6,862 matches
-
pentru cealaltă. De multe ori în anii trecuți am avut parte de o mână întinsă cu generozitate de prietena mea, ca de un far luminos care-mi semnala un țărm sigur pentru acostare, în întunericul în care naviga în derivă corabia vieții mele pe o mare dușmănoasă, bântuită de furtuni care încercau să mă spulbere. Am încercat mereu la rându-mi, să fiu și eu țărmul ei de speranță și să țin lumina farului cât mai vizibilă, ca să simtă, că există
ICOANA PRIETENIEI NOASTRE(CONTINUARE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2152 din 21 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362762_a_364091]
-
cruci pe care o purtăm vrând nevrând evoluând sau involuând, crescând scăzând mereu spre a ne întoarce în poziția fetusului din pântecul pământului din care am venit după un îndelung praznic pe trupul lui? Mă simt de fapt ca o corabie sau mai degrabă ca un rest de rădăcină într-o imagine rătăcită între a fi și a stagna în poala timpului răsucit de trăiri, de emoții, multe dintre ele nedefinite, căutându-mă într-o incertitudine dureros de frumoasă, care mă
DESPRE IUBIRE DOMOL SE GÂNDEŞTE RAPID SE RESPIRĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2152 din 21 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362759_a_364088]
-
spate. Ești încă ziua rece care ascunde lumină. Încă o hartă gălbejita ce tăinuiește o comoară. Și eu tot încerc că unul din pirații de pe acele mari învolburate să te găsesc. Eu într-o epavă așteptând veacul în care celelalte corăbii vor ajunge prizoniere în mare. Atunci , am rămâne doar noi, iar eu aș sparge ușa temniței tale și aș pătrunde prin ceață ce-mi îmi scofâlcește trupul că un fior de gheață și aș lasă lumină să ne învăluie. Te-
NO ORDINARY LOVE de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1600 din 19 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362913_a_364242]
-
Ce tânără și-ntreagă e Lumina! Nu sunt bătrân pentru surâsul tău, Miroase-a fân cosit acolo-n zare, Mă ninge floarea cu păreri de rău Din vârsta amintirilor ce doare... Ah! de-aș putea să fiu la cârmă iar, Corabia să-mi spumege pe ape! Sirenele mă cheamă, în zadar Cântecul lor se mistuie sub pleoape. Dar cine ești? frumoasa fără nume Îți tulburi chipul în fântâna mea, Acum e-atâta secetă pe lume, Dacă ți-e Dor, apleacă-te
DACĂ ȚI-E DOR... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1600 din 19 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362979_a_364308]
-
în Sicilia, să-l caut pe Artemios, scumpul meu frate. În el vedeam singura mea scăpare. Mi-am luat rămas bun de la părinți, care plângeau la plecarea mea, apoi am ajuns în portul orașului Milet. Am început să caut o corabie către Sicilia. Nu știam unde este Artemios, doar vag îmi spunea Duhul, că ar putea să fie pe lângă muntele Etna. Am ajuns cu bine în Sicilia, pe corabie. Domnul ne-a ferit de vreme rea. După ce am coborât pe țărm
PROVIDENŢA (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1600 din 19 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362982_a_364311]
-
apoi am ajuns în portul orașului Milet. Am început să caut o corabie către Sicilia. Nu știam unde este Artemios, doar vag îmi spunea Duhul, că ar putea să fie pe lângă muntele Etna. Am ajuns cu bine în Sicilia, pe corabie. Domnul ne-a ferit de vreme rea. După ce am coborât pe țărm, am început să întreb multă lume, care sunt drumurile ce merg spre localitățile de lângă Vulcan. Toată lumea știa, așa că am ajuns curând lângă acest munte de temut, vulcanul Etna
PROVIDENŢA (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1600 din 19 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362982_a_364311]
-
