1,052 matches
-
joi, 15 octombrie 2009: MERIDIANUL (Vaslui Bârlad) Axă Cultural Informațională, O carte document de istorie culturală, sâmbătă, 10 oct. 2009, Bârlad „Biblioteca”, pag. 9. Mihaela Zărnescu (Apariție editorială), Ziarul Monitorul de Vaslui, vineri, 21 august 2009, nr. 2020 (4001): „Un crâmpei de monografie”, pag. 10. Lucian Vasiliu, Ziarul Lumina, Iași, marți, 11 decembrie 2007: Luminați-vă fața: Imagine, sunet, carte (TVV 15). Ion N. Oprea Iași, LOHANUL, revistă cultural științifică, 88 pag., fondator Vicu Merlan, an III, nr. 4 (10), noiembrie
Ceauşescu- ... -Băsescu : Mitterand - Snegur - Iliescu - Lucinski - Constantinescu - Regele Mihai I : evocări de reporter by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Journalistic/500_a_1238]
-
am vrut să strecor povestea unui basorelief cu amazoane și cohorte dionisiace, așa cum l-am văzut acum vreo 15 ani la Efes. Și, din aproape în aproape, pe inernet, mi-am dat seama că eram cu ochii țintă la un crâmpei de zid din templul lui Hadrian. Poate pentru că de două zile o citesc pe Marguerite Yourcenar (Focurileă și pentru că pe noptiera mea stă mereu, de neînlocuit, Memoriile lui Hadrian. Iar la căpătăi, altă carte, despre care nu vreau să vorbesc
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]
-
lase apa să-i susure la urechi precum un descântec numai de ea știut. Cu ochii închiși, urmărea, ca și când ar fi fost aievea, imagini ce se derulau fără o ordine anume, așa încât, în fața ei apăru, la un moment dat, un crâmpei dintr-o amintire la care ținea foarte mult. - S-a întâmplat doar la câteva săptămâni după întâlnirea cu Iustin la munte. Ți-aduci aminte? Întinzând gelul de duș peste coapse și pântec, cu gesturi tandre, molatice, repetate de câteva ori
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
Ușa Sfântului Altar străjuită de Sfântul Arhanghel Mihail și de Maica Domnului care se deschide pentru cei ce vin la Giurgeni să găsească alinare. Drumul ce duce spre casa Maicii Domnului de la Giurgeni Joi, 13 august, v-am depănat un crâmpei de poveste adevărată pe care o trăiesc mulți, foarte mulți, vasluieni și, de ce nu, hai să spun adevărul, și eu sunt unul din cei care pot mărturisi minunile pe care Maica Domnului le face la Giurgeni. Astăzi, trebuie să continuăm
Maica Domnului de la Giurgeni by Mihaela Manu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1645_a_3101]
-
odisiac fiind nerăbdător să părăsească insula lui Calypso. Plângând pe mal Ulise este imaginea filosofului nerăbdător să scape de aici: sufletul intelectualului nu poate suferii să fie închis în acest înveliș“. „Nimfă în opera lui Homer înseamnă ceva josnic“. Plus crâmpeie despre Oedip: „Încă de la început trebuie menționat faptul că Oedip, prin faptele pe care le-a făcut, îl putem numi un «adevărat erou». Trist este încă că acesta nu este un erou oarecare, ci face parte din categoria eroilor tragici
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
însuși admite cu jumătate de gură după vreo două zile, într-o transmisie de la New York, că cineva ar fi aruncat cu un... plic. Eu nu știu, zău, ce ne-am face fără ziare. Prin televizor ne vin un fel de crâmpeie din care adesea nu se înțelege nimic. Când Președintele României a fost recent huiduit la Țebea, un singur post ne-a informat; pe celelalte canale îl vedeam doar făcând cu mâna, ca într-un film mut. În cazul de la Montréal
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
Nici Munții Carpați ai răbdărilor mele nu-i lăsa, Doamne, să se macine-n stele C-atâta cât poate omul să ducă nici piatra nu ține nici apa nu-apucă III Durerea-i comună din nou ne adună în plânsă cunună Crâmpeie de țară Zvârcolire amară De toate acestea or fi cu putință întărește Doamne dreapta credință în Munte nemunte și-n Mare nemare Răzbat din adânc dorinți seculare LECȚIE DE GEOGRAFIE "De două mii de ani acest pământ din trupurile noastre face
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
a început a se înviora, ceea ce, pentru doctorul Micu, era semnul cel mai evident că opera de vindecare desăvârșită rămânea ornicul din părete, adică timpului. După ce au plecat domniile lor la Sibiu și la Cluj, s-a abătut un alt crâmpei de iarnă peste Prelunci. S-a slobozit din miezul nopții vifor de omăt, care a început din ziua de Sfântul Ion Botezătorul, 7 ianuarie, și a ținut până la 10 ianuarie, ceasul amiezii. Atâta și-au răspuns, urlând cu felurite modulații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
