KorAP: Find »[drukola/base=culca & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...34 35 36 ...349 >

8,716 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189

care-n final Îl tapau de bani. În el existau cele două extreme: aristocratul perfect, cultivat, rece, rezervat și lucid și bărbatul depravat, dispus pentru orice plăcere ieftină, carnală, să se bălăcească În noroi. În acea seară, vroia să se culce cu orice chip cu femeia ușoară și rezervase prin telefon o cameră În blocul ,,Carlton,, , de la un fel de patroană, dar, a Început cutremurul. Trezit brusc din beție, a uitat de femeie și-a Început să alerge disperat spre casă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217

groazei, a coșmarului. Și totuși această făptură pe jumătate terifiată, pe jumătate sălbăticită, era încă Antonia mea, soția mea iubită. — Bine, bine, am spus, dacă ești chiar atât de îndrăgostită de psihanalistul tău poate n-ar fi rău să te culci cu el! Dar nu-mi vorbi despre divorț, nici nu vreau să aud de așa ceva! — Martin! exclamă Antonia șocată. Apoi adăugă, și vocea îi reveni monotonă: Deja m-am culcat cu el. Obrajii mi s-au aprins din pricina valului de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
de psihanalistul tău poate n-ar fi rău să te culci cu el! Dar nu-mi vorbi despre divorț, nici nu vreau să aud de așa ceva! — Martin! exclamă Antonia șocată. Apoi adăugă, și vocea îi reveni monotonă: Deja m-am culcat cu el. Obrajii mi s-au aprins din pricina valului de sânge care mi s-a urcat la cap, de parcă m-ar fi izbit ceva. Genunchiul meu îl atingea pe al Antoniei. Cu mâna stângă i-am prins ambele mâini, care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
datora faptului că îmi purta mie de grijă. Iar eu o lăsam. Insistase ca ultimele două nopți înaintea plecării mele să le petreacă în locuința noastră din Hereford Square unde noi în mod obișnuit dormeam în dormitoare separate. M-am culcat în fiecare seară beat mort. Refuzasem oferta lor de Crăciun, nu din teama unei izbucniri de mânie și violență, ci din teama de a nu da dovadă de prea multă supușenie. Simțeam nevoia să mă retrag pentru a mă înveșmânta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
de felul în care am expediat-o. Gândul ăsta nu-mi făcea nici o plăcere, dar eram încredințat că voi reuși să o îmbunez destul de ușor. Totuși n-am petrecut o seară prea plăcută. Am băut mult whisky și m-am culcat. A doua zi m-am sculat târziu, trezit de soneria telefonului. Ce bine doarme omul când e necăjit. Nu era Georgie. Era Antonia. Mi-a spus că se bucură că mă găsește acolo și m-a întrebat dacă pot să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
am dat seama că mă încearcă dorințe sexuale fără țintă. Doream pe cineva. După un timp am presupus că o doream pe Antonia, cu siguranță nu pe Georgie. Mă așteptasem să-mi dea de înțeles că ar vrea să mă culc cu ea, lucru care mă deprima grozav; acceptasem cu recunoștință dorința ei evidentă de a scăpa cât mai curând de mine. Nu-i oferisem consolarea de care avea nevoie, nu găsisem cuvintele potrivite. Știam că mai târziu voi reuși să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
cu multă blândețe, ca doi invalizi. Eram mânat de nevoia vitală de a-i vedea pe Palmer și pe Antonia. Trecuse de ora unsprezece dar lada cu vin promisă îmi oferea un pretext bine venit. Am presupus că nu se culcaseră. Am bătut la ușa salonului și am deschis ușa. Era întuneric, nu se vedea decât focul aproape stins. Apoi am auzit vocea lui Palmer de undeva de sus: — Cine e? — Martin, am răspuns, iar vocea mea suna a gol, parcă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
auzit vocea lui Palmer de undeva de sus: — Cine e? — Martin, am răspuns, iar vocea mea suna a gol, parcă vorbeam din fundul unei peșteri. Am adus vinul. Apoi am auzit glasul Antoniei: — Vino până aici la noi. — V-ați culcat? am întrebat. Îmi cer scuze că am ajuns atât de târziu. — Nu e târziu, spuse Palmer. Vino sus. Și adu și o sticlă și trei pahare. Trebuie neapărat să te vedem. Am găsit trei pahare, am luat o sticlă de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
nu leșin. Am stat câteva minute pe loc și am respirat ritmic. Apoi mi-am spus că nu e bine să mai întârzii ca nu cumva Honor să se hotărască să se ducă la culcare. Eram sigur că nu se culcase încă și mi-am imaginat încăperea de la etaj ca pe o cameră de lucru. Apoi am văzut-o pe ea stând la birou înconjurată de cărți. Apoi m-am văzut pe mine alături de ea. M-am apropiat de ușă și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
efect prea grozav asupra temperaturii din încăpere. Am dat drumul radiatorului electric montat în perete care, în lumina intensă, nu producea decât o licărire stinsă și tristă. Astmul diabolic pe care-l învinsesem prin băutură și oboseală înainte de a mă culca, nu dispăruse și simțeam cum îmi strivește pieptul ca un pansament înfășurat din ce în ce mai strâns în jurul corpului meu. Din plămânii mei ieșeau din când în când șuierături și bolboroseli. Am încercat să respir rar. Mi-am înnodat cordonul halatului și am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
să mai dorm. M-am întors din nou spre cameră. Firește, Palmer avusese dreptate. Abia a doua zi am perceput cu adevărat forța șocului prin care trecusem. Mă întorsesem la Londra ca prin vis, venisem direct în Lowndes Square, mă culcasem și dormisem până târziu. Asta se întâmplase, presupunând că acum era trecut de miezul nopții, ieri-dimineață. Când m-am trezit m-a cuprins un sentiment de groază și disperare care nu semăna cu nici o altă stare trăită anterior. Avusesem și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
cărei imagine - cu părul ciuntit și ciufulit, cu fața gravă și angelică dominându-i goliciunea - îmi stăruia neîncetat în fața ochilor; și, în egală măsură, îmi dădeam seama că sunt blestemat pentru tot restul vieții, întocmai ca acei bărbați care se culcă cu prostituatele dintr-un templu și care, după ce au întâlnit o zeiță, nu se mai pot atinge de nici o femeie obișnuită. Mi-am petrecut ziua toată într-o stare de incertitudine. N-am putut mânca nimic, nu m-am putut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
mult timp asupra lui. Nu-i puteam cere lui Georgie să mă consoleze pentru că iubeam pe altcineva, iar vechea dragoste, care acum îmi părea săracă și searbădă, nu mă putea lecui de cea nouă. Am băut mult și m-am culcat pe la nouă căutându-mi în somn uitarea. Acum mă întrebam dacă n-ar fi bine să încerc din nou să dorm. Treaz nu eram bun de nimic. Am tras din nou păturile pe patul de campanie și m-am întins