de binecuvântare a diferite lucruri și activități din viața casnică a omului, precum: a. Rugăciunile la începutul și la terminarea săpatului unei fântâni; b. Rânduiala binecuvântării la începerea semănatului; c. Rugăciunile la sădirea și la culesul viei; d. Rânduiala binecuvântării corabiei sau a luntrii celei noi, care este adaptată și pentru binecuvântarea unui autovehicul. 4. Stropirea cu apă sfințită spre curățire se face, de regulă, cu Agheasmă de la Botezul Domnului, precum la: a. Rânduiala ce se face când a căzut ceva
LUCRARE SFINŢITOARE A DUHULUI SFÂNT… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1537 din 17 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363003_a_364332]
-
Acasa > Poeme > Antologie > ARUNC ANCORA ÎN PUSTIUL DIN MINE Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 1075 din 10 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului arunc ancora în pustiul din mine, corabie în derivă pe-o mare-n furtună, uneori mă văd alergând în infinit, e târziu, nu mai pot să-mi smulg aripile, zbor spre neunde, prin valurile singurătății din ceață. când mă voi întoarce, voi găsi zăpezile de mâine și
ARUNC ANCORA ÎN PUSTIUL DIN MINE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1075 din 10 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363300_a_364629]
-
au fost alături inca de când locuiam în România și care nu m-au uitat odată cu venirea mea aici și cu care am întreținut o corespondență destul de deasă. Aici la Londra mi-a fost tare greu. Dar în fiecare zi lestul corabiei sufletului se ușura, iar viața mea începea să fie din ce în ce mai normală, mai plăcută. Am făcut eforturi mari de adaptare... Consider că am avut și noroc! Așa că nu degeaba se spune că în tot răul este și un bine. Cam asta
JURNAL LONDONEZ (14) de LAVINIA IANCU în ediţia nr. 603 din 25 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/362435_a_363764]
-
și Sfântul Evagrie Ponticul în cuvintele: "teolog este cel care se roagă și cel care se roagă este teolog." Elementele fundamentale ale Ortodoxiei sunt: Sfintele Slujbe și Sfintele Taine, Sfânta Liturghie și Dumnezeiasca Euharistie, Eclesialitatea, angajarea ascetică și mistică în corabia Bisericii, pentru că viața creștină presupune un efort, o nevoință și existența reperelor dogmatice. Practicarea lor conduce la libertatea Duhului, la dobândirea sfințirii și sfințeniei precum și la întalnirea, sacramentală, mistică, liturgică și euharistică cu Domnul nostru Iisus Hristos - Care este „ieri
INTERVIU CU Î.P.S. PĂRINTE DR. SERAFIM JOANTĂ – ARHIEPISCOPUL ORTODOX ROMÂN AL GERMANIEI, AUSTRIEI ŞI LUXEMBURGULUI ŞI MITROPOLITUL EUROPEI CENTRALE ŞI DE NORD... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1249 [Corola-blog/BlogPost/360994_a_362323]
-
clarobscurul (hai sictir! zicea Hathor din Denderah, zeița iubirii), troznea impresionată. Scenă clasică pentru tejghea. Un ceai pentru sentimentele gingașe! Ba pe mă-ta! Lichiorul duhnea a sirop de zmeură stricat și a cearceafuri ude, grele ca o pînză de corabie, stoarse de Aureliano și de tînăra mulatră cu sîni de cățea, Ignatio își boteza cel de-al treilea copil, naș fiind sexagenarul Caiafa, cel tare-n vintre, taurul comunal, porcul lui Vascodagama, un italian naufragiat pe tarlaua de porumb, îi
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN (ROMAN) de IOAN LILĂ în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361106_a_362435]
-
exclamat cu obidă: - Asta e cioacă, nu glumă! Începuse să doarmă ziua și noaptea se urca pe pereți că nu mai știa nici cum îl cheamă. - Ce ai mă’ de-ți ninge și-ți plouă de parcă ți s-au înecat corăbiile, îl întrebau colegii? - Chiar că mi s-au înecat. Și nu am asigurare. Și-mi vine și mie să spun ca vecinul care avea o capră pentru care nu plătea fiscul dar l-a turnat un binevoitor și când i-
MINCIUNI CONVENŢIONALE de ION UNTARU în ediţia nr. 742 din 11 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361175_a_362504]
-
