3,093 matches
-
pe cel de-al doilea obiect, entanglat cu primul, chiar dacă cele două obiecte se află la o oarecare distanță unul de altul. Cu toate acestea entanglarea cuantică „nu permite” transmiterea informației clasice mai repede decât viteza luminii în vid. Entanglarea cuantică se folosește la tehnologii ca de exemplu computere cuantice, criptarea cuantică, teleportare cuantică experimentală. Entanglementul este o proprietate din mecanică cuantică pe care Einstein n-o agrea. În 1935 Einstein, Podolski și Rosen au formulat paradoxul EPR, un experiment imaginar
Inseparabilitate cuantică () [Corola-website/Science/312769_a_314098]
-
chiar dacă cele două obiecte se află la o oarecare distanță unul de altul. Cu toate acestea entanglarea cuantică „nu permite” transmiterea informației clasice mai repede decât viteza luminii în vid. Entanglarea cuantică se folosește la tehnologii ca de exemplu computere cuantice, criptarea cuantică, teleportare cuantică experimentală. Entanglementul este o proprietate din mecanică cuantică pe care Einstein n-o agrea. În 1935 Einstein, Podolski și Rosen au formulat paradoxul EPR, un experiment imaginar ce a demonstrat că mecanica cuantică devine non-locală. Este
Inseparabilitate cuantică () [Corola-website/Science/312769_a_314098]
-
două obiecte se află la o oarecare distanță unul de altul. Cu toate acestea entanglarea cuantică „nu permite” transmiterea informației clasice mai repede decât viteza luminii în vid. Entanglarea cuantică se folosește la tehnologii ca de exemplu computere cuantice, criptarea cuantică, teleportare cuantică experimentală. Entanglementul este o proprietate din mecanică cuantică pe care Einstein n-o agrea. În 1935 Einstein, Podolski și Rosen au formulat paradoxul EPR, un experiment imaginar ce a demonstrat că mecanica cuantică devine non-locală. Este știut că
Inseparabilitate cuantică () [Corola-website/Science/312769_a_314098]
-
se află la o oarecare distanță unul de altul. Cu toate acestea entanglarea cuantică „nu permite” transmiterea informației clasice mai repede decât viteza luminii în vid. Entanglarea cuantică se folosește la tehnologii ca de exemplu computere cuantice, criptarea cuantică, teleportare cuantică experimentală. Entanglementul este o proprietate din mecanică cuantică pe care Einstein n-o agrea. În 1935 Einstein, Podolski și Rosen au formulat paradoxul EPR, un experiment imaginar ce a demonstrat că mecanica cuantică devine non-locală. Este știut că Einstein, sceptic
Inseparabilitate cuantică () [Corola-website/Science/312769_a_314098]
-
altul. Cu toate acestea entanglarea cuantică „nu permite” transmiterea informației clasice mai repede decât viteza luminii în vid. Entanglarea cuantică se folosește la tehnologii ca de exemplu computere cuantice, criptarea cuantică, teleportare cuantică experimentală. Entanglementul este o proprietate din mecanică cuantică pe care Einstein n-o agrea. În 1935 Einstein, Podolski și Rosen au formulat paradoxul EPR, un experiment imaginar ce a demonstrat că mecanica cuantică devine non-locală. Este știut că Einstein, sceptic, numea cu ironie aceasta ca ”acțiune fantomă la
Inseparabilitate cuantică () [Corola-website/Science/312769_a_314098]
-
de exemplu computere cuantice, criptarea cuantică, teleportare cuantică experimentală. Entanglementul este o proprietate din mecanică cuantică pe care Einstein n-o agrea. În 1935 Einstein, Podolski și Rosen au formulat paradoxul EPR, un experiment imaginar ce a demonstrat că mecanica cuantică devine non-locală. Este știut că Einstein, sceptic, numea cu ironie aceasta ca ”acțiune fantomă la distanță”. Porecla dată de Einstein a fost "quantic entanglement", încurcătură cuantică. Două particule, aflate la distanță una de alta, pot să aibă o legătură între
