sorin apoi se repede spre tăurașul ce intră peste vacile lui Stoican.Muta, roșie la față și cu ochii scăpărînd se apropie de vie, rupe un strugure pe jumătate copt și gonește câinele lovindu-l cu piciorul.Apare Stoican, un dop de om cu niște brațe descărnate care-i atârnă pe lângă corp. -Fire-ați ai dracu! Fire-ați ai dracu, cu mama voastră de gîndaci! Veniți aici la vie să distrugeți
AMELY P2.. FRAGMENT de FLORIN CIPRIAN ISPAS în ediţia nr. 625 din 16 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343647_a_344976]
-
Acasa > Versuri > Spiritual > PSALM XIV Autor: Constanța Abălașei Donosă Publicat în: Ediția nr. 474 din 18 aprilie 2012 Toate Articolele Autorului E toamnă târzie și picură-n parc Doar frunzele coapte mai dau ocol. Sub ochiul tău de-albastru sidefat Trupul cerului se frânge domol. Ești singur cu sufletu-n rugă Toamna ai lăsat uitării. Cuvântul nu îl lași să fugă Îl spui sub semnul binecuvântării. Din când în când ridici
PSALM XIV de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 474 din 18 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343709_a_345038]