1,373 matches
-
steagul capitulării, când rutenismul ucranian întindea o mână lacomă până la Suceava și avangarda sa obișnuită, a bolșevismului prădalnic, începea hâtra operă a jafului, din nou românismul din jurul mormintelor românești s-a strâns în jurul lui Iancu Flondor și voința celor din cripte prin glasul lui a chemat oastea României liberatoare...” Iar Pamfil Șeicaru concluziona în comentariul „De la Petre P. Carp la dr. Iancu Flondor” din Bucovina nr.45: „Fără menajamente dl. Iancu Flondor a repezit ce i-a căzut întâmplător în mână
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
și judecând cifrele, comentariile au semnificații și în anul 2004. * Liviu Marian a decedat la vârsta de 59 de ani, la 25 noiembrie 1942, la Craiova, unde-l dusese odiseea acelor ani, „departe de pământul sfânt al Sucevei sale, de cripta părintelui său Simeon Florea Marian”, cum scria Victor Morariu „În amintirea lui Liviu Marian, publicat în Revista Bucovinei nr.1 /1943. „Parcă-l văd... Atât la Universitatea din Cernăuți pânăn vara anului 1905, când șia terminat studiile și a fost
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
Bucureștilor, ales de dânsul, nu s-ar putea oare doborând acum de îndată clădirile ruinate ale monastirii, să se creeze pre platforma acelui deal o esplanadă înălțată și frumos potrivită, pre care locul altarului actual ar fi prefăcut într-o criptă boltită subterană d asupra căreia s-ar înălța monumentul planând astfel asupra unei mari părți a orașului? În acea criptă s-ar depune și s-ar păstra cu religiozitate, pre vechiul lui altar, capul lui Mihai Viteazul, care, cu onoarele
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
pre platforma acelui deal o esplanadă înălțată și frumos potrivită, pre care locul altarului actual ar fi prefăcut într-o criptă boltită subterană d asupra căreia s-ar înălța monumentul planând astfel asupra unei mari părți a orașului? În acea criptă s-ar depune și s-ar păstra cu religiozitate, pre vechiul lui altar, capul lui Mihai Viteazul, care, cu onoarele cuvenite, s ar transporta aci din monastirea Dealului, unde nimic nu asigură conservarea acestei prețioase relicve. Esplanada pre care s-
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
este străbătută până în profunzime și de elemente limfoide difuze, astfel încât întreg coreonul și epiteliul sunt transformate într-o masă limfoidă. La exterior, amigdala este înconjurată de un epiteliu multistratificat pavimentos necheratinizat ce continuă mucoasa cavității bucale. Epiteliul amigdalian, prezintă zecedouăsprezece cripte amigdaliene, uneori ramificate, cripte, în care se acumulează și stagnează leucocite, celule descuamate și microbi, care se înmulțesc și care, devin virulenți. Prin toxinele lor, acești microbi, devin focare de infecție pentru organism, motiv pentru care, amigdalele netratate constitue factori
MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM –BOALA KAHLER RUSTITZKI ) by MIHAI BULARDA MOROZAN () [Corola-publishinghouse/Science/1667_a_2959]
-
și de elemente limfoide difuze, astfel încât întreg coreonul și epiteliul sunt transformate într-o masă limfoidă. La exterior, amigdala este înconjurată de un epiteliu multistratificat pavimentos necheratinizat ce continuă mucoasa cavității bucale. Epiteliul amigdalian, prezintă zecedouăsprezece cripte amigdaliene, uneori ramificate, cripte, în care se acumulează și stagnează leucocite, celule descuamate și microbi, care se înmulțesc și care, devin virulenți. Prin toxinele lor, acești microbi, devin focare de infecție pentru organism, motiv pentru care, amigdalele netratate constitue factori cauzatori ai unor afecțiuni
MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM –BOALA KAHLER RUSTITZKI ) by MIHAI BULARDA MOROZAN () [Corola-publishinghouse/Science/1667_a_2959]
