1,153 matches
-
Sau mai zboară și acum? Da, uite-o!... Ea să fie? Nu. Sau da, dar care din ele că, deja în aer sunt vreo trei. Ce departe a ajuns! Tare departe. Nu se mai văd nici pernuța cea pufoasă, nici culcușul făcut de mâna blândă și caldă a măicuții, nici măcar pomul sub care a stat și unde s-a întâlnit cu norocul. Toate sunt acum departe. Dar, nu-i nimic, o să le găsească el. Uite un melc! Și ce casuță mică
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
ca niște fantome, îi auzea gemetele în somnul agitat, izbucnite din dureri probabil nu atât de mari sau nu atât de sfâșietoare, încât s-o trezească din somn, dar tocmai de aceea sugerând că sunt perene și devenite descurajante, încât culcușul ei, al fiicei, alături de gemetele și mirosul acru de bătrân bolnav, i se părea de coșmar, îi făcea rău, ar fi dat orice să pună capăt durerilor, deși știa însănătoșirea imposibilă. Trează în târziul nopții, lungită pe spate pe patul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ca un scrin. Jim o porni peste cîmp. CÎnd trecu pe lîngă movilă, se opri să se uite În sicriele fără capac. Scheletele Îngălbenite erau cufundate În noroiul spălat de ploi, de parcă acești sărmani țărani ar fi fost Întinși În culcușuri de mătase. Din nou, Jim fu izbit de contrastul dintre trupurile impersonale ale celor care muriseră de curînd, și pe care la vedea În fiecare zi la Shanghai, și aceste schelete Încălzite la soare, fiecare din ele fiind o individualitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Bravo, băiete... Îi aruncă lui Jim un zîmbet chinuit și Îl mîngîie pe cap. Se așeză repede jos, sprijinit de perete, cu fața cadaverică Întoarsă spre cimentul umed. O a doua echipă de sanitari lăsară jos targa, lîngă el. Din culcușul de paie Împletite ridicară un bărbat mărunt, de vîrstă mijlocie, Într-o jachetă de marinar pătată cu sînge. FÎșii de bandaje japoneze din hîrtie de orez erau lipite de rănile de pe mîinile lui umflate, de pe față și de pe frunte. Jim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
era de mirare, reflectă Jim În timp ce răsfoia un exemplar din Life, că o enervase atît de tare pe doamna Vincent, care Îi dorise moartea. Jim stătea culcat pe salteaua ei, adulmecînd mirosul trupului ei, potrivindu-și șoldurile și umerii În culcușul Îngust pe care Îl lăsase În urmă. Văzuți din poziția doamnei Vincent, ultimii trei ani păreau să se deosebească În mod subtil; chiar și cîțiva pași Într-o cameră mică generau un război separat, o nenorocire În plus pentru această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
figura care moțăia. În fața lui, purtînd o salopetă de zbor pătată de sînge, cu Însemnele unui grup special de atac, era trupul tînărului pilot japonez. 41 Misiune de salvare Jim era disperat. Turtind iarba cu mîinile, Își făcu un mic culcuș, lîngă japonez. Pilotul zăcea În salopeta lui, cu un braț sub spate. Fusese aruncat pe pantă, spre canal, iar picioarele Îi erau prinse sub el. Genunchiul drept atingea apa, care Începuse să-i ude șoldul salopetei. Deasupra capului lui, Jim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
un tren oprit în mai multe gări și noi ne odihneam ba gât pe gât, ba cu capul pe capul meu, niciodată normal, pe perne, printre picioare și brațe, în poziții ce ar părea dificile și pentru un coregraf, dar culcușuri sigure pentru noi, care ne lipeam tălpile. Nu adormeam niciodată normal și nici în lungul patului, era o călătorie și trupurile noastre se miroseau întâi, cum a întins el brațele spre mine să mă tragă în pat și privirea ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
zonelor-limită. În Take no yuki (Zăpada așternută pe bambuși), de exemplu, el incarnează o femeie vie, dar care, despărțită de copilul ei, trăiește experiența singurătății unui exilat la marginea lumii, o singurătate ce trimite la spațiile pustii, sălbatice: În acest culcuș aidoma celui știut doar de cerbi și de căprioare, sus, pe pajiștile munților, pustiit, pierdut printre înaltele ierburi și, deloc întâmplător, tot în acest spațiu al solitudinii și al excluziunii, mama își va regăsi copilul, persecutat de noua soție a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
