1,163 matches
-
al băieților Lascăr, bineînțeles fără să dea bon. Erau turbați și au spus domnului Radovici, venit acolo din întâmplare, că fusese un denunț și că trebuiau să-l adeverească: „Vom găsi și o vom aresta. A mai trimis și după cumnatele ei“. De unde au știut-o? Abia îi credeam potoliți și au reînceput, de rândul acesta cu pretextul hârtiilor și documentelor. Negăsind altele, au luat testamentul lui Vintilă, lăsat Liei la plecarea în Moldova, două perechi de mănuși noi, găsite din
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
de lucruri: viața familiei mele, călătoriile ce făcusem, era ca un copil, tot îi era nou și o pu nea pe gânduri.]( Ediția a II-a, 1996, p. 77. ) Puține zile în urmă, părintele Manea îmi spuse că prepară pe cumnata lui, fetiță de 13 ani, pentru un examen, dar neștiind nemțește este în mare încurcă tură. Îi propun să iau acea însărcinare și a doua elevă fu tot atât de silitoare ca cea mai mare. În toamnă avusei satisfacția să aflu că
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
caselor, dar mai ales a bisericii... sosirea liei În ziua de 31 martie/13 aprilie, Vinerea Mare, sosi Lia cu automobilul, adusă de același căpitan Moos. Neștiind ora, eram în pădure cu țigănușii mei, după micșunele. În fugă acasă, găsii pe cumnata mea foarte tristă și supărată de arestarea ei. Tot sperase să scape, își făcuse multe iluzii, a căror pierdere o îndurera continuu. Starița, de acord cu mine, o instală în casele maicei Filofteia, cu odăi mari și luminoase la etaj
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
floace pe care le-avea el pe față. Știi cum? Așa, ca ne-lumea! Era un fel de competiție între ei. Cine toarnă cele mai mari minciuni. Pentru că, imediat după asta, Danny de Vito nu s-a lăsat: - Eram la cumnată-miu la Craiova și, bă, nenică, era o căldură-n casa aia de înnebuneai. Mă duc la frigider și umblu o țâră la potențiometru. Reglez p-acolo și mă duc să trag un pui de somn. Ațipesc oleacă, după care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
mai chiorăsc pă ici pă colo - și am așa un presentiment că din bucătărie se-auzea zgomotul ăla. Și cum ajung acolo, bă, neică, frigiderul cânta. Și culmea că prindea și alte posturi de radio. După aia, mi-a făcut cumnată-mea niște mâncare de dovlecei, știi că io mă omor după dovlecei cu carne. Mănânc la prânz ca un spart, după aia, seara, dau o raită iarăși pe la frigider. Când-colo, dovleceii mei... nu mai rămăsese nimica din ei. Mă duc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
niște mâncare de dovlecei, știi că io mă omor după dovlecei cu carne. Mănânc la prânz ca un spart, după aia, seara, dau o raită iarăși pe la frigider. Când-colo, dovleceii mei... nu mai rămăsese nimica din ei. Mă duc la cumnată-miu’, mă, tu i-ai halit? Dă unde? Ia mai uită-te odată, că acolo trebuie să fie! Scotocesc io iară și, într-adevăr, să mă bată Moș Crăciun dacă mint, era undeva, în fundul raftului, o cutiță de conserve mică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
din fața ta nici nu bănuie că poate cuvintele tale au un sens, ci se gândește doar ce replică îți va da. Cum să te jignească mai cu spor. - Și, oricum, a pus punct Farmacistu conversației, am vorbit cu Olguța, cu cumnată-mea, care e profesoară de română la Giurgiu, și a zis că cartea ta e foarte slabă! Și i-ai jignit pe toți din satul ăsta. Și eu tocmai aveam în plan un roman pășunist, în care să-i supraapreciez
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
ce-i fusese amputat, iar cel de-al doilea era puternic afectat. Cu toate acestea avea puterea de a mai spune o glumă, primea vizite frecvent, pentru că avea mulți prieteni și relații statuate pe respect, indiferent de orientarea religioasă. Însăși cumnata bunicii, soția fratelui cel mare, unchiul Toma, care-l și botezase pe tata, era evreică, tanti Estella, o femeie absolut minunată. De la ea bunica și mama au deprins o parte din secretele bucătăriei evreiești. Ceea ce însă a durut-o în
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
Bine, bine, dar ce știi să faci?“ „Am liceul și trei ani de școală agricolă la Slobozia. Am fost și în Bulgaria cu autocarul“, zice el. „Totuși, ce știi să faci?“ insist eu. „Am trei copii - zice el - și o cumnată în Germania.“ „Să presupunem că te angajezi acum într-un teatru - îl întreb -, ce știi să faci?” „Ce se face în teatru“, răspunde el cu o undă de tăgadă profesională în glas. Din tonul său, înțeleg ce trebuie să înțeleg