Inseparabilitate cuantică () [Corola-website/Science/312769_a_314098]
-
și Rosen au formulat paradoxul EPR, un experiment imaginar ce a demonstrat că mecanica cuantică devine non-locală. Este știut că Einstein, sceptic, numea cu ironie aceasta ca ”acțiune fantomă la distanță”. Porecla dată de Einstein a fost "quantic entanglement", încurcătură cuantică. Două particule, aflate la distanță una de alta, pot să aibă o legătură între ele, așa fel încât măsurarea stării cuantice a uneia dintre ele schimbă instantaneu starea cuantică a celeilalte particule entanglate cu ea. Pe atunci se părea că
Inseparabilitate cuantică () [Corola-website/Science/312769_a_314098]
-
sceptic, numea cu ironie aceasta ca ”acțiune fantomă la distanță”. Porecla dată de Einstein a fost "quantic entanglement", încurcătură cuantică. Două particule, aflate la distanță una de alta, pot să aibă o legătură între ele, așa fel încât măsurarea stării cuantice a uneia dintre ele schimbă instantaneu starea cuantică a celeilalte particule entanglate cu ea. Pe atunci se părea că astfel de corelații non-locale ar putea viola postulatul limitării vitezei luminii (transmiterii de semnale) din Teoria relativității restrânse. Au existat încercări
Inseparabilitate cuantică () [Corola-website/Science/312769_a_314098]
-
la distanță”. Porecla dată de Einstein a fost "quantic entanglement", încurcătură cuantică. Două particule, aflate la distanță una de alta, pot să aibă o legătură între ele, așa fel încât măsurarea stării cuantice a uneia dintre ele schimbă instantaneu starea cuantică a celeilalte particule entanglate cu ea. Pe atunci se părea că astfel de corelații non-locale ar putea viola postulatul limitării vitezei luminii (transmiterii de semnale) din Teoria relativității restrânse. Au existat încercări de a explica corelațiile non-locale dintre particule folosind
Inseparabilitate cuantică () [Corola-website/Science/312769_a_314098]
-
corelațiile non-locale dintre particule folosind Teoria variabilelor ascunse, unde corelațiile sunt descrise de variabile necunoscute (ascunse). Însă în 1964 John Stewart Bell a demonstrat că nici astfel nu se poate construi o teorie locală bună, iar entanglementul, prezis de mecanica cuantică, se poate deosebi experimental de teoriile cu parametri locali ascunși. Rezultatele experimentelor ce au urmat au dovedit natura non-locală a mecanicii cuantice, cu toate că în experimente au fost și mici inexactități. Corelarea non-locală duce la o interacțiune interesantă cu Teoria relativității
Inseparabilitate cuantică () [Corola-website/Science/312769_a_314098]
-
a demonstrat că nici astfel nu se poate construi o teorie locală bună, iar entanglementul, prezis de mecanica cuantică, se poate deosebi experimental de teoriile cu parametri locali ascunși. Rezultatele experimentelor ce au urmat au dovedit natura non-locală a mecanicii cuantice, cu toate că în experimente au fost și mici inexactități. Corelarea non-locală duce la o interacțiune interesantă cu Teoria relativității restrânse, care afirmă că informația nu se poate transmite dintr-un loc în altul mai repede decât cu viteza luminii. Deși există
Inseparabilitate cuantică () [Corola-website/Science/312769_a_314098]
-
în experimente au fost și mici inexactități. Corelarea non-locală duce la o interacțiune interesantă cu Teoria relativității restrânse, care afirmă că informația nu se poate transmite dintr-un loc în altul mai repede decât cu viteza luminii. Deși există sisteme cuantice entanglate care se află la mare distanță unul de altul, transmiterea instantanee a informației nu este posibilă, de acea entanglementul cuantic nu violează cauzalitatea. Este un fenomen descris de teorema non-comunicației. Alte experimente vor verifica dacă entanglementul rezultă din retrocauzalitate
