2,036 matches
-
pământului, asemănător oarecum cu sistemul feudal din Europa. Acest sistem local a fost acceptat de cuceritorii cruciați. Deși musulmanii, la fel ca evreii sau ortodocșii, nu aveau practic niciun drept în zonele rurale, unde, cel puțin teoretic, erau proprietatea lorzilor cruciați care stăpâneau pământurile, toleranța față de credințele necatolice era mai ridicată decât în alte regiuni ale Orientului Mijlociu. Grecii, sirienii și evreii au continuat să trăiască așa cum o făcuseră și până atunci, fiind supuși ai lorzilor feudali și a curților acestora
Regatul Ierusalimului () [Corola-website/Science/306487_a_307816]
-
regiuni ale Orientului Mijlociu. Grecii, sirienii și evreii au continuat să trăiască așa cum o făcuseră și până atunci, fiind supuși ai lorzilor feudali și a curților acestora, foștii stăpâni feudali musulmani fiind pur și simplu înlocuiți de noii stăpâni feudali cruciați. Musulmanii deveniseră membrii societății la cel mai de jos nivel. Pe proprietățile cruciaților, comunitățile musulmane și siriene se bucurau de un anumit grad de autonomie, aflâdu-se sub conducerea liderilor coreligionari, "ra'is". În orașe, musulmanii și ortodocșii erau liberi, deși
Regatul Ierusalimului () [Corola-website/Science/306487_a_307816]
-
o făcuseră și până atunci, fiind supuși ai lorzilor feudali și a curților acestora, foștii stăpâni feudali musulmani fiind pur și simplu înlocuiți de noii stăpâni feudali cruciați. Musulmanii deveniseră membrii societății la cel mai de jos nivel. Pe proprietățile cruciaților, comunitățile musulmane și siriene se bucurau de un anumit grad de autonomie, aflâdu-se sub conducerea liderilor coreligionari, "ra'is". În orașe, musulmanii și ortodocșii erau liberi, deși niciunui musulman nu i se permitea să trăiască efectiv în localitățile urbane. Musulmanii
Regatul Ierusalimului () [Corola-website/Science/306487_a_307816]
-
așa cum a fost "Pactum Warmundi". Autoritățile din Ierusalim colectau sume importante de bani din tributuri, în primul rând din orașele de coastă care nu fuseseră încă ocupate, dar și din state vecine precum cele ale Damascului sau Egiptului, pe care cruciații le învinseseră, dar nu le putuseră cuceri. După ce Baldwin I și-a extins stăpânirea asupra Transiordaniei, autoritățile din Ierusalim au primit bani și din taxarea caravanelor de cămile care călătoreau din Siria spre Egipt sau Peninsula Arabică. Monetarismul economiei Ierusalimului
Regatul Ierusalimului () [Corola-website/Science/306487_a_307816]
-
Usamah ibn Munqidh și apropiații săi după un raid pe la mijlocul secolului al XII-lea. La Biserica Sfântului Mormânt a funcționat un birou de copiști, unde erau scrise importante documente regale. În afară de limba latină, care era limba cancelariilor vest-europene, populația și cruciații mai comunicau și prin dialectele france și italiene, dar și prin limbile băștinașilor: greacă, armeană și arabă. Cea mai importantă lucrare arhitecturală a fost extinderea în stil gotic apusean a Bisericii Sfântului Mormânt. Această extindere a unificat toate locurile de
Regatul Ierusalimului () [Corola-website/Science/306487_a_307816]
-
atace emiratul Damascului, care avusese până în acel moment o atitudine prietenoasă față de Ierusalim. Pacea dintre Ierusalim și Damasc fusese stabilită în vremea domniei lui Fulk, scopul fiind lupta împotriva amenințărilor lui Zengi și mai apoi a succesorului acestuia, Nur ad-Din. Cruciații occidentali considerau Damascul o țintă ușor de atins, iar tânărul și lipsitul de experiență Baldwin al III-lea a fost de acord cu planurile mai faimoșilor monarhi europeni. În ciuda sfaturilor reginei Melisende și a conetabilului Manasses, dar și a unor
Regatul Ierusalimului () [Corola-website/Science/306487_a_307816]