ale prezentului, Arse pe eșafodul înalt al vieții. Cenușa amintirilor o denumim - trecut Și deși amintirile au vârstă, ele sunt imponderabile Dacă amintirile ar fi secvențe de viitor, Am putea să le denumim - predestinare. Și ar putea avea forma unor corăbii Pe ale caror pânze sunt scrise ele , amintirile. Amintirile provenind din viitor Poarta câteodată atributele speranței. Iar aceasta ne însoțește pretutindeni, Însa arareori speranța devine reală și grea. La modul prezent, lucrurile iau o turnură neașteptată Pentru că ele devin fapte
IMPONDERABILITATEA AMINTIRILOR de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360836_a_362165]
-
har deschizând cărare Ce ne urcă-n timp sufletul în rai.. În existența mea pe poteci de gând, mă întorc la tine mereu Icoană fără hotar cum se întoarce vara la seceră pe rând și-n dorul ei de casă ,corabia la far. Mă-ntorc la Icoana icoanelor ca la un sfânt altar, La Chipul ce-l poartă în memorie și vântul; Mă închin la El și-L port în suflet dar Cutreierându-mi Ființa și întreg pîmântul. Icoana , singură printre
POEZII DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360851_a_362180]
-
har deschizând cărare Ce ne urcă-n timp sufletul în rai.. În existența mea pe poteci de gând, mă întorc la tine mereu Icoană fără hotar cum se întoarce vara la seceră pe rând și-n dorul ei de casă ,corabia la far. Mă-ntorc la Icoana icoanelor ca la un sfânt altar, La Chipul ce-l poartă în memorie și vântul; Mă închin la El și-L port în suflet dar Cutreierându-mi Ființa și întreg pîmântul. Al.Florin ȚENE
POEZII DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360851_a_362180]
-
lor, patina timpului mlădie între resentiment (Câți vor atinge culmea blestemată,/ Să-și ia asupra timpului revanșă, p.11), atributul ireversibilității (De ar mai fi cu putință,/ Vârstele existenței primare, p.113), al amânării (Și așteptăm să iasă la lumină/ Corabia cu timpul netrăit, p.121), al alterității perceperii (Ale timpului nostru/ Trăit în lumi paralele, p.93) și al nimicitorului (Timpul vreau să-l înfrunt/ Însă tu nu mai ești,/ Iară eu... nu mai sunt, p. 60). Așadar, o reflexivitate
DESPRE IMANENŢA ATRIBUTULUI de IULIAN CHIVU în ediţia nr. 2300 din 18 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/360927_a_362256]
-
a trezit patronul, își zise. Parcă o apucă un fel de tremurat. „Ce va fi va fi! Doar n-o să-mi taie capul!” Tânărul a intrat în bucătărie ștergându-și fața cu un prosop albastru pe care Mădălina observă o corabie cu pânzele ridicate. - Bună dimineața! Dar deja e ziua de-a binelea! spuse cu un ton jovial. Cum ai dormit? A, știu, într-un pat străin greu te prinde somnul, nu-i așa? - Bună dimineața! am dormit chiar foarte bine
CÂND TE TRAGE AŢA ... ( 2 ) de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360900_a_362229]
-
sau mântuirea depinde de faptele noastre săvârșite în istorie, în raport cu semenii noștri. De aceea, libertatea în acțiune are nu numai o consecință terestră sau socială, ci și una transcendentă, spirituală sau eshatologică cu scopul de a ne menține în această corabie duhovnicească, bisericească care ne poate duce la limanul veșniciei în Împărăția Cerurilor! ... În încheiere, vom susține că demersul misionar al Bisericii trebuie să cuprindă conceptul conform căruia Biserica nu este în fond, doar comunitatea cu număr mare sau foarte mare
PARTEA A II A. de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360839_a_362168]
-
au întinderea cerului prin care sufletul capătă incomensurabile aripi iubirea mea e străvezie îmi vezi inima și tot cerul respirației mele îmi simți dorul cum palpită în toate venele mi le poți măsura dacă le amprentezi cu eșarfa ta o corabie minoică așteaptă în port vreau să rămân alături de tine până la următoarea erupție și apoi să coborâm pe pământ aici pe stânci să construim o casă albă http://www.youtube.com/watch?v=luY5U4zvKZ8 Referință Bibliografică: dragostea albă / Radu Liviu Dan
