1,476 matches
-
pus de două ori lângă bucată - deși e vorba de daruri primite de la o femeie „inamică“ - toate acestea dovedesc felul cusurgiu al caporalului G.P., zis Bobocică. mai târziu ne-a chemat sublocotenentu’ și ne-a dat cadou de Paști doi cozonaci mici, patru ouă, un chibrit și un tutun. Povestitorul pare să păstreze și acum impresia de gravă inconsistență pe care i-au lăsat-o atunci acele daruri de Paști. Figura lui capătă nuanța dezamăgirii În timp ce rostește inventarul complet al celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
a mâncat, dar și noile cusururi pe care În acea zi le-a găsit lumii: ne-a dat masa, fasole cu șuncă, ne-a dat foarte puțină, ca la prizionieri (așa pronunță el!) și ne-a dat și câte puțin cozonac. Spectacolul trebuie să fie puțin derutat la rându-i! Ce fel de război fac ăștia, se va Întreba el, dacă nici nu pun cuptoarele În funcțiune și mănâncă În fiecare zi cozonac? Și se mai și plâng În gura mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
el!) și ne-a dat și câte puțin cozonac. Spectacolul trebuie să fie puțin derutat la rându-i! Ce fel de război fac ăștia, se va Întreba el, dacă nici nu pun cuptoarele În funcțiune și mănâncă În fiecare zi cozonac? Și se mai și plâng În gura mare că darurile sunt „mici“, mâncarea „puțină“ etc. Nu-i nimic dacă cititorul e derutat. Asta ajută la Înțelegerea mesajului. În ograda gospodarului la care e cantonat Bobocică ne putem imagina și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
utilizat mai sus, echivalentul În limba germană: „heib“. Mă Întreb de ce voi fi scris așa ceva și trec mai departe. Se face din nou ger peste câmpie, e iar dimineață și plutonul comandat de sublocotenentul care fusese atât de zgârcit cu cozonacii evocați de Bobocică se deplasează către o fermă din marginea satului. Ferma are câteva grajduri mari, toate la fel, aliniate impecabil. Brutarii intră și Încep să râvnească, să spele, să arunce băligarul uscat și să aștearnă paie pe jos. Pregătesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
cu mâini de porțelan. Când am cunoscut-o, era firavă de o sufla vântul, timidă, în același timp curioasă și atentă în fața vieții. Azi e o doamnă de o inteligență sclipitoare, de o profundă bunătate, cu un suflet cât un cozonac. Pe urmă te-am găsit pe tine, așa cum ești, cum trebuia să fii... DARUL PRIETENIEI Prin lumea largă Nu știu dacă dorul de ducă îl moștenim de la păsările migratoare ale căror stoluri pe cerul toamnei ne umplu privirea de nostalgie
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
patru zile În urmă, după două zile În care trăise deplin bucuria lui și a Erinei și pe a bătrânului Litovoi. Se pomenise vorbind despre căsătorie Într-un moment cu totul nepotrivit, În care Erina se căznea să facă un cozonac pe care să i-l dea pe drum. Cozonacul se arsese, iar tatăl ei venise În grabă, simțind mirosul. Căpitanului i se cam Împleticise limba, dar reușise să să se scuze pentru o Întârziere de câțiva sau mai mulți ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
trăise deplin bucuria lui și a Erinei și pe a bătrânului Litovoi. Se pomenise vorbind despre căsătorie Într-un moment cu totul nepotrivit, În care Erina se căznea să facă un cozonac pe care să i-l dea pe drum. Cozonacul se arsese, iar tatăl ei venise În grabă, simțind mirosul. Căpitanului i se cam Împleticise limba, dar reușise să să se scuze pentru o Întârziere de câțiva sau mai mulți ani (să tot fie vreo doișpe... precizase Erina) și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
târziu. Aceeași zi, ora 17.30, Murgești, În lunca Bârladului - Te-ai hărnicit deodată, Erina, sau mi se pare mie? Întrebă bătrânul Litovoi, intrând În bucătărie sprijinit În toiag. - Poate... răspunse Erina Înroșindu-se. Ultima dată mi s-a ars cozonacul. Când s-o Întoarce Cosmin, vreau să fie masa plină. - Dar ai femeile din casă, nu trebuie să te muncești tu cu năzdrăvanul ăla de cozonac! Uite, te-ai umplut toată de făină, parcă ești Moș Crăciun! Așa făceai când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
sprijinit În toiag. - Poate... răspunse Erina Înroșindu-se. Ultima dată mi s-a ars cozonacul. Când s-o Întoarce Cosmin, vreau să fie masa plină. - Dar ai femeile din casă, nu trebuie să te muncești tu cu năzdrăvanul ăla de cozonac! Uite, te-ai umplut toată de făină, parcă ești Moș Crăciun! Așa făceai când erai mică și voiai să te pui pe gătit. Te spălam un ceas Întreg până Îți scoteam din păr toate mâncărurile. După aia fugeai la herghelie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
