2,116 matches
-
care ea nu poate fi lăsată doar în seama economiștilor. O politică adevărată trebuie să fie capabilă să promoveze o economie a spiritului, fără să se substituie inițiativei economice, ci furnizîndu-i cadrul de reguli sociale, juridice și investițiile publice necesare, cristalizînd o voință politică și spirituală, adică ridicînd nivelul de inteligență individuală și colectivă, în încercarea de refondare a societății, în care telecrația să nu mai învingă democrația, încercare de depășire a ignoranței și de reîncîntare a lumii pentru supraviețuirea ființei
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
și creștinismul au fost numite religii de martiri, impregnate cum erau de acest fel de stoicism. Martiriul capătă aura unui ideal popular, exprimând o dorință arzătoare de sacrificiu din partea credincioșilor evrei și creștini. Cursul evenimentelor consacră modelul profetului-martir, care se cristalizează după perioada macabeeană. Insistența midrashică pe figura profetului care suferă pentru credință și este persecutat de propriul popor pare să aibă mai degrabă valoare de autoacuzare cu scop didactic. Dar în perioada tanaitică, ce cuprinde primele două secole ale erei
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
Suferința a devenit energia sa vitală.ccc Amintirea primei Cruciade (1096) bântuie imaginarul evreilor medievali și-l va bântui mai târziu pe cel al evreilor din secolele al XIX-lea și al XX-lea, și nu fără îndreptățire. Ea va cristaliza în sine schemele tradiționale de justificare a suferinței, erijându-se totodată, la rândul ei, în model explicativ pentru persecuțiile ulterioare. Acest model impulsionează o anumită istoricizare a suferinței, care ne va fi lăsată moștenire și care a fost activată în
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
și expulzarea care urmează, palestinienii, considerându-se ei înșiși victime ale sionismului, resping victimitatea inamicului. Odată cu consolidarea OEP începând din anii 1970, începe să se elaboreze o prezentare a genocidului în publicațiile subvenționate de această organizație, prezentare în care se cristalizează denunțarea colaborării între sioniști și naziști. Textul cel mai important din acest punct de vedere este lucrarea de doctorat a lui Mahmud Abbas (pe numele său de război Abu Mazen), publicată în 1984, care tinde să cauționeze această teză și
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
aveau să vină în noiembrie 1967 declarațiile generalului de Gaulle despre statul Israel războinic și poporul evreu "sigur pe el și dominator", declarații care aveau să provoace teama de o resurgență a antisemitismului. În acest climat complex și inedit se cristalizează în Franța conexiunea genocid-Israel. Majoritatea evreilor din Africa de Nord conștientizează Holocaustul în metropolă. În exil se face această apropiere care, pe de altă parte, îi împiedică în același timp pe exilați să-și exprime propriile suferințe în fața evreilor care au trăit
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
Ansamblu de prescripții religioase evreiești cu privire la alimentație. x Daniel, 12:3, 2. y II Ba 20:2. z Iudaismul rabinic este curentul, moștenitor al fariseismului, care se conturează la sfârșitul perioadei antice, după anul 70, și a cărui gândire se cristalizează în marile corpusuri clasice din epoca mishnică și talmudică. aa TB, Shabat 55a. bb În ebraică: isurei ahava, literal "suferințe din iubire". cc Geneza Rabbah 9, 8 (despre Gen. 1:31). dd TB, Berakhot 5a; Tanhuma, Shemot 1. ee Vezi
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
moneda) este o confuzie pe care o întîlnim ades și care l-ar revolta pe Veblen. În studiile sale, acesta încearcă să demonstreze că orice schimbare socială implică modificări ale modului de gîndire și ale obiceiurilor pe baza cărora se cristalizează instituțiile. Dar acest termen de "mentalități" e la fel de vag precum cel de "evoluție". Sub influența școlii istorice germane, Veblen distinge destul de arbitrar, patru etape în evoluția societății umane: sălbăticia, barbaria, era muncii manuale și era mașinismului. Proprietatea privată este considerată
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
nu s-au implicat efectiv în promovarea acestui tip de economie. Prin serviciile sale centralizate și descentralizate, statul este în mod special vizat. Acest lucru poate fi legat de lipsa de resurse, dar și de faptul că nu s-a cristalizat o vedere sistematică a problemei în forma unei politici. Microcreditele pentru firme mici rurale, de exemplu, par să fie susținute mai bine de unele ONG-uri cum ar fi Centrul pentru Dezvoltare Economică sau programe specifice de donori bilaterali sau
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2157_a_3482]
-
Șef serviciu Mr. D.C. Sican Șef birou Lt. Maj. Banciu Ioan” „Istoricul problemei Credincioși după Evanghelie: Cultul «Creștin după Evanghelie» a luat ființă în țara noastră în anul 1899 prin doi misionari elvețieni, anume C.V. și B.I., care au reușit să cristalizeze începuturile de mai înainte ale acestui cult și să le îndrume spre doctrină și organizarea de credință cunoscută în Elveția, Franța, Anglia, Germania etc., sub denumirea de «Grupul Evanghelic al adunărilor creștine libere». Cei doi misionari elvețieni veniți în țară
