2,168 matches
-
care își are originea în Dasein-ul însuși? Dacă admitem o asemenea determinare a acestuia, atunci trebuie căutate două elemente esențiale care dau identitate oricărei relații intenționale: pe de o parte, actul intențional (de constituire), iar pe de alta, "obiectul" intențional corelativ, primul fiind cel care își caută "umplerea" și, în acest fel, confirmarea tocmai prin ceva ca ființare (care poate avea mai multe modalități: ființarea-la-îndemână, ființarea-simplu-prezentă, alt Dasein), ori ființa etc. ce "apare" în locul-de-deschidere al Dasein-ului și prin apariția căreia
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
al Dasein-ului, în structura ceva-ca-ceva investită cu rolul de prealabil al oricărei constituiri în acest registru, în structurarea enunțului. Și, poate, chiar în scoaterea la iveală, prin reconstituire, a tuturor acestor constituiri intențional-factice în fenomenul enunțului și în "obiectul" său corelativ, adevărul. Problema acestuia din urmă nu poate fi deschisă, deocamdată. Trebuie lămurită întâi constituirea ca atare a enunțului și aportul structurii ceva-ca-ceva și al operatorului "ca"-timp în aceasta. Totuși, am putea avansa o întrebare asupra căreia va trebui îndreptat
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ființa; este constituit ca atare din punct de vedere ontologic, adică este acreditat filosofic, ceea-ce-este și gândul despre acesta, iar nu ceea-ce-nu-este. Cu toate acestea, ne-ființa este ea însăși constituită ontologic, dar numai într-un sens negativ așadar, și corelativ ca opus al obiectului ca atare al cunoașterii, anume ființa.195 Așadar, ontologia este ipostaza originară a discursului de tip filosofic; dar nu este și modelul logic prin care ea se constituie. Ceea ce înseamnă că ontologia, ca ipostază originară a
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
am plecat; dar cu o "captură semantică", poate cea mai prețioasă într-o reducție proprie unei fenomenologii constitutive: sensul temporal al dictaturii judicativului și sensul non-judicativ al originarului ființării umane. Timpul astfel obținut ("constituit obiectual"), trecut pe poziția absolută a corelativului actului (constitutiv al) judecății, va deveni inoperant și va atrage judecata însăși spre o asemenea condiție. Dar chiar el, îndepărtând judecata din orizontul tocmai deschis, devine act constitutiv al logos-ului însuși. Consecințele acestui joc al constituirii logos-ului formal
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
cele două instanțe, subiectul și predicatul. De altfel, o separare a celor două de unitatea judecății ar echivala cu o aneantizare a lor, "pozițiile" pe care le reprezintă neavând sens decât în judecată; cele două, timporizate, reprezintă însuși obiectul intențional corelativ al judecății, prin urmare fac parte din structura "fenomenologică" a acesteia. Dar amândouă nu sunt "date", acum, decât în sensul lor cel mai general, drept cogito-ul însuși (judecata), de o parte, cogitatum-ul corelativ (S P și, desigur, verbul-timpul), pe de
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
cele două, timporizate, reprezintă însuși obiectul intențional corelativ al judecății, prin urmare fac parte din structura "fenomenologică" a acesteia. Dar amândouă nu sunt "date", acum, decât în sensul lor cel mai general, drept cogito-ul însuși (judecata), de o parte, cogitatum-ul corelativ (S P și, desigur, verbul-timpul), pe de alta. Faptul afectării peste măsură a subiectului de către timp și intensificarea unei prezentuiri a subiectului în sensul întăririi statutului său de ființare, de substrat de care sunt legate fel de fel de predicate
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
