3,786 matches
-
auziseră de faima lui Cioran au fost curioși să-l cunoască și soțul acestei doamne le-a facilitat întâlnirea cu el, în Franța. „Femeia aceasta mi-a cerut să-i recit câteva versuri dintr-o poezie, în românește. Stăteam în cumpănă nu mă hotărâsem ce versuri să spun, când deodată, nu știu ce mi-a venit și am rostit: Sunt sărac și n-am nimic / Numai pielea pe buric”. „Nici Japonia și nici Franța nu au avut vreun poet care să descrie atât
DUMITRU SINU – FRÂNTURI DE VIAŢĂ, OPINII, AMINTIRI ... de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366906_a_368235]
-
este acasă primăvară, Printre uluci e știr și iarbă grasă În sol minor,fac semne pe chitară Și în refren e ruga de acasă. Acum se-aprind în rămurele larme, Mieii înmuguresc în jurul stânii, Icoana înlacrimată adoarme, Cum soarele în cumpăna fântânii. Acum se-ntoarce mama în grădină; Cu degete triste răsfiră pământ, Uită durerea ce trupu-i înclină, Și uită de mine pe unde mai sunt. Acum e primăvara Învierii, Cu soare ce răscoace prispa iară, O lacrimă e-n vestea
POEZII de STELIAN PLATON în ediţia nr. 196 din 15 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367088_a_368417]
-
Este drept, uneori difuze, nu de cele mai multe ori creștine, adesea păgâne și tot astfel, poate ateist și eretice. Ne șubrezește ce avem fundamental în noi, speranța întru împlinire și desăvârșire. Căci altfel, cu ce am mai rămas în vremuri de cumpănă ? O serie de termeni liturgici sunt tălmăciți și răstălmăciți, desacralizați și ridiculizați pentrua fi înscriși, „cu fruntea sus”, în registrul vorbirii argotice. Iar bagatelizarea, până la crunta batjocură a terminologiei și adevărurilor biblice, ca de altfel și a funcției ecleziastice este
DECORTICĂRI DE LIMBAJ ! (V) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 196 din 15 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367092_a_368421]
-
Rasfrangere > SE FRÂNG ÎN MINE DORURI NESFÂRȘITE Autor: Georgeta Resteman Publicat în: Ediția nr. 182 din 01 iulie 2011 Toate Articolele Autorului Se frâng în mine doruri nesfârșite, Mi-e lacrima izvorul din fântână În ochiuri de lumină, răvășite Văd cumpăna cu ciutura-i bătrână Cum dintre pietre dăruiește viață Și limpezimi așterne peste gânduri... Desculță-n zori aprinși, de dimineață Pășesc îngândurată printre grinduri. Lumini adun cu brațele-mi liane Și împletesc din flori de portocal Cununi de vis, speranțe
SE FRÂNG ÎN MINE DORURI NESFÂRŞITE de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367105_a_368434]
-
la nesfârșit) a codrului, a muntelui, dar și a grădinii raiului. Unde nu mai sunt păreri. Veni Moartea să mă ia, / Nimeri primăvará, / Cînd codrul, dragu',-nfrunzea / Și-n el cucul cucuiá / Și-mi era dragă lumeá... / Ci ea în cumpănă sta, / Se-ndura și mă lăsa / Pîn' ce codrul ruginea / Și frunza toată-i cădea / Ca să cad și eu cu ea... Unde rămâne singur sufletul - singur el compatibil cu Focul din Rug și mutat aici de Marea Doamnă care își
„CĂTINEL, MOARTE, NUMÁ...” de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367129_a_368458]
-
cuplu al cărui echilibru devenise parte specială în care tatăl, avea rolul determinant. Artistul, își amintește cu o tandrețe copleșitoare, un tablou al părinților foarte tineri în acele vremuri, încărcat de emoție și păstrat cu sfințenie. Într-un moment de cumpănă, de incertitudine existențială, o mână este așezată pe umăr în tăcere. Acest gest, întrece toate cuvintele ce ar fi putut să se spună. Copilul Florinel-Constantin, privește această scenă și crește, devine adultul Andrișan, trăiește intens furia vieții, dar va rămâne
CALATORIA DE LA SACRIFICIU SPRE BLASFEMIE SI RETUR, CU FLORINEL-CONSTANTIN ANDRISAN de GABRIELA PETCU în ediţia nr. 51 din 20 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367169_a_368498]
-
armonia versurilor gândurile pe care le ai, impresiile ce vin asupra ta și simțămintele care te mistuie. Nu este simplu nici în zilele bune, nici în cele obișnuite, dar cu atât mai puțin în cele când viața îți stă în cumpănă, când neantul se deschide înaintea ta, nesățios să te înghită și când chiar dorința de a trăi, cu greu își mai găsește sensul. Un tărâm crepuscular Spre deosebire de alte volume de poezie pe care le-a scris de-a lungul timpului
