1,164 matches
-
bătălia de la Nedao, gepizii au luat în stăpânire partea de est a Pannoniei (Câmpia Tisei) și vestul Daciei postromane.), hunii (sec. IV - V),slavii (sec. VI), pecenegii (sec. X - XI),cumanii (sec. XI - XII)( Invazia tătarilor i-a silit pe cumani să se retragă, o parte peste Dunăre, iar o alta în Ungaria, unde regele Béla al IV-lea, i-a colonizat lângă Tisa (1239). Risipit în toate direcțiile, în scurt timp poporul cuman a dispărut. O mare parte dintre cumanii
Budăi, Iași () [Corola-website/Science/301263_a_302592]
-
cumani să se retragă, o parte peste Dunăre, iar o alta în Ungaria, unde regele Béla al IV-lea, i-a colonizat lângă Tisa (1239). Risipit în toate direcțiile, în scurt timp poporul cuman a dispărut. O mare parte dintre cumanii din Ungaria s-au reîntors după 1290 (anul morții „mentorului” lor, regele Ungariei Ladislau „Cumanul”) în nordul Mării Negre unde s-au contopit cu populația turcică (tătară) din hanatul mongol Hoarda de Aur. În toponimia Moldovei și Munteniei, dar și a
Budăi, Iași () [Corola-website/Science/301263_a_302592]
-
Teleorman", "Caracal", "Horez", "Dărmănești", "Cozia", "Ozun "etc., dar și numele personal ori de familie "Coman", "Comaniciu", "Comăneci".) și tătarii (sec. XIII). O dovadă de natură lingvistică a trecerii prin aceste teritorii a populațiilor migratoare este hidronimul "Bahlui", care în limba cumanilor ar fi însemnat "”pârâu mocirlos”"(Semnificație: probabil rom. ’balhui’,’baltă, mlaștină’ cunoscut mai ales în Muntenia, în zona montană a Buzăului ’balhoi’,’noroi’, etimologie: din rom. ’bahnă’ de origine nord slav., cu derivat verbal ’a bâhni, bâhli’,’a mirosi urât
Budăi, Iași () [Corola-website/Science/301263_a_302592]
-
ca, de exemplu:Dealul Bejeniei, situat în nord-vestul satului, denumirea având o semnificație socială, sinonimă cu pribegia, Siliștea Sîngeap sau Poiana lui Sîngeap, loc despădurit, la nordul satului actual, vatră de fost sat. Aici, în Poiana Veverițelor, așa cum o numeau cumanii, domnitorul Iuga cel Olog a întemeiat o mănăstire, pe la 1399, dăruind-o cu pământuri și sate, așa cum era și așezarea Vitejeni, numită așa datorită eroismului locuitorilor în luptele purtate de Domnie împotriva dușmanilor. Referitor la originea sa, se știe că
Sticlăria, Iași () [Corola-website/Science/301308_a_302637]
-
În timpul ocupației otomane, satul a decăzut, însă a continuat să fie menționat de documentele turcești cu nume precum "Wyses" sau "Vizesgian" (1647). Conform „Dicționarului toponimic și geografico-istoric al județului Timiș” de Remus Crețan, în timpul turcilor este relatat ca "localitate de cumani și iobagi români". Mai târziu, se regăsește locuită de sârbi, care cu timpul dispar, fiind înlocuiți de unguri, germani, bulgari și alți sârbi. Băștinași au rămas românii. Faptul că ei locuiau de mai demult aici se putea vedea și după
Vizejdia, Timiș () [Corola-website/Science/301409_a_302738]
-
în cele mai multe cumane, ca de exemplu "Terteraba", "Arslanapa", "Ursoba", "Itoba" etc. Sufixarea era de obicei cu aceste terminații, cu semnificați "tatăl lui", dar celălalt obicei onomastic arhirăspîndit în lumea turcică, sufixarea cu "-oğlu" "fiul lui", era praticat totuși și de cumani (potrivit izvoarelor, unele nume de clanuri au avut acest sufix în locul sufixelor "paterne" "-aba", "-apa" și "-oba", de exemplu numele de clan "Burçoğlu"). În Turcia există actualmente mai mulți purtători ai numelui Basar/Bazar sufixat cu "-oğlu". Potrivit altor opinii
Dinastia Basarabilor () [Corola-website/Science/300123_a_301452]
-