-
occidentali considerau Damascul o țintă ușor de atins, iar tânărul și lipsitul de experiență Baldwin al III-lea a fost de acord cu planurile mai faimoșilor monarhi europeni. În ciuda sfaturilor reginei Melisende și a conetabilului Manasses, dar și a unor cruciați cu experiență, conform cărora trebuia cucerit mai întâi Alepul, după care ar fi urmat recucerirea Edessei, eforturile de război s-au îndreptat către obiectivul stabilit la început de regii occidentali. Cruciada a doua a sfârșit în 1148, odată cu înfrângerea dezastruoasă
Regatul Ierusalimului () [Corola-website/Science/306487_a_307816]
-
experiență, conform cărora trebuia cucerit mai întâi Alepul, după care ar fi urmat recucerirea Edessei, eforturile de război s-au îndreptat către obiectivul stabilit la început de regii occidentali. Cruciada a doua a sfârșit în 1148, odată cu înfrângerea dezastruoasă a cruciaților din timpul asediului Damascului. Regina Melisende a continuat să domnească ca regent chiar și după ce Baldwin a devenit major. Fiul și-a detronat mama în 1153. Cei doi au ajuns la un compromis, urmând să împartă regatul în două, cu
Regatul Ierusalimului () [Corola-website/Science/306487_a_307816]
-
a revenit asupra hotărârilor sale și și-a reinvestit mama ca regent și prim-consilier în anul următor. Baldwin al III-lea a cucerit de la fatimizi Ascalonul, ultimul avanpost egiptean pe coasta palestiniană. În același timp însă, situația generală a cruciaților a devenit mult mai rea, Nur ad-Din reușind să cucerească Damascul, unificând astfel Siria musulmană sub conducerea sa. Baldwin trebuia acum să facă față unor dificultăți care păreau de netrecut. Armata sa ducea lipsă de oameni și resurse pentru apărarea
Regatul Ierusalimului () [Corola-website/Science/306487_a_307816]
-
a murit fără urmași în 1162, la un an după moartea mamei sale, pe tron s-a suit fratele său Amalric I, care a reînnoit alianța negociată de Baldwin. Trăinicia alianței a fost demonstrată în 1164, în momentul în care cruciații au suferit o înfrângere severă în bătălia de la Harim, în fața porților Antiohiei. Prințul Antiohiei, Bohemund, a fost luat prizonier de Nur ed-Din împreună cu cei mai importanți baroni din suita sa militară. Cum Amalric era implicat într-o campanie militară în
Regatul Ierusalimului () [Corola-website/Science/306487_a_307816]
-
de corăbii), în sprijinul lui Amalric, forțele aliate asediind orașul Damietta. Datorită unei cooperări necorespunzătoare a aliaților, campania din Egipt s-a dovedit un eșec. Flota bizantină plecase în campanie cu provizii numai pentru trei luni. În momentul în care cruciații erau gata de luptă, flota terminase deja proviziile, iar corăbiile au părăsit luptele pentru reaprovizionare. Părțile s-au acuzat reciproc pentru eșecul campaniei, dar fiecare știa că depind unul de celălalt. S-au făcut planuri pentru o nouă invazie în
Regatul Ierusalimului () [Corola-website/Science/306487_a_307816]
-
care era cea mai apropiată rudă pe linie masculină a lui Baldwin al V-lea și care demonstrase prin apărarea Tyrului că este un militar priceput, s-a căsătorit cu Isabella, dar Guy a refuzat să renunțe la tron. Când cruciații au sosit în zonă în 1191, Richard Inimă de Leu și Filip s-au plasat pe poziții diferite în privința succesiunii. Richard îl sprijinea pe Guy, vasalul său din Poitou, în vreme ce Filip îl sprijinea pe Conrad, un văr al tatălui său
Regatul Ierusalimului () [Corola-website/Science/306487_a_307816]
-
