1,689 matches
-
ochelarii. Csabi e sleit, hainele abia mai stau pe el, are o privire pierdută. Portocală zbiară ca un apucat În continuare, Îmbujorat, cu boneta pusă pe-o sprînceană. — Ia mai bagă douăj’ de flotări! țipă el. — Pe mă-ta-n cur de bou, se aude de undeva din spate și nimeni, nici măcar caporalul Portocală, nu poate să spună cu siguranță dacă Într-adevăr s-a auzit ceva, deși acesta ia un aer iscoditor, Înțepat. În prima duminică după-amiază, o coadă nesfîrșită
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
li se creează astfel senzația că se deplasează, că sînt În tren spre casă. — Unde-l duce trenu’ pe veteran, cîntă unul din ei. — Acasăăă! țipă celălalt. Un caporal le dă viteză, după cum cer cei doi dinăuntru, trăgîndu-le șuturi În cur. Unui blond pirpiriu care alunecă, transparent, crede el, spre locul de fumat i se aplică scamatoria cu pantalonii. În fața lui se postează rîzÎnd un tip masiv, cu o față uleioasă. — Fii atent, vezi pantalonii ăștia de pe mine...? Acum Închide ochii
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
jos, AZP-ul s-a făcut sul Într-o zonă unde chilotul ar trebui să fie mai blînd. — Drace, nu te doare? — Ce? Știi tu, la spate, nu-ți intră pe-acolo pe undeva...? — Ce? Că-mi intră chiloții-n cur? Nu la spate e problema, În față... coaiele, zice el dînd din șolduri. Se spînzură, continuă cu o mină gravă, de medic celebru prins Într-o dispută profesională. Se spînzură rău de tot. Și Începe să dea și din picioare
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
ciudat, În care apar obiecte care, alăturate, n-au nici un sens și al căror loc e În altă parte. Furia Îmi Îneacă mințile. Tot episodul nu a durat mai mult de un minut și acum am rămas picat Înapoi În cur pe marginea patului. — Nu-mi vine să cred că nu i-am băgat o bucată. Dimineață nu și-ar fi amintit cine dracu’ i-a Învinețit mutra aia de șobolan scîrbos, să-mi bag... — Aha, culcă-te la loc, zice
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
dimineața nelimpezită pe salopeta neagră, ruptă și murdară În timp ce el ne relatează, hlizindu-se din ce În ce mai tare - probabil observînd efectul pe care cuvintele lui Îl au asupra noastră. În mod normal, s-ar găsi cineva să-i tragă un șut În cur, poate niște palme peste scăfîrlia tunsă și să-l trimită la culcare după o noapte petrecută la cazanul centralei. Dar asta nu se Întîmplă. Cumva, știm că are dreptate. Ne lasă munciți de presimțiri și gînduri - știm că ceea ce ne-
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
povestit? Cum au venit cu Securitatea peste gospodarii care n-au vrut să le dea pămîntul, i-au bătut de s-au căcat pe ei, i-au călcat În picioare. Băăă, asta au făcut nenorociții ăștia, futu-le rasa-n cur de javre!... (inginerul mecanic IAS) — Eu vă zic că să mai ascultați și... Doctorul ar vrea totuși să mai spună ceva. Dar vorba Îi e curmată: — Ce zici? Ce să mai ascultăm? Da’ de unde știi tu dom’le atîtea? De ce
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
comentînd povestea. Au scos dintr-un dulap o sticlă de vin și și-au amintit cum arăta directorul cînd a venit În teatru. Un limbric, n-avea cu ce să-și acopere ciolanele alea de nemîncat. Bă, futu-l În cur pe mă-sa, putea să ne spună: Astă seară nu se ține spectacolul, dar veniți și stați dracului aici cu mine, nu să ne mintă și să ne Închidă aici. SÎntem prizonierii unui tîmpit. Măcar să-mi fi pus pe mine
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
niște brasarde tricolore), i se asprește aerul fin și Îi pune să cînte cîntece militare, să salute regulamentar un superior, să numească trei piese din puștile cu aer comprimat de care se țin Încleștați, apoi le promite niște șuturi În cur dacă nu Închid imediat ușa și nu dispar. (Cum să-l legitimați? Nu e suspect, e erou de război, valea! se răstește el cînd ei se arată interesați de persoana mea.) Se vede cum tot drumul pînă la Craiova turuim
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
un ungur, care n- avea nici un cuvînt de spus cînd locotenetul ăsta care era OS și-a dat În petec... un tip uscat, ciolănos, cu o figură spelbă, seamănă un pic cu Stancu... zicea că ungurii, futu-le rasa-n cur, că ce vor acuma că a murit Ceaușescu care-i cumințise? Ce pula mea de drepturi vor? Ăștia vor să ne fure țara, vor scandal, să intre peste ei armata... Mai erau și vreo cîțiva prostovani care se țineau după
