1,600 matches
-
de parcă și pe noi ne adusese chiar atunci cine știe ce rotocol de fulguire pe Pământ și îi descopeream minunile. Apoi mi-am amintit de alte și alte nopți de demult, în care, tot așa, Conți venea și mă scotea din vreo crâșmă și mă ducea spre casă. Într-o astfel de noapte, ieșisem de la „Berlin“, amețit peste poate. Trăgea de mine să mă ducă în Cișmigiu, să mai stau pe o bancă, poate îmi mai revin, ca să mă poată urca în troleibuz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
din Sectorul 3. Am intrat și, ca în transă, m-am așezat la masa mea de pe vremuri, de sub afișul filmului Reconstituirea, cu autograf de la George Constantin. Am început să scriu. Nu mai beam, dar încă îmi plăcea să intru prin crâșmele frecventate cândva, să mă așez la o masă și să scriu. Un moft, poate, dar atunci nu aveam timp să mă gândesc la tabieturile scrisului meu de pe vremuri. Pur și simplu aveam dorul de a mă arunca în pagina neîncepută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
nu?, și le provoacă (diferența nu este prea mare)... „Am fost pus, fără să-mi dau seama, ani mulți în starea de a alege. Am avut șansa de a putea alege, în experiențele multor ani, între tihna Bibliotecii și libertatea Crâșmei. Alegere grea, cu multe dureri, cu zbuciumul sufletului meu nehotărât, cu ademeniri felurite. Am ales în cele din urmă, cu o alegere venind din afara mea. Fără durere, fără zbucium, fără tulburări. Liniștită, împăcată, supusă. Alegerea frunzei care în cele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
era lipovanul Alecsa Hrihorov din Târgu Frumos, care avea o prisacă la Belcești, sau evreul orândar Mehăl Naileth, din Hârlău, supus cezaro-crăiesc (austriac, n.ns.), alături de alți patru evrei din Hârlău și un armean din Botoșani, care țineau în arendă crâșmele din Arama, Huc, Poșta Sociei și Spinoasa<footnote Ibidem, f. 38r-39r. footnote>. Desigur, fenomenul mobilității populației îi implică și pe lăcuitorii fugiți din Belcești, documentul menționând că numărul acestora ar fi fost de 16, dar, de fapt, sunt enumerate numele
Evolu?ii demografice ?n zona ?n zona Belce?ti ?n prima jum?tate a secolului al XIX-lea by Gheorghe Enache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83574_a_84899]
-
problemă evreiască”, ce a durat, cu grave implicații politico-diplomatice, până la începutul secolului al XX-lea<footnote Gheorghe Platon, “Problema evreiască”, passim. footnote>. Prezența evreilor în teritoriul cercetat este semnalată de catagrafia din 1832, care îi menționează, ca arendași ai unor crâșme, pe Șmil și Bercu la Belcești și pe Nusăm la Ulmi<footnote Arh.St.Iași, Vistieria Moldovei, d.571/1832, f.12v, 21v. footnote>. În 1838 se aflau deja la Belcești 4 evrei orândari și câte unul la Ulmi și
Evolu?ii demografice ?n zona ?n zona Belce?ti ?n prima jum?tate a secolului al XIX-lea by Gheorghe Enache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83574_a_84899]
-
footnote>. În 1838 se aflau deja la Belcești 4 evrei orândari și câte unul la Ulmi și Poleni<footnote Ibidem,d.../1838, f.124v-125r, 125v-126r, 126v-127r. footnote>, iar în 1851 erau alți 6 evrei din Hârlău care țineau orânzile la crâșmele din Belcești sau de la odăile moșiei și unul la Ulmi<footnote Ibidem, Tr. 1768, op.II 2018/887, f.38v-39r, 184v-185r, 189v-190r. footnote>. Un alt evreu, Hereșcu Beiliș, din Iași, era negustor de vite și avea, la 1851, o odaie
Evolu?ii demografice ?n zona ?n zona Belce?ti ?n prima jum?tate a secolului al XIX-lea by Gheorghe Enache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83574_a_84899]
-
evreu, Hereșcu Beiliș, din Iași, era negustor de vite și avea, la 1851, o odaie pe moșia Belcești<footnote Ibidem, f.37v-38r. footnote>. Este interesant de observat că în anul 1844, în cea mai mare parte a satelor din Moldova, crâșmele erau arendate de negustorii evrei și într-un număr incomparabil mai mic de către negustorii autohtoni, iar datoriile acumulate de unii săteni - atât din anul respectiv, cât și din anii anteriori - depășeau cu mult posibilitățile lor de solvabilitate<footnote Ibidem, Ministerul
Evolu?ii demografice ?n zona ?n zona Belce?ti ?n prima jum?tate a secolului al XIX-lea by Gheorghe Enache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83574_a_84899]
-
