2,185 matches
-
să candidez la un alt Premiul Nobel pentru altă literatură. Și mai puțin “nenobil” precum metalul vulgar la care candidează acum toți arhonții laureați ai Premiului Nobel pentru așa-zisa “Pace”. Când de fapt trăim toți camuflați în cel mai crunt război biologic de eugenie umană mascată și de epurare genetică prin Programul Terra PIG de “deprogramare” a popoarelor, înghițite deja într-o altă sferă de putere a Timpurilor Ultramoderne și profane. Ești încă tânăr, mic și schizoid, dragă Mircea cel
SCRISOARE DESCHISĂ ADRESATĂ GENERAŢIEI OPTZECISTE ŞI ROMÂNILOR DE PRETUTINDENI (3) FRAGMENT DIN 144 DE SCRISORI DE TRANZIŢIE DIN MILENIUL III CĂTRE PRINŢESA X [Corola-blog/BlogPost/360388_a_361717]
-
Oamenii-i răpun pe oameni Și-i batjocoresc cu silă, Iar Tu, Doamne, îi exameni Și tot de călăi ai milă... Oamenii-i zdrobesc pe oameni Și-i condamnă, și strâmb jură, Iar Tu, Doamne, îi exameni Și le-ngădui crunta ură... Oamenii-i stârpesc pe oameni Și-i vânează ca pe pume, Iar Tu, Doamne, îi exameni Și pe lașî îi lași prin lume... Oamenii-i strivesc pe oameni Și de vii îi vâră-n groapă, Iar Tu, Doamne, îi
POATE PENTRU CĂ LE SAMENI... de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1595 din 14 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/360520_a_361849]
-
în pământ, Și ochii către Tine îi țintesc, în strat ceresc de mărgărint, Să nu mă uiți, când am uitat, sisific să te văd, iertând. Doamne, e timpul exactelor fapte, dar cum poți ierta? Uitarea de om e cea mai cruntă neomenire, Părinte, Eu văd o lacrimă albastră, câzând de sus, în urma Ta, Nici mările de foc, cu alge-ntrețesute, nu sunt cernite. În inima rugilor, e tot necuprinsul cuprins, din simpitate, Nu voi să-nchei precisul timp, inima în noi profund
DOAMNE, E TIMPUL EXACTELOR FAPTE de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1626 din 14 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360512_a_361841]
-
de Depopulare Globală, mai întâi amestecă toate rasele (mai puțin a lor, care e “o rasă în interiorul rasei”), pentru a coloniza toate statele lumii, apoi aplică “soluția finală”, pentru a suprima jumătate din omenire și a stăpâni, prin cea mai cruntă dictatură din toate timpurile, peste cealaltă jumătate. După Islamizarea Europei, lumea întreagă va fi transformată în sclavi moderni hibridizați în matrix, sau poate chiar mai rău, într-o fermă de animale, condusă fără milă și guvernată de un Guvern Mondial
DESPRE 'MIGRAŢIA SPIRITUALĂ A SUFLETELOR DE LUMINĂ VIE PRIN TRUPURI SUCCESIVE' ŞI ÎNTOARCEREA ACASĂ A ROMÂNILOR DE PRETUTINDENI de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 1723 din 19 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360395_a_361724]
-
am nimerit la o poartă ce deschidea intrarea între niște ziduri înalte de piatră; casa, cum aveam să vedem mai târziu, anunța ca un avanpost, de departe, satul. În aer plutea ademenitor miros de mâncare. Nasurile noastre păreau, în foamea cruntă, mai curajoase și ne-au tras înainte, fără temere de om străin ori de câine. Fie ce-o fi, își ziceau la unison mințile noastre! Și am intrat. Atunci n-am știut, aveam să aflăm pe urmă, pășisem în ograda
CAP.3 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1626 din 14 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360493_a_361822]
-
de abia mai respir. Mă desprind din îmbrățișarea aceea penibilă, îmi iau haina, mă scuz sărbătoritei și celorlalți invitați și ies...Insist să nu fiu condusă. Aerul rece, tăios de afară, mă învăluie. Izbucnesc în plâns, ca un copil bătut crunt. Gălăgia dansatorilor, muzica îmi acoperă, numai bine, isteria. “În fața tunurilor!” îmi spune dispecera de la taxi...acolo să aștept. Cele 2-3 minute mi-au fost de ajuns să o bocesc pe coloneleasă...să deplâng viața oricărei femei...și să mă lecuiesc
