6,333 matches
-
în delir, băieți și fete strigau în cor: Sărutați-vă! Atunci când fata alunecă în genunchi, Rosti îi zâmbi, din suflet și din viață, îi prinse obrajii în palme și-i atinse buzele abia înmugurite cu buzele lui calde, dulci și cuminți. Atinși de suflul primului fior, cei doi și-au căutat compania întreaga zi. Din păcate, nici unul nu s-a priceput să găsească drumul spre o apropiere adevărată. Privirile lungi, lăsate suspendate în aer, atingerile pur întâmplătoare ale mâinilor, discuțiile simple
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
trăirile celorlalți. Într-o seară, în timp ce se plimbau, Luana și Renar rămaseră în urma celorlalți. El îi povestea ceva, ea se gândea în altă parte. Nu mă asculți, îi spuse băiatul și supărat o luă înainte. Ea rămase pe loc docilă, cuminte, așteptând ca el s-o ierte. Renar se opri după doar câțiva pași, o privi și întinse mâinile spre ea. Fata fugi spre brațele deschise în timp ce băiatul îi veni în întâmpinare strigând panicat: Nu fugi, Luana. Nu ai voie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
sau Queen dar cel mai mult i s-a cufundat în suflet Pink Floyd. Stăteau în pat lipiți unul de altul, nopți în șir, ascultând înfiorați ritmurile formațiilor preferate. O noapte de audiție Pink Floyd se încheia cu un amor cuminte și leneș, o împletire de mângâieri și emoții aduse, după îndelungi căutări, la extaz. Seara se plimbau sau își vizitau prietenii din Tudor. Continuau să meargă la sălile de sport, la concerte și foarte rar, numai când se impunea, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
nu reuși să-și facă timp să meargă împreună undeva, în concediu, Luana își petrecu zilele de vacanță acasă, lângă Sanda. Deși fata se plângea de singurătate și de neglijență din partea soțului, mama repeta întruna că Ștefan e un băiat cuminte și muncitor, îi aduce bani și fiica ei trăiește mai bine ca niciodată. Într-adevăr, tânărul Escu câștiga frumos. Luana se îmbrăca de la magazinele cele mai selecte, dăduse în patima bibelourilor, a castroanelor de tot felul cu care gătea masa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
altceva decât dactilografă și toate fumurile de scriitoare necesitau a fi stopate. După o discuție istovitoare cu personalul angajat, patronul hotărî să aibă o întrevedere, între patru ochi, cu domnișoara Leon. Luana luă loc pe scaunul din fața biroului și ascultă cuminte propunerile șefului său. Acesta o înștiință că era fascinat de calitățile ei, atât intelectuale cât și fizice, iar în ciuda faptului că urma să-și aducă dezaprobarea colectivul hotărâse să o angajeze și ca redactor, dar numai în anumite condiții. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
se întâlnească. Radu o conduse acasă, incapabil să scoată un cuvânt. Într-o tăcere plină de nerostite înțelesuri, Luana gândi fără oprire, cu o disperare smintită: Îl invit sus. Dacă nu-l sărut în noaptea asta, mor." S-au despărțit cuminte și ea s-a trezit a nimănui în casa goală și rece, obsedată și pustiită de o singură dorință: "Îl vreau!" O dată cu plecarea lui Zereghia, Nuța Cordel umplu biroul directorului Liga cu rugăminți și bocete, susținând sus și tare că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
sfâșie sufletul. Numai o nebună ar fi renunțat la un astfel de bărbat. Radu Noia n-avea, nici în douăzeci de ani, să ofere Luanei ce-i oferise Ștefan în timpul căsniciei lor. Nu contesta inteligența, puterea de muncă și frumusețea cuminte ale lui Radu, dar nu se compara cu celălalt. Știind cât o iubea, încă, pe Luana, Sanda nu voi ca Escu să afle vestea neașteptatei căsătorii de prin vecini. Puse mâna pe telefon și-l sună. Delicat ca întotdeauna și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ochi sticloși, amețit de nenumăratele pahare cu vin pe care le golise. Își înecase în licoarea lui Bach gelozia, neîncrederea, neputința, spaima că nu știe cum să trăiască. Domnișoara Schtac pusese ochii pe el fără vreun motiv anume. Acest băiat cuminte, stângaci în relațiile cu femeile, îi stârnea orgoliul de la fame fatale. Îi suportă incoerența și duhoarea de alcool doar pentru a-și îndeplini un capriciu. Sfâșiată de gelozie, de o suferință care-i arăta că tot ce pătimise până atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
