1,654 matches
-
creți, ca niște mărgele de coral. Ici-colo se sumețea câte un copac mai înalt, brazi, sau castani sau câte un bătrân stejar pitic. Zona aceasta, în care se amestecau vegetația pitică și cea înaltă, era denumită uneori „dumbrava“ și alteori „crângul“. Potecile erau ierboase sau, pe alocuri, dădeau la iveală un pământ brun, acoperit cu mușchi. Lui Pearl îi plăceau plantele și pomii și se bucura acum de ele, atât cât se poate bucura o ființă care se simte extrem de nefericită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
acolo de unde-n poiene Umblau Feți - Frumoși și dormeau Cosânzene În iarba gătită cu păsări și flori Eu vin din poiene cu hori și feciori. Eu vin din pământuri cu punți și răscruci Pe unde, cântând, treceau drepții haiduci Când crânguri și plaiuri, piscuri suiau Eu vin din pământuri ce graiu-mi știau. Eu vin de acolo de unde în șoapte Curge prin veacuri, ziuă și noapte Apa de munte cum e cristalul Eu vin de unde -mpărat e cavalul.
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93453]
-
de parcă s-ar simți prost. Ceea ce nu face decât să-i trezească lui Mark dorința de a da înapoi ca să asculte mai bine. Se întorc pe Route 40, chiar înainte de bifurcația spre Odessa, când un cerb mare iese dintr-un crâng și le sare în față, pe șosea. Vine glonț spre mașină, o rachetă trasă spre capotă. Nici măcar n-au timp să țipe. Dar exact când animalul ajunge lângă ei, Rupp intră într-un derapaj care-i trece de două ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
cafenii. Un drum identic de la aeroportul Lincoln spre vest, într-o mașină închiriată interșanjabilă, și totuși totul în jurul lui se schimbase. Nu era doar simpla schimbare a anotimpurilor: mai multă unduire, mai multe creste încâlcite, mormane și culmi, falii și crânguri ascunse care tulburau întinderea perfectă de pământuri cultivate - elemente-surpriză acolo unde Weber văzuse doar o culme a pustietății. Prima dată, nu văzuse nimic. Atunci de ce, pe ultimii treizeci de kilometri până la Kearney, i se părea totul atât de familiar? Ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Chiar în fața lui curgea un pârâiaș, dincolo de care un soare portocaliu își urma crugul pe o boltă viorie, smălțuită de nori lânoși. Grosvenor își sili noul "mediu" să se răsucească, pentru a privi o căsuță cocoțată pe pari, într-un crâng răsărit ceva mai încolo pe malul pârâiașului. Alte case nu se vedeau. Se apropie și, privind înăuntru, zări două păsări, așezate pe o stinghie. Amândouă își țineau ochii închiși. Poate că și ele luau parte la atacul împotriva navei, își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
tot Călin arcu - ncordează Și, sburătuind, săgeata trece-n lume ca o rază, Vîjîe-n văzduh cumplită - ei urmează unde-i chiamă, (245) Pîn-ajung în faptul nopții la pădurea de aramă. Măi fărtați - Călin li zise - nu-ți pute trece pin crânguri Și pin codri iști de-aramă, rămâneți aicea singuri, Vă clădiți ici o colibă, vă săpați groapă de vatră, Singurel voi merge numai pe cărările de piatră, (250) Să vedem ce-a fi cu mine. Ei se pun de îl
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Luna răsărise dintre munți și se oglindea într-un lac mare și limpede, ca seninul cerului. în fundul lui se vedea sclipind, de limpede ce era, un nisip de aur; iar în mijlocul lui, pe o insulă de smarand, încunjurat de un crâng de arbori verzi și stufoși, se ridica un mândru palat de o marmură ca laptele, lucie și albă, - atât de lucie, încît în ziduri răsfrângea ca-ntr-o oglindă de argint: dumbravă și luncă, lac și țărmuri. O luntre aurită
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
afla zău că-ți plac - Nen-tău dascăl de-ți va fi Foarte te vei mulțămi. No. 61 Maria cea bălae, Frumoasă din Bezdat, Iubea pe Nicolae Și vrea să-l ia bărbat; Părinții o simțiră Că ea ades lipsea Și crângul îi oprită D-a merge la vițea. Sburdalnica copilă Când vitele intra, Îi da cu mulțumirea Pupatul ce-i păstra. Dar însă biata fată Ne mai putând răbda La babă se arată Și-ncepe a-i preda: Bună bătrânico, Pe
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