paterne" "-aba", "-apa" și "-oba", de exemplu numele de clan "Burçoğlu"). În Turcia există actualmente mai mulți purtători ai numelui Basar/Bazar sufixat cu "-oğlu". Potrivit altor opinii, , numele tatălui lui Basarab este identificabil ca "Toq-tämir", și comun atât între cumani cât și între tătari în secolele XIII și XIV. O cronică rusa din preajma anului 1295 vorbește de un "Toktomer", un prinț mongol din Crimeea. În China, linia dinastică mongolă, supranumită chinezește Yuan, avu un membru pe nume Toq-temür semnalat în
Dinastia Basarabilor () [Corola-website/Science/300123_a_301452]
-
plin; plin de". Ipoteza este întărită și de faptul ca intreaga corespondență a cancelariei Vaticanului îi identifică drept principi catolici atât pe Basarab I, cât și pe fiul său Nicolae Alexandru în prima parte a domniei. Creștinarea unei părți a cumanilor de la începutul sec. XIII fusese după ritul romano-catolic. Alți cercetători au reluat o idee mai veche (cf. Ovid Densusianu, Nicolae Drăganu) și anume că numele Basarab ar fi putut fi de origine pecenegă, avându-se în vedere răspândirea numelui (Basaraba
Dinastia Basarabilor () [Corola-website/Science/300123_a_301452]
-
origine tracă a numelui nu trebuie exclusă, sugerând o posibilă legătură cu "Bassárai" - haina de ceremonie a preoteselor lui Bacchus și subliniind că rădăcina "Bas" se regăsește în antroponime trace ca "Bassaros", "Bassos", "Bassus". Referințele la limba pecenegilor ori a cumanilor, care ar explica numele Basarab, este un clișeu de secol 19 care a fost preluat necritic de la autor la autor, pe fondul unui dezinteres cvasitotal pentru studierea fondului autohton și de teama că o asemenea abordare ar putea fi catalogată
Dinastia Basarabilor () [Corola-website/Science/300123_a_301452]
-
există încă din secolul al XII-lea. Una dintre teoriile privind proveninența numelui Pătârlagele pune acest nume pe seama prezenței cavalerilor teutoni (care au trecut Munții Carpați dinspre Țara Bârsei) în această zonă în perioada 1211-1225 cu ocazia războaielor purtate cu cumanii. Cavalerii teutoni se pare că au avut aici o tabără. Astfel numele ar proveni de la numele "Peter" (Petru) și "lager" (tabără, loc de popas). În trecut, a făcut parte din fostul județ Săcuieni. La începutul secolului al XIX-lea, așezarea
Pătârlagele () [Corola-website/Science/300118_a_301447]
-
prezentată de magistrul Ștefan, fiul lui Samson de Geoagiu (Gyog), care să fie întărită cu pecetea capitlului (D.T. vol.XI, pag. 36.) Nicolae Densușianu prezintă următorul document: "„Ștefan, din mila lui Dumnezeu Regele cel Tânăr al Ungariei, Ducele Transilvaniei, domnul Cumanilor, tuturor credincioși1or lui Hristos, care vor vedea scrisoarea de față mântuire întru acela care este mântuirea tuturor. Deși milostivirea regală trebuie să întindă o mână darnică tuturor, totuși ea trebuie să răsplătească prin daruri și foloase mai cu seamă pe
Geoagiu de Sus, Alba () [Corola-website/Science/300243_a_301572]
-
lui Traian”), bănuite de a fi romane care se adăugau sistemului defensiv. În îndelungata, întunecata și puțin cunoscuta perioadă de după secolul III, peste teritoriul Podgoriei și de-a lungul Mureșului trec numeroase popoare migratoare: sarmați, gepizi, goți, avari, pecenegi și cumani. Cu toate acestea, până în zorii Evului Mediu, zona este locuită în continuare. În Evul Mediu timpuriu, Sâmbăteni este cunoscut prin atestarea din 1138 ca târg, de-a lungul timpului vatra satului s-a schimbat mereu din cauza revărsărilor Mureșului. În perioada
Sâmbăteni, Arad () [Corola-website/Science/300302_a_301631]
-