Richard a cucerit insula. Cruciada s-a terminat pașnic, odată cu semnarea Tratatului de la Ramala din 1192. Saladin permitea pelerinilor creștini să călătorească la locurile sfinte din Ierusalim, să se roage și să se reîntoarcă în siguranță la casele lor. Baronii cruciați încă mai sperau în reconstruirea regatului în jurul Acrei și a altor orașe de coastă. La scurtă vreme după ce regele Richard a plecat din regiune, Saladin a murit, iar teritoriile stăpânite de el s-au scufundat în vâltorile războiului civil, lăsându
Regatul Ierusalimului () [Corola-website/Science/306487_a_307816]
-
de coastă. La scurtă vreme după ce regele Richard a plecat din regiune, Saladin a murit, iar teritoriile stăpânite de el s-au scufundat în vâltorile războiului civil, lăsându-i pe baronii creștini să se plângă de momentul nepotrivit ales de cruciați să părăsească regiunea. Pentru următoarea sută de ani, Regatul Ierusalimului s-a zbătut să reziste în postura de mică țărișoară întinsă de-a lungul coastei siriene a Mediteraniei. Capitala a fost mutată la Acra, de unde era controlată cea mai mare
Regatul Ierusalimului () [Corola-website/Science/306487_a_307816]
-
căsătorit pentru a patra oară, de data asta cu Amalric de Lusignan, fratele lui Guy. Au fost făcute pregătiri pentru Cruciada a patra, care însă, în loc să elibereze locurile sfinte, a fost deturnată, fiind atacat și ocupat Constantinopolulul în 1204, cavalerii cruciați nemaiajungând niciodată la Ierusalim. Atât regina Isabella cât și regele Amalric au murit în 1205, din nou coroana revenind unei fete minore, fiica celor doi, Maria de Montferrat. În 1210, Maria a fost căsătorită cu un sexagenar experimentat, Jean de
Regatul Ierusalimului () [Corola-website/Science/306487_a_307816]
-
a fost cucerit și transformat în ruine, făcându-l de neutilizat, atât pentru creștini cât și pentru musulmani. Cruciada a șaptea condusă de Ludovic al IX-lea al Franței nu a reușit decât să-i înlocuiască pe inamicii ayyubizi ai cruciaților cu memelucii (Dinastia Mamelucă). Datorită faptului că monarhia era acum legată direct de suveranii puternici ai Europei, în perioada 1229 - 1268, monarhul a locuit în Europa, unde conducea un teritoriu mult mai întins, lăsând guvernarea Regatului Ierusalimului pe seama "Înaltei Curți
Regatul Ierusalimului () [Corola-website/Science/306487_a_307816]
-
eforturi pentru a menține puterile musulmane divizate, învrăjbite una împotriva celeilalte, utilizând amenințarea hașșașinilor în aceeași măsură ca orice alți conducători din regiune. În ultimii ani de existență ai regatului, în condițiile amenințării tot mai puternice a mamelucilor egipteni, speranțele cruciaților s-au îndreptat către mongoli, despre care se credea că sunt mai prietenoși cu creștinii decât egiptenii. Prinții franci au încercat să capteze bunăvoința mongolilor, sprijinind invaziile acestora din urmă în Orientul Mijlociu în mai multe rânduri. Deși mongolii au atacat
Regatul Ierusalimului () [Corola-website/Science/306487_a_307816]
-
se credea că sunt mai prietenoși cu creștinii decât egiptenii. Prinții franci au încercat să capteze bunăvoința mongolilor, sprijinind invaziile acestora din urmă în Orientul Mijlociu în mai multe rânduri. Deși mongolii au atacat în mai multe rânduri în zonă, incapacitatea cruciaților și mongolilor de a-și coordona mișcările a dus la victoriile repetate a mamelucilor, (de exemplu în bătălia de la Ain Jalut din 1260). Mamelucii și-au dus la bun sfârșit programul militaro-politic de alungare a tuturor "infidelilor" franci de pe pământurile
Regatul Ierusalimului () [Corola-website/Science/306487_a_307816]
-
a dus la victoriile repetate a mamelucilor, (de exemplu în bătălia de la Ain Jalut din 1260). Mamelucii și-au dus la bun sfârșit programul militaro-politic de alungare a tuturor "infidelilor" franci de pe pământurile Orientului Mijlociu și, în 1291, ultimul bastion cruciat, Acra, a fost cucerită după un asediu violent de armatele sultanului Khalil. Cuceritorii orașului Acra s-au dovedit mult mai puțini îngăduitori decât Saladin cu o sută de ani în urmă: cea mai mare parte a populației creștine a fost