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
în general, s-a ocupat de o sumedenie de nimicuri pe care le tot amâna de ani de zile. Între care și explicația pe care nu credea s-o mai aibă vreodată cu cumnatul său privind la unele aventuri ale cumnatei. Nu se întâmpla nimic dacă nu s-ar fi ocupat de aceste fleacuri, dar, la sfârșitul celor două săptămâni, l-a cuprins o senzație de pace și de împlinire pe care n-o mai încercase de când terminase armata. „Ce-ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
l-a lămurit pe tată că e o chestiune genetică, în sensul că nervul zgubilitic se scurtcircuitează în câteva locuri cu cel bramburitic. „De obicei, e pe linie masculină. La băieții care încurcă între ele consoanele, tații încurcă soțiile cu cumnatele. Dumneavoastră aveți cumnată?“, a scurtat medicul vizita. „Dumnezeu să vă dea sănătate, domnule doctor - s-a luminat la față sculptorul -, sigur că am cumnată. Am trei, dacă mă înțelegeți. Și o mulțime de scandaluri în casă. Dar dacă mă asigurați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
pe tată că e o chestiune genetică, în sensul că nervul zgubilitic se scurtcircuitează în câteva locuri cu cel bramburitic. „De obicei, e pe linie masculină. La băieții care încurcă între ele consoanele, tații încurcă soțiile cu cumnatele. Dumneavoastră aveți cumnată?“, a scurtat medicul vizita. „Dumnezeu să vă dea sănătate, domnule doctor - s-a luminat la față sculptorul -, sigur că am cumnată. Am trei, dacă mă înțelegeți. Și o mulțime de scandaluri în casă. Dar dacă mă asigurați că e de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
obicei, e pe linie masculină. La băieții care încurcă între ele consoanele, tații încurcă soțiile cu cumnatele. Dumneavoastră aveți cumnată?“, a scurtat medicul vizita. „Dumnezeu să vă dea sănătate, domnule doctor - s-a luminat la față sculptorul -, sigur că am cumnată. Am trei, dacă mă înțelegeți. Și o mulțime de scandaluri în casă. Dar dacă mă asigurați că e de la un nerv, nu c-aș fi eu un porc, atunci, e altceva. Înseamnă că problema e la ele.“ Deși nu exista
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
timpul pulpele de la picioare.“ „Nu magzeniu - l-a corectat Floricel pe Florinel -, ci gamneziu.“ Întors acasă, sculptorul nu și-a mai găsit nevasta, care-și făcuse geamantanul și plecase la maică-sa, în schimb le-a găsit pe cele trei cumnate plânse și nervoase. „Porcule!“, i-au strigat ele într-un glas. „Sora noastră e o sfântă! După ce a rămas singur, sculptorul Floricel F. Popescu s-a gândit el ce s-a gândit și, noaptea târziu, când Florinel s-a dus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
concluzie: ce contează două, trei consoane inversate, când totul pe lumea asta s-a dat peste cap? Când totul e invers, și familia, și morala, și valoarea?!! Cui îi pasă că pe el l-au părăsit brusc și soția, și cumnatele, când poate să găsească oricând un bărbat ca să-i fie soție și alți zece cărora să le fie amant? Și de unde atâta magneziu, ca să vindeci harababura de la genele secolului XX? „Bietul Florinel - și-a mai zis sculptorul, și s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
mânerul de la broasca ușii!?”. Iar securistul îmi răspundea: „Nu-mi pun astfel de întrebări”. Ca să mă constrângă la declarații în anchetă, l-au arestat pe tatăl meu, pe mama mea, pe sora mea Elisabeta, pe fratele meu Francisc și pe cumnata mea Marieta. Și în anchetă mi-i aduceau pe rând în camera de anchetă, îi țineau cu fața la perete și cu diferite întrebări îi determinau pe ai mei să facă declarații împotriva mea. În urma acestor fapte m-au introdus iarăși în
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
în aceeași primăvară - zic - s-a perfectat și mutarea lui Ion Omescu în casă la noi, și anume în vechea noastră cameră de vis-à-vis, în care îmi petrecusem o mare parte din copilărie și adolescență. Ultimii ei locatari - fratele și cumnata lui madame Simon, fosta proprietăreasă, care scăpătase până la situația de menajeră a familiei mele - muriseră. Urma acum ca madame Simon să se mute ea în această cameră, eliberând astfel cămăruța - fosta baie, care nu era de fapt decât o prelungire