octombrie 1413, se specifică: <1263 aprilie 11 - 1269 mai> „Iar cuprinsul <scrisorii> originale, date din ...[loc rupt în document], miercurea întâia <după> octavele Paștilor, ne arată că mai sus pomenitul Ștefan regele cel tânăr al Ungariei, ducele Transilvaniei și domnul Cumanilor a dat, a dăruit și a hărăzit comitelui Andrei de Geoagiu de Sus [Gyogh] și urmașiior săi, spre a-l stapâni în veci, numit Kend [Uifalău - parte componentă a comunei Rădești], așezat lângă Mureș, (care fusese al ereticului Iob), mort
Stremț, Alba () [Corola-website/Science/300274_a_301603]
-
Peceneaga" (jud. Brăila) și muntele "Picineagul" (Jud. Arges). Desigur, este posibil ca unele dintre aceste toponime să fie de fapt cumane. Totuși, preluarea unora dintre ele de către sași arată că ele existau deja în secolul al XII-lea, înainte de stabilirea cumanilor în regiune. Pe de altă parte, toponimele de tip Heidendorf care înseamnă “satul păgânilor” se referă la pecenegii care erau încă păgâni în vremea colonizării săsești. Nicolae Drăganu considera că așezarea pecenegilor în Transilvania s-a petrecut mai înainte de instalarea
Pecenegi () [Corola-website/Science/301528_a_302857]
-
datorită conglomeratului de teritorii aflate sub controlul diferitelor clanuri. Cum membrii acestor clanuri deveneau tot mai puternici, interesele lor regionale nu corespundeau cu interesele Kievului. De aceea, principii locali se luptau între ei, deseori apelând la aliați din exterior, precum cumanii, polonezii și maghiarii. Între anii 1054 - 1224, au existat, mai mult sau mai puțin efemer, 64 de principate, 293 de prinți au ridicat pretenții la tron, iar certurile dintre ei au dus la 83 de războaie civile. Cruciadele au dus
Rusia Kieveană () [Corola-website/Science/301537_a_302866]
-
apartenența confesionala. În zona Odobeștiului există urmele unor așezări din epoca neolitica, de asemenea mărturii de așezare română. Pe la 1227 pe locul actualei urbi se presupune că a fost cetatea Milcovia - Civitas de Mylco, sediul Episcopiei catolice de Milcov, a cumanilor. După Neagu Djuvara ar fi fost vorba de o adevarată capitala a Cumaniei catolice ce se constituise în sudul Moldovei. Ea a fost însă curând distrusă de Marea invazie mongola, din 1241. Mai tarziu au fost prezenți în zonă și
Odobești () [Corola-website/Science/300531_a_301860]
-
originar din Asia, din grupul turcilor-kîpceak ("kιpçak"). Prin tradiție ei și-au avut la origine tribul primordial Kîmek (Kιmek). Numele tribal "kιpçak" a fost interpretat ca fiind, în antichitate, identic cu cel al "sciților roșii" ("Sakalar Iskitler"). Tribul "mamă" al cumanilor medievali erau turcii oghuzi Bozok sau Bozokler, a cărui ramură Günhan (de la "Gün Han") îi includea specific pe cumani (alături de clanurile sau triburile adiacente Kayı, Bayat, Alka Evli sau Alaüukaevli și Kara Evli), în care unii antropologi îi includ ca
Cumani () [Corola-website/Science/300737_a_302066]
-
Numele tribal "kιpçak" a fost interpretat ca fiind, în antichitate, identic cu cel al "sciților roșii" ("Sakalar Iskitler"). Tribul "mamă" al cumanilor medievali erau turcii oghuzi Bozok sau Bozokler, a cărui ramură Günhan (de la "Gün Han") îi includea specific pe cumani (alături de clanurile sau triburile adiacente Kayı, Bayat, Alka Evli sau Alaüukaevli și Kara Evli), în care unii antropologi îi includ ca subdiviziuni și pe Kayıatüeatueatu respectiv Çajcyakçca. Celelalte două ramuri ale Bozokler-ilor erau Ay Han și Yıldız Han. Bozokler-ii erau
Cumani () [Corola-website/Science/300737_a_302066]
-
aveau ca totem diferite păsări răpitoare din familiile Falconidae, Acvilidae sau Accipiteridae, ca vulturi, ulii, șoimi respectiv pajura sau acvila de munte, ultima, coincidență sau nu, fiind simbol heraldic al Țării Românești medievale, eventual în legătură Imperiul Romano-Bizantin sau cu cumanii sau pecenegii care au dominat acest teritoriu în evul mediu timpuriu. Cronicarii bizantini și mai târziu ruși distingeau între așa-numiții cumani „sălbatici” și cei „pașnici”, ultimii din ei fiind aceia cu care bizantinii și statul Kievean Rus aveau legături
