11,160 matches
-
Nicolae Scurtu Itinerariul biografic și creator al filologului, lingvistului și istoricului literar Gheorghe Bulgăr (1920-2002) se impune a fi cercetat întrucât eruditul învățat transilvănean a cunoscut o lume imprevizibilă, dificilă și, adesea, nefixată într-o anume ordine morală. Biografia sa, atât cât se cunoaște, conține o
Intregiri la biografia lui Gheorghe Bulgăr by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/2751_a_4076]
-
ar zice, „carieră”. Fapt neiertat de Roll și de Sașa Pană, însă înțeles - și acceptat, într-o anumită măsură - de blândul Geo Bogza. Scrisorile lui Voronca sunt mărturia acestui eu ulcerat, aflat într-o permanentă stare de exasperare mai deloc creatoare. Tânărul autor al lui Ulise suferă de toate bolile posibile, inventariate cu minuțiozitate și cu un anumit grad de afectare: răceli, dureri de ficat sau „o nouă intoxicație alimentară” îl țin la pat câte o săptămână. Alteori, „capul mi-e
Din nou, despre avangardism by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3902_a_5227]
-
să invoce cu emoție marile lui calități sufletești: sensibilitatea, bunătatea, altruismul, gingășia, umorul și de asemeni "inteligența lui atât de precisă și clară și în același timp șfelul luiț vulnerabil." Recitindu-i lucrările de la Institut, îi descoperă încă o dată capacitatea creatoare "de a face dintr-un scriitor un personaj, coborându-l din sfera unei critici literare abstracte în realitatea vieții lui concrete." Paginile eseului aparțineau de fapt unui romancier, care, dezamăgit în toate felurile de ani și ani, ajunsese până la a
O mare familie de scriitori by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Memoirs/6890_a_8215]
-
reflecțiile, confesiunile care, ca și natura pe care parcă o absoarbe prin toți porii, îi provoacă o adevărată stare de grație: Stările mele de fericire cea mai pură - chiar dacă erau străfulgerate de îndoieli - au fost întotdeauna cele în plin act creator. Când sunt în afara lui, mă simt infirmă, târâtoare și împuținată". Scrisul reprezenta pentru ea "un mic dar al soartei pentru care sunt foarte recunoscătoare". "Orice început de carte i se pare un început de lume", în roman constată că personajele
O mare familie de scriitori by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Memoirs/6890_a_8215]
-
că, nu-mi explic de ce, nimeni n-a citit-o ca atare. Deși premiată de Uniunea Scriitorilor, Introducere în poezia contemporană (1985), n-a produs emulație. Cum n-a produs, la vremea ei, nici această proaspăt reeditată Figură a spiritului creator. Sigur, volumul nu se ocupă numai de poezie. (De remarcabile portrete interioare având parte și Antim, și Radu Greceanu, și Heliade- Rădulescu în ipostaza lui de scriitor total, și Mircea Horia Simionescu). Fondul cărții, însă, declicul său declanșator îl reprezintă
Figura unui critic literar by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3915_a_5240]
-
umană (deci cumva mai retro). Nu spre descifrarea unui mecanism complicat în virtutea căruia funcționează un text sau altul se îndreaptă analizele de aici, ci spre configurarea unei imagini (desprinse, da, din articulațiile stilistice) a autorului însuși. Mai exact, a spiritului creator, o entitate difuză, impalpabilă, deopotrivă logică și intuitivă. Observațiile preliminare au ceva incendiar și mi se pare cu atât mai ciudat că ele n-au făcut, până azi, școală. „Vom preciza, în prealabil, că nu ne numărăm printre aceia care
Figura unui critic literar by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3915_a_5240]
-
de libertate pe care Mitropolitul Moldovei nu l-a avut întotdeauna. La o comparare atentă a celor doi se ivesc totuși similitudini frapante. Și-au scris marea operă în decurs de aproximativ 10 ani, cînd se aflau în plinătatea forțelor creatoare, după ce trecuseră de 40 de ani: Psaltérz Dawidow apare în 1577, cînd autorul avea 47 de ani, cam la aceeași vîrstă la care peste un secol Dosoftei avea să editeze Psaltirea (1673). Ca și Dosoftei, poetul polon poseda o operă