Regatul Ierusalimului () [Corola-website/Science/306487_a_307816]
-
Deplasarea a început la Köln în aprilie 1096 și a ajuns la Constantinopol la sfârșitul lunii iulie. Bazileul Alexios I Comnen și Patriarhul Constantinopolului nu au fost deloc încântați să fie obligați să asigure cazare și masă pentru mulțimile de cruciați indisciplinați. În timpul deplasării, mulți cruciați nu s-au putut aproviziona cu alimente și ori au suferit de foame, ori s-au întors la casele lor, iar cei care au ajuns în Balcani au fost victimele unor răufăcători care au răpit
Pierre l'Ermite () [Corola-website/Science/306535_a_307864]
-
în aprilie 1096 și a ajuns la Constantinopol la sfârșitul lunii iulie. Bazileul Alexios I Comnen și Patriarhul Constantinopolului nu au fost deloc încântați să fie obligați să asigure cazare și masă pentru mulțimile de cruciați indisciplinați. În timpul deplasării, mulți cruciați nu s-au putut aproviziona cu alimente și ori au suferit de foame, ori s-au întors la casele lor, iar cei care au ajuns în Balcani au fost victimele unor răufăcători care au răpit un mare număr de pelerini
Pierre l'Ermite () [Corola-website/Science/306535_a_307864]
-
pentru a-i vinde ca sclavi. Numai coloana condusă de Pierre a reușit să ajungă la Constantinopol, unde s-a unit cu pelerinii conduși de Gauthier Fără de Avere într-un singur grup mai numeros. Pierre a început negocierile pentru îmbarcarea cruciaților pentru Țara Sfântă. Înte timp, împăratul nu a reușit să organizeze aprovizionarea corespunzătoare a taberei pelerinilor, iar cruciații au devenit din ce în ce mai neliniștiți, terminând prin a jefui depozitele imperiale. Alexius, care era tot mai îngrijorat de dezordinile crescânde și de valul
Pierre l'Ermite () [Corola-website/Science/306535_a_307864]
-
s-a unit cu pelerinii conduși de Gauthier Fără de Avere într-un singur grup mai numeros. Pierre a început negocierile pentru îmbarcarea cruciaților pentru Țara Sfântă. Înte timp, împăratul nu a reușit să organizeze aprovizionarea corespunzătoare a taberei pelerinilor, iar cruciații au devenit din ce în ce mai neliniștiți, terminând prin a jefui depozitele imperiale. Alexius, care era tot mai îngrijorat de dezordinile crescânde și de valul de cruciați care urma să vină, a terminat rapid negocierile cu Pierre și a ordonat îmbarcarea rapidă a
Pierre l'Ermite () [Corola-website/Science/306535_a_307864]
-
Țara Sfântă. Înte timp, împăratul nu a reușit să organizeze aprovizionarea corespunzătoare a taberei pelerinilor, iar cruciații au devenit din ce în ce mai neliniștiți, terminând prin a jefui depozitele imperiale. Alexius, care era tot mai îngrijorat de dezordinile crescânde și de valul de cruciați care urma să vină, a terminat rapid negocierile cu Pierre și a ordonat îmbarcarea rapidă a membrilor Cruciadei săracilor pentru traversarea Bosforului din Europa în Asia la începutul lui august. Împăratul a mai promis ca după traversarea pelerinilor să asigure
Pierre l'Ermite () [Corola-website/Science/306535_a_307864]
-
și a ordonat îmbarcarea rapidă a membrilor Cruciadei săracilor pentru traversarea Bosforului din Europa în Asia la începutul lui august. Împăratul a mai promis ca după traversarea pelerinilor să asigure acestora gărzi și îndrumare către liniile turcești. Împăratul a avertizat cruciații că nu se pot deplasa fără ordinul său, dar în ciuda acestor avertismente, "pauperii" au părăsit totuși teritoriile bizantine. Turcii au început să hărțuiască și în cele din urmă au sfârșit prin a ataca mulțimile prost înarmate. Pierre s-a întors
Pierre l'Ermite () [Corola-website/Science/306535_a_307864]