1,399 matches
-
le zicea când „rachete“, când „bigudiuri“; copiii le confundau cu niște suzete uriașe, iar golanii cu două țâțe lăsate. Nimeni nu se-obosise să le verifice: bineînțeles că zburau goale, așa cum ieșiseră din fabrică. Mașina 110 apărea noaptea de pe străduțe, cotea imprevizibil și țâșnea de fiecare dată în altă parte, printre blocuri. Avea capătul undeva între Dămăroaia și Bucureștii Noi, unii îl zăriseră la Fabrica de Pâine, alții sub un pod, mulți credeau că nu oprește niciodată, ci se află permanent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ca o erupție necesară de mizerie și cultură. Ziua, buboaiele coceau și crustele cărților, ziarelor și albumelor alunecau de pe ziduri, desfăcându-se sub ochii curioși ai trecătorilor. Vagoneți încărcați cu mică literatură circulau pe trotuar, urcau în holul Literelor sau coteau spre pasajele Odeon sau Villa Cross, îndreptându-se, după unii, spre distribuitorii ambulanți de pe bulevarde, iar, după alții, către tunelele secrete ce duceau la pivnițele lui Scurtu. Mica literatură se deplasa cu viteză redusă prin toate colțurile orașului, oprind timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
care le căutam puteau să fie în oricare din locurile astea. Am renunțat să merg în pod (spațiul arăta ca-n Escher și Heinlein: se împacheta și dispărea după colț, tocmai când credeai că ai dat de el), și-am cotit spre camera cu surprize de la etajul 3. Încăperea necunoscută era permanent încuiată. Ușa avea lacăt și-un capitonaj roșu, de fotoliu de piele, pe care nimeni nu îndrăznise să-l zgârie. Mi-am reglat lanterna (întotdeauna veneam seara la ore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
pe-a doua. Le-am încuiat la fel de silențios, în beznă, cu urechea la pândă. Ultimul lucru de care aveam nevoie era să dau nas în nas cu vreun nene în pijama. Am traversat din câțiva pași culoarul, după care am cotit în holul mare, singurul luminat cât de cât. Te dobora o liniște blândă, spitalicească. Nu tresărea un fir de praf, frigul ricoșa fără zgomot pe ciment și pe marmură. Dormeau cu toții: Eminescu, Odobescu și portarul. Nici unul nu m-a observat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
mă gândesc. Poate e doar demență, un accident de suprafață corticală, o embolie.“ „Poate nu.“, i-am tăiat-o. „Poate cineva face prognoze pentru ei.“ „Pentru cine?“, s-a mirat Mihnea sau doar s-a prefăcut. „Pentru Economiștii Minții.“ Am cotit spre Facultatea de Istorie, prin stația de troleibuze. De vizavi, ne studia Mihai Viteazul, cu basca lui de Schtroumpf. Supraveghea circulația de pe cal, ca un polițist de beton. Sub el, lângă postament, câțiva tineri își aprindeau niște țigări, unul de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
aibă loc a doua zi, dar mie îmi plăcea să verific dinainte terenul. Merita să tatonez zona, să văd ce mi se pregătise. Sau să mă plimb pur și simplu, să-mi limpezesc ideile, ca un mare scriitor imaginar. Am cotit la stânga pe Berggasse și m-am lăsat dus de pantă, pe lângă Muzeul Sigmund Freud, până pe Liechtensteinstrasse. Mai locuisem acolo, la numărul 126, în apartamentul unui doctor zbanghiu, care își instalase baia în bucătărie, salteaua direct pe parchet și-un televizor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
rozetă și, pe cifra 9, un lăcățel care imobiliza discul. Poștașul habar n-avea, vecinii nici atât, le zâmbeai amabil și răspundeai „Grüss Gott!“ indiferent ce-ar fi zis, și totul era în ordine. Oricum, puțini ajungeau la ultimul etaj, scara cotea violent, în rampă și imprudenții se sufocau după primele șaptezeci de trepte. Parcă urcai la noi la Litere, între etajele trei și patru. Doar prin decembrie trebuia să ai grijă, dădeau buzna coșarii să curețe hornurile și băieții cu gazul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
