1,144 matches
-
Am cântat și eu până la urmă, cu voce stinsă, alături de ei, separați doar prin câțiva metri cubi de-ntuneric. Transformat într-o grămadă de jar, în care se mai ghicea forma crengilor - pe unele, deasupra stratului incandescent, se formase o crustă albă și pufoasă -, rugul radia mai departe valuri de căldură. Spațiul pur dintre stele și noi devenea tot 135 mai adânc, așa cum se limpezește un pahar în care apa a curs turbulent. Muzica s-a-ntrerupt brusc și, o dată cu stingerea câtorva becuri
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
nu se mânjea toată cu păcură și ulei ars, până nu-și agăța de gât coliere de metal ruginit, până nu se cățăra pe angrenaje de fier complicate. Pe jos erau răspândite cuie mari cât antebrațul meu, rulmenți acoperiți de cruste compacte de rugină, cutii de lemn pline de pânze de bomfaier, șurubelnițe, pile, spițuri, sârmă de toate grosimile. Când se întuneca de tot, ni se făcea frică; într-o seară, Marcela își scosese maieul și ștersese un ochi de geam
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
pe jos până acasă, prin zăpada apocaliptică, cu greu împinsă în troiene de insectele metalice ale mașinilor de deszăpezire; în farurile lor orbitoare, albastre, zăpada cădea și cădea, părând că vrea să acopere odată lumea. Mănușile mi se udaseră și cruste moi, înghețate, îmi pătrunseseră și în ghete. Pe când treceam prin fața vitrinelor luminate, cu manechine încremenite pe schiuri, purtând pulovere și canadiene la modă, în lumina roșie și verde, fluorescentă, am văzut de departe înaintînd înspre mine o pereche îmbrățișată. Erau
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
am simțit cu coatele, cu șoldurile, cu creștetul, pereții moi și elastici ai bolții. Și brusc, într-o încordare și-un țipăt ca de sfâșiere, am străpuns cu capul fereastra bolții și m-am trezit deodată afară; înaintam pe o crustă de gheață în care se reflectau stelele, pe suprafața unei oglinzi infinite, pe muchea de sticlă a lumii. Gerul vâjâia pe lângă mine și se învîrtea apoi înspre stele, până prinseră și ele pojghițe și ace de gheață. Dar singurătatea era
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Câțiva colegi mai apropiați (căci de prietenie nu putea fi vorba) au simțit nevoia mea de ajutor și s-au străduit să mă scoată din erotopatia astă. Ea se opaciza față de mine văzând cu ochii, ca și când ar fi prins o crustă sidefie, indescifrabilă. Nu-mi mai dădea nici o atenție la școală. După primele săptămâni din trimestrul al treilea m-am mutat iarăși din banca ei, fără ca ea să reacționeze în vreun fel. Era foarte schimbată, ca și când s-ar fi maturizat cu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Pe sticlă rămase conturul de abur al mâinii ei. Scorpionii erau mai ușor de suportat. Erau identici, de la cei imperiali până la cei care ar fi încăput într-o cutie de chibrituri: chihlimbarii, semitransparenți, doar cu o dungă neagră-verzuie străvăzîndu-se prin crusta de opal: drumul otravei, care străbătea segmentele cozii și ajungea la ghimpele din capăt. Cleștii mari nu provocau oroare, erau cleștii inofensivului rac. Am trecut repede, ca și când oprirea la păianjeni ar fi fost excesivă și ne-am fi aflat în
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ciobul și bolborosind repede cuvinte ciudate: "înkara-nînkara-astarot-țefirah-sabaot-sabaot-sabaot", trebuia să le parcurgem sărind într-un picior. Vai de cea dintre noi care nimerea într-un pătrățel nefast: simțea atunci că o mistuie o flacără întețită sau că e prinsă într-o crustă de gheață. Săraca Garoafa a zbierat o după-masă întreagă prinsă într-o asemenea căsuță și bătând cu pumnii în niște pereți invizibili. Dar cele care se opreau în căsuța bună găseau acolo o floare necunoscută sau o fotografie în culori
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de belciugele lui. Am deschis ușa și-am privit înăuntru. Sub pânzele de păianjen, grele și pline de insecte mișunătoare, se vedeau în penumbră unelte vechi: târnăcoape, lopeți, bucăți ciudate de tablă, o nicovală, fiare răsucite, scoabe, toate acoperite de cruste cărămizii de rugină. O găleată turtită era plină până la jumătate cu var solidificat. Am plecat cuprinsă deodată de oboseală, de sentimentul inutilității. Mi-am adus aminte ce spusese odată Egor: "Timpul exterminator, timpul care nu lasă răniți." Și cu asta
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