pe un făgaș periculos, cu o repeziciune uluitoare. Rebeca alertă poliția, Laur Midea fu atenționat să înceteze iar Radu îl amenință, cu vehemență, că la o viitoare întâlnire îl va zdrobi. Laur se opri. Preț de câteva zile el stătu cuminte, aruncând-o pe Luana în cea mai neagră disperare. Dacă renunța? Jocul ei, transformat în răzbunare, rămânea neîmplinit. Cei doi își vor vedea de viața lor împreună și ea nu putea concepe asta. Îl urmări pe Radu cu ochi înveninați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
n-avea puterea să pornească într-acolo. Rezemată de peretele din spate, pipăia după un sprijin care s-o ajute să pășească. Mânată doar de instinct, se zbătea între necesitatea de-a merge spre lumină și aceea de-a sta cuminte, în siguranță, la adăpostul zidului de piatră. În clipa în care drumul începu să se încline ușor, ea alunecă la vale, încet, ca pe un tobogan cu panta prea mică. O dureau ochii tot săgetând întunericul și nu-și dorea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
fața pământului pe care și-l alegea pentru o astfel de suferință. Ceru cu insistență Sandei să-și înfrâneze pornirile, care nu făceau altceva decât să accentueze starea de mâhnire a fetiței și-a Luanei. Femeia se retrase în bucătărie, cuminte și ascultătoare iar el împinse încet ușa de la dormitor. Rezemată de perne, cu brațele strânse sub piept, pregătită din vreme cu un botic nostim, ce voia să arate de departe o teribilă supărare, Luana, încadrată de buclele strălucitoare, îl ameți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Luana zâmbi. O încerca. Nu învățase la curs astfel de amănunte dar, logic, lucrurile trebuiau să se desfășoare doar într-un anume fel. Dacă persoana de la celălalt capăt al firului e una foarte importantă, rugați-mă să aștept. Voi sta cuminte pentru că, oricum, nu am de ales, indiferent ce treburi mă presează. În caz contrar, cereți persoanei să revină sau notați-vă un număr de telefon. Directorul general o privi cu atenție și ea îi susținu privirea cu încredere. O puse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
minut de mai mult. Nu era gelos pe Bariu. Nu acesta era cuvântul. Dar trăia un sentiment nedefinit la gândul nenumăratelor ore pe care le petrecea lângă ea. Dumnezeu întorsese roata pe neașteptate și el era acum acela care aștepta cuminte, săptămână de săptămână, ca ea să-și facă timp și pentru el. Discutau despre afaceri și managementul resurselor umane, despre invențiile de ultimă oră, rămânea uimit s-o vadă cum își schimbă modul de gândire, să realizeze cât de ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
întorcea pe dos și prezența acestui bărbat frumos, atent și îndrăgostit, de care nu se putea ține deoparte, pe care-l implica și obliga să sufere alături de ea. Se uita la el, în timp ce se amețea cu licoarea dulce, cum stă cuminte pe scaunul din fața ei, ascunzându-și dezamăgirea și suferința, incapabil să se ridice și s-o lase singură, ancorată în dezastrul pe care nu era în stare să-l depășească. Pe măsură ce golea paharul, prinse curaj. I se păru că singura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
întrebase cum de ajunsese acolo, dacă, într-adevăr, ea era aceea care parcursese această cale încununată de atâtea realizări. Cristian Bariu, cu ochii pironiți pe fereastră, își măcina frământările bărbătești. Nu putea înțelege cum reușea acest trup firav, ce sta cuminte lângă el, să ascundă atâta forță, o așa energie. Da, știa, din înaltul unui cer luminos și lipsit de orice nor, se poate stârni uraganul cel mai dezlănțuit dar Luana nu avea nimic care s-o poată compara cu imensitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
-și împlinească așteptările, să-și clădească năzuințele, să-și odihnească oasele obosite ale trupului. Crescuse fără tată. Tânjise, cu toată forța sufletului ei pătimaș, după un "bărbat în casă" care s-o apere, s-o joace pe genunchi, să accepte, cuminte și plin de dragoste, ca ea să-i pieptene mustața. Prezența acestuia doar pe hârtia rece a fotografiilor îi sufocase copilăria. Nu vroia să marcheze viața Anielei cu aceeași suferință. Îi făcuse, deja, prea mult rău. Știa că nu fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
