1,698 matches
-
să combată analfabetismul. Muncitoarele manuale și intelectuale au susținut discuții aprinse referitor la situația economică și socială a femeii prezentată în raportul d-nei Ioana Ralea, dând în același timp asigurări solemne de a lucra cu râvnă pentru refacerea țării, ca să curme specula și sabotajul economic exercitate de reacționari. Femeile din toate categoriile sociale și-au raliat vocile lor la vocea d-nei Mihaela Manase care a combătut legile nedrepte ce pun pe femeie în inferioritate din punct de vedere juridic, cerând reforma
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
laice, adumbrite de „gânduri necăjite”, poezii patriotice și stihuri pentru copii. În 1940, i se anunța volumul de versuri Pe treptele Altarului. Proza, de un tezism ireductibil, reia mereu aceeași schemă, a binelui care învinge răul, fiorul curat al revelației curmând la vreme ispita căderii în prihană. Și în roman, autorul se sprijină pe precepte evanghelice, care ar fi putut să împingă totul într-o zonă de uscăciune, dacă textul nu ar fi primenit de o boare de lirism. Tot așa
BUTNARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285965_a_287294]
-
sustrage întemnițării, morții. Moarte a cărei chemare se numește Umurli, ființă purtând în ea taina crepusculară a neamului. Dar Șefki se întoarce, nu ca să fie însoțit cu Umurli, ci să răscumpere cu viața proprie o altă viață, pe care o curmase fără să vrea. Întoarcere între ai săi și în moarte, închizând cercul. Cu această tramă epică, scrierea, nu tocmai realizată ca roman, se organizează parabolic, cu motive care structurează, într-un paralelism tensionat, câteodată ostentativ și insistent explicitat, un spațiu
BUCUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285907_a_287236]
-
se întâmplă în astfel de situații, șahistul nostru se oprește în dreptul unui adolescent, pare surprins de mutarea făcută de adversar, ezită și se recunoaște învins, spre bucuria asistenței care se grăbește să felicite pe tânărul competitor. Banalitatea acestei scene se curmă brusc atunci când aparatul de filmat coboară lent sub masă, ocazie cu care ne dăm seama că tânărul stă într-un scaun cu rotile, că e paralizat. Mesajul final nu face decât să fructifice excelenta surpriză narativă, printr-un îndemn ce
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
din spusele acesteia. Petru, „politicos”, reia aserțiunea fratelui său: „Oare [Domnul] să fi vorbit În taină unei femei fără ca noi să știm nimic?” Conflictul dintre Petru și Andrei, pe de o parte, și Maria Magdalena, pe de altă parte, este curmat de intervenția fermă, de adevărat gentleman, al lui Levi, care-i amintește lui Petru de irascibilitatea temperamentului său, tăindu-i-o scurt: „Dacă Mântuitorul a făcut-o vrednică [pe Maria Magdalena], cine ești tu ca să o tăgăduiești? Nu e nici o
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
de altul. Matei Însă nu se oprește aici. Tocmai am vorbit despre pecete și destin. Destinul presupune un final, un punct terminus care-i conferă sens, care-l aureolează Întrucâtva. La Matei, pentru prima dată, Iuda apare pocăindu-se, apoi curmându-și singur viața. Fragmentul este puternic și sugestiv. Propun următoarea traducere, cât mai aproape de original: „Atunci, văzând Iuda, cel care L-a predat, că a fost condamnat (katekrithe), fiind cuprins de Îngrijorare/părându-i rău (metameletheis), le-a Înapoiat (estrepsen
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
la fel de vast și de rece ca oceanul care se Întindea În jurul navei și, În tot pustiul acela, ceea ce simțea Milton cel mai acut era realitatea și zumzăitul propriei sale minți. Undeva acolo, dincolo de apă, era glonțul care avea să-i curme viața. Poate că era deja Încărcat În arma japoneză din care urma să fie tras. Poate că era Într-un Încărcător. Avea douăzeci și unu de ani, tenul gras și mărul lui Adam proeminent. Îi trecu prin cap că făcuse o prostie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