stația de tramvai. Era 9.30, inginerul Grosescu mă invitase la 10.30 la o cafenea italienească de pe deal. Cunoșteam traseul, chiar dacă fusese modificat în ultima clipă: se lua tramvaiul 38 de pe Währinger, până la capăt. Dacă te urcai în 37, coteai și nimereai pe-altă colină, departe rău. 38-ul făcea stânga la „Blauer Stern“ (acolo puteai să bei cel mai aromat caffé latte din toată Viena), urca spre cartierul Türkenschantz (numele te păcălea; era de fapt o zonă liniștită, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de sfârșit. I-aș fi modificat orarul, aș fi umblat la panourile din stații, schimbând denumirile și traseele, doar ca să-i înnebunesc pe polițiști și să debusolez toți călătorii, toată Austria. L-aș fi dus în cât mai multe direcții, cotindu-l și învârtindu-l prin cotloanele minții, ale Mittel-Europei și Balcaniei de Sud, până mi s-ar fi pierdut urma, undeva între depourile din Nusdorf și Piața Victoriei. Apoi, la momentul potrivit, aș fi sărit din el, nevăzut de nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ambalaj, dusă mai departe de rețeaua proaspătă și liberă a cuvintelor. Mai rămânea o singură întrebare. Cine avea acum harta? 38-ul a depășit „Blauer Stern“, a oprit la stop și, după ce-a trecut de casele de pariuri, a cotit spre centru. Încă trei stații, și ajungeam la hotel. Nu-mi rămăsese prea mult timp. Am cercetat pentru ultima oară vagonul lemnos. Călătoream singur, liniștit, la fel ca la dus. Asta ar fi trebuit să-mi dea de bănuit. Tramvaiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
în administrațiunea tecnică a căilor ferate, care pentru procese plătește alți avocați? Administrația este lăsată dar universalului colonel Fălcoianu, care din când în când [î ]și reamintește de donchișoteștele vremuri când, pe estrada Ateneului, învăța pe amatori că s-ar coti mai practic și exact butoaiele reducîndu-le doagele la orizont! - Ce timpuri de criză erau pe atunci! Cât despre consiliarii Carada costinescu [î ]i cunosc cititorii; unul se preumblă la Paris - preumblare gras plătită; secundul scrie în București cai verzi pe
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
aceste taine zic : „Unde este purtarea de grijă cea dumnezeiască, unde este dreptatea lui Dumnezeu, unde este judecata cea dreaptă ? Cel Înfrânat și cel virtuos sunt nenorociți, pe când cel des‑ frânat și cel rău prosperă ; acesta este admirat, celălalt neso‑ cotit, acesta trăiește În Îndestulare și În desfătare, celălalt este certat de boală, de sărăcie și de mizeria cea mai mare”. Pe de altă parte, sunt unii dintre oameni, al căror com‑ portament Îl amintește Încă din secolul al IV‑lea
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
Metea, Octavian, Patriotul Badea Cârțan, Editura Militară, București, 1972. Metea, Octavian, „Un épisode de la lutte pour l’unité politique du peuple roumain”, În Revue Roumaine d’Histoire, XI, 1972, nr. 4. Meyer, Jean, L’Europe des Lumières, Éditions Horvath, Le Coteau, 1989. Micu, Em., „Activitatea revoluționară a lui Alexandru Bujor desfășurată În Italia pentru Înfăptuirea statului național unitar român (1848-1873)”, În Cumidava, II, 1969. Miskolczy, Ambrus, A legendák varázsa. Jules Michelet kelet-európai mítoszai és a magyar-román párbeszéd a 19. század derekán
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
Carte românească de Învățătură, Iași, 1646, p. 129, sub forma adjectivală „frențit”. Erdélyi magyar szótörténeti tár, vol. IV, București, 1984, pp. 404, 407-408. Ibidem, pp. 407-408, sub voce „francos”, „francu”, „francus”. Jean Meyer, L’Europe des Lumières, Éditions Horvath, Le Coteau, 1989, p. 61. Opinie Împărtășită de Jean Meyer, ibidem. Vezi, pentru această epocă, asemenea reacții și resentimente, la Christian Thomasius, „Discurs asupra imitării francezilor (1687)”, apud Louis Réau, L’Europe française au siècle des Lumières, Albin MIchel, Paris, 1951, p.