-
un zmeu, va suferi din pricina iubirii neîmpărtășite și se va răzbuna pe rivalul său? Ne amintim de Luceafărul eminescian, cu un erou, făptură celestă care, îmbrăcând hlamidă mitologică, va transpare în dublă ipostază, cunoscând dezamăgirea? Ne amintim de-acel „Crai Cripto, inimă ascunsă”, „rigă spân” care e dispus să se smulgă din umbra-mpărăției sale pentru a-și apăra iubirea? Asemenea și în Nunta neagră, eroul este o prezență enigmatică, un „strigoi” înnobilat de extaz („scăldat de spaime, / și cu fruntea
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
scăldându-ne într-o infinitate de visuri...”, cum măiestrit glăsuiește întru eternitate Constantin Noica. <noteist> 1. Gheorghe Andrei Neagu - Nunta neagră. Ed. Valman, 2010 2. Liviu Antonesei - Despre dragoste. Ed. Ars Longa, Iași, 2000, p. 134 3. Ion Barbu - Riga Cripto și lapona Enigel 4. John Keats - eyperion, Cântul al II-lea 5. Friedrich eölderlin - eyperion. II) Zante. Ed. Inst. European, 1998, p. 101 6. Friedrich eölderlin - eyperion. IV. Pyrgo în Morea (eyperion către Melite). Ed. Inst. European, 1998, p. 136-137
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
-și confirme un triumf timpuriu asupra altor prezențe umane care, în viziunea lui, își merită disprețul și neantizarea. Aici răutatea dorește întovărășirea cu moartea celui asupra căruia se revarsă. Ea se zărește deja pășind peste înfrângerea deplină a acestuia, peste cripta urii împlinite. Din mijlocul acestui vis al înfrângerii și exilării întru moarte a aproapelui, a susținerii resemnării și dispariției neîntârziate a semenului, cel rău își făurește planul incitant al viitoarelor sale ambiții. Adesea, însă, într-adevăr, aceste calcule de perspective
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
unui propriu mormânt. Ridicarea și continuarea mersului șovăielnic înainte constituie, aici, în mod firesc nu eliberarea din beznă ci înfruntarea acesteia, nu salvarea din labirint ci doar reluarea alergării prin el. Astfel, întreaga viață a orbului își consumă tensiunea în interiorul criptei de întuneric, căderile și îndreptările sale fiind doar răsuciri fixe în caverna beznei proprii. Și orbul percepe timpul dilatat, extins dincolo de perspectiva unei finalități, unei diluări ontice finale. În experiența orbirii temporalitatea se comportă ca un fundal al succesiunii tactile
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
în ipostazele unor trăiri ce deschid, prin intensitatea tensiunii lor, spre ierarhii și paliere ontice superioare. Această absorbție metafizică a lăuntricului ce se refuză exteriorității cotidiene este reprezentată prin experiența reculegerii. Plângerea zăbovitoare în fața evidențelor ireversibile ale morții coborâte peste criptă, resurecția estetică întru popasul sub visul hipnotic al artei sau liniștea pășirii întârziate prin spațiul naturii tonifiante, toate acestea sunt forme ale survenirii reculegerii. În circumscrierea sacră oferită de templu, reculegerea îmbracă forma mistică ca stare propedeutică care deschide posibilitatea
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
tensiunea concentrării și aducerii la sine a individualității, spre amintirea ce este reperată și activată. Această evocare a celor ce au fost situează o anumită imagine a trecutului în prezență cristalizînd-o și purificănd-o de sedimentele fluxului experiențelor apuse. Reculegerea din fața criptei a celui ancorat imanentului și finalității restrânse doar în spectrul grosier al corporalității se relevă, așadar, drept expresia dorinței de suprimare a zgomotului metafizic survenit din agitația prezentului. Instaurarea calmului taciturn peste sunetul fremătării cotidiene, stingerea acestuia în așezarea unui
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