Apariția poeziei românești culte: Dosoftei (1623-1692) by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4307_a_5632]
-
cîteodată se ivesc însă rime îmbrățișate, ba chiar versuri grupate în strofe, contrazicînd textul continuu al psalmilor. Frecventarea poeziei europene contemporane i-a oferit lui Kochanowski un orizont mai larg, deși a trăit cu un secol înaintea poetului român. Forța creatoare și fantezia lui Dosoftei vor fi însă superioare, chiar dacă prețul l-a reprezentat îndepărtarea, uneori sensibilă, de proza ritmată și uniformă a psalmilor biblici. Resursele de poeticitate găsite de Dosoftei în Biblie nu prezentau un evantai prea larg, în comparație cu nivelul
Apariția poeziei românești culte: Dosoftei (1623-1692) by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4307_a_5632]
-
1937) să fie interpretat ca o alegorie a războiului civil. Structura de colaj, culorile disonante, lumina care pare să emane din interiorul unor banale obiecte casnice, sunt însă trăsăturile care fac tabloul remarcabil, nu posibilele conotații politice. Pentru Miró, actul creator a reprezentat în primul rând o încercare de evadare într-un univers imaginar, departe de tot ceea ce înseamnă lumea materială, viața de zi cu zi. De aceea, imaginea unei scări care urcă spre infinit, unind pământul și cerul, realul și
Universul lipsit de constrângeri al lui Joan Miró by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/4312_a_5637]
-
a făcut parte integrantă din mișcare, nefiind defel interesat de aspectele dogmatice ale „crezului”. A folosit însă teme de interes pentru membrii grupului - oniric, integrarea dintre text și imagine, întâlniri aleatorii între obiecte disparate - ca elemente catalizatoare ale propriei eliberări creatoare. Treptat, Miró descoperă, în propriile cuvinte, „o realitate profundă și obiectivă care există dincolo de aparențe”. Compune tablou după tablou în care plutesc forme de viață nemaiîntâlnite, angrenate în jocuri ludice. În „Constelații”, de exemplu, artistul reunește o serie de microcosmosuri
Universul lipsit de constrângeri al lui Joan Miró by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/4312_a_5637]
-
paleontologul Gould, știința și religia sunt despărțite de o prăpastie. Fizicienii, la rîndul lor, sunt de o cruzime a înțelegerii care nu lasă loc de consolări. În opinia lor, începutul și sfîrșitul universului pot fi gîndite în absența unui spirit creator și de aceea e fără sens a te întreba ce stă în spatele big bang-ului. Hawking e încredințat că metafizica va fi înlocuită de o teorie matematică ce va codifica toate legile naturii, iar Carl Sagan nu se îndoiește că
Vederea apostrofică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4319_a_5644]
-
1942, poate fi recitită în traducerea regretatului Ion Nastasia. O bună traducere nu face decât să confirme, peste ani, rolul văzut de Goethe: mai presus de a fi doar catalizatoare, traducerea creează valoare. Zweig era în plină glorie și putere creatoare, dar hotârâse că nu mai voia să asiste la ceea ce părea, în acele momente, sfârșitul lumii - așa cum o cunoscuse el. Tot ce mai voia să lase, în ultima clipă, fusese povestea propriului drum prin destinul european. În care crezuse încă
Culorile Europei by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4327_a_5652]
-