lagăr nazist de exterminare pe care aveau să-l vadă americanii. Am fost dus acolo, forțat să privesc totul - gropile cu var, spânzurătorile, stâlpii unde erau biciuiți oamenii - să privesc grămezile de morți cu intestinele scoase, cu pielea acoperită de cruste, cu ochii ieșiți din orbite și oase deformate. Ideea era să mi se arate consecințele a ceea ce făcusem. Spânzurătoarea de la Ohrdruf putea să spânzure șase inși deodată. Când am văzut-o eu, de capătul fiecărei funii atârna câte un gardian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
să mai caute ceva prin cămară, Ivona își aruncă ochii pe geam, dar nu vede decât gudronul ondulat și scorojit al magaziei de lemne și, mai departe de el, chioșcul negru, umed. Resturi de zăpadă sticloasă, întărită ca sub o crustă de zahăr, au încremenit încolăcite ca niște găinațuri pe acoperișul chioșcului. — Parcă știam că mai e puțină zacuscă... Aaaah, e un deranj aici ! Nu pot să înțeleg cum de nu-ți ajunge timpul nici când stai acasă... Probabil și puterile
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de iarnă, l-a făcut dintr-o dată mult mai preocupat de soarta orașului, apoi de-a județului, pentru ca imediat să fie trimis în minister. Mihai crede că-i singurul care a plîns-o pe Maria; poate pentru că reușise să-i sfărîme crusta de gheață și descoperise o altă față a ei. "Și totuși, Maria a avut dreptate; ar trebui să-mi fie rușine că nu mai știu nimic de aceea care a însemnat totul pentru mine..." După numai cîțiva pași, se consolează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
punem 1 pahar ulei, 1 pahar apă, 1 pahar de vin alb nobil sec. Se introduce la cuptor și stropim din când în când cu sosul din tavă și lăsăm ca totul să se rumenească foarte bine, să facă o crustă aurie. Se poate consuma cald sau rece, după preferință. La acest miel umplut se bea neapărat un vin de Cotnari, după ce acest miel umplut l-am porționat în felii pe un platou. Rețeta nr. 47 Crap sau orice fel de
350 Re?ete culinare din Moldova lui ?tefan cel Mare by Denisa Rodica GOLDBACH [Corola-publishinghouse/Journalistic/84371_a_85696]
-
Când gemul este aproape legat punem vanilia și zeama de lămâie. Le turnăm în borcane gemul fierbinte, iar borcanele încălzite în prealabil. Le capsăm, iar pe tava de aragaz punem borcanele la cuptorul fierbinte (dar stingem focul) ca să prindă o crustă. Abia a doua zi le punem capacele și le ducem la rece în cămară. Rețeta nr. 111 Spumă de căpșune sau fragi Ingrediente: 6 albușuri, 2 căni zahăr (căni de ceai), 500 g căpșuni, un pic sare și alte 10
350 Re?ete culinare din Moldova lui ?tefan cel Mare by Denisa Rodica GOLDBACH [Corola-publishinghouse/Journalistic/84371_a_85696]
-
cu câteva grade, asemeni febrei măsurate de un termometru. Corpul social colcăia de afecte: de spaime, de speranțe, de ură, de iluzii risipite. În acest context de paroxism afectiv, de coborâre patetică până la stratul ultim al ființei noastre sociale, până la crusta groasă de minciună, ticăloșie și duplicitate, am scris rândurile intitulate Apel către lichele și, apoi, vreme de doi ani, textele "patetico-politice" strânse într-o carte sub acest titlu. Tocmai pentru că emoția acelor ani a fost exprimată acolo ca atare, pentru că
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Învețe, dar și mai mult ar fi dorit să nu aibă o julitură enormă la cot, de la o căzătură. „Mă duce“, le spuse luîndu-și rămas-bun și o zbughi spre dormitorul ei: poate că rana se vindecase și putea să smulgă crusta, ca să se Înfățișeze curată la Întîlnirea cu Juan Lucas, dar de unde să ia o rochie adevărată, nu cămașa lui Ernestito Pedro de Altamira, „Îl vrosc!“, strigă Înotătoarea. Între timp Susan, fermecătoare și Juan Lucas, cu un aer de playboy și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
firește, marxist, vorbea de revoluția iminentă, Își petrecea zilele visând prin sacristiile sanctuarului Nosso Senhor do Bomfim, adevărate triumfuri a ceea ce se cheamă horror vacui, coșcovite de exvoto-uri, ca de niște solzi ce atârnau din tavan sau acopereau ca niște cruste pereții, un mozaic mistic de inimi de argint, proteze de lemn, picioare, brațe, imagini ale unor salvări miraculoase din mijlocul unor furtuni sau vârtejuri, trombe marine, maelström-uri. El ne-a condus În sacristia unei alte biserici, plină cu niște mobile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
