15,033 matches
-
a fost, pe bune, la concurență cu T.V. Muzzik și Arte. La Geneva (Marele Teatru), înregistrare a unui Falstaff, din 1996. Tipul de angrenaj cultural propriu Elveției. o prezență fabuloasă (Ruggero Raimondi), un dirijor erudit și creativ, distinstul Jeffrey Tate, costume splendide, o echipă fără strălucire: dar nerv și fidelitate. În același timp cu "Aida" și cu "Falstaff" pe canalul Arte "Recviemul". Nu voi fi avocatul diavolului: el stă în oricare pană măiastră sau nu. Deci nu comparăm! De altfel, "sound
Centenar Giuseppe Verdi: Lumina de peste timp by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/16413_a_17738]
-
falsa lor neglijență, sunt luați drept servitori(...) Putea fi un majordom în concediu duminical (era chiar Duminică) și atunci verzimea hainelor se explica prin faptul că un astfel de individ, servindu-se de obicei de livrea, păstrează cu anii un costum civil.
Mersul protocolar by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16472_a_17797]
-
mări. Este greu să vizualizezi acest personaj (care, în plus, spune "Ich bin ein Kind und weiss nicht was ich singe") cu un look de vampă a anilor '30 (dacă ne gîndim și la simbolistica atribuită culorilor, roșul și negrul costumului ei sunt culori demonice). Iar suratele Sentei - torcătoarele - care beau cafeluțe într-un decor ce aduce cu un hall de bancă, îmbrăcate toate în negru în același stil retro dar mai sărăcăcios induc o atmosferă îndoielnică, părînd mai degrabă a
Redescoperirea unui teritoriu by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/16527_a_17852]
-
el, Radu Comșa, un artist preocupat și de video, de un alt limbaj pe care încearcă să-l introducă pe scenă în concepția sa scenografică. Chiar dacă aproape debutant, Radu Comșa a studiat identitatea personajelor și a marcat-o scenic prin costum, creînd însă și o transparență ciudată a materialelor, a cromaticii albastre-alburii, a imaginii oceanice derulată pe monitoare. Viziunea putea fi curățată de anumite clișee și chiar de unele pleonasme la nivelul costumului (care de la început alungă misterul din jurul personajului, îi
Femeile lui Afrim by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16560_a_17885]
-
identitatea personajelor și a marcat-o scenic prin costum, creînd însă și o transparență ciudată a materialelor, a cromaticii albastre-alburii, a imaginii oceanice derulată pe monitoare. Viziunea putea fi curățată de anumite clișee și chiar de unele pleonasme la nivelul costumului (care de la început alungă misterul din jurul personajului, îi aplică o etichetă înainte de-a fi descoperit). Deși am fost invadați brutal și neargumentat teatral de nud pe scenă, aici imaginea sirenei nu a avut nimic strident. Jocul actorilor mi s-
Femeile lui Afrim by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16560_a_17885]
-
petrecute la teatru: distribuția, câteva informații minimale despre piesa jucată, câteva ilustrații, de obicei cam asta este tot. Acesta este însă diferit. Broșura, editată în condiții excelente, conține pe lângă libretul operei (în original și în italiană) ilustrat cu schițe de costume, nu mai puțin de 8 articole - unele adevărate studii ample pe diverse teme legate de semnificațiile filozofice și artistice ale mitului lui Oedip, cu accent, bineînțeles asupra operei enesciene. Sub semnătura prestigioasă a lui Roman Vlad, primul studiu - probabil un
Un veritabil simpozion by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/11914_a_13239]
-
aș fi doar un băiețaș cuminte, în vîrstă de nouă ani. Mă aștept să întîmpin niște adulți sobri și, cînd colo, dau peste o haită de haidamaci cu cizme înalte și plete nețesălate. în frunte, gagica lui Carlton, într-un costum confecționat în întregime din franjuri. - Bună, Bobby, îmi spune ea plină de emfază. Fata vine din New York și e mult mai emancipată decît localnicele noastre. Îi las să intre, în pofida unui impuls retrograd de a încuia ușa și a telefona