ce se pot deschide în astfel de acte. În locul trăirilor ancorate adânc survine aici chipul bufonic al superficialității, chip ce relevă menținerea în răsfirare, în disiparea epuizantă rătăcitor a tensiunilor conștiinței care nu urmează concentrat corporalitatea în drumul ei prin fața criptei, sub extensiile naturii sau în voluptatea estetică circumscrisă unei creații de artă. Această lipsă de adunare și concentrare a conștiinței echivalează cu absența lucidității ei receptive și implicante, luciditate substituită de gama unor automatisme de suprafață. Cazul absenței reculegerii mistice
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
și uneori de un vestibul acoperit: narthexul. Dincolo de transept, o absidă semicirculară ades împărțită în absidiole adăpostind capele de jur împrejur, conține corul și altarul. Cînd biserica adăpostește sfinte relicve ceea ce este frecvent -, acestea sînt, în general, conservate într-o criptă subterană, amenajată sub cor. Printre problemele tehnice care se ridicau în fața arhitecților romanici, cea mai importantă era aceea a acoperișului. Structurile din lemn ale bisericilor preromane prezentau grave riscuri de incendiu. Au fost înlocuite cu bolți din piatră în plin
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
sunt „întotdeauna gata să profite de cea mai mică ocazie pentru a-și asigura satisfacerea” (Freud, 1915/1981). Să ne reamintim de imaginea noului lăcaș de cult construit peste cel vechi. Ne-am putea imagina că zeii detronați, exilați în criptă, scapă din când în când de acolo și tulbură calmul unei ceremonii, făcând astfel breșe în armura noii religii. Astfel, Janet (1903/1976) observă că una dintre pacientele sale, suferind de mania curățeniei și de fobia față de microbi, se spală
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
dispărut, acolo unde un lent proces de introiecție ar fi generat un travaliu de doliu, adică de separare. O astfel de împrejmuire solidă creează în interiorul subiectului un „cavou secret”, unde se odihnește, vie, ființa scumpă gata oricând să iasă din criptă, asemenea unei fantome. Să reamintim că, pentru Ferenczi (1909/1968), orice transfer, reactualizare a relațiilor cu obiectele parentale, este o introiecție. Această afirmație justifică travaliul psihoterapeutic menit să instaureze și să dezvolte procesul introiecției care, pornind de la încorporare, conduce la
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
revelator. Dar la fel sunt și muzica (techno sau gothic), producția ci-nematografică, fără a mai vorbi de diversele tea-tralități urbane. În fiecare dintre aceste cazuri, ne confruntăm cu un proces de anamneză a lucrurilor pe care le-am crezut depășite. Criptele și cavernele umanei noastre naturi. "Cărămizile" primordiale, care sunt fundamentul oricărei vieți culturale și a căror importanță o măsurăm cu uimire. Un fel de realitate latentă, "reziduuri" filogenetice care apar din nou în practicile și excesele tribale. Este vorba aici
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
Ora 12½ dejunat à trois. Ora 1½ cu Elisabeta și Leopold la Guggenheim, apoi la palatul Papadopoli, care e destul de frumos. Din nou la Guggenheim, apoi la anticari, cumpărat mult. Pe jos pe străzile înguste spre Piața San Marco, acolo cripta bisericii. Ora 7 cinat. Elisabeta a vizitat Muzeul Civic. Seara cu Leopold până la ora 11. Sâmbăta Mare, 12/24 martie. Veneția-Milano Frig, dar frumos. Ora 7½ dejunat à trois. Ora 8½ plecare cu gondola deschisă. Ora 9 la gară, acolo prefectul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