Cumani () [Corola-website/Science/300737_a_302066]
-
ultima, coincidență sau nu, fiind simbol heraldic al Țării Românești medievale, eventual în legătură Imperiul Romano-Bizantin sau cu cumanii sau pecenegii care au dominat acest teritoriu în evul mediu timpuriu. Cronicarii bizantini și mai târziu ruși distingeau între așa-numiții cumani „sălbatici” și cei „pașnici”, ultimii din ei fiind aceia cu care bizantinii și statul Kievean Rus aveau legături de cooperare. i „pașnici” par să-i fi inclus pe Burci sau Burciu, un trib kîpceak ale cărui elemente tribale apar mai
Cumani () [Corola-website/Science/300737_a_302066]
-
nume tribale cumane menționate în sursele Rusiei Kievene: Toksobici (Toksoba), Citievici, Kolobici, Etebici, Terterobici. Din grupul Terterobici a provenit dinastia bulgară Terter (sau Tertereș). Alte triburi cumane: Olperliueve (Olperlu), Elobici, Emiakovie (Yemek). Secolul al IX-lea i-a surprins pe cumani în spațiul geografic dintre fluviile Ural și Volga, în apropierea pecenegilor. După mutarea (migrarea) pecenegilor spre vest, între Nistru și Carpați, pe la finele secolului al IX-lea, cumanii au luat locul acestora dintre Don și Nipru. În a doua jumătate
Cumani () [Corola-website/Science/300737_a_302066]
-
Olperlu), Elobici, Emiakovie (Yemek). Secolul al IX-lea i-a surprins pe cumani în spațiul geografic dintre fluviile Ural și Volga, în apropierea pecenegilor. După mutarea (migrarea) pecenegilor spre vest, între Nistru și Carpați, pe la finele secolului al IX-lea, cumanii au luat locul acestora dintre Don și Nipru. În a doua jumătate a secolului al XI-lea, după ce resturile hoardelor pecenegilor rămase în urma decimării lor in bătăliile cu Imperiul Bizantin s-au mutat peste Dunăre, cumanii au luat în stăpânire
Cumani () [Corola-website/Science/300737_a_302066]
-
secolului al IX-lea, cumanii au luat locul acestora dintre Don și Nipru. În a doua jumătate a secolului al XI-lea, după ce resturile hoardelor pecenegilor rămase în urma decimării lor in bătăliile cu Imperiul Bizantin s-au mutat peste Dunăre, cumanii au luat în stăpânire (1070-75) teritorii ocupate până atunci de românii și pecenegii dintre Nistru și Carpați, iar resturile pecenegilor s-au contopit cu ei. Ana Comnena a scris că în 1087 cumanii și pecenegii conduși de Tzelgu au atacat
Cumani () [Corola-website/Science/300737_a_302066]
-
Imperiul Bizantin s-au mutat peste Dunăre, cumanii au luat în stăpânire (1070-75) teritorii ocupate până atunci de românii și pecenegii dintre Nistru și Carpați, iar resturile pecenegilor s-au contopit cu ei. Ana Comnena a scris că în 1087 cumanii și pecenegii conduși de Tzelgu au atacat Imperiul Roman, insoțiți de "daci". Identitatea dacilor este disputată, istoricul Moravcsic considerând că erau unguri. Totuși Ana Comnena arată că dacii locuiesc pe pantele de nord ale munților Haemus (Hercinici în unele traduceri
Cumani () [Corola-website/Science/300737_a_302066]
-
Identitatea dacilor este disputată, istoricul Moravcsic considerând că erau unguri. Totuși Ana Comnena arată că dacii locuiesc pe pantele de nord ale munților Haemus (Hercinici în unele traduceri) iar macedonenii pe pantele de sud, arătând astfel că "dacii" erau români Cumanii au făcut o incursiune și în Transilvania în 1092. Totuși, centrul puterii le-a rămas în continuare între Don și Nipru ("Cumania albă") până când mongolii, după bătălia de la Kalka (1223) au silit populația cumană care a supraviețuit să se transmute
Cumani () [Corola-website/Science/300737_a_302066]