început lunga călătorie pe pământ adorând Zeița-Mamă. Femeia indiană există pentru a nu ne lăsa să uităm acest lucru, pentru a ne întoarce la leagănul cel dintâi al firii, acolo unde, poate, este singurul loc în care putem recupera un crâmpei de fericire. O, însă Keiko... Pe când Namita este lacul odihnind, negru, în el însuși, Keiko este norul suspendat între ființă și neființă, o trecere vaporoasă pe care nu știi dacă ai zărit-o aievea sau dacă ți s-a părut
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
națională, au vocația eșecului. Corelativ, este mai presus de orice îndoială că Filigran a pierdut mult ca forță a semnificației nefiind publicat la momentul potrivit. Citit cu un ochi atent și detașat, degajă o impresie puternică de desuetudine (idei, adevăruri, crâmpeie de viață, mentalități, informații benigne aparțin unui timp revolut). Ultimii 15 ani din istoria actuală a României au produs mutații adânci în structura societății noastre, de la schimbarea sistemului politic până la o altă dinamică economico-socială și culturală, asociate cu o spectaculoasă
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
Revenind la lumea școlii, este memorabilă Natalia Udrea, celebra NU, care întruchipează pe conducătorul infatuat, rupt de realitate, stăpânit de idei preconcepute, sectar și inflexibil. Starea de insomnie se prelungește, între tic-tacuri se întâlnesc pasaje reflexive, de autoanaliză, dar și crâmpeie de anecdote, povestioare, fapte și întâmplări atipice, cu ecou emoțional. Într-o pagină antologică este povestită o întâmplare cu un cuplu tânăr care se desparte din pricina lipsei de comunicare. Femeia are o aventură în casa părăsită de cei doi, iar
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
sierra „care insuflă stâncilor ei o gândire metafizică”. Și deși în zilele noastre pietrele acestea, stâncile acestea nu mai sunt percepute nici măcar de către băștinași ca frânturi dintr-o lume străveche și definitiv pierdută (Artaud știe asta prea bine), ca niște „crâmpeie răzlețe ale unei realități în care spiritul actual caută cu disperare urma a altceva”, sierra triburilor tarahumara rămâne totuși un teritoriu în care pietrele moarte continuă să păstreze înăuntrul lor o scânteie din focul de altădată. Tot astfel, în străfundurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
de obiecte”, teatrul lui Kantor este, inevitabil, și un teatru al strigoilor, care „încep să trăiască din nou”, „încep o a doua viață”, dar care au uitat totul din cea de dinainte, nemaifiind în prezent decât jalnicii posesori ai „câtorva crâmpeie de amintiri tragice și deznădăjduite”. Așa arată personajele ce ne vor înfățișa un fel de a doua ediție a lumii nouă, spectatorilor dintr-o epocă anterioară „acelei nopți” atât de sinistre... („noaptea aceea”, ne amintește Kantor, este expresia folosită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
dansa. — Bine. Dacă-l vezi, scumpo, spune-i salutări de la doamna Reilly. În spatele ușii de la baie, Ignatius stătea pasiv în apa călduță și împingea cu degetul săpuniera de plastic înainte și înapoi pe suprafața apei, ascultând din când în când crâmpeie din conversația la telefon a mamei sale. Uneori băga săpuniera în apă până se umplea și cădea la fund. Atunci o căuta cu mâna pe fundul căzii, o golea de apă și o împingea din nou ca pe o bărcuță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
prosper construise casa spre sfârșitul secolului al XVII-lea ca să locuiască în ea cu soția, copiii și diverse mătuși nemăritate. Mătușile fuseseră plasate sus, la mansardă, împreună cu alte mobile inutile și neatrăgătoare și priviseră prin cele două ferestruici de pe acoperiș crâmpeiul de lume pe care și-l închipuiau că există în afara universului lor de bârfă, croșetat și recitări ciclice de mătănii. Dar mâna de profesionist a unui decorator gonise orice urmă de stafie a burgheziei franceze care mai bântuise poate zidurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
le dădeam marinarilor spanioli să înghită anafura când am băgat de seamă că niște japonezi se uitau și ei șovăitori, dar curioși. Veniseră să arunce o privire la slujbă sătui de plictiseala zilnică de la bordul corăbiei? Ori fuseseră mișcați de crâmpeiele din Biblie pe care de șase zile le tălmăceam în japoneză pentru ei preț de câteva minute după ce ne isprăveam lecția de spaniolă? Sau luaseră în serios cuvintele mele prin care îi preveneam că în Nueva España nu vor putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
indiferent dacă o companie își reinventează sau își reîmprospătează imaginea, este oportun să împrumute din vechea identitate exemplele bune, reprezentările pozitive, pentru că nicio schimbare nu se face ex nihilo, ci presupune o repliere pe ceea ce ne este familiar. Iar un crâmpei de imagine pozitivă din trecut evocat la momentul oportun face pe jumătate scuzabil orice demers nepopular inerent unei schimbări. Pentru că, da, dincolo de cifre sunt întotdeauna oamenii, "natura impredictibilă a condiției umane și psihicul omului"108. Capitolul 4. Cultura organizațională: examenul
