1,813 matches
-
Sentiment > POEME Autor: Anatol Covali Publicat în: Ediția nr. 1571 din 20 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Nu vreau să pierd Ce dacă mi-a fost viața un stup de amăgiri ce-au căpăcit în faguri numai fiere?!... M-aș cuibări cu patos în orișice durere și-aș retrăi trecutele mâhniri. Acolo, încă-n zbucium, e tinerețea mea pe care-atunci n-am prea băgat-o-n seamă. Un dor fără de margini necontenit mă cheamă, dar mă-nconjoară o tristețe grea. Amărăciunea-îmi
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1571 din 20 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374659_a_375988]
-
cu-atâta ură, unde e nucul meu din bătătură? și prispa mea cea plină de ulcele și nopțile dormite prin vâlcele? unde-i fântâna noastră cu izvoare, din care-au curs legende milenare? pe bolta naltă îmi ridic privirea, se cuibărește-n suflet iar uimirea, atâtea stele sunt pe cerul sfânt și-atâta dragoste e pe pământ. mătasea lunii-mi cade pe covor și vraja ei de-acum îmi dă fior, în jurul meu plutesc ca niște ape doar amintirile ce-mi
AMINTIRI FUGARE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1712 din 08 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374769_a_376098]
-
aș fi arc de vioară, Poarta de ți-ai fereca, Aș sclipi seară de seară, Ți-aș deschide inima!... Floare albă de castan La fereastra ta de-aș fi, M-aș prinde ram cu ram, În sufletu-ți m-aș cuibări!... Dac-aș fi floare de mac, Dintre spice adunată, Știu: atunci ți-aș fi pe plac! Aș arde ca niciodată!... Referință Bibliografică: Dac-aș fi / Elisabeta Silvia Gângu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1628, Anul V, 16 iunie 2015
DAC-AȘ FI de ELISABETA SILVIA GÂNGU în ediţia nr. 1628 din 16 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374804_a_376133]
-
o dictatură a fricii: le este frică să nu-și piardă serviciul, apoi s-au îndatorat (de multe ori într-o inconștiență crasă) la bănci, plus că, parafrazând o replică din filmul „Mihai Viteazul“ de Sergiu Nicolaescu, poate s-a cuibărit în noi viermele acela care șoptește: capul ce se pleacă sabia nu-l taie... Cum puteți rezolva această dilemă legată de psihosociologia unui neam (ca o pădure cu ramuri bune, dar și cu uscături...) din ce în ce mai atacat în fibra profundă a
INTERVIU CU DOMNUL CĂLIN GEORGESCU, PREŞEDINTELE CLUBULUI DE LA ROMA PENTRU EUROPA de POLIDOR SOMMER în ediţia nr. 1520 din 28 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374708_a_376037]
-
sabia nu-l taie... Cum puteți rezolva această dilemă legată de psihosociologia unui neam (ca o pădure cu ramuri bune, dar și cu uscături...) din ce în ce mai atacat în fibra profundă a ființei sale naționale? Călin GEORGESCU: Frica este o boală. Se cuibărește în suflet și nu mai pleacă. Oamenii mor de frică și de epuizare. Dar nu mor atunci când au un ideal. România are nevoie de un steag. Dacă nu este un steag, nu este nimic. În finalul filmului „Mihai Viteazu“, marele
INTERVIU CU DOMNUL CĂLIN GEORGESCU, PREŞEDINTELE CLUBULUI DE LA ROMA PENTRU EUROPA de POLIDOR SOMMER în ediţia nr. 1520 din 28 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374708_a_376037]
-
din lacrmi de ploi Să curgă uitare... Cu iubirea de mână Să valsăm pe vânt! Să uităm de "mâine" Și de necuvânt. Primăvară, mai rămâi Nu-mi usca grădina! Tu eșt colțul meu de rai Viselor, lumina. Primăvară, mai rămâi Cuibărită-n suflet Tu ești dragostea dintâi Aripa din umblet. Primăvară, mai rămâi Nu pleca departe! Tu ești floara nimănui Dincolo de moarte... Referință Bibliografică: Primăvară mai rămâi / Nina Dragu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2335, Anul VII, 23 mai 2017
PRIMĂVARĂ MAI RĂMÂI de NINA DRAGU în ediţia nr. 2335 din 23 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/371730_a_373059]
-
