3,596 matches
-
la vitrina imaculată dincolo de care, pe un panou mare de circa trei metri, se înfățișa o fotografie veche, alb-negru, cu două chipuri extreme de cunoscute. Inima începu să-i bată cu putere, reînviind brusc din starea letargică în care se cufundase. Nu-i venea să creadă. În fața ochilor era chiar fotografia părinților lui, mare cât un afiș, iar deasupra stătea scris: “Expozitie de artă fotografică - Henri Miller”. - Incredibil! Aceștia sunt chiar părinții mei..., murmură emoționat. Păși cu încredere în sala mare
FOTOGRAFIA de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1103 din 07 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363659_a_364988]
-
Toți fug cât de repede pot;mai repede ca niciodată.La ce îi rapiditatea unui vrăjitor...nimeni nu are timp să își explice.Victoria își punea mii de întrebări,dar încearcă să își echilibreze mintea,toată energia să i se cufunde în mușchi.Cât despre cea mai mare frică a ei,nici ea nu știe,un lucru ciudat,vrea să se lase surprinsă,un lucru nebunesc. Lângă ea o fată începe să țipe,să fugă în partea opusă,cade la pământ
MĂREAŢA POARTĂ NEAGRĂ de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1889 din 03 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363629_a_364958]
-
de toți în oraș, este beligerant la întâlnirea cu armata germenilor dramelor umane cauzate de boli, aceste boli de toate zilele și de toate năpastele, ale noastre! Are o comunicare agreabilă cu oamenii din oraș, se cunoaște cu toată lumea, se cufundă și se confundă în marile și micile confruntări ale cotidianului buhușean. Este atât de atașat vieții orașului, încât s-ar considera injustificabil, ca unul dintre concitadini, dacă nu ar ar fi exemplul realității că omul este om prin ceea ce face
DR. CRISTIAN IONAŞCU. VINDECĂRI INAUTENTICE ŞI VINDECĂRI AUTENTICE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363754_a_365083]
-
cămara inimii. Mi-ar place să rămân în posteritate ca un scriitor îndrăgit de arta sa, de arta cuvântului, haina gândului încoronat care cuminecă inima și sufletul și care ne redă pe noi nouă înșine. Mi-a plăcut să mă cufund în adâncul cuvintelor care se țes din liniile abia stăvezii ale sinelui. M-a preocupat întotdeauna înălțimea ideilor literare, dar și cea a trăirii întru frumos cu încărcătură emoțională. Am admirat întotdeauna și mai apoi am scris cu deosebită plăcere
CUM AŞ DORI SĂ RĂMÂN PENTRU POSTERITATE de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2139 din 08 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364763_a_366092]
-
conștiință și nu din obligație! Iar apoi el le spune că, ceea ce este al Dumnezeului lor să dea Dumnezeului lor, probabil tot din conștiință, nu din obligație, conform cultului lor. Iocentus începu din nou să râdă însă Ponțiu Pilat părea cufundat în gândurile sale și ascultase cuvintele fără să clipească, privind absent în arenă, unde lupta dintre Hoplomacus și Thracian ajunsese la picioarele lor. -Pricepeți ilustre? mai spuse Iocentus potolindu-se dintr-o dată din râs. Iisus acesta nu obligă pe nimeni
AL TREISPREZECELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1326 din 18 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349429_a_350758]
-
în luptă dreaptă, S-o apuc de piept cu foc Și s-o rup de la mijloc, S-o împart în părți egale Ca să aibă fiecare. Viața e așa o brută, Noi- drumeți pe-a sorții rută, Zâmbete, săruturi, lacrimi, Inimi cufundate-n patimi, Dar n-aș da rele și bune Pe tot aurul din lume. Referință Bibliografică: Viața / Daniela Dumitrescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1305, Anul IV, 28 iulie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Daniela Dumitrescu : Toate Drepturile
VIAŢA de DANIELA DUMITRESCU în ediţia nr. 1305 din 28 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349513_a_350842]
-
