1,970 matches
-
oracolului nu e clar. Pe șarlatanie? Sau pe secrete pe care preoții lui Apolo le păzeau cu strășnicie ca nimeni să nu le afle? Și ce a decis alegerea locului pentru preziceri? apropierea Parnasului? aburii reci care ieșeau, dintr-o crăpătură, și care, inhalați, se dovedeau halucinogeni? sau caracteristicile peisajului, și ele de o totală ambiguitate, stâncă, râpi adânci, vale îngustă? Plutarh povestește că, demult de tot, un păstor care s-a așezat din întîmplare pe marginea unei crăpături de unde ieșeau
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
dintr-o crăpătură, și care, inhalați, se dovedeau halucinogeni? sau caracteristicile peisajului, și ele de o totală ambiguitate, stâncă, râpi adânci, vale îngustă? Plutarh povestește că, demult de tot, un păstor care s-a așezat din întîmplare pe marginea unei crăpături de unde ieșeau aburi, într-o cavernă, a început să aiureze. La început, lumea l-a socotit nebun. Pe urmă, spre uimirea celor care-l căinaseră, proorocirile lui s-au împlinit, ceea ce a atras atenția preoților lui Apolo. Legenda pretinde, însă
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
foarte important pentru mine. Biserica avea două rânduri de scări. O scară largă, de piatră, urca din stradă. Cealaltă, laterală, dădea spre un parc și, fiind nefolosită, întrucît în partea aceea nu era nici o ușă, crescuseră smocuri de iarbă în crăpăturile umplute cu pământ. Ca să treacă timpul, am smuls un smoc de iarbă și mă jucam cu firele, încercînd să-mi aduc aminte ce anume așteptam să se întîmple și, cum nu reușeam, începusem să mă neliniștesc. La fiecare zgomot, tresăream
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
fi greu să spun ce aștept să revăd la Delfi. Misterul care aducea, pe vremuri, valuri de pelerini s-o audă pe Pythia s-a stins în pietrele invadate de bălării. Pe culmile Parnasului, muzele au lăsat locul caprelor. Nici măcar crăpătura pe unde ieșeau aburii halucinogeni nu se mai vede. Dacă a existat vreodată. Te duci acolo, ca la Troia, nu pentru a vedea "ce este", ci pentru a-ți imagina "ce a fost". Dacă ești în stare să crezi, ești
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
dea semne că ar avea dureri, născu un Prunc. Acesta era cel mai frumos Copil pe care-l văzuse cineva vreodată. Peștera, care până atunci fusese întunecoasă, străluci de o lumină dumnezeiască, ce venea de la Cel Nou-Născut. Mai mult, prin crăpăturile Peșterii, pătrunseseră mii de raze de la o Stea care oprise deasupra ei, și care luminau ca ziua. Femeia, pe care, după cum am aflat însoțitorul ei o numea Maria, scoase dintr-o trăistuță câteva lucrușoare, cu care înfășă Pruncul și-L
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
specială împotriva speologilor, care aveau neobrăzarea să figureze în prima pagină a ziarelor și ale căror performanțe mă umpleau de scârbă. Să te căznești să ajungi la cota minus opt sute, cu riscul de a te pomeni cu capul înțepenit în crăpătura unei stânci (într-un sifon, cum spun acești inconștienți), mi se pare o ispravă vrednică de niște caractere pervertite sau grav bolnave, ba chiar o adevărată crimă. Un balcon natural, aflat la cinci-șase sute de metri deasupra mării ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
vei putea să Mi-o vezi, căci nu poate omul să Mă vadă și să trăiască!" 21. Domnul a zis: "Iată un loc lîngă Mine; vei sta pe stîncă. 22. Și cînd va trece slava Mea, te voi pune în crăpătura stîncii, și te voi acoperi cu mîna Mea, pînă voi trece. 23. Iar cînd Îmi voi trage mîna la o parte de la tine, Mă vei vedea pe dinapoi; dar Fața Mea nu se poate vedea." $34 1. Domnul a zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85084_a_85871]
-
găsesc în mine nici nepăsarea, nici puterea de a privi moartea ca pe un sfârșit firesc. Și, probabil, tocmai pasiunea cu care am iubit viața m-a adus în situația asta. Nu sunt în stare să concep fatalitatea fără nici o crăpătură, pe unde vine un licăr de speranță. Mai târziu, m-a copleșit o senzație stranie de irealitate. Mă afundam, parcă, într-un fel de timp gol, ruinat, pustiu, auzind ca prin vis vântul care izbea afară, de zid, crengile oțetarilor
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