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
fără de care un militar serios nu pleacă de-acasă - se vede treaba. Ciudat? Nu. De ce? SÎntem niște oameni de lume, putem să Înțelegem multe, foarte multe lucruri. — Patrana, vezi să nu-l scapi, că-ți iei imediat niște picioare În cur, striga la micuț caporalul Porcescu, dezvelindu-și dinții Într-un rînjet inegal, de mare clasă. Apoi toată unitatea a fost aliniată În marginea trenului, pe un tăpșan de pe care am gonit mai Întîi ciorile și cîinii vagabonzi aciuați pe- acolo
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
mă Întorc din armată complet și pe de-a-ntregul bărbat, fără putința de a-mi vindeca această pasiune neașteptată pentru baterea covoarelor, duminica, și a nevestei, În restul zilelor? Ei... merită o ecranizare viața unui astfel de erou - mîndria bombîndu-i curul și pieptul ca unei gorile de munte? Această mare dezamăgire, așa cum o numește comandantul de baterie, avîndu-l În spinare pe locotenentul Stancu, care se asigură astfel că dezamăgirea nu se schimbă, s-a Întîmplat În urma unor evenimente despre care n-
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
au Început țăranii să fure de pe cîmpuri, că cică așa-i românu’ ’oț. Că cică a citit În nu’ș ce ziar. — Ce să fure? A, că fură irigațiile de pe ogor. Hă-hă-hă! — Ba să le fure, futu-le casa-n cur, că le fură de la Ceaușescu. — Hă-hă-hă! Să ne dea ei pămînu’, să dea la fiecare ce au furat ei În ’49 și ’50. Și nu mai fură nimeni nimic. — Auzi, dom’le, se vede că n-ai trăit la țară
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
fereală, de-a aflat toată lumea! Că se ducea vorba. Povestea tata poveștile ăștilea, ne spunea că ce le face comuniștii la oameni nu face nici dracu’ la păcătoși. Hă-hă-hă! — Păi și-atunci...? Să nu fure? Fu-tu-le casa-n cur... — Auzi mă nepoate, dar ia scoate și tu o țîgare de-aia de-a ta. Ca să nu se cheme că ai căscat ciocu’ degeaba pe-acia. Ofer la toată lumea din pachetul de Gitanes. SÎnt foarte fericiți, savurează tutunul tare cu o
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
e din grupul lor de artiști plastici. La Revoluție, cînd a ieșit toată lumea În stradă, s-a trezit pe lîngă prefectură, apoi În prefectură, pe urmă s-a dus direct la biroul județenei de cultură, unde s-a pus cu curul pe un scaun și a cerut să fie făcut șef. Cică a fost o luptă acolo, pe scaunul ăla de șef la cultură, așa că Paulică a rezistat eroic, nici măcar să se pișe nu s-a dus vreo două zile. PÎnă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Ești sigur? Păi atunci dă-i bătaie. — Măi! Îl auzim că strigă (și, deși vocea lui e pițigăiată și fără virtuți dramatice, e Îndîrjită și răzbate). Ai grijă ce faci la cutia! Viitoru’ lu’ copilu’ meu e la tine la cur, Încheie el cu un accent stricat, unguresc. Se pare că tot episodul a avut mai mulți spectatori decît am crezut noi. Nici nu știm cine rîde și de unde, pentru că se cutremură de rîs pavilioanele, plopii, văzduhul, În timp ce alaiul electoral Înhață
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
afumătură. Asta pentru că după un astfel de festin, seara, În micuțul dormitor din pavilionul de vară, am cunoscut clipe de oroare. Mațele lui Jordache ne-au vorbit limba morții. Lunganul slăbănog din Constanța rînjea tăcut, urmărind ușor amuzat cum faptele curului său otrăvit ne stîrneau o panică oribilă. S-a ales cu o serie de porecle care să reflecte această calitate pe care s-a dovedit că o are: Dr. Mengele, Asasinul tăcut, Îngerul morții, Susurul iadului, Herr Auschwitz, domnul Hiroshima
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
gaia-mațu', și nu ceda niciun sfanț. Fără trei mii nici nu stăm de vorbă! zicea. Poftim! i-am zis după ce mi-am ieșit din papuci, ia-ți nenorociții tăi de bani! Trei mii! Ia-ți-i și băgați-i în cur! i-am zis cu năduf. Iar tu râdeai să te prăpădești... Maică-ta mă fixa c-o privire încruntată... Uite-așa!... Bun, am înțeles, sigur c-am înțeles de ce se uita chiorâș la mine... Nu tre' să vorbești urât în fața