nimic; poate nici măcar nimicul; aceasta, doar dacă el operează judicativ: și operează, timporizează, prin prezentuire, chemarea trecutului și survenirea viitorului, umplându-se astfel durate corespunzătoare constituirilor obiectuale. Cum știm, este el însuși o asemenea constituire obiectuală, însă una dată drept corelativ al actului de a judeca. Dar în sensul observației de la începutul paragrafului, trebuie să observăm că nimicul este el însuși timp, în măsura în care durează, ființează, cumva, cel puțin pentru faptul că vorbim despre el ca fiind. De asemenea, ceea ce nu poate
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
care se poate sustrage timporizării, neprimind moduri temporale proprii ființării, și care reprezintă, în fapt, ființa însăși. Numai că sustrasă tuturor acestor acte constitutive, ființa ființa însăși trebuie să fie ca atare, "în același timp", act constitutiv și obiect constituit, corelativ, ceea ce o readuce la o situare în care am mai văzut-o odată: la identitatea cu logos-ul întreg; dar, de fapt, această mișcare de constituire a ființei înseși nu încetează niciodată, fiindcă avem de-a face, în fapt, cu
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
identitate cu timpul -, raportul cu sine al oricărui alt fapt sau fenomen. De asemenea, în termeni strict judicativi, reflexivitatea timpului poate fi luată ca dublă situare fenomenologică a timpului: ca act constitutiv (fiind identic judecății înseși) și ca obiect constituit, corelativ (ființarea în-ființată prin timporizare). Trecerea timpului în condiție de ființare, chiar dacă el este gândit ca timp originar sau temporalitate, iar ființarea în cauză, una privilegiată în privința faptului ei de a fi (datorită însuși raportului său cu ființa), nu aduce un
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
temporale, evaluare a gândurilor din perspectiva tematicii timpului -, de la această "poziție" a timpului în structura judecății, acolo unde timpul este element al unui aspect al judecății, anume al celui alethic, având în chiar constituția sa obiectuală el este, totuși, obiectul corelativ al actului de judecată operații (timporizări) prin care sunt puse în sens ființările. Din această reflexivitate temporală întru ființare se desprinde și se întărește sensul de transcendent al aspectului alethic al judicativului (alcătuit din "este" și timp). Timpul, ca element
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
propriu-zis ființial, ca fiind, dincolo de orice funcție de constituire judicativă? În plus, fideli ideii după care orice fapt care capătă sens prin reducția judicativă este ceva, adică o ființare, fiindcă judecata prelucrează, prin chiar operațiile de timporizare, constituindu-și astfel obiectul corelativ, timpul însuși, nu trebuie să acceptăm că și timpul este ceva tocmai în acest sens, adică ceva constituit ca atare tocmai în afara timpului ce timporizează judicativ? Așadar, nu este și el o ființare determinată ca timp, timporizat de timpul-ce-timporizează-judicativ, adică
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
omului; în fond, toate aceste structuri judicative, care se sprijină pe cele două aspecte originare din structura judecății, formează elementul intențional originar care funcționează ca prealabil în orice constituire fenomenală, adică pentru orice act de constituire judicativă și pentru obiectul corelativ constituit. Fenomenologic, "eu" mă aflu în punctul zero al lumii, cum spun Husserl, Heidegger, M. Merleau-Ponty ș. a., iar constituirea "lumii" este în funcție de "mine". Să fie vorba, totuși, despre o teză judicativă? Revenind la generalitatea căpătată prin constituirea ființării conștiente, ne
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
însușiri predicate despre el), iar predicatul, general (a generaliza predicatul, pentru a-l putea muta de pe un substart pe altul). Toate aceste mișcări aveau ele însele un sens constitutiv, fiindcă presupuneau acte "logice" de constituire, instituind și modificând obiectul intențional corelativ. Dispar toate acestea prin reformalizarea logos-ului? La o primă vedere, faptul de a fi posibil și statutul de variabilă sunt generalizate: variabilă va fi tocmai propoziția, iar simbolul ei are natura posibilului trecut în act prin interpretarea sa. Ceea ce