-o de colo-colo peste diapozitiv. — Grozav, așa-i? a exclamat Bill În vreme ce deschidea un sertar. Dar, sincer vorbind, nu cred că e ce-ar putea să-l Împingă pe președinte În vreo direcție sau Într-alta. E prea static, prea cuminte. Cere prea multă implicare din partea privitorului. Dacă președintele ar fi să facă un mare dar nației, ar fi ceva mai bombastic. Ceva, știu și eu cum, mai agresiv, mai În stilul lui. A pus pe masă alt diapozitiv și l-
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
durerea din piept se mai potolise și lăsase loc unei senzații de amorțeală aproape confortabile. Își amintea că Z l-a sărutat pe frunte, Își amintea buzele ei reci pe piele când se trezise În miez de noapte. Ssssttt, stai cuminte, n-o să te mai doară nimic, Îi șoptise ea, totul e-n regulă, e doar un vis urât. Ești bine, foarte bine. Îi trebuiseră câteva clipe ca să se dumirească, pentru că În clipa când deschisese ochii era beznă și numai Zubaidah
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Nu cred că-mi place. Marea, vreau să zic. Mă face să-mi fie frică. Johan a rămas cu privirile ațintite În depărtare. — E vremea să pleci acum, Adam. Trebuie să te culci, și mâine să te scoli devreme. Fii cuminte. Urmează o zi mare pentru tine. — Bine. — O să găsești singur drumul. Nu te uita Înapoi, ține-o drept Înainte până ajungi la orfelinat, bine? Vin și eu cât mai repede, n-ai grijă! — De ce nu vii și tu acum? Vreau
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
În siguranță. Lângă trupul cald al lui Johan nu-i mai era teamă. A doua zi viețile lor aveau să se schimbe, dar lui nu-i era teamă. Johan a zis: — Dormi acum, Adam. Uită totul. Tu ești un băiat cuminte. Nu te teme, nu te părăsesc. Dormi. 34 Marele Drum Poștal se Întinde pe o mie de kilometri de-a lungul Întregii coaste a Insulei Java, din vest, de la Anyer, până În est, la Panarukan. E surprinzător de plat, mai cu
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
rigide, asistase atunci cu detașare, cu uimire, niciodată nu se gândise că avea să cunoască în carne și oase pe una dintre aceste victime. Carmina stătea pe scaun, uimită, încordată, uitase cu desăvârșire de cele două pagini culese ce așteptau cuminți, împăturite în poșetă, să fie cunoscute de cei doi profesori. Era cumplit de mult fum, lumina becului de abia se mai filtra prin încăpere. Nina, așezată familiar pe canapea, lângă oaspete, se apleca din când în când și apuca brațul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
că zgomotul venea de la vecini. Abia dimineață când intră în baie să se bărbierească văzu sticla de șampon căzută pe grătarul de lemn. De obicei, după o vizită infructuoasă la familia Alexe, evita să-i mai vadă un timp, ședea cuminte acasă în mijlocul familiei și când simțea nevoie s-o facă, își refuza pornirea, se așeza amărât pe scaun, în fața biroului, sub dușul luminos al veiozei și încerca să-și stimuleze gândirea, se concentra, i se dilatau ochii, uneori credea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ea, fără doar și poate o partidă. Drumul către satul unde locuia Fana a fost unul dintre puținele plimbări pe care Ovidiu și Carmina le-au făcut împreună numai ei doi fiind. Din prag Sidonia i-a avertizat, să fiți cuminți, le-a zâmbit cu multă îngăduință, gândind că nu era deloc cazul să-i respecte indicația, ba, chiar, dimpotrivă și nu a uitat ca să-și schimbe masca într-o fracțiune de secundă, ca să se arate Carminei paralizată de îngrijorare, chinuită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
oră, uriaș, plin, reactiv. Acum se afla lângă ea Ovidiu, el poate o ferea de contaminare, fuma o țigară, alene, ședea pe canapea cu pântecele împins în față, plin până la refuz, în fața lui, într-o ceașcă de porțelan bun, aștepta cuminte cafeaua, aromată, aburind dens, exista acolo el și propunerea lui de a fi împreună pe viață, legați de aceeași monotonie, reușind cu greu să se mai găsească unul pe altul. Știa că mai devreme sau mai târziu va accepta și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
bine, copii mei, mai spuse. Apoi bărbatul eliberă dopul din plasa de sârmă și-l lăsă să iasă puțin câte puțin. În loc de pocnet se auzi un fâșâit domol, după care lichidul nu se învolbură, nu țâșni în sus, ci rămase cuminte în sticlă, mai apoi se lăsă docil turnat în pahare. Momentul, în loc să fie festiv, se dovedise a fi, cumva, jenant prin lipsa de trăire a celor prezenți. Au ciocnit totuși unul de altul paharele, și-au mai spus vorbe protocolare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]