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
în 7 zile Domnule Președinte! În considerația că circonstanțele nu-mi permit de a mai îndelunga prezența mea în România, vă rog, domnule prezident, de a da în primirea fratelai meu, Șerban Eminovici, salariul cuvenit mie pe luna febniarie an cur[ent] în sumă de două sutecincizeci lei, cursul tezaurului, pentru care va adeveri și în condica eliberării onorarelor. Primiți, domnule președinte, asigurarea preaosebitei mele considerațiuni. Mich. Gh. Eminovici 4 [AL. VENTURA] Domnule Prefect, Pe baza anexatei garanții, binevoiți, vă rog
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
Mă salută. îi răspund. Și-l întreb: ce mai faci? Te duci, ori vii, de pe undeva? Vin. De unde? Din pânzele albe. Dar ce-ai făcut acolo? Eu, nu, adică, nu pentru mine. Ci, pentru fecioru-miu, Ghiță. L-a mâncat în cur,într-o zi, pe când trecea pe aici. Adică?! A văzut două mașini de poliție rutieră, lăsate de-a halandala. Deranjau și autobuzele, necăjeau și pe trecători, pe cei care voiau să urce, ori să coboare, din autobuze. Și? Pe ăsta
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
vă dau afară, a țipat nerușinata patroană, cu litera E. Ba, n-ai să ne dai afară, cu nici o litera E. Ba da. Ba nu. Cum, ba nu, dacă eu tai și eu spânzur, aici? Cum, adică? Un șut în cur, din partea mea, va fi, un pas înainte, pe calea progresului social, pentru voi! Așa, s-o țineți minte, și pe asta! O s-o ținem, dacă-i pe-așa! O s-o ținem! O s-o ținem! Și, să mai țineți minte, și
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
așa cum nu-l mai văzuse niciodată de la moartea tatălui lor. Gura îi atârna deschisă, pregătind cuvântul gâscă. Ea îl încurajă să continue, cu mâinile și ochii. —G-g-g-gă găă găoază. Găoază împuțită. Găoază căcat pișat curvă. Sugi o pizdă încinsă în cur. Zâmbi, mândru de el. Ea icni și se retrase, iar lui îi căzu fața. Ea încercă să oprească năvala lacrimilor, îl apucă din nou de braț cu un calm prefăcut și-l îndrumă înapoi spre spital. —E o gâscă, Mark
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
se uită la el de parcă Mark s-ar fi transformat în vârcolac. Ceva s-a infiltrat în mâncarea individului. E așa de bățos mereu, de parc-ar fi tot timpul la înmormântarea cuiva. Pe adevăratul Ruppie îl durea întotdeauna în cur. Știa să se distreze. Adevăratul Ruppie putea sta în camera frigorifică toată ziua, manevrând bucăți de vacă, fără să simtă nimic. Pe tipul ăla nu-l îngheța niciodată nimic. Tipul ăsta e înghețat tot timpul. Toată înscenarea e profund tulburătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
pescuit. —Nu-i mare șpil, frate. Treburi de bază. Poate că fostul Mark te-ar fi învățat să legi niște musculițe și niște somni pitici mortali. Dar azi se lucrează cu momeală comercială. Râme de cauciuc parfumate, care-și târăsc cururile lor puturoase, de false nevertebrate, prin apă până când mușcă un biban mai fraier. Se descurcă oricine. Și copiii mici. Neuropsihiatrii. Cine vrei și cine nu vrei. Locul de pescuit era secret, ca toate locurile de pescuit. Weber fu nevoit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
de apă. Mark fatalist, chicotind ciudat, iar Weber alergând. — Ce te grăbești așa? strigă Mark, pe deasupra șuvoiului bubuitor. Fulgerul sfâșie cerul, urmat de un trosnet atât de puternic, încât Mark căzu la pământ. Rămase acolo, râzând. M-a pus în curul meu literal! Weber ezită între a-l ajuta pe Mark și a-și salva propria piele. Nu făcu nici una, nici alta, ci rămase în mijlocul unui câmp acoperit de iarbă, uitându-se la strădaniile lui Mark de a se ridica în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
oamenilor. Mai întâi, îl dezamăgește pe Doctoraș. Nu-și dă seama exact de ce - e ceva legat de performanța lui mai-puțin-decât-optimă la ultima lor ședință de întrebări și răspunsuri -, dar tipul o taie din oraș de parcă i-ai fi băgat în cur un furtun plin cu albine sălbatice. Abia dacă apucase să-l pună pe fugă pe Doctoraș, că a venit Garda pe capul lui. Un fel de înțelegere pe care o semnase tânărul Mark și, din câte se pare, țara are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]