e confuzie și haos. E insuportabil să aștepți căderea toporului gâdelui, întrebându-te dacă ești absolvit de greșeli, iertat și liber să-ți continui viața de unde ai lăsat-o sau vei simți în curând tăișul rece al metalului ce va curma șirul gândurilor pe vecie și va pune capăt speranțelor și dorințelor. E insuportabil! Simt acel sentiment de vinovăție acum în cea mai mică măsură și mi se pare de nesuportat. E teribil. Viețile celor la care țin și care m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
am crezut vreodată că am să-l văd. Adio, Govar George. Fals prieten. Adio, zisei într-o șoaptă. Strigătele sale necontrolate și imposibil de înțeles au continuat pe măsură ce era "ajutat" să coboare scările, ele îndepărtându-se din ce în ce mai mult, până când fuseseră curmate de o bufnitură surdă. Sala era încremenită și cufundată în liniște. Luați-i pe cei care au susținut că îl vor urma pe Govar! Să-l urmeze! Nu avem nevoie de cărămizi șubrede! Și să-i anunțați pe cei de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
În mintea mea, Sfetnicii începură să se revolte. "ALLSTON!" "ALLSTON!" "Omoară-l, Împărate!" Nu trebuie să scape! Trădător împuțit!" "MOARTE!" Toți îl vroiau mort. Până și Eterna, pe care o simțeam ca o fărâmă din suflet, mă îndemna să-i curm zilele. Și pentru un moment, aproape că cedasem ispitei. "Liniște!" poruncii în gând. Și liniștea s-a așternut între pereții conștiinței mele. Voi face ce cred de cuviință cu el. Încă îmi este de folos." Dar ceilalți nu înțelegeau și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
ar fi părut rău pentru el și i-aș fi plâns moartea, iar el nu merita lacrimile mele. Nimeni nu ar trebui să moară. De ce trebuie să se sfârșească miracolul vieții atât de macabru și josnic? De ce incertitudinea vieții trebuie curmată de siguranța morții? Am auzit sunetul sec al glonțului care i-a spart tâmpla și zgomotul metalic al pistolului care i-a alunecat din mâna inertă pentru a se lovi de marginea cărării de piatră, izbindu-se și căzând în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
De ce? De ce mă face să mă denaturez? Vreau înapoi! Vreau ca lucrurile să fie așa cum erau acum o săptămână, când nu erau Baroni, nici Sfetnici, nici Cronicarul, nici Eterna, nici moșneagul ăsta... când totul era normal. Totul era limpede! Am curmat mai multe vieți pentru mai puțin. De ce a trebuit să moară? De ce m-ai pus să fac ce am făcut? Vocea mea era aproape plângăreață și se auzea numai în urechile mele, de parcă creierul meu, încărcat cu atâtea lucruri pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
din nou! Din întuneric izbucniră alte sfere roșii ca văpăile iadului. Erau cel puțin patru! Un mârâit nervos se auzi din partea unei perechi de chihlimbar aprins. Cei opt din spate le luară în cătare și doar vocea lui Corvium le curmă intenția de a deschide focul. Stați calm, băieți! Aceștia nu deschiseră focul, dar nici nu lăsară armele mai jos. Văzură cât de rapid se puteau mișca și erau uimiți că Împăratul a putut să pună la pământ o astfel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
pot trage fără a răni pe aliații lor neobișnuiți, înaintau cu precauție și în mod ordonat. Gloanțele rătăcite spulberau bucăți de ciment din pereții laterali. Ultimul venea în fața primului și curând devenea al doilea și tot așa. Susțineau focul și curmau suferința vreunui soldat care se mai agăța cu greu de viață. Gardienii, observând că lupta devenise una de corp la corp, își scoaseră bastoanele Beneru, dar fură surprinși să vadă că acestea se fărâmițau imediat ce atingeau ceva. Materialul din care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Superb! Mai stătu câteva clipe să admire priveliștea. Undeva în stânga se ghicea suprafața unui lac. Așteptă până să treacă de el și se înapoie în vagon. Era tot noapte, iar ceilalți nu se treziră. Nici nu aveau motiv să-și curme somnul. Și așa nu aveau ce face... Următoarea zi a fost destul de plictisitoare. Trenul era pe pilot automat și mergea pe propria lui linie, deci nu avea semafoare la care trebuiau să aștepte sau gări în care să oprească. Au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
