3,194 matches
-
claviculele groase cât piciorul meu și omoplații triunghiulari, erau largi și bine legați. Nu venise încă nimeni. Eram singură, ca un animal în cușcă, stând pe vertebre între coastele fildeșii. De aceea mi-a sărit inima când am auzit dinspre craniu o voce groasă: "Ciiine ești tu, străiiiino, și ceee cauți aici?" Dar m-am liniștit și am zâmbit uimită când am văzut capul tuciuriu al Garoafei ieșind, numai rânjet, dintr-una din orbitele craniului. După obiceiul alor ei, scuipa semințe
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
sărit inima când am auzit dinspre craniu o voce groasă: "Ciiine ești tu, străiiiino, și ceee cauți aici?" Dar m-am liniștit și am zâmbit uimită când am văzut capul tuciuriu al Garoafei ieșind, numai rânjet, dintr-una din orbitele craniului. După obiceiul alor ei, scuipa semințe peste tot. Prin acea orbită, care avea fundul spart, te puteai strecura, cu destulă greutate, în țeasta lui Rolando. Interiorul era neted și curat ca al unei păpuși de celuloid, înghesuite, eu și Garoafa
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
lampa pe care mi-a băgat-o În față, după ce a reușit să-mi dezlipească pleoapele umflate, pe care se Închegase sîngele (asta e adevărat, nu am cum să Încurc așa ceva). Apoi mi-a cusut arcada. Îmi amintesc că un craniu s-a plimbat prin fața mea - sper din toată inima că era o radiografie. Îmi amintesc că mi-a zis că Într-o săptămînă o să fiu iar bun de armată, dar dacă sîntem cuminți ne ține și de Anul Nou. Îmi
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
de tînăr poet, se strecoară ca un abur printre picioarele ei albe și cărnoase. Mă privește ca și cum ar fi Înțeles totul, mă privește și deodată bătrîna poetă nebună Începe să bată tobele, să bată tobele În cutia craniană, În cutia craniului meu; poeta bătrînă bate tobele, tocmai aici În infernul meu, În ultimul meu exil, aici unde Îmi scuip de pe limbă etnia. Aici În barul lui Iani, alături de poeta bătrînă, alături de tăiata de jur-Împrejur a viziunii, Înconjurat de pelerinii acelor
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
sat erau liniștiți și săraci. Cei mai mulți erau căruțași. Își trimeteau copiii la școală numai la insistențe și nu toți. Școala și primăria erau pe deal, deasupra unui loc viran mare de unde, atunci când ploua tare și veneau șuvoaie, ieșeau din pământ cranii și oase omenești. Toate craniile erau sparte, probabil că fusese vre-un cimitir de război acolo. Și câte seminții o fi amestecat pământul acesta românesc mereu strecurat printre degetele orgoliilor și puterii?! Primarul, Atanase Demirov, un om foarte bogat și
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
Cei mai mulți erau căruțași. Își trimeteau copiii la școală numai la insistențe și nu toți. Școala și primăria erau pe deal, deasupra unui loc viran mare de unde, atunci când ploua tare și veneau șuvoaie, ieșeau din pământ cranii și oase omenești. Toate craniile erau sparte, probabil că fusese vre-un cimitir de război acolo. Și câte seminții o fi amestecat pământul acesta românesc mereu strecurat printre degetele orgoliilor și puterii?! Primarul, Atanase Demirov, un om foarte bogat și foarte rău, avea cârciumă, peste
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
sută de nave de rezervă ale barbarilor au aterizat în spatele soldaților linneeni care asediau porțile. Și dimineața, când barbarii din interiorul orașului au lansat atacul, cele două legiuni rămase erau distruse. Lordul consilier Tews nu știa nimic din toate astea. Craniul său fusese predat cu o zi înainte bijutierului favorit al lui Czinczar pentru a fi placat în aur linnean și transformat într-un pocal, slujind astfel la sărbătoarea celei mai mari victorii a secolului. Vestea căderii orașului Linn fusese un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
Ce să spun? Nu prea mă-nnebunesc eu după mumii, sarcofage, urne funerare și zei cu cap de pasăre. Aici erau cu sutele, cu miile. Fâșii uriașe de papirus, bucăți putrede de lemn cu hărți ale lumii de din colo, cranii cu piele zbârcită și neagră lipită de ele, mâini scheletice cu unghii pietrificate. Vitrine cu scarabei cocliți și urne cu ibiși îmbălsămați. O necro polă sinistră răsuflând tăcut în jurul tău. Turiști umblau de colo-colo, minusculi pe sub marile statui de faraoni
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