PULBERE DE STELE de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 394 din 29 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360587_a_361916]
-
infinit,să nu-mi mai fiu din nou, doar o străină!... VIII. BIET SUFLET, DE CÂND N-AI MAI IUBIT?, de Clarissa Emanuela , publicat în Ediția nr. 1468 din 07 ianuarie 2015. Pare-se că iubirea asta-i sărăcie mare, boala cruntă și tot un necaz! Ferească Sfântu’ să mai iubească cineva în ziua de azi că-l paste tot amarul! De la Octavian Paler și Cioran (pentru care, de altfel, am toată considerația), până la Poptamas( fără urmă de îndoială idolul frustraților ever
CLARISSA EMANUELA [Corola-blog/BlogPost/360455_a_361784]
-
să vezi și să auzi pentru a înțelege, când nu mai cauți răspunsuri pentru că nu există întrebări. Un suflet smuls din piept e doar neputința! Restul e chimie. Citește mai mult Pare-se că iubirea asta-i sărăcie mare, boala cruntă și tot un necaz! Ferească Sfântu’ să mai iubească cineva în ziua de azi că-l paste tot amarul! De la Octavian Paler și Cioran (pentru care, de altfel, am toată considerația), până la Poptamas( fără urmă de îndoială idolul frustraților ever
CLARISSA EMANUELA [Corola-blog/BlogPost/360455_a_361784]
-
ceas fiindcă drumul nu-i greu, Ea era lângă mine mereu. O planetă se-nvârte cu noi, Ne rotim într-un dans amândoi. N-am putea să strivim niciodată Diamantul din casă de piatră. Doamne! Doamne, cum de poți ierta Crunte boli de minte grea Și sfruntat neadevăr, Vierme strecurat în măr? Cum nu crești tu, Doamne, iară Dintr-o Eva, o fecioara Preacurata pe vecie, Fala lumii-ntregi să fie? De ce șarpele viclean Are-n el așa alean Și limbaj
DIN VOLUMUL ,, CE ENIGMATICĂ EŞTI, FEMEIE .... de GIGI STANCIU în ediţia nr. 227 din 15 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360695_a_362024]
-
bine să îi lași ei partea/ Și gol să fugi spre liniștea ce-ncântă/ Ca una sunt: și-o streașina ce cură/ Neîncetat în noaptea grea, ploioasă/ Și o nevastă cu meliță-n gură/ având în loc de inimă pioasă/ O cursă cruntă, hrubă de tortură:/ Muiere e și pacostea cu coasă!” Multe din sonetele mele religioase au fost traduse în limba germană de către poetul Josef Johann Soltezs din Satu Mare și care a avut îndrăzneala să le transmită Papei de la Roma în spiritul
POET, ESEIST, DRAMATURG de GEORGE ROCA în ediţia nr. 395 din 30 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360577_a_361906]
-
porumbelul pe gură și porumbelul nu se mai putea întoarce. Au respirat cu toții ușurați. Un „tovarăș” student, adică eu, Balaci Nelu Pașcu, din anul întâi, un boboc, un răcan de pe care nu se scuturase praful instrucției făcute cu teribilul și cruntul caporal Neciu căreia îi consacrasem o epigrama de pe urma căreia am suferit toată cătănia, deci, eu, acest bobocel, m-am angajat să scriu o piesă de teatru. Câteva nopți la rând nu am dormit de fel. E adevărat că în anul
POET, ESEIST, DRAMATURG de GEORGE ROCA în ediţia nr. 395 din 30 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360577_a_361906]
-
repetițiile... asta era prea mult! Dumnezeul poeziei a fost alături de dramaturgul începător. Am imaginat o poveste între doi prieteni: unul care intră la facultate și unul care pică. Cel care picase eram eu, Balaci Nelu Pașcu... cel care îndurase o cruntă dezamăgire față de toți și toate. În piesa mea, cel care pică, adică eu dezamăgitul de școală, de toată lumea, de România, de părinți, fuge în Occident unde descoperă siderat o realitate la fel de distructivă la care se adaugă răceală omenească pe care
POET, ESEIST, DRAMATURG de GEORGE ROCA în ediţia nr. 395 din 30 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360577_a_361906]
-