intru în pat, lângă tine? întrebă Maria cu un licăr de speranță, observând mirată, cum Lea o trăgea insistent de mână. Fă-mi și mie loc! Fata se trase mai deoparte, fremătând de nerăbdare. Nu rosti nici un cuvânt; doar se cuibări la pieptul mamei, lăsând să-i scape un suspin de mulțumire. Aruncă posesiv, un braț peste pieptul ei ce tresălta de duioșie și bucurie și adormi instantaneu, cu un căscat uriaș. Biata mamă, nu îndrăzni să se mai miște în
DILEME ( FRAGMENT 25) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2215 din 23 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375657_a_376986]
-
în părul lui încâlcit. - Parcă spuneai că doar urșii trăiesc prin părțile astea! Văd că aveți și câteva leoaice, în fauna locului! A nimerit una chiar în patul meu! - Daa? Stai să vezi ce gheare ascuțite are! se alintă ea, cuibărindu-se în brațele lui. - Lea, sunt atât de fericit aici, cu tine! Și totul e atât de frumos! Crede-mă, sunt fascinat de tot ce văd și ce trăiesc! Hai să ieșim imediat de aici, să ne bucurăm de ziua
DILEME ( FRAGMENT 35) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2295 din 13 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375663_a_376992]
-
cuprinsă într-o clipă. Cu timpul tatuat pe iris, privim clepsidra vremii, Și din pocalul cu-amintiri sorbim pe prispa iernii. Ne risipim adesea, tăcuți, prin gânduri fără rost Si-ncepem o poveste punând pecete cu "a fost"... Cu timpul cuibărit în trup, pășim pe calea vieții, Tribut să dăm visării născute pe geana dimineții. Aripa franta-n zbor o vindecam cu-nflacarate pătimi Ce ne-amintesc de zborul scăldat în mari de lacrimi. Cu timpul răvășit pe viață noi împlinim
CU TIMPUL ... de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375759_a_377088]
-
cutreier poteci întortocheate Care imi poartă pasul catre-al tău suflet cald Speranța răscolește dorul nestins, pe pleoapele pudrate Și din privirea mea răsar stinghere, trei boabe de smarald... În gândul tău, adăpostești ocrotitor, neliniștile toate Iar gândul meu se cuibărește cuminte-n al tau gând Tu risipești cu-n gest dureri, le-ascunzi în albă noapte Iar noi pășim desculți prin suflet azi, mâine și oricând. Referință Bibliografica: În gândul tău / Corina Negrea : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2248
ÎN GÂNDUL TAU de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2248 din 25 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375771_a_377100]
-
adâncimea ei se scaldă asfințitul. În pălmi de picuri are stropi de soare, Topiți în unduirea ei, țesând fugar, Cu fire dulci de stihuri și visare, Întorcându-se sfioasă înspre mal. Și soarele și luna și stelele în taină, Se cuibăresc pe rând la pieptul ei... În tăcerea ei albastră, diafană Marea ascunde poemul dragostei. Baia Mare, 15 august 2016 Cu Tine Vara iar plânge pe umărul zilei, Cu razele strânse la pieptu-i duios. Cu Tine chiar ploaia ce pare că vine
POEME de MARINA GLODICI în ediţia nr. 2054 din 15 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379219_a_380548]
-
înăuntru. Copii au început să recite poezii / aparținând poeților consacrați, spre uimirea cumpărătorilor. Astfel de evenimente ar trebui să producă o mare bucurie, stânjeneala Să nu-și aibă locul, cei din jur să-și amintească că în sufletul lor este cuibărită poezia universală. Am fost răsplătiți cu aplauze și multe bomboane. Le mulțumim, pe această cale. Un gest minunat! Ultima oprire a fost la cofetăria din deal, popas mult așteptat, unde s-a servit o prăjitură ( după preferință). Mereu poezia... Poezia
ZIUA MONDIALĂ A POEZIEI) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1907 din 21 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379247_a_380576]
-