SEMNUL ISAR DE THEODOR DAMIAN de OCTAVIAN CURPAŞ, PHOENIX, ARIZONA în ediţia nr. 162 din 11 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367228_a_368557]
-
trădării noastre de către Împărat s-a înstăpânit asupra Românimei din Arad și județ cruntă dezamăgire și amarnică desorientare...” Născut în același an și din aceeași durere cu Avram Iancu- un alt advocat împătimit al românillor din acele timpuri de grea cumpănă, contemporan cu mitropolitul Andrei Șaguna, Gheorghe Barițiu și atâtea alte “umbre sfinte” ale neamului nostru, Gheorghe Popa de Teiuș a fost omul vremii sale. Ca semn de prețuire pe lângă bustul ridicat în inima orașului de pe Mureș, arădenii i-au dăruit
TESTAMENTE UITATE- TESTAMENTE CARE DOR... (GHEORGHE POPA DE TEIUŞ) de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 160 din 09 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367220_a_368549]
-
fidelitate față de soție și față de glie. Prin acest gest, incertitudinile și îndoielile celor doi se risipesc, iar actul erotic în sine este spiritualizat. După o viață în care relația lor decurge bine, Lăură și Alec ajung într-un moment de cumpănă. După 1989, societatea se schimbă, iar Alec are posibilitatea să iși redobândească ambele case - una la Buzău, cealaltă în București - ce ii fuseseră furate de comuniști. Din acest moment, atenția să se canalizează numai în această direcție. Atunci cand Lăură îi
ULTIMA PIRUETA – O NARATIUNE DESPRE DRAGOSTE, CREDINTA SI VALORI, DE VAVILA POPOVICI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 168 din 17 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367235_a_368564]
-
masa de scris și care ne-au povestit că au văzut pe cer o stea strălucitoare ca niciodată și că ei credeau că va fi steaua care va arăta că ceva minuinat se va întâmpla la capătul trecerii ei de cumpăna boltei, că se va naște Mântuitorul și Izbăvitorul Lumii. Ne-a mai spus printre altele că ei s-a luat după steaua aceea și ne-au arătat apoi darurile aduse pentru noul născut. Un alt jalon al procesiunii religioase la
CRĂCIUN LA CERES ÎN CALIFORNIA! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 177 din 26 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367252_a_368581]
-
poți nutri doar o simpatie explozivă pentru astfel de copii, ci și un cert și infinit respect. Un astfel de copil, dintr-o necuprinsă inflorescență a precocității umane este Loren, mlădiță a galeriei universale a circului. Frumos, adorabil copil, la cumpăna vârstelor, deși niciodată nu a fost copil în deplinul sens al cuvântului, pentru că de când era cât o buburuză a zburat sub cupolele chapiteau-urilor alături de magnificii artiști de circ: bunicul, titanul circului românesc și mondial, Traian Cristea, celebru și irepetabil, component
LOREN CRISTEA, SENZAŢIONALISMUL POZITIV ÎN ARTA CIRCULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2156 din 25 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368704_a_370033]
-
se alătură mamei, imitând-o. Se simțeau bine acum. O admirară amândoi pentru achiziția vestimentară. Totul revenea la normal. Se retrase apoi. Îl lăsă să urmărească finalul meciului de fotbal, iar ea se apucă să croșeteze, întinsă în pat. Depășiseră cumpăna din relația lor, din nou. Noaptea, se trezi de câteva ori. Îi era cald, apoi îl auzi pe el ridicându-se și plimbându-se prin cameră. - Ce e, tată? Ți-e rău? - Da, dar îmi trece... - Să îți dau o
4 de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1889 din 03 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363633_a_364962]
-
încă din primăvară. Boabele costelive de grâu sau de orz rămase pe spic, le-au cărat șoarecii de câmp prin găurile lor, unde și-au pregătit adevărate comori pentru iarna ce se anunța aspră după spusele bătrânelor din sat. Înainte de cumpăna dintre ani, mama Ioana, mătușa lui Victor, tăia în două cu cuțitul câteva cepe, alegea cupele mai mari în care punea câte o lingură de sare și le așeza cu grijă pe pervazul ferestrei în ordinea lunilor. Acele cupe de