Inseparabilitate cuantică () [Corola-website/Science/312769_a_314098]
-
informația nu se poate transmite dintr-un loc în altul mai repede decât cu viteza luminii. Deși există sisteme cuantice entanglate care se află la mare distanță unul de altul, transmiterea instantanee a informației nu este posibilă, de acea entanglementul cuantic nu violează cauzalitatea. Este un fenomen descris de teorema non-comunicației. Alte experimente vor verifica dacă entanglementul rezultă din retrocauzalitate. Discuția următoare construiește fundamentul teoretic folosit în articolele despre formularea matematică a mecanicii cuantice. Fie două sisteme ce nu interacționează formula 1
Inseparabilitate cuantică () [Corola-website/Science/312769_a_314098]
-
informației nu este posibilă, de acea entanglementul cuantic nu violează cauzalitatea. Este un fenomen descris de teorema non-comunicației. Alte experimente vor verifica dacă entanglementul rezultă din retrocauzalitate. Discuția următoare construiește fundamentul teoretic folosit în articolele despre formularea matematică a mecanicii cuantice. Fie două sisteme ce nu interacționează formula 1 și formula 2, în respectivul spațiu Hilbert formula 3 și formula 4. Spațiul Hilbert din sistemul compus este un produs tensorial: Dacă primul sistem este în starea formula 6 și al doilea în starea formula 7, starea sistemului
Inseparabilitate cuantică () [Corola-website/Science/312769_a_314098]
-
Alice prin măsurători locale în sistemul A. Aceasta rămâne neschimbat chiar dacă sistemele A și B sunt spațial separate. Este fundamentul paradoxului EPR. Aici cauzalitatea se păstreză, pentru alte argumente vezi no communication theorem. Entanglementul are multe aplicații în Teoria informației cuantice. Entanglementul poate fi privit ca o sursă pentru comunicații cuantice, codarea superdensă și teleportarea cuantică. Teoria care se ocupă de aceste aplicații se numește „teoria entanglementului”. Alte aplicații ale entanglementului sunt:
Inseparabilitate cuantică () [Corola-website/Science/312769_a_314098]
-
chiar dacă sistemele A și B sunt spațial separate. Este fundamentul paradoxului EPR. Aici cauzalitatea se păstreză, pentru alte argumente vezi no communication theorem. Entanglementul are multe aplicații în Teoria informației cuantice. Entanglementul poate fi privit ca o sursă pentru comunicații cuantice, codarea superdensă și teleportarea cuantică. Teoria care se ocupă de aceste aplicații se numește „teoria entanglementului”. Alte aplicații ale entanglementului sunt:
Inseparabilitate cuantică () [Corola-website/Science/312769_a_314098]
-
sunt spațial separate. Este fundamentul paradoxului EPR. Aici cauzalitatea se păstreză, pentru alte argumente vezi no communication theorem. Entanglementul are multe aplicații în Teoria informației cuantice. Entanglementul poate fi privit ca o sursă pentru comunicații cuantice, codarea superdensă și teleportarea cuantică. Teoria care se ocupă de aceste aplicații se numește „teoria entanglementului”. Alte aplicații ale entanglementului sunt:
Inseparabilitate cuantică () [Corola-website/Science/312769_a_314098]
-
Carantina (1992) (titlu original "Quarantine") este un roman hard science fiction scris de Greg Egan. Într-o manieră specifică romanelor polițiste, cartea explorează consecințele Interpretării Copenhaga a mecanicii cuantice, despre care Egan consideră că a fost aleasă mai curând pentru că pare mai convenabilă decât pentru că ar fi corectă. Acțiunea romanului se petrece în viitorul apropiat (2034-2080), după ce sistemul solar a fost înconjurat cu un câmp impenetrabil (construit fie de