DRAGOSTEA ALBĂ de RADU LIVIU DAN în ediţia nr. 1143 din 16 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364089_a_365418]
-
numele întregii regiuni Chalkidiki. Orașele antice ale lui Athos erau subordonate Alianței Atheniene în perioada erei clasice. În anul 481î.e.n.Xeres a lărgit partea cea mai îngustă a Athosului, așa numita ,,strâmtoare a lui Xeres''ca să-și poată trece corăbiile. Apoi toate așezările de pe Athos au fost subordonate Comunității de pe Olimpus și în continuare ,statului lui Alexandru cel Mare. În primii ani ai creștinismului ,Apostolul Pavel ,în drum spre Salonic,a trecut prin orașul Apollonis de pe Athos, ca să propăvăduiască creștinismul
MUNTELE ATOS de PAUL LEIBOVICI în ediţia nr. 2154 din 23 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364143_a_365472]
-
cumpere libertatea. Visa deja la clipa când, bogat fiind, se va fi oprit și se va fi retras într-un orășel liniștit, departe, undeva în părțile Parției, deghizat într-un negustor pe drumul mătăsii, sau navigând pe mare cu o corabie pe care avea să-și îmbarce averea și să plece unde va fi văzut cu ochii. Dar ceea ce el visase nu se înfăptui și își dădu seama cu timpul că ceea ce ar fi vrut nu se putea de fapt. Mediterana
ANCHETA 12 (FRAGMENT DIN ROMAN) COMOARA de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1140 din 13 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364105_a_365434]
-
locuia în el. În cădere se spune că a sfărâmat întreaga coamă a muntelui până s-a prăbușit în adâncurile mării... Auzind cuvintele marelui idol, toată populația a coborât și s-a dus la limanul unde aștepta Fecioara Maria pe corabie. Acolo au întâmpinat-o cu mic cu mare și i s-au închinat, numind-o: „Prea sfântă stăpână, Maica pururi fecioară” și au întrebat-o cum l-a născut pe Iisus. Maica Maria a dezvăluit tainele Fiului său, după care
MUNTELE SIHAŞTRILOR (2.) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 927 din 15 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364251_a_365580]
-
tunetul, unii lăptoși că spaimă, unii albăstrui spre gri. Stăteam așezat pe marginea terasei, cu cățelușă ghemuita în iarbă, la picioarele mele. La un moment dat, a trecut o învolburare, un amestec între presimțirea galaxiei și valul înspumat, doborâtor de corăbii cu pânze, între câmpul de bătălie cu mii de coame de cal fluturând eroic și despicarea bruscă a covorului de nuferi pe un lac din adâncurile pădurii. Și acolo, cumva, era Goya. Nu știu cum mi-am dat seama, dar el era
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/368252_a_369581]
-
tunetul, unii lăptoși că spaimă, unii albăstrui spre gri. Stăteam așezat pe marginea terasei, cu cățelușă ghemuita în iarbă, la picioarele mele. La un moment dat, a trecut o învolburare, un amestec între presimțirea galaxiei și valul înspumat, doborâtor de corăbii cu pânze, între câmpul de bătălie cu mii de coame de cal fluturând eroic și despicarea bruscă a covorului de nuferi pe un lac din adâncurile pădurii. Și acolo, cumva, era Goya. Nu știu cum mi-am dat seama, dar el era
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/368252_a_369581]
-
cumpere libertatea. Visa deja la clipa când, bogat fiind, se va fi oprit și se va fi retras într-un orășel liniștit, departe, undeva în părțile Parției, deghizat într-un negustor pe drumul mătăsii, sau navigând pe mare cu o corabie pe care avea să-și îmbarce averea și să plece unde va fi văzut cu ochii. Dar ceea ce visase nu se înfăptui și își dădu seama cu timpul că ceea ce ar fi vrut nu se putea de fapt. Mediterana era
AL DOISPREZECELEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1317 din 09 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368299_a_369628]