pentru a nu știu câta oară, nu din dorința mea și de fiecare dată pornirea înspre acolo este aceeași, fără a avea vreun strop de năzuință în a încerca durerea în singurătatea nopților. În amintirea unei fericiri evident relative, mă cufund tot mai adânc într-o durere tot mai inconfortabilă.Nu știu remedii, nu cunosc direcții, nu văd soluții, nu pot aproape nimic deși, mi-aș dori aruncare din fundul abisului. Nu știu dacă starea asta de rațiune mă purifică, dar
DOAMNE, DĂ-MI VIS! AUTOR LILIOARA MACOVEI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1306 din 29 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349531_a_350860]
-
pe pământ; câmpurile de miriște în depărtare aveau un reflex ca de apă, și tot peisajul de la munții îndepărtați învăluiți în aburi argintii, până la profilul negru al orașului desenat pe norii alburii și nemișcați, ca niște blocuri de metal, părea cufundat într-un vis fantastic. De la fereastra trenului deslușesc amănunte pe care mai înainte nu le-am observat, deși am străbătut de nenumărate ori acest traseu. Dincolo de casele pe lângă care trece calea ferată, pe fondul albastru al munților din zare, văd
VACANŢE, VACANŢE...ROMÂNIE, PLAI DE DOR... de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1305 din 28 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349516_a_350845]
-
dalbe încercuite pe calendar Menestrelul cel Orb, înfășat în hârtie, din ghereta albastră de la intrare culegea încet, încet, din stiva orelor-muncă, praful sudat pe lespezi lunare - le aduna din ochi, le măsura alene în grămăjoare tăcute din prund și nisipuri cufundate-n ape Ziua se prefăcea în noapte și noaptea în zi Luna stârnea valea cu lumina-i difuză Buruieni rânjeau pe cărări fără capăt Furtuna jelea împovărate oglinzi Nouri biruiau pe Iepuroaica cea Stearpă Ciuperci de tot felul se adăpau
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350287_a_351616]
-
avut o amintire trecătoare. Putem merge, mi-ar face plăcere”. „Bine, atunci”, i-am răspuns și am sărutat-o. „Pentru mine ești neprețuita...”. În goană taxiului, am privit zecile reclame luminoase pe care le lăsăm în urmă și m-am cufundat în tăcere, lăsând curentul de aer care intră prin ferestre să ne răvășească părul. Nu voiam să mai adaug nimic. Când am ajuns în apartament, am avut un fior recunoscând decorul de ultima dată, dar am depășit șocul, întrucat din
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (I) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350231_a_351560]
-
profesorul de matematică. "Poate vișinata a început să-și facă efectul sau o fi de vină căldura din cameră?" Se simțea un pic amețită și euforică. Bărbatul își sprijini podul palmei pe genunchiul dezgolit destul de mult al Gabrielléi, care se cufundase cu totul în moliciunea fotoliului. Acest gest o electrocută pe elevă, care se alertă: "Ce face profu' cu mine acum? Ce are de gând să facă? Va încerca să mă seducă?" Condurache, cu o mână pe piciorul fetei și cu
CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 822 din 01 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350294_a_351623]
-
fără cercuri. Era atât de slăbit că-l putea lua vântul ca pe-o pală de fân. Din cauza oboselii l-a cuprins toropeala, că nu-și mai putea să-și ține capul drept. Ochii abia mai vedeau prin ungherul ogeacului cufundat în bezna nopții, iar pleoapele se deschideau din ce în ce mai greu. Scăpă țigara dintre degete și, deodată, prin întuneric, i se păru că Leana s-a desprins din perete și a venit lângă el. Părea că se așezase deasupra tăciunilor de pe vatră
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA ÎNTÂIA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 957 din 14 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/350387_a_351716]
-
ca acesta pentru odihnă și... alte scopuri, continuă pe un ton slab, privind spre polițist. Bine v-am găsit, zise doctorul, cu privirea senină, deși tare mi-ar fi plăcut să se întâmple asta într-un alt context. Maria se cufundă îndată într-un ocean de uimire. Doctorul venise din Austria, așa cum promisese. Nu-l mai văzuse din noaptea aceea blestemată și tare și-ar fi dorit să nu aibă nicio tangență cu ceea ce s-a întâmplat atunci. Bogdan făcu câțiva