Carantina (roman) () [Corola-website/Science/323581_a_324910]
-
în sistemul solar, ceea ce face ca stelele să nu mai fie vizibile, lucru aparent nesemnificativ, dar care se dovedește a fi elementul central al acțiunii. În roman, un proces fizic al creierului uman este responsabil de colapsarea funcțiilor de undă cuantice ale sistemelor în vectori și valori proprii. Observările făcute de oameni asupra universului i-au redus acestuia diversitatea și potențialul (de exemplu, o stea nu mai poate fi altceva decât un enorm cuptor cu alimentat cu fuziune nucleară, așa cum l-
Carantina (roman) () [Corola-website/Science/323581_a_324910]
-
mică, cum ar fi folosirea efectul tunel pentru a trece printr-o ușă încuiată sau pentru a trece de paznicii care se uită exact în partea opusă în timp ce trece persoana. Romanul conține și idei care nu sunt legate de mecanica cuantică, una dintre ele fiind aceea că oamenii obișnuiesc să își descarce software care să ruleze în creierele lor. Naratorul romanului acceptă să investigheze un caz de dispariție a unei femei dintr-un institut psihiatric, lucru care îl duce la o
Carantina (roman) () [Corola-website/Science/323581_a_324910]
-
dispariție a unei femei dintr-un institut psihiatric, lucru care îl duce la o organizație ce dezvoltă o modalitate neurală de a inhiba colapsarea funcțiilor de undă. Această modalitate permite utilizatorului să nu mai fie un observator în sensul mecanicii cuantice, ci să existe în diferite stări în același timp, alegând după preferințe vectori și valori proprii din gama de posibilități în timpul perioadei cât funcțiile de undă sunt colapsate. Investigatorul ajunge să fie controlat de organizație prin instalarea forțată a loialității
Carantina (roman) () [Corola-website/Science/323581_a_324910]
-
În mecanica cuantică, decoerența cuantică este mecanismul prin care sistemele cuantice interacționează cu mediul înconjurător căpătând caracteristici probabilistice suplimentare. Decoerența cuantică generează "aparența" colapsului funcției de undă și justifică cadrul și modul de dezvoltare al fizicii clasice ca pe o aproximare acceptabilă. Decoerența
Decoerență cuantică () [Corola-website/Science/315489_a_316818]
-
În mecanica cuantică, decoerența cuantică este mecanismul prin care sistemele cuantice interacționează cu mediul înconjurător căpătând caracteristici probabilistice suplimentare. Decoerența cuantică generează "aparența" colapsului funcției de undă și justifică cadrul și modul de dezvoltare al fizicii clasice ca pe o aproximare acceptabilă. Decoerența apare atunci când
Decoerență cuantică () [Corola-website/Science/315489_a_316818]
-
În mecanica cuantică, decoerența cuantică este mecanismul prin care sistemele cuantice interacționează cu mediul înconjurător căpătând caracteristici probabilistice suplimentare. Decoerența cuantică generează "aparența" colapsului funcției de undă și justifică cadrul și modul de dezvoltare al fizicii clasice ca pe o aproximare acceptabilă. Decoerența apare atunci când un sistem interacționează cu mediul său
Decoerență cuantică () [Corola-website/Science/315489_a_316818]
-
În mecanica cuantică, decoerența cuantică este mecanismul prin care sistemele cuantice interacționează cu mediul înconjurător căpătând caracteristici probabilistice suplimentare. Decoerența cuantică generează "aparența" colapsului funcției de undă și justifică cadrul și modul de dezvoltare al fizicii clasice ca pe o aproximare acceptabilă. Decoerența apare atunci când un sistem interacționează cu mediul său într-un mod termodinamic ireversibil. Aceasta împiedică diferitele elemente din
Decoerență cuantică () [Corola-website/Science/315489_a_316818]