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
fiecăruia, mulțumit pesemne în fundul sufletului său că, deși se cam rupsese în ultimul timp de vechii săi prieteni, nu fusese totuși uitat de dânșii și că ziua lui onomastică, care era și a lui Conu Mișu și a lui Gaby - cumnata, fosta și actuala soție a lui Ticki -, reprezentând prin urmare un fel de sărbătoare a larilor și penaților Răduleșteni, mai era venerată încă... Asta până când ne-am adunat cam 10-12 persoane. Atunci Mihai a intrat în panică și a început
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
a dat înapoi după câtva timp, dar scrisorile de la dânsul n-a fost chip să le obțin: ba că nu știa unde le-a pus, ba că nu avea timp să le caute, ba că dusese tot geamantanul la o cumnată de-a ei și așa mai departe. Abia în 1986, după moartea Alicei, la o distanță de 27 de ani, m-am dus special la București pentru a căuta în geamantanul rămas acum la Ticki și am recuperat cele două
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
a părut un fenomen cât se poate de firesc. După ani și ani de ținut în frâu, sub obroc, a fost normal să existe o izbucnire, chiar și în ceea ce privește literatura de consum, literatura ieftină. „Mi s-a spus că sunteți cumnata dumneavoastră“ R.P. Am experimentat, ca în atâtea alte domenii, cei doi poli ai excesului. Până la un punct, nimic. De la acel punct încolo, dintr odată, totul. A.R. Nu chiar totul, dar, oricum, inflație. Sper că lucrurile s-au mai potolit
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
editurii a fost că ea a aflat că Antoaneta Ralian murise. I-am spus: „Doamnă, eu sunt Antoaneta Ralian și uitați-vă la mine, am puls, respir, sunt în viață.“ Mi-a răspuns ubuesc: „Mi s-a spus că sunteți cumnata dumneavoastră.“ R.P. Ca în telenovelele hipercomplicate, în care eroul află în episodul 348 că este propriul lui bunic. A.R. Da. I-am spus că, și dacă aș fi murit, tot ar fi trebuit să plătească drepturi. În sfârșit, am
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
vreunul dintre cumnații mei deja “împământeniți“, nu însă și amnezici ne reducea la tăcere, dându-ne sentimentul că am stricat buna dispoziție, ba mai rău, poate și petrecerea. „Nu mai povesti, și așa ei nu te cred“, mi-a șoptit cumnata. Așa am renunțat să ne mai povestim necazurile. Le-am înghițit. Primăvara a trecut repede: formalități administrative, legalizări de acte, căutare de serviciu, seminarii informative. Începutul verii a fost rece și ploios. Ne-au sosit și lăzile de „acasă“, expediate
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
ne-am mutat după căsătorie în casa părinților soțului. Era doar o bucătărie mare, în care dormea tata-socru, o cameră mare, unde dormeam noi, tinerii căsătoriți, mai târziu dormea și cumnatul în aceași cameră, iar mama-soacră dormea în bucătăria altei cumnate, care avea casa în continuarea celei a socrilor. În aceste condiții am născut primul copil, o fată. În vacanța de vară a acelui an ne-am mutat la părinții mei. Soțul a amenajat un grajd și un șopron, așa că toamna
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
un paltonaș de sac. Imediat după ’90 a fost mâncat de molii, în debara. Haine de sac? Horor! Cool! Niciodată nu mi-au plăcut cu adevărat hainele pe care le-am purtat în viața mea. Doar un tricou primit de la cumnata mea din Suedia. Avea câteva dungi groase, pastelate. Ea mi-a dat și niște haine pe care nu le mai purta. Erau cu câteva numere mai mari. Mă uitam la ele. Miroseau extraordinar de frumos. După ’90, când am ajuns
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
o zi de mijloc de săptămână dintr-o primăvară năbădăioasă, mai exact în luna lui Florar a anului 2008, am răspuns propunerii nepotului și cumnaților mei de a face o călătorie cu mașina în localitatea natală a mea și a cumnatei mele, Dorobanți, nu departe de Botoșani. Dimineața frumoasă, luminată de un soare prietenos, cerul senin presărat ici-colo cu câte o zdreanță de nour alburiu, discuțiile lejere și apropiate ce se purtau între ocupanții autoturismului, drumul bun și nu prea aglomerat
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]