diplomat și de cioclu, îmi ținu raglanul și aducându-mi apoi pălăria, plecarăm unul după altul, eu cel dintâi, ea grăbită să mă ajungă. Iepuroaica ne privi uluită, se opri din ronțăit și-și târî pântecul mărit de sarcină, până la culcușul ei dintre surcele, aproape de gura cuptorului. Mergeam repede prin întuneric, așa că Zitta nu m-a mai putut ajunge. Bănuia că păstrez, în taină, un proiect pentru o mare lovitură comercială, căci altfel nu mi-ar fi strigat din urmă, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
cinci. Domnul Bernard Duncan Philips, cunoscut drept Hoitarul, Își făcuse un fel de locuință aici. Un maldăr de pături, haine vechi și saci de plastic În colț, În mod evident pe post de pat. Un crucifix improvizat era atârnat deasupra culcușului, cu un Action Man pe jumătate dezbrăcat drept Isus Hristos. Lângă pat, era și un morman de cutii goale de conserve și de cartoane de ouă, Împreună cu o plită mică pentru gătit Calor Gas. Era una din acelea pe care tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
acordul. Orice, numai să plece din frigul acela cumplit. Tocmai se pregătea să Îi facă semn din cap că e de acord, când ușa se deschise puțin și se ivi figura asistentei Michelle Henderson. Părul ei arăta de parcă-și făcuse culcuș În el un cimpanzeu. — Pot să vă ajut cu ceva? Întrebă ea, cu lanțul Încă pus la ușă. Cuvintele Îi duhneau a gin Învechit. — Deschideți, doamnă Henderson. Logan Îi arătă mandatul. Vă amintiți de noi. Trebuie să discutăm cu dumneavoastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
tot ce a fost dugheană și pivniță în vechiul târg al Iașilor. După aceea, om mai vedea... --Am să-mi adun toate puterile, părinte, și am să le pun la treabă. --Cred că ar fi bine să-ți faci un culcuș colo, sub tufa de iasomie, de lângă prietenul tău izvorul, și să citești în liniște. Da’ mai bine hai să mergem împreună să vedem cum arată locul. Cu mersul lui ușor alignit, a pornit înainte. L-am urmat curios. Când am
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
iubitului mult dorit! “Acum trebuie să alerg după ea, să văd unde se duce”. Am pornit în urma ei prin partea umbrită a poenii... Când a ajuns la malul iazului, s-a oprit și, cu ființa fremătândă, căuta ceva... A dibuit culcușul unde eu îmi petreceam ziua citind și s-a așezat încet, lungindu-se cu fața la pământ. Într-un târziu, s-a întors cu chipul spre cer și a rămas așa o vreme. Răsuflarea adâncă făcea ca sânii să-i tresalte ca
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
și să-l ajut pe Doctorul Gruia. Doream atât de mult să poată scăpa de ghearele “bolșăvicilor”, cum le spunea taică-su’, Cercetașul Toaibă... --Nu sunt altceva decât un biet “gând de veghe”, dar, care la o adică sare din culcuș să te întrebe: “Încotro, vere? Nu ți se pare că ai luat-o pe arătură?” --Să facem pace, pezevenghi ce ești, și legământ că ne vom întinde mâna ori de câte ori ni s-ar părea că nu călcăm pe hudița cea potrivită
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
Cu alte cuvinte, sunt oameni mândri. Au personalitate... Călugărul a privit către înaltul cerului, semn că ceasornicul lui îi spunea că ar cam trebui s-o luăm spre casă. Nu m-am înșelat. --Eu aș zice să facem ordine în culcușul nostru și s-o luăm la picior. Vorba ceea: drum la deal și drum la vale... - a vorbit bătrânul, oprindu-se la jumătatea gândului... Probabil că mi se vedea întrebarea pe chip, încât călugărul a remarcat: --Te văd nedumerit. Ai
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
Dumnezeu. 20. El nu va mai fi locuit, nu va mai fi niciodată popor în el. Arabul nu-și va mai întinde cortul acolo, și păstorii nu-și vor mai țărcui turmele acolo, 21. ci fiarele pustiei își vor face culcușul acolo, bufnițele îi vor umple casele, struții vor locui acolo, și stafiile se vor juca acolo. 22. Șacalii vor urla în casele lui împărătești pustii, și cîinii sălbatici în casele lui de petrecere. Vremea lui este aproape să vină, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
mai scoale să cucerească pămîntul, și să umple lumea cu cetăți!" 22. "Eu mă voi ridica împotriva lor, zice Domnul oștirilor, și voi șterge numele și urma Babilonului, pe fiu și nepot", zice Domnul. 23. "Voi face din el un culcuș de arici și o mlaștină, și îl voi mătura cu mătura nimicirii", zice Domnul oștirilor. 24. Domnul oștirilor a jurat, și a zis: Da, ce am hotărît se va întîmpla, ce am pus la cale se va împlini. 25. Voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