este tainica răbdare,/ de aceea poate-n muta închinare,/ un iconar Te arată astfel nouă./ Străpunsă ești și Tu de răni. Pe frunte,/ și Ție spini-Ți împletesc cunună,/ mulțimea și asupra Ta, Prea Bună,/ aruncă glodul greu, de vorbe crunte./ Cum stai între femei înlăcrimată/ pe Tine Maica celui Răstignit,/ Te-a arătat ducând, abia simțit,/ spre Golgota, o Cruce luminată.(Spre Gogota). Un amestec de arome s-a contopit pe chipul ei de Doină, învăluindu-i mirarea în bulgării
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
de spini. Dacă-mi lipesc urechea de cimentul celulei,/ ascult, ascult/ cum sângele temniței, ca un mare tumult,/ ca un geamăt abrupt,/ curge pe dedesupt,/ curge torent de veninuri amare,/ ținut în pământ sub zăvoare./ Sângele temniței, prizonier,/ gâlgâie`n cruntă durere/ pe sub piatră și pe sub fier,/ pe sub osândă, pe sub zăcere,/ prin subterane artere./ Lipesc urechea jos și-l aud:/ uneori fierbe cu muget fierbinte,/ plânge, plânge în fund de morminte.../ Alteori țipă, sălbatec și crud./ ca o aprigă poftă de
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
sfânt. A plătit cu viața, curajul, demnitatea, credința și dragostea sa. Cioplit din voioșia cristalină a cerului, Ion Golea a înmugurit în pădurea verde de la Fetea. În el nu s-a prohodit senzația primejdiei, căci s-a durat haiduc al cruntelor bejenii, care s-au ridicat împotriva rânduielilor creștine. Și-a încropit din descătușări cărări de luptă pentru a deschide zările speranțelor. Și-a zăvorât toate filele din albumul destinului cu pecețile credinței Zilele sale, cenușeresele, le-a mocnit în psalmi
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
viața. Și, clipa pierdută în van e durere Călău e, ce arde în noapte speranța.. Călău nemilos pentru om, pentru lut Căci clipa-i destin ce scânteie...o clipă ! Și n-are ''pe urmă'' și n-are-nceput Și de-aia e cruntă fâlfâirea-i de-aripă... Că n-ai cum întoarce din fragedu-i zbor Lumina-i curată, prea scurt drămuită Căci clipa, e..clipă ! Nimic călător, Și-și cere pedeapsa când e netrăită... O clipă, e roua plăpândă din zori În arșița
SUNT MESAGERUL TRISTELOR GÂNDIRI de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360686_a_362015]
-
simțeam că rătăcesc într-un pustiu înghețat Când nu știam nici ce să cred, nici ce s-a întamplat Și nu aveam niciun reper, niciun coordonat Mergeam fără direcție și neorientat Într-un adânc de neputința, călcam îndurerat Și-o cruntă singurătate, ma-nconjura neîncetat Iar sufletul, de ceva vreme, era nevindecat Nu credeam că va mai fi vreodată înviat Spiritul care de mult era plecat. Dar tu, precum razele calde dimineață Ai apărut și mi-ai luminat viața Ai readus
ANGHELUŢĂ LUPU [Corola-blog/BlogPost/360606_a_361935]
-
Citește mai mult Când simțeam că rătăcesc într-un pustiu inghetatCand nu știam nici ce să cred, nici ce s-a intamplatSi nu aveam niciun reper, niciun coordonat Mergeam fără direcție și neorientatIntr-un adânc de neputința, călcam indureratSi-o cruntă singurătate, ma-nconjura neincetatIar sufletul, de ceva vreme, era nevindecatNu credeam că va mai fi vreodată inviatSpiritul care de mult era plecat.Dar tu, precum razele calde dimineataAi apărut și mi-ai luminat viataAi readus cu tine încrederea, speranta.As
ANGHELUŢĂ LUPU [Corola-blog/BlogPost/360606_a_361935]
-
și-adună: „Dragii mei copii, luați armele-n mână, Pământul meu sfânt să-l eliberați!... La luptă, la luptă! În război plecați!” Refren: Au sărit în luptă vitejii eroi... Ei nu s-au temut, n-au dat înapoi. În bătălii crunte, moartea au sfidat, Un pas n-aucedat, n-au dat înapoi. Trec batalioane în marș avântat, Țara sângerează, dușmanul turbat... Foc și moarte varsă peste trupul ei, Geme de durere pentru fiii săi. Au sărit în luptă vitejii eroi... Ei nu