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
mă mai gândesc la Georgie, așa cum am refuzat să mă mai gândesc la orice altceva, până după vizita la Pelham Crescent. Tocmai făcusem încă o dată turul casei și mă întrebam dacă n-ar fi bine să mă duc să mă culc și dacă, în cazul că aș face asta, nu mă va apuca o criză de astm. Antonia scosese toate așternuturile din dulap și le întinsese pe scări, iar acum le tria și le împăturea fără nici un rost. Am stat pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
Stai jos, să aduc paharele. M-am așezat pe canapea. După ce am văzut-o înapoi acasă, m-a cuprins o stare de iritare și de sfârșeală. Mi-am spus că cel mai bun lucru era să mă duc să mă culc. Somnul chinuit din noaptea trecută nu mă odihnise. Antonia se așeză lângă mine, lăsă paharele pe masă și-mi întoarse încet capul spre ea ca să mă privească drept în față. Apoi turnă cea mai mare parte din conținutul paharului ei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183

cât am fost colegi de școală, eram ca frații. Cu fața lui plină de coșuri, cu sprâncene unite și dinții stricați, Anton nu prea arăta a Valentino. Dar nu cred că exista fată cu care să nu vrea să se culce și, surprinzător de des, chiar să reușească. În principiu, o partidă bună de sex nu era de neglijat niciodată, nici dacă respectiva stătea Într-un scaun cu rotile și nu avea picioare. Amicul meu trebuie să fi Învățat câteva trucuri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
strigat-o și ai intrat. Dar nu ți-a răspuns nimeni. Da, și apoi, mă rog, ai găsit-o leșinată În bucătărie. Ei, și doar nu era s-o lași acolo, nu? Așa că ai cărat-o În dormitor și ai culcat-o pe pat. Măcar atâta puteai și tu să faci pentru o prietenă, nu? Te-ai gândit că Își revine ea după ce s-a odihnit. Așa, și după asta ai plecat. Frânt, Anton dădu din cap. Crede-mă: orice domn