Michael Cunningham - O casă la capătul lumii by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11891_a_13216]
-
de aplauze, de singurătăți. Ce este, la urma urmelor, actorul? O vulnerabilă alcătuire, o structură labilă care nu-și mai aparține, care este în fiecare seară altcineva, care duce poverile și cuvintele altcuiva, care rîde de bucuria altora, care poartă costumele și înfățișările tuturor și care se îndepărtează, seară de seară, de el însuși. Atît de sigur pe sine, de puternic, de cuceritor pe scenă, atît de singur, de bîntuit, de temător în culise, în cabină, acasă. Piesa lui Cehov Cîntecul
Teatru sau cale ferată? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11912_a_13237]
-
pe aceeași scenă, la vedere, cam cît durează golirea unei-unor sticlă-sticle de votcă. Cumpărată-cumpărate cu reducere, pentru artiști. În acest caz, Horațiu Mălăele și Nicolae Urs. La început, o imagine cumva apocaliptică, dezordinea aceea de după o reprezentație. Elemente de recuzită, costume, din spectacolul tocmai încheiat. Și nu numai. Singure, în liniștea stranie, costumele cheamă alte costume, replicile se rostogolesc spre altele, din alte spectacole, se amestecă, își amestecă mirosurile, consistențele, transpirația, recuzita însumează frînturi din alte decoruri. Se compun și se
Teatru sau cale ferată? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11912_a_13237]
-
votcă. Cumpărată-cumpărate cu reducere, pentru artiști. În acest caz, Horațiu Mălăele și Nicolae Urs. La început, o imagine cumva apocaliptică, dezordinea aceea de după o reprezentație. Elemente de recuzită, costume, din spectacolul tocmai încheiat. Și nu numai. Singure, în liniștea stranie, costumele cheamă alte costume, replicile se rostogolesc spre altele, din alte spectacole, se amestecă, își amestecă mirosurile, consistențele, transpirația, recuzita însumează frînturi din alte decoruri. Se compun și se recompun lumi, spectacole. Spațiul scenografei Nina Brumușilă de la Sala "Toma Caragiu" vorbește
Teatru sau cale ferată? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11912_a_13237]
-
reducere, pentru artiști. În acest caz, Horațiu Mălăele și Nicolae Urs. La început, o imagine cumva apocaliptică, dezordinea aceea de după o reprezentație. Elemente de recuzită, costume, din spectacolul tocmai încheiat. Și nu numai. Singure, în liniștea stranie, costumele cheamă alte costume, replicile se rostogolesc spre altele, din alte spectacole, se amestecă, își amestecă mirosurile, consistențele, transpirația, recuzita însumează frînturi din alte decoruri. Se compun și se recompun lumi, spectacole. Spațiul scenografei Nina Brumușilă de la Sala "Toma Caragiu" vorbește, prin fiecare obiect
Teatru sau cale ferată? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11912_a_13237]
-
chilie, scobită pe peretele din lemn, din spate. Lemnul acesta încălzește atmosfera, tonurile, orice fel de asprimi. De undeva de jos, dintr-o laterală, printr-o despicătură arcuită, dintr-o baie de lumină ireală urcă cineva. Mahmur, bolovănos, Svetlovidov. În costumul Oracolului din Iliada se plimbă prin teatrul gol și întunecat. Reprezentația s-a terminat de mult. Nici votcă nu mai este prea multă în sticlă. A adormit fără să se lepede de costumul lui Calhas, este iritat, suspendat între lumi
Teatru sau cale ferată? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11912_a_13237]
-