un cerb și limba mutului va cînta de bucurie; căci în pustie vor țîșni ape, și în pustietate pîraie; 7. marea de nisip se va preface în iaz și pămîntul uscat în izvoare de ape. În vizuina care slujea de culcuș șacalilor, vor crește trestii și papură. 8. Acolo se va croi o cale, un drum care se va numi Calea cea sfîntă: nici un om necurat nu va trece pe ea, ci va fi numai pentru cei sfinți; cei ce vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
și nimănui nu-i pasă, se duc oamenii de bine și nimeni nu ia aminte că din pricina răutății este luat cel neprihănit. 2. El intră în pace în groapa lui: cel ce umblă pe drumul cel drept, se odihnește în culcușul lui. 3. " Dar voi apropiați-vă încoace, fiii vrăjitoarei, sămînța preacurvarului și a curvei! 4. De cine vă bateți voi joc? Împotriva cui vă deschideți voi gura larg, și scoateți limba? Nu sunteți voi niște copii ai păcatului, o sămînță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
pîraie este partea ta de moștenire, ele sunt soarta ta, lor le torni și jertfe de băutură și le aduci daruri de mîncare: "Pot Eu să fiu nesimțitor la lucrul acesta? 7. Pe un munte înalt și ridicat îți faci culcușul, tot acolo te sui să aduci jertfe. 8. Îți pui pomenirea în dosul ușii și ușiorilor; căci, departe de Mine, îți ridici învelitoarea și te sui în pat, îți lărgești culcușul, și faci legămînt cu ei, îți place legătura cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
7. Pe un munte înalt și ridicat îți faci culcușul, tot acolo te sui să aduci jertfe. 8. Îți pui pomenirea în dosul ușii și ușiorilor; căci, departe de Mine, îți ridici învelitoarea și te sui în pat, îți lărgești culcușul, și faci legămînt cu ei, îți place legătura cu ei, și iei seama la semnul lor. 9. Te duci la împărat cu untdelemn, îți înmulțești miresmele, îți trimiți solii departe, și te pleci pînă la locuința morților. 10. Obosești mergînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
scoate o sămînță din Iacov și din Iuda un moștenitor al munților Mei; aleșii Mei vor stăpîni țara, și robii Mei vor locui în ea. 10. Saronul va sluji ca loc de pășune oilor, și valea Acor va sluji de culcuș boilor, pentru poporul Meu care Mă va căuta. 11. Dar pe voi, care părăsiți pe Domnul, care uitați muntele Meu cel sfînt, care puneți o masă Norocului, și umpleți un pahar în cinstea "Soartei", 12. vă sortesc săbiei și toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
care, după o noapte de veghe, fumînd pe Întuneric, va denunța În iarna lui 1879 un atentat, Întrucît „se Îndoia de oportunitatea punerii unei bombe sub biserica parohială“. Racikovski - care va destăinui că doar În urmă cu două nopți În culcușul său Înnoptase unul dintre atentatorii generalului Draintelle - va ajunge În mîinile Secției a treia de poliție țaristă. De la acest punct se va desfășura o scenă demnă de Dostoievski; evaluînd personalitatea acuzatului, procurorul Îi va aține calea cu o propunere: ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
absolvent din anii nouăzeci Îi povestise cândva despre una dintre distracțiile lui Booth Tarkington: să se proțăpească În mijlocul campusului, când abia se crapă de ziuă, și să cânte arii de tenor către stele, stârnind emoții amestecate În sufletele studenților din culcușuri, În funcție de dispoziția fiecăruia. Acum, undeva departe, pe linia părelnică a străzii University Place, o falangă albă a spart Întunericul și siluete În marș, cu cămăși albe și pantaloni albi, au apărut Înaintând ritmic pe stradă, braț la braț și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
litere Îl citeau cu pasiune pe Rupert Brooke; stâlpii de cafenea se Întrebau dacă guvernul va aproba croiul englezesc al uniformelor ofițerești; câțiva leneși incurabili au scris unor birouri obscure ale Ministerului de Război, solicitând o misiune ușoară și un culcuș cald. Apoi, cam după o săptămână, Amory s-a Întâlnit cu Burne și și-a dat seama din primul moment că orice discuție ar fi zadarnică: Burne devenise pacifist. Revistele socialiste, nenumăratele lecturi din Tolstoi și tânjirea lui intensă după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]