deschide, Scrutând lumina- albastră. În toată-a ei splendoare O nouă zi se-arată, Eu închid ochii iar, Și-i mai deschid o dată. Îmi mut încet privirea Spre chipul tău blajin, Și te privesc sfioasă, Veghindu-ți somnul lin. Mă cuibăresc ușor, La pieptul tău cel cald, Și mă cufund din nou, În vise de smarald. E-așa de dulce somnul. La început de zi, În ceafă-ți simt suflarea, Dar nu mă pot trezi. Și parcă văd aievea, Lumina din
VISE DE SMARALD de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2059 din 20 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379296_a_380625]
-
fugi către femeia pe care o luasem de pe autostradă, dacă se mai afla în zona mea de acțiune, dar am răsuflat ușurat văzând-o așezată acolo, într-un scaun ergonomic, în dreapta mea. Se ridică, se apropie de mine și se cuibări la pieptul meu, șoptindu-mi suav la ureche: - Cât de bine îmi pare că ești din nou aici, iubitul meu ! Fără să-mi pese de urmări, am cuprins-o în brațe și am sărutat-o apăsat, strivindu-i buzele roșii
DRAGOSTEA UNEI ADELAIDE (SAU CUM TREBUIE SĂ PROCEDEZE O FEMEIE CARE NU ACCEPTĂ CAPITULAREA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2059 din 20 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379304_a_380633]
-
Acasa > Poezie > Amprente > STACOJIU Autor: Tania Nicolescu Publicat în: Ediția nr. 2041 din 02 august 2016 Toate Articolele Autorului Vâscul tăcerii cuibărește golul dintre ramuri lumina ia culoarea mării în furtună spărgându-se în cioburi reci ce umplu străzile murdare sticlește-n tușe vineții peste vitrine printer stropi de ploaie sau joacă în pupila dilatată a călătorilor încremeniți în așteptare și tristețea
STACOJIU de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/374153_a_375482]
-
învăluiau tăcerile de argint ale nopții au vegheat așteptarea sa. Brațele îi erau nerăbdătoare să cuprindă mantia fermecată a iubirii. Dorința sa cea mai puternica era să soarbă cuminte din tainele nerisipite, astfel a urmat liniștea nopții și s-a cuibărit în adăpostul dragostei. În parcul de umbre am stat zile-ntregi / Am porțile arse-n veșminte de regi, / Cu brațele prinse-n tăceri de argint, Cuminte în tine doream să mă mint.” În cântecul duios al poetei ramuri de cer
GINA ZAHARIA SI TAINELE POEZIEI de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1810 din 15 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378633_a_379962]
-
ieșit din cuibul inimii zburând spre ramura-momeală așezată în calea speranțelor din odaia suflării, mi-am așezat deoparte aripile devenind femeie, cu mâini calde și privire-așteptare, ofrandă cu atingere de mătase și dorință ascunsă-n suspin, am vrut să mă cuibăresc lângă tine chiar dacă sufletul mi-era biciuit de viscolul din cuvântul tău fără dor, însă gerul a învins și-am devenit o pasăre cu aripi frânte, ce încearcă să scape din primăvara atinsă de fals. Referință Bibliografică: Primăvară atinsă de
PRIMĂVARĂ ATINSĂ DE FALS de RODICA CONSTANTINESCU în ediţia nr. 2219 din 27 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378723_a_380052]
-
Toadore?, îl mai întreabă câte unul.. -Doar la Pietroșani Ioane...... --------------------------------------------------------------------------------------------------------------- Parcul Emanuel. Lumină este rece și crudă, cernuta cu zgârcenie printre crengi goale. Pe jos frunze veștede, luate de-a valma de vânt . Frigul pătrunde în oase bătrâne și se cuibărește acolo că un vierme negru. Oameni puțini și grăbiți. Toamnă.... Doar ei stau. Și nu pot să se ridice de pe banca. Stau acolo că două stânci prea roase de ape și ploi, înfipte de Dumnezeu în calea uitării : MoșToader Baci
LACRIMA de MIRELA PENU în ediţia nr. 1382 din 13 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377728_a_379057]
-