ireală urcă cineva. Mahmur, bolovănos, Svetlovidov. În costumul Oracolului din Iliada se plimbă prin teatrul gol și întunecat. Reprezentația s-a terminat de mult. Nici votcă nu mai este prea multă în sticlă. A adormit fără să se lepede de costumul lui Calhas, este iritat, suspendat între lumi, între beție și trezie, între ficțiune și realitatea pe care o străbate singur, încercînd să descopere cine și unde este. Un spectacol s-a terminat, altul, tocmai a început... Știe oare Calhas mai
Teatru sau cale ferată? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11912_a_13237]
-
poate juca. Cu cît bea mai mult, cu atît protagonistul pare că devine din ce în ce mai treaz. Cei doi deschid o trapă. Scormonesc în măruntaiele scenei și, totodată în măruntaiele lor, ale trecutului lui Svetlovidov. Scot ca din jobenul unui iluzionist, pălării, costume, mantii, replici, roluri, durere, bucurie, suferință, renunțări, dezamăgiri, succese, neîmpliniri, clipe de teatru, clipe de viață. Plîng, rîd, plîng. Beau. Nu trebuie să plîngi, Nikitușka!... Unde-i artă, unde-i talent, nu-i nici bătrînețe, nici singurătate, nici boală! Pînă
Teatru sau cale ferată? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11912_a_13237]
-
Pînă și moartea-i ceva relativ...! În toate drumurile mele infinit de multe și infinit de lungi cu trenul port cu mine imagini din spectacole, întîlniri cu regizori, cu actori, cu prieteni, cu artiști, senzații, văd și revăd scene întregi, costume, lumini. Confesiunea lui Horațiu Mălăele este risipită în toate acestea. Delicat și nobil. Pentru că Svetlovidov este, de fapt, unul din însoțitorii mei. în teatru și pe calea ferată.
Teatru sau cale ferată? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11912_a_13237]
-
a murit scheletic și cu ace înfipte în brațe, deoarece, pe ultima sută de metri, dăduse în boala drogurilor), să-i dea apanajul victoriei vizionare și nouă un sfârșit fericit. Ce rămâne din acest film? Scenele panoramice, cinematografia, designul producției, costumele, montajul inspirat, doar detalii așa-zise tehnice. Ele nu doar salvează ce se poate salva din acest lungmetraj, ci creează secvențe care, fie doar și pentru flerul vizual și compoziția cadrelor, merită urmărite. Mai mult, ele vă vor scuti de
Doi mari regizori (II) by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11938_a_13263]
-
altfel, când i-am cumpărat copilului două pistoale de doi bani, vreau să zic când pentru Moș Nicolae și pentru ca să-i facem o bucurie puștiului am hotărât, nu fără o lungă discuție prealabilă cu privire la alegerea noastră, să-i oferim un costum de cowboy, cu pistoale și tot ce trebuie, s-a temut ca de ciumă de cele două revolvere. Că nu erau pistoale adevărate nu-l interesa deloc. Erau poate false acasă, a explicat el odată, duse afară, în realitate, el
Jean Portante - Mormântul by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/11917_a_13242]
-
Bart și Boni Herlin. Și "pățanii" de tot felul, înspăimîntătoare deseori, dar depășite, ca simple "încercări" , cu sentimentul că "știu atîtea lucruri neesențiale despre mine". Se apropie, din ce în ce, "schimbarea de pene". O tîrzie și definitivă "ofilire" a costumelor pe care, tot timpul, le purtăm. Aici ajunge, purtîndu-și, în paralel, "datoria" de-a reține (aproape) toate lucrurile din care e făcută viața "diurnă" și menirea de-a da un sens vocilor de noapte, jurnalul: la ceasul cînd, cu eleganța
Străinul din vis by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11973_a_13298]
-
să lipească pe buricul adolescentelor timbre poștale și să presare peste ele mărar proaspăt, tocat foarte mărunt. Figura purta denumirea conspirativă de Ťamor la pliculețť." Stomatologul Noimann este însă un intelectual, divorțat, consumă băuturi fine, are tabieturi, dulapuri pline cu costume de haine impecabile și un acvariu în care picură alcool pentru a observa comportamentul peștilor și pentru a-i căli. Acestea sunt personajele cărții, foarte generoase naratologic în tipologia lor insolită, deși, în acest prim volum ele nu interacționează, iar