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
care moare pe ghizdurile fântânii. Tatăl aude ursirea, astupă fântâna dar la 16 ani Băiatul Își făcuse loc sub spini și acolo murise. Tot În Mitologie românească, T. Pamfile consemnează că ursitoarele fac sau torc firul unui om, care este cotit prin toate locurile pe unde cel venit pe lume va umbla În viața lui, de la ursală până la moarte. Se spune că acel fir Îl dă Dumnezeu ursitoarelor, iar acestea Îl pun pe pământ, așezând pe el toate Întâmplările pe care
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
Testul nr. 34 Rezolvă cerințele, cu privire la fragmentele de mai jos: Peste drum, pe crucea de lemn, Hristosul de tinichea, cu fața poleită de o rază întârziată, parcă îi mângâia, zuruindu-și ușor trupul în adierea înserării de toamnă [...] Apoi șoseaua cotește, apoi se îndoaie, apoi se întinde iar dreaptă ca o panglică cenușie în amurgul răcorors. În stânga rămâne în urmă Cișmeaua-Mortului, pe când în dreapta, pe hotarul veșted, delnițele se urcă, se împart, se încurcă până sub pădurea Vărarei. Apoi Pădurea-Domnească înghite uruitul
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
drum alb mai sus de Armadia, trece râul peste podul bătrân de lemn, acoperit cu șindrilă mucegăită, spintecă satul Jidovița și aleargă spre Bistrița, unde se pierde în cealaltă șosea națională care coboară din Bucovina prin trecătoarea Bârgăului[...] Apoi șoseaua cotește, apoi se îndoaie, apoi se întinde iar dreaptă ca o panglică cenușie în amurgul răcorors. În stânga rămâne în urmă Cișmeaua-Mortului, pe când în dreapta, pe hotarul veșted, delnițele se urcă, se împart, se încurcă până sub pădurea Vărarei [...] Peste zvârcolirile vieții, vremea
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
abia își mai arăta câteva case. Doar turnul bisericii noi, strălucitor, se înălța ca un cap biruitor. Zăgreanu însă era tot în drum, în fața crucii, cu capul gol și, cum stătea acolo așa, parcă făcea un jurământ mare. Apoi șoseaua cotește, apoi se îndoaie, apoi se întinde iar dreaptă ca o panglică cenușie în amurgul răcorors. În stânga rămâne în urmă Cișmeaua-Mortului, pe când în dreapta, pe hotarul veșted, delnițele se urcă, se îmaprt, se încurcă până sub pădurea Vărarei. Apoi Pădurea-Domnească înghite uruitul
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
revarsă peste podeț și malul râului ca un puhoi de pitecantropi scăpați la lărgime. Figuri monstruoase, prostificate, animate de rânjete animalice, dobitoci râzăreți care- i aruncă lui Vuică, năucit de lovitura mortală la cap - „De ce bei, bă ? Ce-ai servit, Cotești, Odobești ? Era sifonu’ tare ? Nu mai bea, bă, că ai să mori !”. Acesta este, indubitabil, poporul român, schimonosit de comunism, transformat în propria sa caricatură sinistră. Nu numai tovarășii cu munci de răspundere, nici noi, simplii cetățeni ai României Socialiste
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
de Berbec. Și, cantonându-mă exclusiv în prezentul acestei cărți, remarc - rara avis - asocierea pe copertă a discipolului și magistrului, asociere în care văd, pe lângă respectul datorat „înaintemergătorului“, gestul de a construi o punte între generații menită continuității. acad. Valeriu D. Cotea» Mai trebuie ceva ca să întregească imaginea unei relații magister-discipol nu neapărat ideală, dar una care merită amintită? Retoric... Cartea constituie o încercare de abordare de pe poziții originale, anume ecologice, a unui „flagel“ ce constituie 60% din totalitatea coroziunii, anume „specia