1844, passim. footnote>. La Belcești, de pildă, crâșmarul era, probabil, un autohton, dar la Ulmi, Poleni, precum și la satele din jur: Cârjoaia, Cotnari, Cucuteni, Hălceni, Hodoriștea, Moara Profectorului (azi, satul Armanu, comuna Cotnari n.ns), Totoești, Șoldana, Zbereni și altele, crâșmele erau luate în arendă de negustorii evrei<footnote Ibidem, f.11r-6v, 15r-29r. footnote>. Dacă valorificarea cerealelor, din această parte a țării, pe piața externă - așa cum am mai menționat - nu era rentabilă, datorită cheltuielilor suplimentare de transport, debușeul de vite din
Evolu?ii demografice ?n zona ?n zona Belce?ti ?n prima jum?tate a secolului al XIX-lea by Gheorghe Enache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83574_a_84899]
-
drumul a fost deschis, l-a îmbiat pe murg: „Hai, băieti, cî tata o făcut cali liberă”. Așa a făcut de fiecare dată când întâlneau un troian mai mare. Greul greului l-au întâlnit în momentul când au ajuns la Crâșma din drum. Acolo era câmp liber, dar niște tufari aflați împotriva vântului au făcut ca zăpada să troienească răscrucea drumului peste măsură. Bătrânul a pornit să facă pârtie. După un timp, însă, a simțit că nu mai are putere. „Sî
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
de sub marginea unei căciuli țurcane. ― Am să-ți povestesc o întâmplare pe care am auzit-o și eu de la unul tare mucalit de la mine din sat. Într-o sâmbătă seara, ne aflam câțiva gospodari la un țoi de rachiu la crâșma lui Potcoavă. La masa de lângă noi, golea cine știe al câtelea țoi de rachiu mucalitul despre care spuneam. La o vreme, îl aud: „Mă fraților. Hai să vă spun una gogonată. Ia mai astă vară, cam pe vremea seceratului, într-
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
îți mai vine a te îmbarca. La întoarcere, însă, când o înghețat și sufletul în tine... ai să mergi pe lângă cal ca coteiul boierului. Și cu dinții clănțănind... ― Cum văd eu, tu îmi ții predici în loc să mă poftești colea la crâșmă, unde să văd și eu dinainte un țoi cu rachiu și o măslină-două acolo. Hrana rece s-o lăsăm pentru drum, fiindcă avem oleacă de cale... ― Da’ de când poftești tu la măsline? Că eu acum aud de așa ceva la un
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
rachiu. ― Eee... Asta-i treabă boierească, măi Todiriță. N-ai de unde să știi tu așa ceva... ― Uite la el! I s-o urcat boieria la cap de când îi mare sergent! ― Asta o știu de dinainte de concentrare. Am fost și eu la crâșmă cu un om însemnat și atunci am văzut și eu cum se poartă boierimea. ― Bine, măi Dumitre, da’ mai întâi și întâi să ne vizăm foile de drum și pe urmă... om mai vedea noi. Când casiera a văzut foile
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
ce se poate... ― Mergeți sănătoși! ― Mulțumim frumos - au răspuns ei, cu gândul la neveste și la copii, care nu știau de întoarcerea lor. Până la plecarea trenului mai aveau puțină vreme. Au ieșit pe peron și au pornit în căutarea unei crâșme. Au găsit una așa... mai ponosită. ― Hai să intrăm, măi Dumitre, că alta mai bună nu avem vreme să căutăm. Dacă spui tu... Poate om avea cu ce ne uda măcar cerul gurii... Crâșmarul i-a întâmpinat cu bucurie, semn
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
să intrăm, măi Dumitre, că alta mai bună nu avem vreme să căutăm. Dacă spui tu... Poate om avea cu ce ne uda măcar cerul gurii... Crâșmarul i-a întâmpinat cu bucurie, semn că nu-l dădeau clienții afară din crâșmă. ― Cu ce vă pot servi? Da’ mai întâi, bine ați venit și luați loc. ― Cu o cinzeacă de rachiu. Da’ poate ai un rachiu din care bei și matale, jupâne - a răspuns Dumitru. ― Ei, asta da comandă! Sigur că am
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
mor neștiutor, spune-mi-o și mie. Ți-o spun, numai că te costă. ― Bine, măi Dumitre. Spune-o și nu mă fierbe așaaa... la foc mic. ― Din câte știu eu, aistuia al lui Cocostârc îi cam curge nasul pe la crâșma lui Prispă. Și îl mai apucă miezul nopții pe drum... ― Măi Dumitre, ți-o ieșit un sfânt din gură... Încet-încet, au dat gata rachiul. Crâșmarul tocmai își făcea de lucru pe la tejghea. ― Poți să ne spui cât ar arăta ceasul
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
devenit o adevărată aventură. Dealul Dorohoiului, lung cât o pomană țigănească - dimineața plin de evrei care te întreabă: „Ce ai de vânzare?” - acum era scufundat în smoală. Mergeau pipăind parcă drumul... ― Todiriță băiete, ne va fi greu până ajungem la Crâșma din drum. Pe urmă a fi mai ușor, fiindcă am călcat de atâtea ori șleahul încât știm fiecare piatră... ― Cu răbdarea treci marea. Așa că nu avem alta de făcut decât să pășim înainte. ― Să vezi ce bucurie le facem celor
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