am „devorat-o“, cum se spune, ci mi-am injectat-o parcă-n venă, direct în fluxul de sânge care i-a-nălțat corola în creier. Mai mult decât să descriu banalizatele de-acum, prin abuz cinematografic, viață și transfigurare a Cydoniei, craniul ei alungit și colierul ei din măsele de om, sau viclenia lui Vordenbliss, „săpă torul de canale prin hipotalamus“, sau căutarea briceagului cu șapte lame de aur cu care Orolio scrie numele a șapte reptile pe șapte spinări de fecioară
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
aveți a face cu vreo femeie“, le poruncea atunci Iehova. Zile-ntregi, uneori săptămâni înainte de-a ajunge la mare îmi refuz sexualitatea, și asta-mi dă o ciudată voluptate. Fiindcă-n toate fantasmele mele trăiește marea, care-mi inundă craniul și se revarsă din el ca vinul ce se varsă peste buza unui potir. Iar la mare nu fac dragoste decât o singură dată, de obicei în ultima noapte, cu o femeie pe care-abia o cunosc, mereu alta și de
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
intra mai apoi în odaia lui. Ușa se închise în urmă-i, lăsând să se aștearnă iarăși tăcerea. M-am întors direct în pat. Camera nu prea semăna a cameră de ospăț. Pe masa de la capul patului, se afla un craniu folosit se pare ca scrumieră și câteva cărți. Am aprins lampa și am mers la baie: apa de la robinet era foarte rece. Am făcut un duș și am revenit apoi în cameră. Prin fereastra întredeschisă, se vedea cerul înstelat al
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
e locul de unde nu scapi niciodată, nici măcar în coșmaruri. Stabil. Norocos. Cuvintele astea o ajutară pe Karin să reziste până la prânz. Dar când traumatologul veni să vorbească iar cu ea, cuvintele se transformaseră în edem cerebral. Ceva mărise presiunea dinăuntrul craniului fratelui ei. Asistentele încercau să-i răcorească trupul. Medicul pomeni de un ventilator și de un dren ventricular. Norocul și stabilitatea dispăruseră. Când o lăsară să-l vadă din nou pe Mark, nu-l mai recunoscu. Persoana la care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
intactă familia, dacă n-ar fi fost familia ei. Acum, celălalt vlăstar al familiei zăcea lângă ea, inert, incapabil să-i respingă serviciile. Doctorul îi montă fratelui ei un robinet metalic în creier, secându-l. Monstruos, dar eficient. Presiunea din craniul lui scăzu. Chisturile și pustulele dădură înapoi. Creierul lui avea acum destul loc. Îi spuse asta și lui. — Acum singura ta grijă e să te faci bine. Orele treceau într-o clipă. Dar zilele se dilatau la nesfârșit. Stătea lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Tristețe. Acolo, pe coridor, reușita intelectuală o șocă pe Karin până la lacrimi. A fost prezentă și la prima lui propoziție completă. Terapeutul ocupațional îl ajuta pe Mark să se descurce cu nasturii, iar Mark scuipase cuvintele, ca un oracol: În craniul meu sunt unde magnetice. Își acoperi fața cu ambii pumni, văzând ceea ce era, acum că putea să-i dea un nume. Frazele începuseră să curgă șuvoi din el, rupând zăgazul. A doua zi, seara, conversa deja - încet, confuz, dar inteligibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
era la fel de risipitor. Omul care-și refuza până și un duș fierbinte o răsfăță toată după-amiaza cu atenții. Interpretă pentru ea semne și urme. Găsi pentru ea un cuib de viespi, un bol alimentar rămas de la o bufniță și un craniu minuscul și decolorat de pitulice, care depășea în finețe priceperea oricărui bijutier. — Știi ce-a zis Whitman? o întrebă el. „După ce ai epuizat tot ceea ce au de oferit afacerile, politica, petrecerile și așa mai departe - și ai aflat că nici una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
lui intracraniană a sărit mult în sus. Parcă s-ar fi pregătit să devină asistentă la chirurgie. El începu să-și mângâie barba, pe dedesubt. Cu timpul, gestul ăsta reușise să liniștească aproape pe toată lumea. Da, asta se poate întâmpla. Craniul are un volum fix. Dacă o inflamație întârziată cauzează dilatarea creierului, asta poate fi mai grav decât impactul inițial. Sigur, am citit despre asta. Dar oare doctorii lui n-ar fi trebuit să-l monitorizeze? Dacă înțeleg eu bine, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
această „ipoteză“ fix la jumătate. Epilepticii cărora li se extirpase corpul calos, ca o ultimă încercare disperată de a li se trata boala, sfârșiseră prin a locui două emisfere cerebrale separate, fără legătură între ele. Două minți despărțite în același craniu, dreapta intuitivă și stânga matrițelor, fiecare emisferă folosindu-și propriile percepții, idei și asocieri. Weber asistase la testarea independentă a personalităților celor două jumătăți de creier ale unui subiect. Stânga afirma că are credință în Dumnezeu; dreapta se declara atee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
