1,043 matches
-
și-și lăsă capul în țărână. Cu coada ochiului privi spre turn, și fu bucuros dîndu-și seama că lanul de grâu îl ascundea. Convoiul se îndepărtă. Auta se sculă în picioare. O undă de vânt îi aduse la ureche un crâmpei din ceea ce îi spunea pesemne Tefnaht Marelui Preot: "...numai să nu afle prea mult!" Întâia oară în viață mulțumit că scapă de Marele Preot, Auta se întoarse în fugă la turnul argintiu. Râdea. CAPITOLUL XVIII Auta se obișnuise cu oaspeții
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
pe Galileu, să se supere pe Copernic. N-am avut dreptate să oftez după biblioteca din Alexandria? Totdeauna l-am pizmuit pe domnul director Eratostene... - Și eu îl pizmuiesc. Biblia e un morman haotic și nu ne oferă decât câteva crâmpeie de memorie străveche, strecurate în ea întîmplător, poate de copiști, și încețoșate, dislocate din esența lor și scufundate într-o mlaștină de morală stupidă, de medicină empirică, de multe pagini de poezie, și mai ales de ignoranță, agnosticism, superstiție, frică
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
de aseară. - Voiam să-ți mai spun, zise gazda, încă un lucru: cum se pot deosebi într-o legendă sau în textul unui mit, dintre implicații și interpolări, faptele pe care eu le cred memorie ancestrală. Ai dreptate: în selectarea crâmpeielor de memorie trebuie foarte multă prudență. Să-ți dau un exemplu. În timp ce bunăoară relatarea biblică a plecării lui Lot din Sodoma e simplă și sobră, aproape ca un proces verbal... ba, mai mult, numai o dată se spune că cei doi
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
autentice, CD-urile lor fiind vândute în Marea Britanie, Franța, Italia, Statele Unite, Spania, India, Grecia etc. Forța muzicii celor 12 membri ai grupului Îde bazăă, a fermecat publicuri dintre cele mai diverse, cărora le transmit atmosfera unică a satelor ieșene, un crâmpei dintr-un spațiu pe care îl poartă cu ei oricât de departe de casă s-ar afla. Printre admiratorii lor constanți se află și Goran Bregovic, un fin cunoscător al muzicii de fanfară din Sud-Estul Europei. în Italia, fanfara a
Festivalul Internațional de Fanfare. In: Festivalul Internaţional de Fanfare by Aurel Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1310_a_2193]
-
veche a poemului În lanț, e bine să Înțelegem cum funcționează Înlănțuirea acelor fragmente ale poemului În lanț. Lanțul În sine nu este vizibil În scris, textul evidențiază dezvoltarea poemului prin adăugarea unor fragmente separate și, În ciuda faptului că aceste crîmpeie sînt numite legături, suita părților marchează formal doar separarea lor sub forma unor verigi autonome. Poemul curge aparent cu cocoloașe. Părțile par idependente. Fiecare cu sensul și diferența ei de cele anterioare și posterioare. Ideea, de factură zen, care ne
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
atunci când în joc e creația și demnitatea creatorului. Printre rânduri sau, mai bine zis, dincolo de rânduri, sensul orgoliului arghezian e mereu perceptibil, în timp ce smerenia omului, ca reflex dobândit, se lasă citită, deseori, cu maximă transparență. Portretul tânărului poet-monah, recompus din crâmpeie de corespondență, este consonant, într-o proporție impresionantă, cu descrierile, deloc puține, ale celor care l-au cunoscut personal. Fapt ce demonstrează o corectă intuiție asupra propriului sine și, în consecință, o imagine corectă a sa în raport cu ceilalți. Atunci când autodefinirile
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
în comportamentul lor de locuitori netulburați ai insulei, deși demarcajul nu este tocmai ușor de făcut. Sunt, pare-se, multe și de tot felul, cu atribuții stricte potrivit naturii lor, benefice, malefice, grațioase, punitive, jucăușe, cine mai poate ști, umplând crâmpeiul acela al lor de țară cu arătări și muzici și exuberanțe. Ele nu sunt nimănuia de vreun cât de mic folos, cel mult atâta cât îi este lumii să nu aibă nici o noimă bună de măsurat cu țelurile noastre. Și
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
în comportamentul lor de locuitori netulburați ai insulei, deși demarcajul nu este tocmai ușor de făcut. Sunt, pare-se, multe și de tot felul, cu atribuții stricte potrivit naturii lor, benefice, malefice, grațioase, punitive, jucăușe, cine mai poate ști, umplând crâmpeiul acela al lor de țară cu arătări și muzici și exuberanțe. Ele nu sunt nimănuia de vreun cât de mic folos, cel mult atâta cât îi este lumii să nu aibă nici o noimă bună de măsurat cu țelurile noastre. Și