gură, spusa lui Dumitru. „Te cred, netotule. Te cred. Cum să nu-i faci bucurie muierii tale, când prin sosirea ta acasă îi încurci toate socotelile! Are să se bucure ca de o casă aprinsă” - îl dojenea Dumitru în gând. Pe la Crâșma din drum, lui Todiriță i-a scăpat un oftat adânc. ― Da’ ce jale așa mare te-o cuprins, omule, de oftezi atât de tare? ― Ei! Simt și eu că am scăpat de ordine, de alergătură și de corvoadă - a răspuns
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
spre casă, i-a șoptit printre dinți: ― Să nu mai intri în ograda mea cât îi fi și îi trăi! Să te duci la al lui Cocostârc, destrăbălat-o!!! ― Daaa... ― Guraaa!!! Până nu-i prea târziu! ― Oare cum mai arată crâșma lui Aizic? Ar trebui să vedem - a deschis vorba Dumitru, în timp ce dădeau colțul hudiții de dincolo de Podul Trestienii. Au ajuns repede la crâșmă. ― Uite că acum deasupra ușii scrie: „Colțul vesel. La Aizic”. Hai să vedem cât îi de vesel
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
la al lui Cocostârc, destrăbălat-o!!! ― Daaa... ― Guraaa!!! Până nu-i prea târziu! ― Oare cum mai arată crâșma lui Aizic? Ar trebui să vedem - a deschis vorba Dumitru, în timp ce dădeau colțul hudiții de dincolo de Podul Trestienii. Au ajuns repede la crâșmă. ― Uite că acum deasupra ușii scrie: „Colțul vesel. La Aizic”. Hai să vedem cât îi de vesel colțul lui Aizic - a vorbit Todiriță, cu pecetea necazului pe chip. ― Cred că ai priceput. Eu sunt cu comanda, iar tu ești cu
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
pricepe numaidecât sufletul oamenilor. ― Asta ar cam veni cum spunea unul: „Domnule, mie nu trebuie să-mi spui de multe ori. Nuuu! Eu pricep. Pricep greu, da’... și uit repede”. ― Dacă Aizic era așa, atunci nu mai avea han și crâșmă la vremurile aiestea - a răspuns hangiul, iscodindu-i din dosul ochelarilor. Da’ uite cum mă întind eu la vorbă și clienții mei fac zâmbri - s-a dojenit hangiul, luând-o din loc cu zgomotul încălțărilor scorojite târâte după el... După ce
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Zgomotul și haosul rămân undeva în urmă, apoi nu se mai aude nimic, de parcă cineva ar fi trântit ușa. Aleargă până ce demonstrația rămâne mult în urmă. Nu-i urmărește nimeni. După o oră, beau halbe cu bere în tihna unei crâșme din Blossomsbury, povestindu-și impresii din timpul revoltei, sau despre numărul de agitatori cărora le-au făcut față. Încet, își redefinesc rolurile, transformându-se ei înșiși. Când ajung înapoi la facultate sunt deja eroi; tovarăși de nădejde, cu impresii comune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
și socotesc Locului să-i pun șindrila Unde tot să te iubesc Și la un sfîrșit de vară Tu cu mine-ți va fi tors Fir-ar să-ți fie de gară Drum să ai numai de-ntors ... Beție Beau la crîșma gurii tale, Doru-mi ți-am legat de gard Ochii tăi mă dor, mă ard, Numai tu îmi ești în cale Plopii tremură la pîndă, Prin odaia-ți de felină într-adins au vrut să vină Două trupuri să se vîndă
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Două trupuri să se vîndă. într-adins au vrut să vină Prin odaia-ți de felină. Plopii tremură la pîndă Numai tu îmi ești în cale, Ochii tăi mă dor, mă ard Doru-mi ți-am legat de gard, Beau la crîșma gurii tale. Te am ... Te am în bătaie de pușcă Ți-s ochii căzuți în genunchi Hultanii îți scapă din cușcă Cercînd să mă scoată din unghi De teamă că-mi pleci tu te doare în cotu-ți armurii din cui
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
groase, de cărămidă, ce aparținuse cândva unui chiabur poreclit Ovreiu și care fusese confiscată de reprezentanții dictaturii proletariatului și folosită, de-a lungul vremii, drept sediu al Miliției, magazin sătesc, sediu al poștei și telefoanelor. Tatapopii Îi dăduse Întrebuințarea de crâșmă cu doar câțiva ani Înainte de căderea faimoasei dictaturi a proletariatului și de propria lui cădere trupească și a minții. Zgârcit, nu se Îndurase să cumpere halbe - Îl durea sufletul când vreun bețivan scăpa câte una din mână ori chiar o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cana ei cu țuică și panoul cu fișe și fișulițe pe care femeia le Încurca de zor și le blestema. Fiul Directorului Îi asculta poveștile meșteșugite și se lăsa dus de spiralele lor ocolitoare, aruncându-și câteodată privirile pe ferestrele crâșmei și dând cu ochii, de fiecare dată, de clădirea Înaltă a Căminului cultural. Pe când era copil nu putea lipsi cu nici un chip de la filmele pe care se Îngrijea să le aducă și să le proiecteze acolo Ghiță Bulgaru. Mai ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]