Fantezii în fond by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11946_a_13271]
-
stârnit. Din această cauză, narațiunea (și nu mă refer la epic) se încurcă în propriile ițe, devine oarecum redundantă, trenează. Romanul este presărat cu destule momente de grație, poetică sau satirică, unele însă și ele tributare imaginarului magrittean (cohorta de costume dispuse și acționând simetric, ca în seria Golconde), kaufmanian (imaginea propriei persoane multiplicată în mii de exemplare este marca Being John Malkovich), cărtărescian (scena trecerii dintr-un cer într-altul prin fermoare uriașe trimite la imaginea finală din Ruletistul cu
Fantezii în fond by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11946_a_13271]
-
Gala se stinge din viață la Port Lligat și ultimul episod al vieții ei are toate însușirile unei înscenări suprarealiste. În testament ea scrisese că vrea să-și petreacă ultimele ore pămîntești la castelul Pubol și să fie înmormîntată în costumul roșu Dior. Și pentru a se conforma ultimei ei dorințe, angajații casei o așează pe Gala, îmbrăcată în costumația prevăzută, pe bancheta din spate a Cadillacului care o duce, ca și cum ea ar fi fost încă în viață, la castel ... Muza
Viața muzelor by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11939_a_13264]
-
filme și Chicago, despre care vorbeam într-o cronică anterioară, iar acea legătură este Bob Fosse, cel responsabil pentru succesul acestei triade. Musicalul era un gen considerat de mulți superficial. De obicei, oferea o variantă de basm modern, decoruri și costume luxoase, femei frumoase, cântece vesele, povestiri mult prea exuberante pentru a se limita la cuvinte. Alături de Hair al lui Milos Forman, filmul All That Jazz a constituit o dramatică schimbare de perspectivă și de direcție a acestui gen, ce poate
Muzici și filme by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11985_a_13310]
-
tonică, plină de viață, total nonconformistă și ascultînd formidabila orchestră a operei dirijată cu forță, cu accente noi, puternice, de tînărul Philippe Jordan, îmi dau seama că se iese clar din orice fel de convenție siropoasă. Din gesturi ținute de costume de epocă, din rigiditatea șabloanelor. Copacul își întinde, își învîrtește crengile groase, enorme pe toată scena. Ca o caracatiță tentaculele. Aproape aud foșnetul frunzelor bine înverzite. E vară. Iulie. Sîntem cam în anii �50 ai secolului trecut. Cîțiva copii în
Charlotte by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11982_a_13307]
-
de epocă, din rigiditatea șabloanelor. Copacul își întinde, își învîrtește crengile groase, enorme pe toată scena. Ca o caracatiță tentaculele. Aproape aud foșnetul frunzelor bine înverzite. E vară. Iulie. Sîntem cam în anii �50 ai secolului trecut. Cîțiva copii în costume de baie repetă cu tatăl maniac colinde pentru Crăciun. "Cristos se naște..." În plină vară! Cutuma noastră nu vede cu ochi buni acestă abatere de la normă. Colindele se cîntă numai în- tr-un anumit interval. Cine nu-l respectă, poate păți
Charlotte by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11982_a_13307]
-
Cu mutre strâmbe. Dacă au ochelari, ochelarii sunt ceva inimaginabil, o urățenie. De milițieni nu mai vorbesc. Acei agenți de circulație, cu fețe buhăite, însemnate de Dumnezeu însuși. Sunt buni numai de caricatură. Iar elita guvernamentală! S-au pus la costume, dar nu și-au schimbat ciorapii - se dau mari în șosete scurte de culoarea albăstrelelor. La noi toată corupția derivă din șosetele astea. Hoția e emblema lipsei de stil. Sau intelectualii: fac reflecții despre Joyce-Borges, dar sunt îmbrăcați, pieptănați în
Patru eseuri de Viktor Erofeev by Tamara Tinu () [Corola-journal/Journalistic/11960_a_13285]