Cultele din România între prigonire și colaborare by -Carmen Chivu-Duță () [Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
ruga să transmită mesajul ei acelor daimones (vezi Perșii) subpământeni, morții protectori, păzitori ai sângelui părintesc, sânge care cere răzbunare. Întruchipare a tatălui ocrotitor, regele mort este, de asemenea și mai presus de toate, tatăl asasinat care își caută răzbunătorul, cristalizând în el întreaga ambivalență a fantomei: forță deopotrivă protectoare și amenințătoare. Desigur, umbra lui Agamemnon nu apare aici (cum se întâmplă în cazul fantomei regelui mort din Hamlet) însetată de răzbunare și dorind să dezvăluie secretul uciderii sale, dar asta
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
morților sau lumea zeilor și a demonilor. Întreaga „intrigă” dramatică se organizează în jurul acestui shite, în jurul acestei apariții a unui invizibil care se lasă totuși văzut, a unui altundeva care devine un aici și acum și a cărui esență se cristalizează în figura defunctului întors printre cei vii și în aceea a zeului ori a demonului ce se întrupează. Astfel, aidoma eidolon-ului grecilor, shite, unicul purtător de mască din teatrul no, asociază intim apariția supranaturală și revenirea fantomei. Teatru axat în
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
fantomele rămân mute, insesizabile, în vreme ce forța lor atrage, împinge mintea spre delir! Și câtă frumusețe sfâșietoare descoperim și în dansul delirant al femeii, în sufletul căreia e vie prezența unei fantome absente! Mai mult decât atât, ca și cum ar vrea să cristalizeze într-o metaforă poetică tragismul fantomei rămase inaccesibile și tăcute, în aceeași piesă no e introdusă povestea regelui din Kan. Incapabil să se consoleze după moartea iubitei sale, nobila doamnă Ri, regele pune să-i fie pictat chipul pe un
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
spațiile-frontieră, la limita de contact cu o alteritate pe care o întruchipează moartea și nebunia. Shite incarnează întotdeauna o formă apărută dintr-un altundeva devenit un aici, o prezență. Dar nu e mai puțin adevărat că piesele no „cu fantome” cristalizează, într-o mai mare măsură, definiția teatrului ca experiență a ultimelor granițe, a ultimelor limite, o experiență trăită la răspântia dintre aici și altundeva și care își face din trecere și din „puntea ce leagă malurile” propriile metafore, înscrise în
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
nu remarcăm cu acest prilej exactitatea intuiției lui Craig, potrivit căreia prezența spectrului ne oferă nu numai cheia întregului univers dramatic al lui Shakespeare, ci și cheia teatrului ca artă1. „Cumplita grozăvie a nopții” - aceste cuvinte din Macbeth ar putea cristaliza, fără îndoială, esența marilor tragedii shakespeariene. O „grozăvie a nopții” însemnând crimă, sânge și moarte, dar și întâlnire cu fantomele, o noapte din care se pot ivi pe neașteptate toate întruchipările acestor alterități înfricoșătoare a căror expresie radicală e spectrul
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
tărâmuri sau zămislite de viziuni interioare, își fac simțită prezența în spectacolul teatral. Chiar dacă-s trează, visul e în mine Și-n jurul meu - îl simt, nu mi-l închipui 1 susține Imogena în Cymbeline, iar cuvintele ei ar putea cristaliza uimitoarea echivalență a fantomelor „din afară” cu cele „dinăuntru”. Imogena vrea astfel să exprime ambiguitatea unui vis care îi apare ca o închipuire născută din propria imaginație, dar și ca o vedenie existând în afara ființei sale. Or, noi știm că
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
o specie bizară: „Ce mă îngrozește e această atracție ascunsă în adâncul inimii mele”, mărturisește ea. O atracție vecină cu moartea, dar resimțită ca viață adevărată. Puterile mării sunt puteri ale morții, dar și metafore ale nenumitului, ale nemărginitului, ce cristalizează acea „sete de imposibil” pe care, îndurerat, Wangel însuși este silit să o recunoască în soția lui și care, se teme el, „îi va cufunda sufletul în tenebrele nopții”. Numai dragostea imensă a doctorului Wangel, a celui ce acceptă „să
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
revela prin formele vizibilului. Teatrul și dublul său urmărea să reactualizeze categoria dublului în sensul ei cel mai arhaic, acela al unei prezențe/absențe pe care piatra și psyche-ul, materialitatea cea mai opacă și imaterialitatea cea mai străvezie să le cristalizeze în relația lor tensionată. Kantor sau baraca de bâlci ca teatru al morțiitc "Kantor sau baraca de bâlci ca teatru al morții" Când scria fundamentalul său text-manifest „Teatrul morții”1 sau când, montând Clasa moartă, dobândea o consacrare internațională, încununare
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