Dând curs sfatului lui Dehmel, căruia îi sunt și astăzi recunoscător, îmi foloseam timpul ca să traduc din limbi străine, ceea ce și astăzi socotesc a fi modalitatea cea mai bună pentru un poet tânăr, dornic să înțeleagă mai profund și mai creator spiritul propriei limbi”. Traduceri, dar și călătorii, colecț ionând - la propriu (autografe, manuscrise) și la figurat, personalităț ile de seamă ale fiecărei etape: Theodor Herzl și Rudolf Steiner la Berlin, Verhaeren în Belgia, Claudel, Peguy, Rolland, Valéry la Paris. În
Culorile Europei by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4327_a_5652]
-
avangardiști, uneori sensibilizați de relația cu peisajul, pictorii băimăreni reușesc ficțiuni vizuale de o mare substanță emoțională care oferă, în general, o lectură neofilită a acestuia. Starea de prospețime, mixată cu aceea a unui lirism melancolic, generează sentimentul unei curiozități creatoare sănătoase încărcate de sevă. Atât pentru Hollosy cât și pentru ceilalți mentori ai Coloniei care i-au urmat, era clară ideea, diluată apoi de cercetători din motivele deja amintite, că existența unei mișcări artistice sau, cu alte cuvinte, subzistența ei
Baia Mare, intersecție artistică între Budapesta și București by Cătălin Davi () [Corola-journal/Journalistic/4210_a_5535]
-
personajele își transmit propriile reflecții asupra unei dinamici distructive, care la Eric se dovedește a fi una autodistructivă. Distopia se strecoară între două paranteze subliniate de regizor, afirmația cu iz apoftegmatic a anarhistului Bakunin - „Pasiunea pentru distrugere este o pasiune creatoare” și cea a lui Marx care prefațează Manifestul Partidului Comunist, - „O stafie bântuie astăzi prin Europa: stafia comunismului” - frază reformulată semnificativ. În cazul de față, stafia este cea a capitalismului. Ce vrea să spună această repunere în context? În primul
Apocalipsa cosmopolitană by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4249_a_5574]
-
introdus în psihologia fanatismului secular sau religios (atât Ferapont cât și Stavroghin). Întâlnirea cu liberalismul clasic din scrisul luminos al unor gânditori ca Andrei Pleșu sau Horia-Roman Patapievici, pe de o parte, dar și descoperirea altor modele, care propuneau sinteza creatoare între Ortodoxie și modernitate (Mircea Vulcănescu, bunăoară), m-au edificat asupra caracterului pernicios al etnocentrismului.
Mihai Neamţu povesteşte cum s-a desprins de ideile legionare () [Corola-journal/Journalistic/42605_a_43930]
-
și referințe capitale. Dar, printre atîtea felurite priveliști pentru suflet, cîte înmănunchează actuala lui Expozitie, pe itinerarul miilor de studenți de la Academia de Studii Economice, eu nu-mi îngădui, totuși, să mă abandonez unui exercițiu identificînd prea lesnicios imaginile ficțiunii creatoare și acelea care-s domeniul geografiei efective. Călătoream în Malta, mă aspira ciudat prestigiul ultimelor biruințe artistice din tablourile lui Caravaggio, vizibile acolo, și crunta determinare cu care geniul său neînfricat ațintea supliciile martiriului și, implacabilă, moartea. Atras o clipă
În magnetismul imaginarului by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/4452_a_5777]
-
în Occident... Ce-i drept, acest autoexil e benefic scriitorului atât ca strategie de menținere a cotei de interes (când Petre Barbu se întoarce la literatură, înseamnă că are într- adevăr ceva de spus), cât și ca premisă de independență creatoare. Nu-i greu de observat că prozatorul format în albia optzecismului renunță aproape total la mărcile stilistice livrești pentru o proză ancorată în cotidianul românesc al tranziției. Romanele Dumnezeu binecuvântează America, Ultima tresărire a submarinului legionar sau Blazare participă la
Dialog despre neputință by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4453_a_5778]
-