să fie scos din capelă. Este dus în biserica mare, unde e depus. Slujbă religioasă și rugăciuni. Procesiunea la Hedingen, noi mergem pe jos în urma carului mortuar, kronprințul între mine și Leopold. În Hedingen cuvântare funebră. Așezare a sicriului în criptă, în care intrăm și noi, kronprințul, marele duce, Leopold, Fritz, Philipp și eu. Întoarcere cu trăsurile la castel. Ora 1½ dejun, trist. Prinții Wilhelm de Württemberg și Hermann de Weimar se întorc la Stuttgart. Cerc. Orele 4-6 plimbare cu trăsura
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
27 mai Ora 6½ sculat, enorm de cald. Ora 7¼ la gară, Carola pleacă. Ora 8 dejunat cu Elisabeta și Wilhelm. Ora 10 pleacă Elisabeta, Philipp și Wilhelm Wied prin Basel. La gară, rămas-bun. Elisabeta la Segenhaus. Cu Leopold la cripta de la Hedingen. La mama. Ora 12 dejunat. După-amiaza scris. Cu mama la cripta de la Hedingen, apoi plimbare cu trăsura, cu ea, la Josephslust. Ora 6 sosit tante Marie. Ora 7 cinat. Ferdinand și Carlo pleacă la Basel, unde vor fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
pleacă. Ora 8 dejunat cu Elisabeta și Wilhelm. Ora 10 pleacă Elisabeta, Philipp și Wilhelm Wied prin Basel. La gară, rămas-bun. Elisabeta la Segenhaus. Cu Leopold la cripta de la Hedingen. La mama. Ora 12 dejunat. După-amiaza scris. Cu mama la cripta de la Hedingen, apoi plimbare cu trăsura, cu ea, la Josephslust. Ora 6 sosit tante Marie. Ora 7 cinat. Ferdinand și Carlo pleacă la Basel, unde vor fi instalați. Plecat marchizul Guddi. Seara pe terasă. Marți, 9 iunie/28 mai Ora
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
Waldburg prezentă, pleacă deseară. După-amiază la tante Carolina. Călătorie cu trăsura, cu mama, la Inzighofen, foarte apăsător. Seara ploaie. Ora 7 cinat. Seara cu mama. Miercuri, 5/17 iunie Foarte apăsător. Ora 7½ la Hedingen, acolo slujbă funerară, apoi în criptă. Cu toții, suita etc. în biserică. Ora 8½ dejunat cu mama și Marie la Leopold. În grădină, acolo până la ora 10½. Ora 12 dejunat en famille. După-amiaza în camera lui papa, văzut hârtii. Furtună puternică. Ora 5½ cu Leopold la Inzighofen
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
depozite purulente, care pot fi dispuse sub formă de: Angină foliculară, cu depozite celulare inflamatorii submucoase sau foliculi limfatici inflamați, vizibile ca puncte albicioase; etiologia este virală și/sau bacteriană. Angină criptică, în care depozitele purulente sunt deschise la suprafața criptelor pline cu exudat inflamator; etiologia este exclusiv bacteriană. Anginele pseudo-membranoase Sunt caracterizate de prezența depozitelor purulente confluente, cu tendința de extindere în suprafață (chiar depășind aria amigdalelor), care acoperă mucoasa lezată de acțiunea toxinelor microbiene. Anginele ulceroase și ulcero-necrotice Sunt
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
nu orizontul ontologic ni se deschide, ci un inaparent fenomenologic. Căci totul este prezent, dar fără ființa prezenței, imprezentabil. În prezența martorului se arată ceva ce nu poate fi arătat, transparența prin care mărturia devine vizibilă, stârnește arătarea: "Deci, din cripte adânci, renasc, de fiecare dată, arătări/ uluite, martorule că iar te apuci să vorbești, ca și cum/ fără vorbire ele n-ar putea să apară, ca și cum doar/ vorbirea ar vedea/ criptele deschizându-se"6. Ivirea imprezentabilului are loc dincolo de limbaj și de
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
arătat, transparența prin care mărturia devine vizibilă, stârnește arătarea: "Deci, din cripte adânci, renasc, de fiecare dată, arătări/ uluite, martorule că iar te apuci să vorbești, ca și cum/ fără vorbire ele n-ar putea să apară, ca și cum doar/ vorbirea ar vedea/ criptele deschizându-se"6. Ivirea imprezentabilului are loc dincolo de limbaj și de vedere; o arătare ieșită din timp, din adâncul netimpului sau al prezenței trecute, tăcute. Nu știm ce se arată, doar faptul că se arată, apare și se deschide, dar
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]