cum să reziste mult în deșert. Aveau să-i vină de hac rapid un șarpe cu clopoței sau vreun coiot. Probabil că asta se întâmplase deja. Nu avea nici un rost să se întoarcă. Stan opri pe marginea drumului, într-un crâng de pini. Opri motorul și inhală parfumul pomilor. Adormi instantaneu. Gerard se plimba înainte și înapoi prin praf, în întuneric. Voia să se ridice de la sol și încercă de câteva ori să sară pe tufele de pelin care-l înconjurau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
puțin, spuse Endō, lăsându-se istovit pe un bolovan de la marginea drumului. Părea incapabil să mai facă un singur pas. Și-a cuprins capul în mâini și respira greu. Ploaia măruntă, purtată de vânt dinspre munte, a ajuns și în crângul de cedri în care se opriseră ei. Le-a trecut prin haine și i-a udat până la piele. Kobayashi avea pelerină cu glugă. În plus, datorită antrenamentului din armată, era încă neașteptat de rezistent. I-a reapărut pe chip zâmbetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Endō prăbușit pe bolovan, sleit de puteri. Părea că se amuză la vederea acestui ucigaș feroce lipsit de rezistență fizică. Era limpede că îi umbla ceva prin minte. Se gândea probabil la vreun plan de evadare, deoarece privea în direcția crângului ascuns acum în pâclă. Endō s-a ridicat și a început să urce iar, tăcut. În mod obișnuit, urcușul i s-ar fi părut ușor lui Gaston, dar nu băgase nimic în gură de când a ajuns la Yamagata și dormise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
stând pe malul serii A văzut el suspinând Prin văzduhurile Iernii Vânturi crude șuierând. Ghiocelul vede toate Râde sau se întristează Și așteaptă primăvara Ca școlarii-o după-amiază. Dansul florilor Flori gingașe, flori sfioase, Unduiesc sub cerul blând, Sună-n crângul de mătase Dulce-al păsărilor cânt. Suie vara iar o treaptă În veșmântu-i auriu. În poiana-nmiresmată Râde-un ciocârlan zglobiu, Soarele la joc ne cheamă Printre flori și printre brazi, Hora bucuriei-ncinge Pentru toți copiii dragi. Ursul și
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
dulce mă prindea La piept cu drag eu le strângeam. Acum, când vine primăvara, Pe toate iar o să v-adun Să ne jucăm iarăși frumos În curte, la umbra de alun. Porni luceafărul Drag copil din vremuri duse Ce prin crâng de mic cutreierai Și dormind ades’ lângă izvoare Ai cuprins în versuri al naturii glas. Cu lumina minții tale, Suflet blând, rătăcitor, Ai deschis prin nouri poarta Spre tărâmul viselor. Ai visat prea mult și sincer Spre o dragoste curată
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Gata de-un nou început. Venirea primăverii Iarba verde ca safirul, Vântul sufl-a bucurie, A-nflorit și trandafirul, Răspândind numai mândrie. Ghioceii cei vestiți Se dezmiardă în pădure, Dăruind parfum frumos, Fericire și iubire. Toporași cuceritori Prin poieni și prin crânguri Îi simțim îmbietori Alături de atâția muguri. Spânu Sabina, clasa a VIII-a Școala Gimnazială nr.6 "Nicolae Titulescu" Constanta profesor coordonator Anișoara Iordache Haiku 1 în grădina bunicii căpșuni dar pentru prieteni... Haiku 2 cocoș alb pe gard, in înflorit
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
chip, nenumit decât cu numele de zeu, vine la el în fiecare noapte, în vis, iar ziua, atunci când e singur. Și că e sigur că fiii lui vor fi binecuvântați de acest zeu Unic. Iosif îmi povestea de asemenea despre crângurile mirifice de terebint din Mamre, unde străbunica noastră vorbea cu zeii ei în fiecare seară și unde, la un moment dat, tatăl nostru ne va duce să facem o libație în numele Sarei. Acestea erau poveștile pe care Iosif le auzea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
după mine, dar eu deja pornisem pe poteca ce urca, șerpuitoare, pe colina din spatele satului. Nu m-am mai uitat În urmă. Curând a Început ploaia. Stropi grei de apă, amestecați cu pietricele de grindină. Când să intru Într-un crâng de copaci pitici care abia dacă te fereau de ploaie, Îl aud pe Enkim În spatele meu. - Măi, Krog, măi! Stai că vin și eu! M-am prefăcut supărat, asta ca să arăt că Învățasem și eu ceva de la Vinas. Am Început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
iute de tot. Ne privirăm doar cât să răsuflăm o dată și, atunci, i-am văzut. Erau peste tot. Am privit de jur Împrejur cu iuțeală și am zărit pe mâna noastră tare o vale molcomă ce se afunda Într-un crâng de copaci pitici, răsuciți, cu scoarță zgrunțuroasă și frunze mărunte. - Pe aici, i-am strigat lui Enkim și am luat-o la fugă spre crâng. - Moru trebuia să-ți zică să iei cu tine măcar bâtă. - Sunt toiagul și bâta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