vieții și a comportamentului fiecăruia în parte. Calibrată astfel, relatarea ei capătă adîncime narativă și devine tridimensională, căci „adevărul uman” al personajelor nu e conținut de nici un document: el nu poate fi reconstruit romanesc decît prin puterea și calitatea imaginației creatoare. La sfîrșitul lecturii, întrebări de genul „cine a fost vinovat” devin irelevante, iar cititorul înțelege că așa trebuia să se întîmple. Fără false pudori, dar și fără exhibiționism, e recuperată din mers individualitatea intimă a protagoniștilor, cu micile secrete murdare
„Adevărata poveste a unui exorcism“ by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4470_a_5795]
-
dintr-un unghi filozofic: funcția epistemologică a plagiatului. Am fi început desigur cu întrebarea: în ce măsură plagiatul de care e suspectat filozoful poate fi un instrument de cunoaștere? Sau în ce măsură reprezintă el un act erotic (ilicit, pervers, ratat?) și un impuls creator? Am fi trecut apoi la problema rolului cognitiv al ideii de plagiat pentru biografii filozofilor și în special pentru istoricii filozofiei românești. Dar, pentru a ajunge la un bun rezultat, s-ar fi cuvenit mai întâi de toate să definim
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
sine și Creator. La baza ideologiei muncii, a activismului, a creației, stă concepția că, pentru Dumnezeu, actul gândirii echivalează cu actul creației. Dumnezeu însă creează din nimic, în timp ce omul creează dintr-o materie preexistentă, independentă de el. Prin urmare, acțiunea creatoare a omului e îngrădită de legile substanței. „Ceea ce înseamnă că inițiativa noastră nu este, propriu-zis, a noastră, ci este rezultanta unor anumite realități existente în afară de noi.“ Păcatul omului constă deci în superbia animi, în pretenția de a crea și, astfel
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
viitorul lor, să nu-i lăsăm să-i cotropească răul și vicleanul. Pentru că asta se vrea : să fie distrusă generația tânără, să se gândească numai la bani, la străluciri ieftine și să se uite de valoarea de Om - integru, curajos, creator, iluminat. Toate mamele doresc binele pentru copiii lor. și dacă dorim ceva cu adevărat și cu toată puterea spiritului (sufletului) și conștiinței noastre, această dorință devine Realitate. Haideți cu toții, mame și tați, bunici și bunice, toți care înțelegeți mai bine
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
Dar, orice s-ar încerca, rămâne fatalmente un grad înalt de falsitate în meseria de a fi actor, în încercarea de a fi poet (care tot "actor" înseamnă s-a văzut din vechime pentru că își cultivă și își disciplinează stările creatoare, se ocupă de persuasiunea și de elocința propriului discurs). Este nevoie de un mare curaj în falsitate, de o moarte eroică în adevăr. Măștile suferă din cauza inadecvării la real. În funcție de gradul acestei inadecvări, se ajunge la comic, absurd, grotesc. Jankélévitch
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
De creat doar zeul creează, iar omul imită. Eu când citesc cuvântul „creație“ — literară, muzicală, filozofică — leșin de râs. Omul nu face altceva decât să reflecte în litere, în muzică sau în filozofie petece de transcendență. Cum să fie creatura creator? „Hai, tată, să-ți arăt eu moșia pe care ți-am făcut-o când nu eram în viață...“ Păi cum să fie creatura creator?! CREȘTINISM Omul e un animal care se roagă la ceva. Caută un model ideal. Și uneori
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
să reflecte în litere, în muzică sau în filozofie petece de transcendență. Cum să fie creatura creator? „Hai, tată, să-ți arăt eu moșia pe care ți-am făcut-o când nu eram în viață...“ Păi cum să fie creatura creator?! CREȘTINISM Omul e un animal care se roagă la ceva. Caută un model ideal. Și uneori nimerește, alteori nu. Cei care au descoperit modelul ideal și succesiunea fenomenului din el sunt creștinii. Creștinismul nu poate fi identificat cu nici un sistem
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]