costum albastru de demobilizat, cu coatele și manșetele deja lustruite, iar fața Îi era pămîntie, cu un bronz tropical șters. Avea părul fantastic de bine Îngrijit, cu o cărare dreaptă și albă, ca o cicatrice, dar pe briantină erau mici cruste de mătreață, care o făceau pe Helen să nu-și dezlipească privirea de acolo. — Odată mă Întîlneam cu cineva de la FAAR, spunea el cu amărăciune. De cîte ori treceam pe lîngă un magazin de bijuterii, Își scrîntea glezna... Helen extrase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
avem uneori parte acasă, dar care nu prea are același gust ca aceea servită pe o terasă În Sudul Franței. Coborîm În camera de zi pe la șapte jumătate și găsim platouri cu mîncare Întinse pe măsuța de cafea: baghete cu crusta fierbinte, șuncă de Parma, mezeluri, brînză Brie, Camembert și Reblochon, castraveciori, ardei copți, pateuri și măsline. Iar astea nu sînt decît antreurile. Lisa nu-și trădează reputația și vine Îmbrăcată Într-o rochie Diane Von Furstenberg, amintind de anii ’60
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
îți vedea pantofii, erai judecat pentru a se stabili dacă ești demn de privit sau nu. Totul pentru un lustru fără cusur al pantofilor, care trebuiau să fie strălucitori precum o țeastă pleșuvă după o vară cu mult soare, precum crusta unui pământ arid sau ca ploaia scânteind peste o piele tăbăcită, rigidă și goală pe dinăuntru. Dar acum, înaintea pantofiorilor compromiși de noroi ce redesenau modelul de pe pardoseala de marmură - și universul odată cu el -, totul se petrecu altfel, ca și cum întreg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
înseamnă mai bine de un kilometru. E frig. Gerul face ca totul să troznească. Lui Josăphine îi curge nasul, iar sticluța cu băutură e goală. Cerul capătă nuanțe gri-bleu și prima stea apare ca un cui de argint. Căruța spulberă crusta de gheață, pieile sunt rigide ca niște scânduri. Josăphine ridică o mână pentru a-și freca nasul care tocmai face un țurțure. Iar aici, aici o vede deodată în depărtare, fără îndoială, la vreo șaizeci de metri depărtare, se jură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
din Tanah, să mă deranjeze în timp ce gătesc, numai să descopere scânteia vieții, a curiozității, să mă descopere pe mine, pe Noga, lumea din jurul său, tot ceea ce îi umpluse înainte existența. Dar când mă întorc, el este tot în pat, doar crusta galben-maronie dinăuntrul vasului de toaletă stă mărturie a faptului că a trecut pe acolo, dar nu a tras apa, refuză să tragă apa pentru că zgomotul îi provoacă dureri de urechi, așa cum lumina soarelui îi provoacă dureri de ochi. Chiar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
chiar și pe fetele de la cămin, pe fetele acelea tinere, aproape niște copii, ale căror vieți sunt la fel de deformate ca și trupurile, cu protuberanța aceea mică în mijloc, încolțind ca o buruiană amenințătoare. Deodată în jurul inimii mele se formează o crustă dură și le privesc indiferentă, sigur că le este greu acum, dar în câteva săptămâni problema lor va dispărea, vor naște copiii care acum se ascund în pântecele lor, îi vor da unor părinți care îi așteaptă de ani de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
mine, dar trebuia neapărat să merg la toaletă. —A doua pe dreapta, a strigat în urma mea, în timp ce părăseam camera. Baia era foarte curată și aprovizionată cu o cantitate dublă de cosmetice față de ce foloseam eu, nici unul dintre produse neavând vreo crustă uscată în jurul capacului. Erau creme de păr, uleiuri de baie aromoterapeutice, ață de dinți, pastă de dinți și apă de gură, să nu mai spun de masca de față cu unt de arahide și măceșe și tot soiul de alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
l-am pus pe marginea conductei de apă care nu depășea acolo dimensiunea de trei centimetri. Licuriciul nu părea să conștientizeze schimbarea. Pe când s-a împleticit în jurul unui nit, încercând să-l ocolească, și-a prins un picioruș într-o crustă veche de vopsea. A pornit apoi spre dreapta și după ce s-a convins că drumul era blocat, a luat-o înapoi, spre stânga. Până la urmă, cu eforturi disperate, s-a cățărat până în vârful nitului și a stat chircit acolo de parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
febră musculară. În afară de senzația vagă de durere, localizată undeva În partea stângă, sub inimă, m-am simțit absolvit - cel puțin din punct de vedere biologic. Ca să mă asigur, mi-am trecut mâinile peste față. Nu, n-aveam nici o rană, doar cruste și ochii cârpiți. Dezvelindu-mă, am Închis ochii din nou. Soarele de dimineață strălucea doar de câteva ore, și totuși, dogorea destul de tare. Urma o nouă zi spectaculoasă de vară. Am Încercat să mă adun, respirând Încet. Dacă vroiam ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]