primejdie. - Dar drumurile nu mai sunt cu primejdie de ani buni, spuse Erina. Măria sa a stârpit hoții și tâlharii. Tăcură amândoi, gândindu-se ce ar fi putut pricinui trimiterea unor curieri cu escortă la vreme de noapte. Apoi Erina luă cozonacul din cuptor și Îl puse pe masă. - Dar nu e gata.... observă Litovoi. - Parcă n-am stare să gătesc acum... spuse Erina. Poate sunt prea obosită. Fac altul mâine. - Foarte bine. Mâine va ieși un cozonac cum nu s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
noapte. Apoi Erina luă cozonacul din cuptor și Îl puse pe masă. - Dar nu e gata.... observă Litovoi. - Parcă n-am stare să gătesc acum... spuse Erina. Poate sunt prea obosită. Fac altul mâine. - Foarte bine. Mâine va ieși un cozonac cum nu s-a mai văzut În Țara de Jos. Și, dacă mă gândesc bine, nici chiar În Țara de Sus. Dar căpitanului tot un vin bun i-ar pica mai bine, după atâta drum. - De vin știu că ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
sărbătoarea Paștelui. Pentru noi, copiii, Paștele nu avea înțelesuri creștinești prea clare dar îl așteptam cu nerăbdare pentru că venea cu bucurii: cu o hăinuță nouă sau ceva de încălțat, așa cum era tradiția în lumea satului, cu mâncăruri mai deosebite (plăcinte, cozonaci, pască, friptură, răcituri, plachie ș.a.), cu ouă roșii cu care organizam concursuri de ciocnit, cu musafiri care ne ofereau dulciuri sau câțiva bănuți, cu permisiunea de a merge la hora satului, unde ne simțeam în largul nostru și ne fuduleam
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
anunțând cu voci melodioase nașterea Domnului. Versurile colindelor și glasurile limpezi ale copiilor se intersectează cu urările ce și le adresează vecinii, cu invitațiile ce și le fac la un pahar de vin, la o bucată de caltaboș, cârnaț sau cozonac. Pe casa scării pătrund din bucătării aromele care mai de care mai apetisante alcătuind o simfonie odorifică ce agresează puternic glandele salivare. Stau în camera de zi, cu televizorul deschis și încerc să-mi împart atenția între imaginile de pe ecran
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
cu mâini de porțelan. Când am cunoscut-o, era firavă de o sufla vântul, timidă, în același timp curioasă și atentă în fața vieții. Azi e o doamnă de o inteligență sclipitoare, de o profundă bunătate, cu un suflet cât un cozonac. Pe urmă te-am găsit pe tine, așa cum ești, cum trebuia să fii... Prin lumea largă Nu știu dacă dorul de ducă îl moștenim de la păsările migratoare ale căror stoluri pe cerul toamnei ne umplu privirea de nostalgie. Pe mine
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
de nimeni. Avea pe chip o veselie strunită și cânta Încet, pentru sine. Verii Îi auziseră mormăielile, dar se prefăceau că nu-l văd, stânjeniți cum erau de singurătatea lui. „Luați!” le spusese pe neașteptate, Întinzându-le două felii de cozonac groase, tăiate cu briceagul. Băieții, fâstâciți, le luaseră fără vreo vorbă. Mama lui Lică făcea cel mai bun cozonac din sat. Multe femei Își călcau mândria de gospodine și veneau la rudăreasă cu cele de trebuință ca să frământe, să Împletească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
prefăceau că nu-l văd, stânjeniți cum erau de singurătatea lui. „Luați!” le spusese pe neașteptate, Întinzându-le două felii de cozonac groase, tăiate cu briceagul. Băieții, fâstâciți, le luaseră fără vreo vorbă. Mama lui Lică făcea cel mai bun cozonac din sat. Multe femei Își călcau mândria de gospodine și veneau la rudăreasă cu cele de trebuință ca să frământe, să Împletească și să coacă În locul lor. Feliile miroseau a tot ce putea fi mai bun pe pământ. Verii Își Îndreptaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
moarte În pântece, izbutise să Încingă cuptorul de pământ, să frământe și să izbească aluatul În copaie. Acuma, când stăteau cam Încurcați În fața lui Lică, Încă se simțeau vinovați că, În urmă cu un an, Înghițiseră pe nerăsuflate din ultimii cozonaci pe care rudăreasa Îi copsese pentru copiii ei. Plecară, rânduindu-se și chinuindu-se să Împace trei inși cu două biciclete. Se Întâmpla În câte o primăvară, destul de rar, ce-i drept, că Dunărea se umfla și-și aducea apele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