decât pentru a ieși cât mai repede în întâmpinarea morții. Dar tocmai pentru a se identifica, pentru a se contopi cu reflexul, cu imaginea lor reflectată, și pentru a atinge acea zonă a celei mai depline libertăți, unde totul se cristalizează în „Absență” și în „Moarte”, personajele din primele tablouri ale Balconului - Episcopul, Judecătorul, Generalul - au nevoie de întreaga materialitate a teatrului. Căci numai datorită fastului teatral al ornamentelor costumului său Episcopul poate recuceri fortăreața de unde fusese alungat și unde își
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
spunea Craig, căreia, în ciuda posibilelor eșecuri, s-ar cuveni să-i răspundă orice teatru ce nu vrea să-și trădeze vocația. Confruntarea cu fantoma pune astfel în evidență și rolul secret al acesteia în definirea esenței teatrului ca artă: ea cristalizează ideea unui obiect imposibil, dar și pe aceea a capacității de a figura nereprezentabilul. Fantoma lasă frâu liber imaginației, o duce dincolo de limitele reprezentării, către un dincolo de vizibil, către un altceva decât vizibilul. Iată de ce problema fantomei în teatru atrage
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
o opoziție absolută, de esență între stat și drept<footnote H. Kelsen, Doctrina pură a dreptului, Editura Humanitas, București, 2000, p. 337. footnote>. 2) Dreptul constituțional - ramură a dreptului public În procesul apariției și dezvoltării dreptului, ramura dreptului constituțional se cristalizează mult mai târziu, și anume, odată cu apariția primelor Constituții scrise din lume (SUA - 1787, Polonia - mai 1791, Franța - noiembrie 1791). Prima Catedră de drept constituțional s-a creat în 1797, în Italia, a urmat apoi, în Franța în 1834. În
Bazele constituționale ale administrației publice by Crina Ramona Rădulescu () [Corola-publishinghouse/Science/219_a_361]
-
o opoziție absolută, de esență între stat și drept<footnote H. Kelsen, Doctrina pură a dreptului, Editura Humanitas, București, 2000, p. 337. footnote>. 2) Dreptul constituțional - ramură a dreptului public În procesul apariției și dezvoltării dreptului, ramura dreptului constituțional se cristalizează mult mai târziu, și anume, odată cu apariția primelor Constituții scrise din lume (SUA - 1787, Polonia - mai 1791, Franța - noiembrie 1791). Prima Catedră de drept constituțional s-a creat în 1797, în Italia, a urmat apoi, în Franța în 1834. În
Bazele constituționale ale administrației publice by Crina Ramona Rădulescu () [Corola-publishinghouse/Science/219_a_360]
-
consecințe de genul problemelor descrise de Heisenberg (Heisenberg, 1971) în legătură cu măsurarea în lumea cuantică. Indeterminismul și incertitudinea (Broglie, 1980) în logica situațională pe care o folosim în studierea substanțierii contextelor în Economie fac regula jocului explicativ. Economia operează cu concepte cristalizate pe altă cale decât cele din fizică, sunt cumva concepte vii, cu interesele și conștiința la purtător, ca să zic așa. Or, acest tip de concepte sunt înainte de toate și în esență de o calitate specială, sunt reflexive, se autoîmplinesc prin
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
se împlinesc în contexte. Reflexivitatea conceptelor economice creează conținuturi în mod direct contextelor, le configurează în repere situaționale de natura certitudinilor subiective. În timp ce științele experimentale explică natura, Economia, ca și alte științe nonexperimentale, explică mediul social, substanțierea sa intersubiectivă ce cristalizează în contexte. Explicit spus, Economia nu explică fapte, în mod direct, iar în măsura în care explică faptele acest lucru se datorează împrejurării că acestea sunt procese subiective în curs de substanțializare în contexte intersubiective. Când face acest lucru, Economia nu uită nici
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
într-o formulă sui-generis a interferențelor dintre spirit și materie, mediul social, ca expresie a contextului economic, ca situație de natură economică. Formulele de interferență dintre idee și lucrul bine făcut au expresii dintre cele mai subtile, între altele se cristalizează și pe principiul coincidenței ca și pe principiul sincronicității, dar înregistrează și decalare de instanțiere și de substanțiere, întârzieri pe verticală și îndepărtări pe orizontală de nivel și de conținut, într-o perspectivă cu sens dat de limitările contextului. În
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
această situație, mintea noastră este cu totul răvășită și nu procesează adecvat ceea ce ar putea fi replica violentă a propriilor noastre excese. Căci, oricât am tinde să ascundem originarea efectelor ca neavând legătură cu noi, încercând să construim modele explicative cristalizate de determinismul material și oricât am falsifica substanța faptelor economice considerând-o că ține de legi universale, tot nu putem să convingem pe toată lumea și în mod permanent că regele ar fi altcumva decât îl vedem cu toții. Tipul de construcție
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]