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
o parte din substantive și verbe „au în sine împrumuturi din toate limbile vecine, dar mai mult din cea slavă, iar mai puțin din limbile ungurească și turcească” (p. 212). Prin ceața densă lăsată pe istorie, străbat cu greu câteva crâmpeie de adevăr: a) Cuvântul ungur nu este la origine nume etnic pentru o populație ugro-finică, el exista chiar înainte de Atila: o glosă marginală la Poema Polonă face precizarea: „Decebal, rege unguresc” (p. 391); „Țara Ungurească” este totuna cu „Țara Panoniei
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
comic de caracter bogat ilustrat prin personaje ca Leonida, Cațavencu, Coriolan Drăgănescu, deci acele ipostaze timpurii ale "rinocerului", și în general, în suita de personaje "miticiste" inautentice și fantoșizate, reduse la statutul de aparate de reprodus lozinci, clișee verbale și crâmpeie de fraze fără sens. Descoperim și un comic al absurdului de "situații" în poziția Catindatului care, deși muncește de doi ani într-un birou, sperând să fie angajat, este mulțumit că, cel puțin nu i se fac rețineri din salariul
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
frământați cu firea pentru nimic. Nu este nimic în stare să aducă un moment măcar de escepțiune în viața voastră calmă și neofensivă: nici rachitismul primatur al micelor chineze, nici legenda bietului Pim-Pim, fidelul vizitator matinal al Casei Justiției, nici crâmpeiele de banan încrucișate pe ușa edificiului Mumei Tutulor, nici chinul sărmanului Chinez care este condamnat la intrarea Pungei-publice să-ncerce a sătura pe nesăturabilul monstru; nici tăierea limbei din jurisdicțiunea voastră. Vouă, ceaiul și opiul să vi se dea... și
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
trecuse de un an... crescuse neînchipuit de repede și se făcuse mare și puternic. De la o vreme, Anton șușotea cu fereală, pe seama lupului, cu bătrânul Toma, tot mai des și mai stăruitor. Într-una din zile, Anuca a prins niște crâmpeie din șușoteala lor... „- Tată, i-a spus Anton bătrânului Toma, trebuie să-l ducim în păduri... de-amu!“ Anton era tot mai hotărât, gândul purtându-l în ziua aceea geroasă, când a împușcat lupoaica, n-a avut de ales, și
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
o dată informatorul, pe Neumann, bănuit de furt. Frau Stock Îmi luă rapid comanda de picioare de porc cu varză murată, fără să se Încurce În politețuri. Femeie ageră la minte, știa și dezaproba faptul că-l plăteam pe Stock pentru crâmpeie de bârfă interesantă despre ceea ce se mai Întâmpla pe la Alex. Cu atâția ofițeri de poliție Învârtindu-se prin localul lui Într-un du-te-vino, auzea adesea destule chestii. Femeia se duse la ușița liftului pentru mâncare și strigă comanda mea În josul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
ploaia continuă să cadă vrăjmașă peste pinii din curte. Scos din ritmul de rutină, ghidul povestește întruna și, probabil, dă mai multe detalii decât de obicei. El e singurul care n-are dreptul să tacă. Prin pânza ploii disting un crâmpei de ocean și o stradă din Veracruz. Numele orașului, cu sonoritățile sale exotice și languroase, nu m-ar fi lăsat niciodată să-mi imaginez o asemenea dimineață... Ferindu-ne, trecem prin celule care seamănă cu niște peșteri. În ziduri sunt
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
nu, mi se pare că ei urcaseră la cer... Ei duc dorul pământului și al clipelor lui de liniște, dar niciodată nu vor regreta cerul atât de mult dorit. Drumurile bătătorite nu sunt făcute pentru cei care au În ochi crâmpeie de cer albastru. 29 septembrie 1964 (marți) Voi, căderi la nesfârșit În gol, cât de adânc mi-ați străbătut viața, cât de puțin m-ați lăsat să respir... De fapt, totul este o cădere În gol...Spune-mi, cine te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
vârful de munte și nu știe de ce vrea să fie aproape de stele... Și să-i asculte glasul, și s-o privească lung... Și, Într-o zi albastră, s-a Întâmplat minunea, s-a prăbușit În vale și-n zbor a-mbrățișat-o. Crâmpeie de lumină au izbucnit din stâncă și a căzut să moară-n țărână mândrul munte. Dar iată că iubirea le fuse pământească și, din Îmbrățișare, au zămislit un prunc. Copilul Muntelui și-al Zării... 8 ianuarie 1965 (vineri) Hai să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