PROMISIUNEA DE JOI (IX) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 847 din 26 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/349090_a_350419]
-
Aceasta se datorează și faptului că avem instituții bisericești foarte extinse. De pildă episcopiile noastre sunt foarte mari, ele îl izolează într-un fel pe episcop, care nu poate fi prezent efectiv în mijlocul credincioșilor pe care îi pastorește. El este cufundat în probleme administrative, pe care dacă nu le rezolvă, desigur, tot credincioșii suferă. Dar asta îl izolează de oameni, iar ei îl privesc ca pe "nu-știu-cine"venit de sus, pe care de-abia dacă pot să-l atingă. Însă dacă
TRĂIND CU ADEVĂRAT CREDINŢA ORTODOXĂ, EA NE DUCE LA ÎMPLINIREA FIRII NOASTRE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 69 din 10 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349063_a_350392]
-
îl latră pe Înaltpreasfinția Sa! Dan Puric - Care-l mușcă probabil! El este un câine care latră la lup și în rest avem tot felul de jigodii regionale care îl mușcă pe el. De ce? Mai sunt ierarhi aici care sunt cufundați în toată chestia asta. Ia să facem noi puțină curățenie, ia să ne reglăm noi regiunile ortodoxe problema asta. Ia să nu ne mai dăm noi cu stângul în dreptul. Dar ăsta e un dialog pe care-l am eu cu
INTERVIU REALIZAT DE STELIAN GOMBOŞ CU ACTORUL SI REGIZORUL CRESTIN DAN PURIC de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 76 din 17 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349069_a_350398]
-
grup de tineri credincioși. Au fost citite lecturi biblice, spuse rugăciuni, interpretate cântece, toate având rolul de a evidenția rolul Sfintei Euharistii pentru viața creștinismului. Biserica a rămas deschisă până la ora 22 pentru toți cei care vor să se poată cufunda în momente de meditație religioasă. Vineri a fost ziua de meditație asupra morții Domnului nostru Isus Cristos. Nu a avut loc o Sfântă Liturghie propriu-zisă, ci doar celebrarea patimei Domnului Isus Cristos. S-a citit din nou „Patima Domnului după
RITUALUL PASCAL CATOLIC de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1194 din 08 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348510_a_349839]
-
dat semnalul de plecare. -- N-am putea rămâne aici? -- Pentru totdeauna? Ar fi frumos, îmi surâse Mara ca o zână a munților ce era. Ce-am putut debita? Doar nu era să stau înțepenit la Cabana Dochia, în vârful Ceahlăului, cufundat în ceață! -- Dacă vrem să ajungem la Duruitoarea, e timpul să plecăm, e deja trecut de amiază! Geo își ridicase rucsacul în spate. Ce șanse aveam să îi conving să ne întoarcem pe același drum? Măcar era un traseu cunoscut
EXPERIMENT DE BURLAC de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348699_a_350028]
-
Extrema lor tensiune, concentrată asupra locului unde se odihneau, făcea să izvorască din trupul meu o posibilitate inedită a cărnii, mai adâncă și mai fericită decât orice plăcere deja încercată. Mi-am deschis ochii și nu știu cât am stat așa, nemișcați, cufundați în obscuritatea străvezie a camerei, căutând iscoditori întrebări și răspunsuri unul în privirea celuilalt, eu, aplecată peste obrazul neliniștitor de serios, el continuând acea explorare a trupului meu, doar prin degetele întinse peste pielea fierbinte. Percepeam tot mai acut această
O HIMERĂ-N NOAPTEA TÂRZIE. de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1293 din 16 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349291_a_350620]
-
PROZĂ SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Impact > Scrieri > SHĒNGCÚN Autor: Alexandru Crăciun Publicat în: Ediția nr. 1295 din 18 iulie 2014 Toate Articolele Autorului Tablou I (Scena pare o clepsidră cufundată în apă. Vitorio stă ghemuit în mijlocul scenei rezemat de un perete imaginar. De brâu îi stă încolăcit Elohim. De jur împrejurul lui regăsim obiecte: o clepsidră, un ceas de epocă în celălalt colț, o brichetă, un pachet de țigări pe jumate de