și am zărit pe mâna noastră tare o vale molcomă ce se afunda Într-un crâng de copaci pitici, răsuciți, cu scoarță zgrunțuroasă și frunze mărunte. - Pe aici, i-am strigat lui Enkim și am luat-o la fugă spre crâng. - Moru trebuia să-ți zică să iei cu tine măcar bâtă. - Sunt toiagul și bâta Tatălui, am rostit În minte cu vorbele cele grele meșteșugite de Vindecătorul meu din munți, dar Enkim nu păru convins de asta, iar vrăjmașii nici atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
dar Enkim nu păru convins de asta, iar vrăjmașii nici atât: se repezeau pe urmele noastre din toate părțile. Auzirăm din nou șuierul acela - părea el Însuși cuvântul ce spunea moarte. Ne-am azvârlit În colb, rostogolindu-ne mai departe spre crâng. Îi văzurăm și pe vrăjmași, din ce În ce mai mulți - răsăreau de peste tot și erau mari cu toții, de parcă Tatăl le greșise Întreg neamul când Îi pusese la cale. - Bune ar fi fost femeile alea acum, măi Krog! - scrâșni Enkim, cu furie, În spatele meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
mari cu toții, de parcă Tatăl le greșise Întreg neamul când Îi pusese la cale. - Bune ar fi fost femeile alea acum, măi Krog! - scrâșni Enkim, cu furie, În spatele meu. - Cin’ te-a pus să vii cu mine? Ne-am repezit În crâng și, stk, stk, stk - sulițele alea micuțe ne vâjâiră pe lângă urechi. Apucai să zăresc una care tremura, Înfiptă adânc În scoarța unui copac. Chiotele se apropiau din ce În ce, așa că ne-am aruncat orbește În desiș. Crengile acoperite cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
iar prietenul meu azvârli cu un bolovan În uriaș. Zdruf! - pietroiul Îl plesni În gură și-i zdrobi câțiva dinți, dar uriașul mai trecuse el prin d’astea că se și repezi la noi, slobozind un răcnet ascuțit, care cutremură crângul. Tată care i-ai făcut pe toți cu boașe, m-am rugat cu același glas tunător și mi-am Înfipt mâna cu putere Între pășitorii groși ai uriașului. De-aici Îți pleacă pruncii, de-aici Îți vine și moartea, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
de veselie, nepăsători la tunete și la șiroaiele de ploaie, ne-am scos sulițele și am luat urma unei turme de animale din acelea, cu gâtul lung. Alergând necontenit și hăulind precum lupii, izbutirăm să le Încolțim În apropierea unui crâng, cu puțin Înainte de lăsarea nopții. Ne-am mulțumit să doborâm două dintre ele și le-am luat blănurile și măruntaiele, după care ne-am continuat drumul prin zloata Înghețată, fără să ne mai odihnim. Spre dimineață, am dat de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
voi. Ați promis că ne țineți alături până vedem cum vă legați vrăjmașii. Abia atunci ne spuseră ce nume purta neamul lor: Os din Kron. 39. - Nunatuk, lumina ochilor mei. Era o după-amiază răcoroasă. Ne așezaserăm pe iarba de la marginea crângului de copaci cu scoarță albă. Zgomotele din satul ridicat pe malul lacului abia se auzeau, amestecate cu boarea ușoară ce adia dinspre Miazănoapte. Unu se apropie cu pași nesiguri de Nunatuk și se apucă să gungurească. După o vreme, reuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
legământul tău! - chicoti el. Am lăsat pruncii În grija lui Nunatuk și ne-am dus spre satul ridicat de ai noștri. Alesesem un loc de popas frumos-frumos: cât vedeai cu ochii, câmpiile se Întindeau de jur-Împrejurul satului, al lacului și al crângului. Satele celelalte, rare, abia se vedeau În depărtare. Pe de altă parte, orice Întâlnire cu neamurile lui Scept n-avea cum să scape neobservată de oamenii din câmpii. De altfel, dacă Îți Încordai privirea, vedeai spre Răsărit puhoaiele lui Scept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
cu un nor la fel de rău cum fusese cel care ne dăduse ghes când ajunsesem la capătul tuturor pământurilor. L-am trimis pe Kikil să le spună Vindecătorilor ca, deîndată ce se va lăsa Întunericul, să vină la sfat, la marginea crângului. Până atunci, aveam să mă gândesc la un legământ care să-i izbească bine de tot pe cei ca Scept și ca Logon. Cât despre mine, mi-era de-acuma limpede că trebuia să-mi iau viața dacă vreodată voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]