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1092 din 27 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363655_a_364984]
-
cenușă e și scrum. Pe deal stau moții fără lumânare, Biserica-i ruină, în mijloc de cătun Miroasea liliac și a uitare O roată-mi râde știrbă din margine de drum. În vechi ogrăzi fântânile-s căzute Mai stă o cumpănă în așteptare, Potcoavele pierdute sunt martori de hotare Dar moții sunt plecati spre lumi nemaivăzute. Sate pustii, crăpată-n pod covata, Doar stâlpii sunt rămași străjeri la porți, S-au dus bătrânii, pe dealuri azi stau toți, Se-nvârte a
SATUL DIN LACRIMĂ de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 239 din 27 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364669_a_365998]
-
o păpădie Mențiune - Valeria Tamâș o cruce nouă - câinele groparului tot mai așteaptă... Mențiune - Victoria Chitoveanu Un corn de luna tremurând printre frunze - în rest doar noapte Etapă 77 - 11 V 2009 Locul I - Petru Ioan Gardă Fântână-n deșert - cumpănă leagănă-n vânt ciutura spartă Locul ÎI - Oana Bold Lacrimi de copil- picăturile de ploaie șterg șotronul Locul III - Ioan Marinescu-Puiu Iubire târzie - în toamna sufletului ultima floare Locul III - Valeria Tamâș Ascult în tăcere cum picura albastrul - în lanul
DIMINEŢILE COCORILOR (71 -80) de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364641_a_365970]
-
Acasă > Manuscris > Scriitori > ILUZIE RESEMNATA Autor: Maria Ileana Belean Publicat în: Ediția nr. 240 din 28 august 2011 Toate Articolele Autorului zâmbetul e mutilat de luciul apei mâna dreaptă cumpănă adună iluzii de sub licheni aș vrea să iert cu ochii reci luna caută pământ reavăn cerne grâu așteaptă chinul încolțirii tremura ceață e spaimă . . . Pact cu "singur" . . închei un pact cu "singur" privirea pieptăna sentimente peste gard crisparea coboară un
ILUZIE RESEMNATĂ de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 240 din 28 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364663_a_365992]
-
lui Alexandru Mandy, un poet al cîntecului. S-a numărat printre primii cîștigători ai concursului „Steaua fără nume” de la TVR, care lansa într-adevăr cîntăreți cu personalitate, nu imitatori talentați, precum competițiile de azi. Viața i-a întins în față cumpene și suferințe! A trecut pieptiș prin ele, sau le-a evitat? A fost mereu o ființă discretă, care s-a ținut departe de „lumea dezlănțuită”, dar, paradoxal, cele două uriașe drame din viața sa au spulberat această viață tihnită, retrasă
DOINA SPĂTARU. FRUMOASA VERIŞOARĂ , CREIONĂRI AFECTIVE CU PREZENTATORUL OCTAVIAN URSULESCU de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1305 din 28 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349517_a_350846]
-
scurt arătarea, ”eu știu totul, draga mea; chiar și ce a fost înainte de a apărea viața pe Pământ... Tot ce ai de făcut este să mă conduci la ei, de restul mă voi ocupa personal...”. Aiko stătu câteva momente în cumpănă. Perspectiva nu neapărat a răzbunării, dar chiar a unui soi de dreptate, asociată cu dobândirea libertății, o încânta și îi dădea aripi... ”E prea simplu”, își zise, apoi. ”Mai mult ca sigur că demonul îmi întinde o capcană...”. Aș dori
MICUŢA AIKO ŞI PĂDUREA MAGICĂ de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1652 din 10 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350202_a_351531]
-
de eternul Timp. Dar, în toate aceste peisaje există „ceva”care a rezistat capriciilor nemilosului „pictor”, ceva care apare în toate zările din toate vremurile. Este vorba de acele fântâni denumite odinioară de Odobescu „puț cu furcă”, adică fântâni cu cumpănă, semne neschimbate în schimbătoarele peisaje. Aceiași furcă seculară, aceiași cumpănă înălțată spre cer, de la care cere îndurare și...apă pentru izvoare, ca să umple ciuturile goale. Nu cerșesc apă pentru ele, ci pentru însetații Bărăganului. Dar, mai întâi, pentru pământul său
FÂNTÂNA BĂRĂGANULUI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1671 din 29 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350318_a_351647]