cât am mai greșit, Ai știut întotdeauna, când, cu sufletu-n furtună, Precum soarele cu luna, mă certam cu zâna bună, Ba, că ne-a furat iubirea, ba că ea ne-a amăgit, Neștiind că Fericirea lângă noi s-a cuibărit! Doamne, azi cu bucurie, vin din nou să-ți mulțumesc, Pentru scumpa mea soție pe care o prețuiesc, Chiar mai mult decât ea poate a-și închipui vreodată!. O privesc și. . .uit de toate, e la fel ca altădată. TU
IONEL DAVIDIUC [Corola-blog/BlogPost/377604_a_378933]
-
cât am mai greșit,Ai știut întotdeauna, când, cu sufletu-n furtună,Precum soarele cu luna, mă certam cu zâna bună,Ba, că ne-a furat iubirea, ba că ea ne-a amăgit,Neștiind că Fericirea lângă noi s-a cuibărit!Doamne, azi cu bucurie, vin din nou să-ți mulțumesc,Pentru scumpa mea soție pe care o prețuiesc,Chiar mai mult decât ea poate a-și închipui vreodată!. . .O privesc și. . .uit de toate, e la fel ca altădată. . .TU
IONEL DAVIDIUC [Corola-blog/BlogPost/377604_a_378933]
-
poziției de acroșaj. Astfel, o parte preferă spațiile deschise ale podurilor și clopotnițelor, unde formează colonii compacte, ca de exemplu Rhinolophus ferrumequinum, R. hipposideros, Myotis myotis, M. blythi, M. bechsteinii. Alții, precum Pipistrellus sp., Nyctalus noctula, Barbastella barbastellus etc., se cuibăresc în spațiile înguste dintre elementele de susținere sau zidărie, venind în contact direct cu suportul. Sunt și specii ce pot adopta ambele strategii, cum ar fi Myotis brandti, M. mystacinus, Eptesicus serotinus, Plecotus auritus, P. austriacus. Indiferent de strategia adoptată
Mamifere cu aripi by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/1647_a_3099]
-
înșele nici o iluzie, nici o speranță: Nu te bucura de viață, Nici de moarte te-ncînta! Cum și-așteaptă servul plata, Tu așteaptă soarta ta! [34] 2) Dorința În strînsă dependență de speranță, de care este de cele mai multe ori împinsă, se află cuibărită în sufletul uman dorința. Gînditorul grec Heraclit din Efes (născut la 535 a.Hr.), ca mare psiholog ce era, știa că împlinirea dorințelor ucide dorința însăși, adică tot ce umple viața: "Pentru oameni nu este mai bine ca să li se
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
de regimul instaurat în urma tancurilor rusești. Că, slavă domnului, nu de "harnici" duce lipsă țara asta levantin-leneșă. Și mai e ceva, încerc să dau consistență propriului demers persuasiv: după un deceniu de la înlăturarea (de iure) a dictaturii, începe să se cuibărească în noi un soi de amnezie periculoasă. Amețiți de "hărmălaia publică" vorba lui Pavese uităm rădăcina răului. Uităm că dacă România se află acum în situația în care se află, asta se datorește nu puzderiei de "soluții" decorative propuse de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ale organizațiilor de stat și obștești, precum și celelalte metode și aspecte specifice muncii de securitate în care organele de partid trebuie să-și dea părerea și să fie consultați. În mod întemeiat și principial conducerea partidului critică mentalitatea ce se cuibărise la unele cadre din organele și organizațiile de partid, organe de stat și economice, unele organe ale Ministerului Afacerilor Interne de autoliniștire, de automulțumire, care s-a soldat cu o slăbire a vigilenței față de elementele ostile regimului și îndeosebi a
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
în ceruri". 230 El înceta, căci despicat verigă cu verigă, țîșnind din sine Universul explodează 314. Și toate lucrurile răsturnate zburară din centrele lor: oase ciocnindu-se Oaselor se-Alătură: tremurînd, zbătîndu-se, înfioratul lut răsúflă: Fiece fir de praf se cuibărește învîrtindu-se mereu în jurul centrului Pămîntului 315 În chinurile unei Nașteri Veșnice: în suferință și-adorație și teama, 235 Toate spiritele moarte, eliberate din temnițe-reptile, sosesc în cîrduri: Furii sălbatice din creierul de tigru și din ochii leului, Și din măgar
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]