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
diverse tehnici. „Mes sœurs. “ Karp Își consultă din nou ceasul răsucindu-și Încheietura cu un gest diplomatic. Numai că această doamnă are pregătire medicală, desigur. Indică spre un desen cu o asistentă Îmbrăcată Într-o uniformă simplă, neagră, ocupată să culce o femeie Într-un pat. Aparent, fiecare membru al fundației avea specialitatea sa. Froehlich prefera versiunea bărbătească a femeilor la care tocmai ne-am uitat, nu neapărat Îmbrăcate În pantaloni sau jachetă; Röser avea și el slăbiciunile sale despre care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
Îmi explică: — În ultimele săptămâni nu m-am simțit prea bine. Ieri am fost bolnav. Am Încercat să-mi imaginez ce s-o fi Întâmplat. Karp În convulsii? Karp cu spume la colțul gurii? Karp, palid și fără viață, zăcând culcat pe spate, Într-un pat? Însă după noaptea de la Crama Albastră, imaginația mea era limitată, așa că am rămas fără proiecții imaginare destul de repede. Dar haideți să discutăm treburi mai importante, nu vreți? Observați Întunericul de aici? Gazda mea se referise

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
care aparținea persoana respectivă. În partea superioară a afișului un piept scobit etala un cuplu asemănător cu cel pe care tocmai am avut prilejul să-l văd. Lângă el, un antebraț acoperit cu păr blond și des dezvăluia o siluetă culcată pe o parte, cu mâinile sub cap și picioarele desfăcute generos. În partea inferioară a afișului ni se prezentau doi bărbați. Unul din ei avea organul genital tatuat astfel Încât să pară că trăsese pe el un pulover. De-a lungul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
seama că mâinile erau ale fratelui meu. Maică-mea nu făcea niciodată nimic, decât ce-i ordona taică-meu. Singurul căruia Îi păsa cu adevărat de mine era frate-meu. Odată m-a așezat În patul lui și s-a culcat lângă mine. Dora se opri din nou. Dar atunci Îmi era din ce În ce mai greu să adorm... Vocea Dorei amuți. Îi vedeam cămașa albă și cravata neagră de mătase ondulându-se În timp ce se ridica și se scufunda liniștit. Părea foarte aproape și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
bine că soarele a apus tocmai atunci În spatele clădirilor de vizavi. — Ție, am Început, Încercând să găsesc un drum În labirintul care se Întindea În fața mea, cred că ți-aș putea spune ceva ce n-am mai spus la nimeni. Culcându-mă, am Încercat să localizez urechea Dorei cu gura. Mi-a luat ceva timp - mai Întâi i-am găsit umărul, apoi gâtul - apoi am continuat, șoptind În urechea sa complicată: Deși nu-i același lucru. Când mă gândesc că Froehlich

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
cam aceeași stare, ca la tine - dar invers, dacă Înțelegi ce vreau să spun. Prima mea dramă sexuală a avut loc În spatele cortinei, și lumea a privit-o ca un martorul orb. Mulțumit că am atins centrul labirintului, m-am culcat. — Atât? Se pare că Dora se aștepta să continui. Când a văzut că n-o fac, s-a sprijinit iar pe coate. Cam puțin, nu crezi? I-am explicat că băiatului de pe capră nu i s-a părut așa deloc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
În vidul zvelt care a urmat, cineva a slăbit sforile și m-a mutat pe canapea. Dar când mi-am revenit, Încercând să compun din culori și forme ceva ce să semene a realitate, mi-am dat seama că eram culcat pe o parte, studiind modelul unei cotiere. Capul meu era o oală sub presiune, gura Îmi era atât de uscată ca acum câteva secole când cineva mi-a scos larva aia din gură. Am Încercat să mă ridic, dar picioarele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232

-mi facă jocul? Poate că m-a atins și pe mine aripa spiritului boem - și ce-i așa groaznic în asta? Cui îi fac vreun rău cu poftele mele? Nu le dau în cap cucoanelor, nu le silesc să se culce cu mine. Sunt, dacă pot să zic așa, un bărbat cinstit și înțelegător; îți spun eu, în ceea ce-i privește pe bărbați, eu, unul, sunt... Da’ ce mă tot justific atâta! Ce mă tot scuz! De ce trebuie să-mi justific

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]