exaltare, suferință alături de extaz. Și eu am venit să-ți răpesc pas cu pas comoara aceasta pe care numai tu o ai. Bietule om mărunt, cum te-nșeală pe tine toată lumea... Și cum te calc În picioare, ca să-ți fur crâmpeiul de cer ascuns În tine... Dar eu vreau un cer infinit, și de aceea vei rămâne doar amintirea unui singur crâmpei de senin, o, din păcate, nimic mai mult... 10 martie 1965 (miercuri) Lui Martin. Între zidurile de granit ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ai. Bietule om mărunt, cum te-nșeală pe tine toată lumea... Și cum te calc În picioare, ca să-ți fur crâmpeiul de cer ascuns În tine... Dar eu vreau un cer infinit, și de aceea vei rămâne doar amintirea unui singur crâmpei de senin, o, din păcate, nimic mai mult... 10 martie 1965 (miercuri) Lui Martin. Între zidurile de granit ale singurătății tale, a coborât o pasăre amețitoare și, aruncându-te pe aripile ei, dornică de-nălțare, ți-a-ntins zarea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
mă simt locuit, cînd și cînd, de Duh, transfigurîndu-mă ca o pîlpîire intermitentă într-o icoană de-o clipă. Că, dacă iau în mînă o carte, VĂD dincolo de rînduri cîte ceva ce nici autorul nu deslușește clar. Văd lumea în crîmpeie. Că pot privi în ochii multora și nu descopăr decît cenușiul suferinței. Doar cîțiva... Pe unii nici nu-i cunosc însă în privirea lor ard ruguri; prin lacrimile lor văd cum sclipesc cuiele bătute în cruci. Și aceștia mă privesc
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
iubească mă făcea să nu mă dau în spectacol. Nu mă mai îmbătam așa de des. Dar chiar și în zilele când, după ce mă îmbătam, mă trezeam cu o durere de cap asurzitoare și mă schimonoseam când îmi aduceam aminte crâmpeie din seara precedentă, James continua să fie un dulce. Râdea cu bunătate, îmi aducea pahare cu apă, se apleca și mă săruta pe fruntea care mă durea cu pulsații în timp ce zăceam în pat ca un cadavru și-mi spunea vorbe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Jetta din prima și În numai douăzeci de minute am dibuit calea spre autostrada 95 cam spre nord, care nu era deloc aglomerată. Era o zi geroasă de noiembrie; erau vreo zero grade afară și pe străzile lăturalnice se vedeau crâmpeie de pământ acoperite de gheață alunecoasă. Dar soarele era sus pe cer și Împrăștia acea intensă lumină hibernală din cauza căreia ochii Încă neobișnuiți cu strălucirea puternică Îți lăcrimează și clipesc, și simțeam cum aerul curat și rece Îmi pătrunde În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
proastă, sunt convinsă că Eduard nu mă va aștepta la ieșirea din liceu și sunt convinsă că nici tu, Edo, nu vei mai veni lângă mine, îți vorbesc în van! în mintea mea obosită se rotesc, parcă legănate de valuri, crâmpeie de la petrecerea de aseară și de la întâlnirea cu Eduard, suprapuse peste crâmpeie din întâlnirile mele din altă lume, cu tine, Edo, și cu visul pe care l-am avut după plecarea lui Eduard, în cele câteva minute în care am
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
liceu și sunt convinsă că nici tu, Edo, nu vei mai veni lângă mine, îți vorbesc în van! în mintea mea obosită se rotesc, parcă legănate de valuri, crâmpeie de la petrecerea de aseară și de la întâlnirea cu Eduard, suprapuse peste crâmpeie din întâlnirile mele din altă lume, cu tine, Edo, și cu visul pe care l-am avut după plecarea lui Eduard, în cele câteva minute în care am ațipit pe canapea... Ce vis tulburător, Edo! N-am apucat să ți
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
degradat, dintr-o clepsidră hodorogită, semănând cu masca osoasă a Morții. Când nedreptățile devin strigătoare la Cer și lucruri ciudate se petrec sub rădăcinile noastre, de undeva, revine un spirit al poporului, care zămislește, răscolind în realitatea ostilă și tulbure: crâmpeie de adevăruri ies la iveală, ca irizările petelor de petrol pe fața apei. Așa s-a auzit, că Grandomanul Internaționalei adusese cohorte de pribegi și de soiuri rele, din țări înapoiate, pentru a făuri din ei, în București, la "Ștefan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
imobiliare. Chermeza era programată și susținută de un miliardar cu mustață de morsă și cu burtă mare, într-o imensă imitație a unui Complex de palate și de parcuri, gen Sans-Souci de la Potsdam. Noul Sans-Souci avea locația într-un ultim crâmpei meridional de pădure din vestitul codru de odinioară al Vlăsiei. Păstra în perimetrul său un ruinat conac în stil neobizantin de pe timpul lui Matei Basarab, cu dependințe dărăpănate în care un dregător fanariot de-al lui Vodă-Caragea adăpostise herghelii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]