primul și singurul pian din sat - de fapt, ca să respectăm, așa cum șade bine, Întreg adevărul, trebuie să subliniem că e vorba de o pianină. Deosebirea e ca de la cer la pământ. Ca Între bicicletă și automobil. Ca Între mămăligă și cozonac. Ca Între cal și măgar. Ca Între ce vreți voi. M-a luat urmașul cumanilor cu fel și fel de momeli, că mă plătește imediat după lucrare, că el nu se uită la bani, numai să iasă cum vrea el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
la foc mic, Înfășurate În feliuțe de slănină de porc; pâine albă coaptă În țest, pe foi de nuc; un castron de porțelan plin cu icre negre de morun; cârnați fripți, brânză, păstrugă la grătar, purcel de lapte, măsline grecești, cozonaci, tava cu spinarea de cerb, plăcinte cu brânză și cu vișine, ouă crude de prepeliță pentru Îndepărtat mahmureala, baclavale Înmuiate În sirop de miere de salcâm, alune, fistic și mieji de nucă prăjiți. Soldații izbutiră să mănânce tot, În afară de bobițele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
uite toată viața - despre o fată de Împărat care se iubea cu un demon coborât din stele, să coasă, să Înfășoare sarmale, să lucreze la gherghef, să facă o nemaiîntâlnită În altă parte plăcintă cu griș, să coacă pâine și cozonaci, să cârpească, folosindu-se de un fel de ciupercă din lemn, ciorapi, nădragi ori cămăși, să pună Între foile de cocă nici mai mult, nici mai puțin decât se cădea din dovleacul ras și călit În unt. Acolo Își petrecuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
noapte a fost aevea sau doar un vis... Privirea mea curioasă a scos la iveală câteva amănunte: o oală de lut cu flori proaspete din grădiniță parcă nu erau aseară pe masă, iar ulcica cu lapte aburind alături de feliile de cozonac nu aveau de unde să vină decât... M-am ridicat în capul oaselor și nu știu ce m-a împins să merg la fereastră... Tocmai atunci se pierdea dincolo de zaplazul chiliei bătrânului o umbră mlădie... Într-un târziu, am luat desaga cu cărți
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
să plutească, am deschis toate ferestrele, pentru că se apropie ora când pisăloaga de Casandra se Întoarce acasă, și ce-ar fi să Încerc acum să pun Sandra - Stop for a minute? Am căutat prin bucătărie, mai era o felie de cozonac de la masa de dimineață, un cozonac fărâmicios, fără nuci, fără rahat, fără zahăr, fără nici un chichirez, cum zice tata, dar l-am molfăit, oricum trebuie să mă obișnuiesc cu gândul că Buni a a plecat și a luat cu ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
pentru că se apropie ora când pisăloaga de Casandra se Întoarce acasă, și ce-ar fi să Încerc acum să pun Sandra - Stop for a minute? Am căutat prin bucătărie, mai era o felie de cozonac de la masa de dimineață, un cozonac fărâmicios, fără nuci, fără rahat, fără zahăr, fără nici un chichirez, cum zice tata, dar l-am molfăit, oricum trebuie să mă obișnuiesc cu gândul că Buni a a plecat și a luat cu ea secretul cozonacilor. Coca dulce, lipicioasă care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
masa de dimineață, un cozonac fărâmicios, fără nuci, fără rahat, fără zahăr, fără nici un chichirez, cum zice tata, dar l-am molfăit, oricum trebuie să mă obișnuiesc cu gândul că Buni a a plecat și a luat cu ea secretul cozonacilor. Coca dulce, lipicioasă care dă pe de lături, scurgându-se peste marginea ligheanului, muiată În căldura aromată a bucătăriei Încinse, hai, Daniel, vrei și tu un pic de cocă? Și ghemotoacele de vată vârâte În nările galbene, Încremenite, prin care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
ea, acoperită cu o cârpă nu prea curată. Curate sunt doar coșurile În care licăresc lumânările Înfipte În prescuri, printre biscuiții lemnoși, bucățele de imortele, legate cu ață roșie, vinul pus În sticlele de Cico și cununa rumenită, ca un cozonac, a parastasului și bomboanele mici, roz-verzi-frez, așezate pe zahărul alb al colivei. Ochii lor, licărind fumegos sub broboadele negre. Ce faci? Plângi? — Nu plângi? -- Al cui ești? -- Al cui ești? Alcuiești? -- Ion Hodivoianu, mort negrijit, fără lumânare. Mihnea. Buni. * Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]