SHĒNGCÚN de ALEXANDRU CRĂCIUN în ediţia nr. 1295 din 18 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349332_a_350661]
-
citesc pe ultima scrisă chiar aseară: Cuvinte... Din pletele nopții Îmi culeg cuvintele Și cu dragoste le-aștern În buchețele de suflet Dăruindu-le mereu Cu lacrima dorului de tine Le simt unduirea În liniștea gândului frumos În care mă cufund Visând nestingherită Și veghindu-ți somnul Te-mbrățișează sufletul meu Cu toate trăirile lui Alungându-ți tristeți Și chemându-te tainic În feeria dragostei eterne Sunt vie, iar vinul din mine Se revarsă-n cupa plânsetului tău Inundându-l cu
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1292 din 15 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349278_a_350607]
-
Felinarele împânzite pe domeniu luminau discret învăluind în mister curtea și conacul. Galopul unui cal se auzea apropiindu-se zgomotos. Apariția lordului M.Joseph o surprinse și se retrase după perdea deși nu erau șanse să fie observată, camera era cufundată în întuneric. Armăsarul alb, un exemplar superb alerga iute mânat de lord. Făcea ture în jurul grădinii. M.Joseph renunțase la hainele de gală. Cămașa largă de culoare albă, umflată de vânt contrasta cu părul negru răvășit. Cum se putea încheia
MY LORD (FRAGMENT) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 1481 din 20 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/349908_a_351237]
-
bani pentru a le plăti băieților ca să le cânte în casă. De fapt, băieții știu dinainte unde vor fi primiți în casă și unde nu, deoarece în primul caz, casele sunt luminate de sărbătoare, iar în al doilea caz sunt cufundate în întuneric. În Greblești am identificat cel puțin 20 de cântece de Crăciun care se cântă în casă23. Dintre acestea, cam jumătate se cântă mai frecvent, la cerea gazdei care primește băieții în casă sau la alegerea acestora din urmă
TRADIŢII ŞI OBICEIURI DE CRĂCIUN DIN SATUL GREBLEŞTI, COMUNA CÂINENI, JUDEŢUL VÂLCEA* de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2166 din 05 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344367_a_345696]
-
Că atât de pură-i sfânt-acea minune Veșnic necuprinsă de gânduri păgâne. Frunțile-și ridică spre soare-răsare Ridicând în slavă nesfarșita zare. Al astrului zâmbet fulger e-ncremenit, Nadir și zenit pe veci le-a contopit Încrustând eterna clipei feerie Cufundată-n raza plină,sângerie. Euros ia ființă-n altă depărtare Aducând prea blânde valuri de răcoare Printre trunchii ce ramurile-și pleacă Înspre unduinda oglindă de apă. Ulmii,chiparoșii,stejarii,salcâmii, Plini de-nțelepciune,istoria lumii De al său adânc
DIN VĂI DE LUMINĂ de CRUŢI CRISTIAN în ediţia nr. 1064 din 29 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344534_a_345863]
-
Publicat în: Ediția nr. 852 din 01 mai 2013 Toate Articolele Autorului prăbușită în strană plânge neputința rănilor din palmă prin urechi bate toaca vestind prohodul necredinței cu milă și iertare Măicuța privește durerea lumii din pumni mângâie firul înroșit cufundat în albia păcatului din frunte șterge cu un colț de rugăciune lacrima pocăinței degetele adunate tremură în Lumină închinarea învăț să respir credința mântuirii numărând mătănii „Miluiește-mă Dumnezeul meu, miluiește-mă!” Referință Bibliografică: credința mântuirii / Cătălina Nicoleta Munteanu : Confluențe
CREDINŢA MÂNTUIRII de CĂTĂLINA NICOLETA MUNTEANU în ediţia nr. 852 din 01 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/348034_a_349363]
-
atunci nu uita să-i amintescă Anicăi , că fata nu-i a lui... Gențiana suferea în tăcerea ei,dar nu lăsa să se vadă cât este de afectată de situație, de dragul mamei ei pe care o surprindea plângând mereu... Se cufundase în cărți și scria poezii, în care-și plângea toată tragedia existenței ei.Vroia să treacă timpul mai repede, să crească mare și să plece la casa ei, să aibă pe cine să iubească și să-i primească iubirea...Toată
GENŢIANNEBLUE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 223 din 11 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348146_a_349475]