și a morții: Personajul se confruntă cu moartea, dar mai ales, cu sine însuși. El face asociații, gândește cu o luciditate neobosită chiar și în aceste momente de teroare: ar vrea „ca să-i stea ferit de turbarea de fier, măcar craniul." În condițiile frontului, pentru individul redus la câteva reacții, timpul exterior și cel interior coincid. Războiul este o altă dimensiune a vieții, o experiență trăită intens și concentrat în conștiința individului: Este o confruntare a eului celălalt, înzestrat cu o
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
jos mărfurile risipite, cutiile, ceștile și farfuriile sparte, cioburile de sticlă, furculițele și cuțitele ieftine și, În cele din urmă, cutiile de tinichea cu spaghete și, să le Îngrămădească peste mormanul de sfărîmături. Spaghete, bucăți de creier și frînturi de craniu zăceau laolaltă pe trotuar amestecate Într-o baltă de sînge. Un polițist a privit-o o clipă, a atins-o ușor cu vîrful cizmei butucănoase, apoi s-a Întors, cu fața lui roșie, brutală, și a exclamat crispat: — Doamne! În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
o masă sîngerie, din care negrul, cu ochii țintă la licărul oțelului, scuipă automat fărîme de dinți. — O să-i zdrobesc creierii blestemați... cioroiul dracului... Îl Învăț eu minte dacă... trosc! Lovitura cade pe creștetul lînos al capului și acum, cu craniul despicat pînă la baza frunții Înguste, trupul negru și puternic se clatină ca un bețiv, Își Îndoaie genunchii, capul negru cade În față, plecîndu-se sub lovituri, brațele rămîn Întinse orbește Înainte, stă acum sprijinit cu un genunchi pe pămîntul arid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
tatălui tău, n-am putut, Doamne ferește, să mă mai apropii de omul ăla din ziua cînd ne-a poftit la el la cină și, ce să vezi, chiar la masa unde avea să se-așeze toată lumea ca să mănînce se afla craniul unui negru ucis de el... e de necrezut... zău așa!... să n-aibă nici măcar atîta bună-cuviință, cum Îi spuneam și tatălui tău, și să facă una ca asta cînd avea oaspeți la masă și-n prezența copiilor lui... era pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
o clipă, își zise, am fost răpit de pe Venus. Corpul meu s-a îndreptat direct spre această celulă în care a sosit într-un moment predeterminat. În mijlocul transportului, un alt "jucător" din această vastă partidă mi-a similarizat creierul în craniul lui Ashargin pe o planetă îndepărtată. În momentul în care această legătură a fost ruptă, m-am trezit aici, deja știind limbajul local. Și dacă Discipolul se aștepta într-adevăr să mă trezesc aici la sosirea corpului meu înseamnă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
cu glas energic, și VEZI! Stând în genunchi, Gosseyn văzu umerii, o parte din brațe și a toracelui și capul celui culcat înăuntru. Figura uscățivă era destinsă, buzele ușor întredeschise. Era figura unui bărbat la patruzeci de ani cu un craniu voluminos; expresia feței părea, în mod curios, goală. Bărbatul era frumos, dar numai din cauza simetriei și liniei obrajilor și oaselor. În rest, avea un aer tâmp. Nici pic de asemănare, nici măcar vagă, cu Gilbert Gosseyn. Zeul Adormit de pe Gorgzid rămânea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
cu o petic de tifon. — Săman amărît, s-a vindecat de boala lui. Dumnezeu știe cum își va reveni în urma călătoriei pînă aici. Sub veioză, proptită de mai multe perne era un chip care semăna atît de șocant cu un craniu gălbejit, că singurul indiciu în ce privea vîrsta și sexul era o mustață albă cu colțurile căzute. Orbitele îi erau atît de adîncite, că era imposibil să-i vezi ochii. Un braț scheletic zăcea deasupra cuverturii și printr-un tub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
moale: — Și nu strălucesc. — Ce vrei să spui? — Nu sînt acoperit de... știi, de scîntei roșii, albe, albastre și verzi. Cu siguranță că nu. Vreți să chem un doctor? Nu, nu. Presupun că tipii ăștia au făcut tot ce puteau. Craniul bărbatului nu mai amintea de moarte. Sentimentele îl îmblînziseră și acum părea o operă de artă îndrăzneț de austeră, care comemora conștiința umană. Buzele subțiri încă erau curbate într-un surîs palid. Se deschiseră și întrebară: Pe dumneata ce te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]