și praful. În acest timp, cu cer galben, nu cade nici o picătură de ploaie, iar locuitorii Asybarisului țin, continuu, ferestrele închise și obloanele coborâte. Altminteri, praful s-ar strecura până și în visele lor. După o vreme, în pământ apar crăpături mari, ca niște șerpi morți. Atunci străzile rămân pustii, mai ales în ceasurile amiezii când aerul capătă un miros greu, de stârv descompus de căldură. Și întrucît nu uită că bătrânul custode, al cărui ajutor era, a murit în urma unei
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
ducea nicăieri. La ce serveau, așadar, cele șapte trepte? "Urcă-le", mi-a poruncit o voce din spate care mi s-a părut cunoscută. M-am supus și m-am lămurit că, în partea de sus a zidului, exista o crăpătură prin care se putea privi afară. Până în zare nu se vedea decât nisip, lucind. Când am coborât, călugărul care mă aștepta și-a ridicat gluga. Era "unchiul George", relativ tânăr, cum arăta la patruzeci de ani. A dat capul pe
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
în după-amiaza în care ne-am hotărât să aruncăm o privire înlăuntru, am făcut-o mai mult în joacă. Am dat la o parte crengile unei tufe mari de răchită care crescuse în fața porții șopronului și ne-am uitat prin crăpăturile dintre scânduri. Nu se zărea, însă, mai nimic. Căci doar o slabă fâșie de lumină, de la o fereastră unde își țesuse un păianjen pânza, subția întunericul. Apoi, am observat că lacătul de la poartă atârna deschis. Dacă vroiam, puteam intra. Ceea ce
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
vine.. logodnă pe lac - cu barca printre stele spre luna promisă “din floare în floare” - o pânză de păianjen și-așteaptă prada altă răscruce - doar drumurile noastre nu se întâlnesc râset de copil - crengile salcâmilor gâdilă norii orfan premiant - dintre crăpături de stânci o floare de colț adolescență - prea curând din mielul blând în oaia neagră pădure și-n lac - doi ochi privesc din apă la puiul de cerb umbrele nopții - un țipăt de cucuvea și toate-s mai mari ploaie
?n ritmul trecerii by Cristina Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83683_a_85008]
-
pe jetul de pipi și maică-sa a rămas orfană, nu Nilda, orfan rămînea copilul dacă se electrocuta maică-sa. Era mai bine să străbată cît mai repede „vestibulul“ fără lumină, avînd grijă să nu-și scrîntească o gleznă În crăpăturile dintre dale, cîteva chiar lipseau cu totul și să străbată „vestibulul“ uitîndu-se la lumina care se vedea dincolo de ferestrele murdare, sub lumina becurilor atîrnate foarte sus, toți sînt niște oameni foarte ciudați, niciodată n-am mai văzut niște oameni ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Dură ceva vreme până să le dovedească paznicilor că era cine pretindea că e. La Los Angeles schimbă avionul cu cel de Sydney, care așteptă la poartă timp de o oră înainte de a fi anulat. Pilotul dădu vina pe o crăpătură cât un fir de păr în parbriz. În avion erau patruzeci de oameni; crăpătura ar fi părut cu siguranță mai mică dacă ar fi fost patru sute. Coborî din avion și rămase în LAX opt ore, așteptându-și zborul reprogramat. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
La Los Angeles schimbă avionul cu cel de Sydney, care așteptă la poartă timp de o oră înainte de a fi anulat. Pilotul dădu vina pe o crăpătură cât un fir de păr în parbriz. În avion erau patruzeci de oameni; crăpătura ar fi părut cu siguranță mai mică dacă ar fi fost patru sute. Coborî din avion și rămase în LAX opt ore, așteptându-și zborul reprogramat. Când se îmbarcă, pierduse deja orice noțiune a timpului. Pe undeva pe la mijlocul Pacificului dezvoltă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
hotel abia după miezul nopții. Nu era sigur dacă o putea suna pe Sylvie. Nici măcar nu putea calcula diferența de fus orar. Zăcu treaz, gândindu-se la răspunsurile pe care ar fi trebuit să le dea, văzând sinapse înghețate în crăpăturile din tavan. La un moment dat, după trei noaptea, îi trecu prin cap că el însuși ar putea fi un studiu de caz extrem de amănunțit, o descriere de personalitate atât de precis realizată, încât doar avea senzația că e autonomă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Prizonieri. Zile întregi, așa ni se părea. Și tu ai început chestia aia cu Marea Evadare. Ai folosit o macaroană nefiartă ca să împingi cheia din gaură pe o bucată de hârtie cerată pe care ai tras-o înăuntru printr-o crăpătură din ușă. Cât aveai, șase ani? De unde ai învățat tu așa ceva? Din filme, normal. De unde învață omul chestii? Ea stă în picioare la fereastra din bucătărie, uitându-se la terenul fermei. Ce-ți mai aduci aminte despre... tatăl tău? De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