-
care a rezistat capriciilor nemilosului „pictor”, ceva care apare în toate zările din toate vremurile. Este vorba de acele fântâni denumite odinioară de Odobescu „puț cu furcă”, adică fântâni cu cumpănă, semne neschimbate în schimbătoarele peisaje. Aceiași furcă seculară, aceiași cumpănă înălțată spre cer, de la care cere îndurare și...apă pentru izvoare, ca să umple ciuturile goale. Nu cerșesc apă pentru ele, ci pentru însetații Bărăganului. Dar, mai întâi, pentru pământul său veșnic pârjolit de arșiță. Așa le vezi în zare, de la
FÂNTÂNA BĂRĂGANULUI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1671 din 29 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350318_a_351647]
-
cer, de la care cere îndurare și...apă pentru izvoare, ca să umple ciuturile goale. Nu cerșesc apă pentru ele, ci pentru însetații Bărăganului. Dar, mai întâi, pentru pământul său veșnic pârjolit de arșiță. Așa le vezi în zare, de la mari depărtări. Cumpene rugătoare cu ciuturile mereu goale. Cumpene încremenite în fundalul siniliu din străvechile timpuri...Doar burduful acelor vremuri a fost înlocuit cu ciutura contemporană. Din păcate, adâncul Mării Sarmatice, bogat în săruri, a dat gustul sălciu apelor din fântâni. Doar animalele
FÂNTÂNA BĂRĂGANULUI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1671 din 29 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350318_a_351647]
-
apă pentru izvoare, ca să umple ciuturile goale. Nu cerșesc apă pentru ele, ci pentru însetații Bărăganului. Dar, mai întâi, pentru pământul său veșnic pârjolit de arșiță. Așa le vezi în zare, de la mari depărtări. Cumpene rugătoare cu ciuturile mereu goale. Cumpene încremenite în fundalul siniliu din străvechile timpuri...Doar burduful acelor vremuri a fost înlocuit cu ciutura contemporană. Din păcate, adâncul Mării Sarmatice, bogat în săruri, a dat gustul sălciu apelor din fântâni. Doar animalele însetate o beau, însă oamenii...Rare
FÂNTÂNA BĂRĂGANULUI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1671 din 29 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350318_a_351647]
-
suferința cea mai mare a Bărăganului este suferința apei. Și pentru pământ și pentru vietăți și pentru oameni.Și de aceea fântânile Bărăganului se roagă: Primește, Doamne, ruga fântânilor! Tot mai puține, tot mai bătrâne...unele fără ciuturi...altele fără cumpene...rupte, putrezite...altele cu izvoarele secate, ori astupate... Și dă-i, Doamne, Bărăganului însetat, apa vie cea de toate zilele! Altfel...altfel, va plânge amarnic, cu lacrimi de nisip... bântuit de fantomele „codurilor” roșii și portocalii. Din acest motiv am
FÂNTÂNA BĂRĂGANULUI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1671 din 29 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350318_a_351647]
-
complet distrus în timpul luptelor ce avuseseră loc cu oarecare timp în urmă. Rămăseseră doar hornurile caselor în picioare, restul fusese ars, iar puținii copaci care mai erau acolo arătau sfârtecați de schijele obuzelor. Ca prin minune scăpase o fântână cu cumpănă, cum se văd la noi în Bărăgan, cu o apă limpede; lângă ea se aflau două jgheaburi unde colhoznicii își adăpaseră vitele. Nu era însă vreo urmă de oameni sau de animale. Prima grijă după ce ne-am oprit a fost
FRAGMENTE DIN MEMORIILE UNUI OFIŢER DE ARTILERIE de CONSTANTIN ZAVATI în ediţia nr. 1560 din 09 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350333_a_351662]
-
de km fără să întâlnim un sat, o ființă sau măcar un iepure în imensitatea stepei plină de ierburi și scaieți până când, în depărtare, au apărut ruinele unui sat unde se vedeau numai hornurile în ruină și o fântână cu cumpănă. Cu cât ne apropiam mai mult simțeam o schimbare în atmosferă, o nădușeală... Cerul începuse să se întunece, acoperindu-se de nori negri de furtună și vântul, ca o adiere la început, creștea în intensitate. Am ajuns aproape de sat și
FRAGMENTE DIN MEMORIILE UNUI OFIŢER DE ARTILERIE de CONSTANTIN ZAVATI în ediţia nr. 1560 din 09 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350333_a_351662]