Brandingul de angajator by Mihaela Alexandra Ionescu [Corola-publishinghouse/Administrative/900_a_2408]
-
a) dacă îndemnurile lui vor fi respectate și b) dacă ele nu vor fi respectate (de exemplu, Tobit 14, 3-11; 4Ezdra 14, 18; Enoh slav 2 și 51,1). A treia trăsătură, mai rar întâlnită, dar extrem de importantă: protagonistul povestește crâmpeie din autobiografia sa, instituindu-se astfel ca model (în dublu sens: de urmat sau de ocolit; de exemplu Viața lui Adam și a Evei 30-44; Apocalipsa lui Moise 15-30). Există și cazuri în care protagonistul se mulțumește să facă o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
și rugăciuni. Am văzut importanța lor în economia voiajului extraterestru: prin rugăciune, vizionarul își menține echilibrul psihic, ce riscă să se destrame foarte ușor la apropierea de ultima etapă, de cerul unde sălășluiește Marea Slavă, Dumnezeu. Aceste rugăciuni reflectă un crâmpei din viața spirituală și liturgică a comunităților apocalipticilor. Setul trăsăturilor „formale”132 e dublat de un set de trăsături „ideologice”. Apocalipsele alcătuiesc un continent aparte în cadrul literaturii iudaice sau iudeo-creștine. Întrebările la care încearcă ele să răspundă creează mai degrabă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
un milion de cărți, ziare, tablouri, cântece, invenții... Însă rațiunea naturii e omul, iar frumusețea este cununa, piscul adevărului.” Avetik Isahachian 648. „Cele mai vii impresii sunt acelea care nu se scriu. Mergând pe stradă, auzi o melodie: e un crâmpei dintr-un cântec vechi, pe care-l fredonează câțiva băieți veseli; și iată, îți amintești o imagine din tinerețe, fără a-i preciza locul și data, însă retrăind - câteva clipe - viața acelor zile, până ce dai colțul și vocile nu se
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
săptămîni. Iar pînă duminică, cred că orbește și Vasile de la A. Ba nici Ruby de la noi nu se Întoarce În regulă din vacanță, prea pipăie totul În jurul lui În ultima vreme... Bănuiseră cu temei. Mă tem că cel din urmă crîmpei de lume pe care l-am zărit a fost un dar al apei mării. Nu Îndrăznesc să spun că am văzut marea, ci doar reflectarea tăioasă a soarelui din undele ei. Intrat În apă aproape de mal, În covoindu-mă și aplecîndu-mă
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
ele. Cinci dintre aceste așezări sînt sate din ținutul Sătmarului, a șasea e reședința județului cu pricina, apoi un colț din Baia Mare iarna, curți, străzi și coline din Cluj, dar și pădurile de la marginile sale, iar În depărtare, vreo două crîmpeie de București, Între care Floreasca, dimpreună cu lacurile ei. De Carmen Sylva nu aduc vorba, fiindcă acea ultimă rază din amintirea mea s-a potrivit să țîșnească din cioburile de oglindă ale mării, nu din clipirile orașului. Dar o pată
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
dat s-o facă, de verdele abundent al centrului nostru de Europă, mai cu seamă că Zoli o preumblase printre colinele copilăriei noastre, și aș fi putut afla de la ochii aceia obișnuiți cu deșertul cum se răsfrînge În ei singurul crîmpei de cer Înaintea căruia mirarea mea se Încumetase cîndva să numere stelele. Între Sfatul Popular și miliție Aveam paisprezece ani cînd am părăsit definitiv Ră teș tii. Aici Îmi petrecusem vacanțele, În casa din incinta pri măriei. Acolo crescusem, de
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
care am tresărit a fost cel al lui Aivrain (Avram) Ruba, 1876, New Haven, Connecticut. Parantezele explicative cu „(Avram)“, precum și anul indicat mă conving că e vorba de moșul moșului meu Ștefan Ruba, amintit uneori de bătrîn... Invocat ca un crîmpei cețos de poveste pe care-l auzise, dar nu-l văzuse cu ochii lui niciodată. Neamul acesta cu nume tîlhăresc În italiană ar fi prins rădăcini, nici nu era greu după aria lui de răspîndire, și În Pennsylvania. Am aflat
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
că, pe cîmpurile cerebrale 17, 18 și 19 ale lui Ruby, ale mele adică, e o dezordine de cristale ce refuză să se Înlănțuie, dau Îndărăt de la legarea lor Într-o structură. Dar cleștarele sînt acolo și Închid În ele crîmpeie de lume. Priveliști care au fost și nu mai sînt, Însă de care el leagă anume identități. Peisajele nu sînt tocmai cele de altădată, s-au alterat cu timpul, au căpătat patine și scînteieri proprii de la regimul lor recluzionar, alimentat
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]