literară facem apel și în acest caz la paralelismul cu mai-sus citatul Ciclu al lui Baal în care se povestește cum acesta, după ce a învins forțele haotice ale mării și și-a construit o locuință în ceruri: „A descris o crăpătură în nori, Baal și-a făcut auzit glasul său sfânt, a repetat sunetul buzelor sale. Glasul său sfânt a făcut să tremure pământul [...]. Munții au tresărit” (KTU 1.4.VII, 25-34). Și în acest caz, îmbinarea teologiei zeului suprem care
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
nu fie hăituit, tulburat, stricat și mutat dintro țară într-alta. Și trupurile lor se vor preschimba în morminte și mijloace de trecere ale tuturor celor pe care i-au ucis. Pămîntule, de ce nu te caști să-i prăvălești în crăpăturile adînci ale hăurilor și peșterilor tale fără de capăt - ascunzînd cerului priveliștea unor monștri atît de cruzi și de cumpliți? Din Caietele lui Leonardo da Vinci VLADIMIR: Ce-ai zice să ne căim? ESTRAGON: Să ne căim de ce anume? VLADIMIR: O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Lanark avea sentimentul îngrozitor că fiecare pată fusese provocată de un cuvînt rostit de el. — Doctorul Lanark vrea să plece, murmură el. Panoul se deschise, iar el trecu dincolo. Cineva ridicase jaluzelele din salon și văzu un zid murdar, cu crăpături adînci care scoteau la iveală cărămizile de sub tencuială. O clipă rămase amețit și aproape că leșină, apoi își aminti că părăsise clubul personalului fără să mănînce nimic. Se părea că singura alinare cu care se putea alege era mîncarea proastă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
aștepta în adăpostul din curte laolaltă cu vecinii. Noaptea, trăgeau niște obloane verzi la ferestre. Apoi domnul Thaw și-a pus o brasardă și o cască de fier și a ieșit în stradă să caute casele în care se vedeau crăpături ilegale prin care ieșea lumina. Cineva i-a spus doamnei Thaw că foștii chiriași ai apartamentului ei s-au sinucis vîrîndu-și capetele în cuptor și dînd drumul la gaz. Imediat a scris la companie, cerînd ca mașina ei de gătit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cu papură și pavat cu frunze de nufăr. Thaw știa că ăsta era canalul, un loc periculos și interzis, unde copiii se înecau. își urmă tovarășii în susul dealului, printre alcătuiri în care apa se revărsa peste margini, se prelingea prin crăpături sau se aduna în iazuri pe jumătate stătătoare, năpădite de trestii și cu lebede care înotau în zonele curate din mijloc. Traversară un pod de scînduri, la umbra unei cascade atît de înalte, că zgomotul era asurzitor. Străbătură apoi un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
spune niște povești grozave, ce zici? Pariez că ne-ar spune niște povești grozave. — Din peisaje ca astea izvorăște măreția Bătrînei Scoții. Thaw își ridică privirea și văzu hălci imense de materie brută hăcuită de vreme și trecerea timpului. Din crăpăturile înalte se prăvălea pietrișul peste pantele acoperite de iarbă aspră, asemeni unei umpluturi care se revărsa în mormane de cenușă de cărbune. Un băiat și o fată în șorturi și bocanci trecură pe lîngă el cu pași mari, coborînd drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
le asamblă într-o seringă hipodermică, o umplu dintr-o sticluță cu capac de cauciuc și-i spuse lui Thaw să-și ridice mîneca pijamalei. Thaw se uită într-un punct al tavanului, neputîndu-se gîndi la altceva decît la o crăpătură din el. Simți că mușchiul brațului îi este șters cu ceva rece, și apoi cum intră un ac. Vîrful metalic care pătrundea printre straturile de țesut îl făcu să-și încleșteze dinții. Simți o duerere ușoară în timp ce mușchiul se umflă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
marin, poate că m-ar preocupa cum este folosită scoica. Ca artist, mă interesează doar aparența lucrurilor. Insist să apară frumoasă și delicată, iar pentru asta trebuie să fie desenată frumos și cu delicatețe. Nu-i cazul să arăți micile crăpături. Sînt pur accidentale. Ignoră-le. — Dar domnișoară Mackenzie, crăpăturile indică natura scoicii - doar o asemene scoică se poate crăpa așa. E ca negul de pe buza lui Cromwell. Dacă-l ignori, nu mai este un portret al lui Cromwell. — Bine, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]