SIMFONIA ARDEALULUI de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360764_a_362093]
-
înapoi. Trec batalioane în marș avântat, Țara sângerează, dușmanul turbat... Foc și moarte varsă peste trupul ei, Geme de durere pentru fiii săi. Au sărit în luptă vitejii eroi... Ei nu s-au temut, n-au dat înapoi. În bătălii crunte, moartea au sfidat, Un pas n-au cedat, n-au dat înapoi. Un pas n-au cedat, n-au dat înapoi. Din hotarul țării - dușmanul turbat, A fost alungat!.. A fost alungat!... Și Ardealu’ scump a rămas la noi. Refren
SIMFONIA ARDEALULUI de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360764_a_362093]
-
n-au dat înapoi. Din hotarul țării - dușmanul turbat, A fost alungat!.. A fost alungat!... Și Ardealu’ scump a rămas la noi. Refren: Au sărit în luptă vitejii eroi... Ei nu s-au temut, n-au dat înapoi. În bătălii crunte, moartea au sfidat, Un pas n-au cedat, n-au dat înapoi Eroi bravi și mari, eroi legendari!... Țara vă slăvește, și sărbătorește, Și din nou vă cheamă, să veniți, Pe sub arc de flori să mărșăluiți. Referință Bibliografică: SIMFONIA ARDEALULUI
SIMFONIA ARDEALULUI de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360764_a_362093]
-
azi nu suntem sălbatici mai puțin și-s proști mai mulți și tot mai fioroși: dară lucrarea-I - prin sângerări și spin se face tocmai unde-s nori mai groși! ...va fi o noapte preatainică - și-o stea sub care crunți dușmani - frați s-or îmbrățișa! LA OSPĂȚUL MÂNTUIRII îngeri și-a trezit pe ramuri cerești lamuri Sfântul Zarzăr! pâlpâie lumini de raiuri zeiești graiuri în Grădină! păsări mii se așezară se-nchinară pe-al Lui Umăr! din toți porii-asudă Lumea
PAŞTELE ORBILOR ŞI AL PĂRTĂŞIRII de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 109 din 19 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359798_a_361127]
-
soartă prea înfrântă, Oferă speranța de înfruntare Cu răul ce tot cere îndurare... O sforțare supremă e iubirea, În mâna dinvinității oblăduirea, De a se naște, de a tot înflori, Printre tunete frunți a tot însori.. Înseninând și sufletul mai crunt, Cumințind si rebelul mai cornut, Iscând sentimente neașteptate, În inimile de gheață pre’strâmtate.. Măngâiere, susținerea reciprocă, Muțenia ce mută munții din rocă, Încrederea în altul și cutezanța, Că nevederea nu aduce uzanța... Cine n-ar fi la fel de mic a
ODORUL ÎŞI ARE IADUL SĂU... de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1593 din 12 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/359804_a_361133]
-
suficiente, noi refuzăm; marginalizăm pe toți aceia care doresc să voteze liber; facem să progreseze rapid tupeiștii - gen de ''poantă, dar îi oferim și doctorate, titluri, la care singur renunță -vezi Doamne - din prea multă onorabilitate, dar pe cea mai cruntă recunoaștere; acordăm titluri pe bandă rulantă acelora ce nu merită doar pentru doi lei; deseori suntem precum Iuda...; lăudăm kitsch-urile în pofida valorilor autentice.. ba mai mult că ne omorâm geniile(..!); statuia lui Adrian Păunescu este folosită grotesc pe post
GENIUL INCOMPARABIL ŞI INCOMPATIBIL... de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1477 din 16 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359756_a_361085]
-
multe frunze Prea multe frunze în toamna vastă, Copacii tremură când vântu-i cheamă, Cu degete prelungi ca de gimnastă Se scutură de păsări de aramă. De frig se face universul ghem, Iar cartea spune că ne-am fi făcut, Din crunte nostalgii ce-n vânturi gem Și-un zeu ne-a dat oftatul absolut. Nici măcar o clipă nu mă mir că pot Luceafărului de ziuă minunat, Să îi spun printre străini compatriot- Frate, din țara ce ne-a abandonat. Troițele s-
PREA MULTE FRUNZE... de STELIAN PLATON în ediţia nr. 711 din 11 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359845_a_361174]