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
Când se vorbește de pregătirea fizică, adesea se folosește expresia de condiție fizică sau de capacități fizice. Meritul stabilirii conținutului noțiunii de calitate fizică îi revine lui Amoros, iar acela al evidențierii celor mai de seamă calități, lui Bellin du Coteau (viteza, îndemânarea, rezistența și forța, grupate în coeficientul: V.Î.R.F.). Discuțiile au continuat circa 30 ani, adăugându-se, perfecționânduse și modificându-se anumite laturi de către specialiști din diferite ramuri sportive, atât din străinătate cât și de la noi din țară
Baze teoretice şi mijloace de acţionare pentru pregătirea fizică a jucătorilor de fotbal by Gheorghe Balint () [Corola-publishinghouse/Science/446_a_1304]
-
Deva . Chiriță, C.(1986),, Pădurile României: probleme actuale și de viitor,, în: Pădurile noastre: ieri, astăzi, mâine Editura CMDPA, București, pp. 13-25. Ciobanu I. Burican Gh.(2010) ,, Alunecarea de la Pârcovaci, jud. Iași din decembrie 1996,, Drobeta T. Severin. Valeriu D. Cotea Și colab. ( 2005 ) ,, Podgoria Cotnari ,, Editura Academiei Române , București. Dinu V., Tebeica A. "Rolul hidrologic al pădurilor" în "Meteorologia, Hidrologia și Gospodărirea apelor"; Nr. 4. Donisă I. (1987) "Bazele teoretice și metodologice ale geografiei"; Univ. "Al. I. Cuza", Iași. Doniță N.
Bazinul hidrografic al râului Bahlui în amonte de Cotnari : studiu fizico-geografic by Gheorghe Burican, Ştefania Burican, Constantin Cernescu, Florin Ţăpuşă () [Corola-publishinghouse/Science/431_a_1262]
-
Lăsând Jidovița, drumul urcă întâi anevoie, până ce își face loc printre dealurile strâmtorate, pe urmă însă înaintează vesel, neted, mai ascunzându-se printre fagii tineri ai Pădurii-Domnești, mai poposind puțin la Cișmeaua-Mortului, unde picură veșnic apă de izvor răcoritoare, apoi cotește brusc pe sub Râpele Dracului, ca să dea buzna în Pripasul pitit într-o scrântitură de coline. La marginea satului, te întâmpină 36 din stânga o cruce strâmbă pe care e răstignit un Hristos cu fața spălăcită de ploi și cu o cununiță
CONSTELAŢII DE SIMBOLURI ÎN PROZA LUI LIVIU REBREANU ŞI ÉMILE ZOLA by MARIA-TEODORA VARGAN () [Corola-publishinghouse/Science/673_a_1271]
-
simetric romanul, metafora drumului fiind dublată de cea a șoselei simbol al vieții: La Râpele Dracului, bătrânii întoarseră capul. Pripasul de abia își mai arăta câteva case. Doar turnul bisericii noi, strălucitor, se înălța ca un cap biruitor... Apoi șoseaua cotește, apoi se îndoaie, apoi se întinde iar dreaptă ca o panglică cenușie în amurgul răcoros. În stânga rămâne în urmă Cișmeaua Mortului, pe când în dreapta, pe hotarul veșted, delnițele se urcă, se împart, se încurcă până sub Pădurea Vărarei. Apoi Pădurea Domnească
CONSTELAŢII DE SIMBOLURI ÎN PROZA LUI LIVIU REBREANU ŞI ÉMILE ZOLA by MARIA-TEODORA VARGAN () [Corola-publishinghouse/Science/673_a_1271]
-
neutrofile sunt parteneri și protagoniști activi ai reacțiilor inflamatorii acute (Rainard, 1993Ă. Granulocitele neutrofile sunt cele mai numeroase leucocite 25-40% la bovine, 50-60% la cabaline, 3045% la ovine și caprine, 40-60% la suine, 50-80% la pisică, 60-75% la câine, etc. (Cotea V. Corneliu, 2001Ă. Sunt celule sferice cu nucleu polimorf, având 2-5 lobi, legați prin filamente subțiri de cromatina. Caracteristică lor esențială constă în prezența în citoplasma a unor IOAN PAUL70 granule care conțin stocuri de proteine indispensabile rolului lor de
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]