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
rolul judicativ cel mai important, și aceasta pentru că din perspectiva "lucrării" sale, adică a timporizării, care în-ființează (constituie), sunt așezate în sensul propriu toate elementele judicative, chiar și timpul. Fiindcă în-ființează (constituie), timpul este agent al în-ființării; și, ca obiect corelativ al actului de a judeca, operator al constituirii judicative. Dar el, totodată, intră în condiție de ființare, devenind ființarea care este timporizată; acest fapt nu ar fi posibil fără o identitate între ceea-ce-este (ființa) și timpul însuși, ceea ce înseamnă că
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
putea întreba cineva, simțind, pe bună dreptate, că totul se năruie, atâta vreme cât este subminată stabilitatea "lucrurilor", condiția substratului și altele. Nu este posibilă lumea altfel decât ca eveniment ... răsărire etc., ceea ce înseamnă: a) timp, el însuși "această" ființare; b) spațiu, corelativ judicativ al timpului, dar întărit prin fenomenul prezentuirii timpului, propriu celei de-a doua timporizări. Actul, ca eveniment, răsărire, nu mai are un suport, o ființare-simplu-prezentă timporizată care să îl susțină, ci are doar un loc: orice ființare are loc
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
pripit. Când răspunsul apare prompt în imediata vecinătate a întrebării, înțelepciunea se retrage, ironic, îndărătul unei ideologii. Câteva maxime de parcurs: A. Nici o datorie împlinită fără corolarul bucuriei. Sensul vieții nu trebuie resimțit drept corvoadă. B. Nici o suferință fără exercițiul corelativ al răbdării. Răbdarea e un mod eficient de a căuta sensul, de a-l aștepta. C. Nici o bucurie fără intuiția extatică a neantului supra luminos dindărătul ei. D. Balastul unei vieți nu poate dizolva sensul ei și nu trebuie disprețuit
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
virtuților, perfecțiunea lor mecanică. În doză homeopatică, abaterea de la regulă face parte, în definitiv, din farmecul inconfundabil al firescului și al umanității. Spuneam că demnitatea se manifestă, de obicei, pe un fundal de precaritate, de criză. Ca și cum ar fi un corelativ al nefericirii. Ești demn în fața morții, în închisoare, și, în genere, sub lovitura sorții. Din acest punct de vedere, spațiul est-european a fost, între 1945 și 1989, o ambianță privilegiată pentru exersarea demnității. Fiecare episod de viață era un test
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
creatoare, mobilizatoare, restauratoare. E tonică, simplă, vitală. Amără ciunile, neîncrederea, infernul geloziei, suspiciunile mărunte, spaima de viitor și tot alaiul de indispoziții cotidiene care confiscă uneori, inflaționar, viața cuplului sunt preliminarii și semne ale ratării. Iubirea fericită este, dimpotrivă, un corelativ al reușitei umane, o bine cuvântare care îmbogățește și înfrumusețează inventarul destinului pământesc. Fericirea se multiplică atunci când e atentă la fericirea partenerului, iar fericirea cuplului așază asupra întregii comunități un cer mai curat și mai hrănitor. Știu foarte bine că
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
trăită în cheie nocturnă, ca disperare, și în cheie diurnă, ca speranță împlinită, ca suficiență a îndestulării. Prezența speranței, în schimb, e de negândit fără experiența simultană a lipsei, a precarității, a unei ambianțe dezesperante. Speranța e, în definitiv, un corelativ al carenței. Ea își dă întreaga măsură, sau cel puțin măsura ei de virtute creștină, când nici un „motiv“ lumesc nu o mai justifică. Întrucât temeiul speranței (ca și al credinței) e exterior lumii contingente, nimic din lumea contingentă nu o
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
mesaje cuviincioase rudelor, prietenilor, colegilor și celor cu care, dintr-un motiv sau altul, vrem să păstrăm o bună relație. De Crăciun și de Sf. Paști, aceste mesaje sunt oarecum canonizate. „Crăciun fericit!“, „Sărbători fericite!“ sau „Hristos a înviat!“ (cu corelativul „Adevărat a înviat!“) sunt formule inevitabile, reînnoind, an de an, o veche tradiție. Poți, evident, să „personalizezi“ mesajul cu un adaos circumstanțial, legat de persoana căreia i te adresezi, sau de o anumită împrejurare. În general însă, nimeni nu se
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
mistagogiile unor Fabre d’Olivet sau Édouard Schuré. Un impact masiv a avut, asupra mea, René Guénon. Toate acestea au fost evenimente legate de contactul cu anumiți oameni, așa încât mi se pare și acum că orice experiență de lectură e corelativul unei „întâlniri“ semnificative, al unei prietenii, al unei iubiri. Părintele Benedict Ghiuș a găsit de cuviință să-mi recomande Claude Tresmontant (Cum se pune azi problema existenței lui Dumnezeu), iar Constantin Noica m-a tatonat, mai întâi, cu Chateaubriand (Geniul
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
formele cele mai extreme : blasfemie, furt, viol și chiar crimă. În timpul Crăciunului ca și în timpul Saturnaliilor, societatea funcționează după un dublu ritm de solidaritate sporită și de antagonism exacerbat, iar aceste două caracteristici sînt date ca un cuplu de opoziții corelative. Personajul Abatelui Veseliei efectuează un soi de mediere între aceste două aspecte. El este recunoscut și chiar instalat în funcție de către autoritățile reglementare ; misiunea lui este să comande excesele, menținîndu-le totodată între anumite limite. Ce raport există între acest personaj și
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
precizia. Doamna doctor, Felicia Crumpei, medic primar specialitatea radiologie și imagistică în cadrul Spitalului „Sfântul Spiridon” din Iași. A fost omul ce a făcut lumină în lanțul meu de incertitudini și care, cu siguranță, s-a dovedit a fi mult mai corelativă și sincretică în relație cu mijloacele moderne de investigație medicală. Indice de personalitate, hotărârea. Doamna doctor, Aurelia Pădurariu, medic primar specialist gastroenterologie și hepatologie în cadrul Spitalului Municipal de Urgență Pașcani. E ceva în relația mea cu doamna doctor ce ține
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
seama de finalitatea activității diplomatice - dezvoltarea relațiilor de prietenie și cooperare între state - convenția statornicește îndatoririle misiunii diplomatice față de statul acreditar, avînd ca obiect, în esență, respectarea legilor țării de reședință și neamestecul în treburile interne ale acesteia. În mod corelativ, convenția prevede îndatorirea statului acreditar de a face toate înlesnirile pentru îndeplinirea funcțiilor misiunii (art. 21, 25 și 26). Convenția cu privire la relațiile diplomatice - care a fost semnată, în cadrul Conferinței de la Viena, de 63 state - a intrat în vigoare la data
DECRET nr. 566 din 8 iulie 1968 pentru ratificarea Convenţiei cu privire la relaţiile diplomatice, încheiată la Viena la 18 aprilie 1961. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/127310_a_128639]
-
de lege. Prescripția face ca titularul unui drept subiectiv sau creditorul care a rămas inactiv un anumit răstimp să-și piardă ocrotirea dreptului respectiv pe calea acțiunii în justiție și, o dată cu aceasta, posibilitatea de a obține executarea silită a obligației corelative lui. Pct. 335. - Durată prescripției în materie de cec este următoarea: a) 6 luni calculate de la expirarea termenului de prezentare în ceea ce privește acțiunea în regres a posesorului împotriva giranților, trăgătorului sau celorlalți obligați; ��... b) 6 luni calculate din ziua în care
NORM�� nr. 7 din 6 martie 1994 (*actualizată*) privind comerţul făcut de instituţiile de credit cu cecuri**). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/125320_a_126649]