mai avem mult? întrebă Soliteraj după vreun sfert de oră. Or fi mantiile astea din Leverif, și or fi ele căptușite cu tot felul de minuni, dar mie îmi îngheață oasele! Așa-i, zise Cosmin. Și mie... Vorbele îi fură curmate de o bubuitură care se propagă în aerul nemișcat și rece al pădurii. Surprinși, se aruncă fiecare în spatele unui trunchi de copac. Dulăii stăteau lipiți de pământ, ca și cum ar fi așteptat o pradă inocentă să treacă pe acolo. Ceilalți își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
înfundat. Corvium se apucă instinctiv de numărat. 1... Focul rapid se opri! Nimeni nu mai trăgea. Zgomotul și zarva muriră și locul lor îl cedară liniștii nepământene. Clipele deveneau secunde. 2... Un țipăt de durere se auzi din apropiere! Fu curmat un moment mai târziu. Apoi un altul izbucni și avu aceeași soartă. Secundele deveneau minute. 3... S-a auzit o încleștare de arme și imediat un strigăt scurt de agonie. În scurta liniște așternută s-a propagat clinchetul unei arme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
dau peste nas cu salariul care-l primesc de la Măria Ta, se vaită șeful cancelariei. Aproape îi dau lacrimile. — Cum să mă iau în piept cu ei? — Salariul acesta, replică iute Augustus, am hotărât să li-l dau pentru a curma prostul obicei al anumitor trepăduși și antreprenori de pe lângă tezaurul public de a le procura înalților ma gistrați toate cele la care sunt îndrituiți prin funcția pe care o dețin. Concentrat, Iulius Ianuarius apucă un papirus și începe să-l ruleze
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
pe neașteptate Augustus. — Douăzeci și șapte, Luminăția Ta, bâiguie surprins secretarul. — Ar fi cazul să ne gândim să i facem un rost pe lume, nu crezi? Ianuarius se tulbură de tot. — Lucrează împreună cu mine..., murmură cu glas sugrumat. Știu, îi curmă vorba Augustus. Continuă sec: — Să întocmească o cerere prin care solicită acordarea ti t lului de cavaler! Bănuiește că va urma o izbucnire de bucurie din partea bă trâ nului tată, așa că adaugă cu demnitatea și rezerva corespunzătoare: — A depășit vârsta
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cu ochii o-nghițea, Puternicele brațe spre dânsa întindea Și-n nesimțire cade pe-a jilțului său spată. Își simte gîtu-atuncea cuprins de brațe reci, Pe pieptul gol el simte un lung sărut de ghiață, Părea un junghiu că-i curmă suflare și vieață... Din ce în ce mai vie o simte-n a lui brațe Și știe că de-acuma a lui rămîne-n veci. Și sufletul ei dulce din ce în ce-i mai cald... Pe ea o ține-acuma, ce fu a morții
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
-ți mulțumesc Că tu mi-ai dat în lume norocul să trăiesc. Să cer a tale daruri, genunchi și frunte nu plec, Spre ură și blestemuri aș vrea să te înduplec, Să simt că de suflarea-ți suflarea mea se curmă Și-n stingerea eternă dispar fără de urmă! {EminescuOpI 117} ATÎT DE FRAGEDĂ... Atât de fragedă, te-asameni Cu floarea albă de cireș, Și ca un înger dintre oameni În calea vieții mele ieși. Abia atingi covorul moale, Mătasa sună sub picior
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
meu pe sân, Iubito, să se culce Sub raza ochiului senin Și negrăit de dulce; Cu farmecul luminii reci Gândirile străbate-mi, Revarsă liniște de veci Pe noaptea mea de patimi. Și de asupra mea rămâi Durerea mea de-o curmă, Căci ești iubirea mea de-ntîi Și visul meu din urmă". Hyperion vedea de sus Uimirea-n a lor față; Abia un braț pe gât i-a pus Și ea l-a prins în brațe... Miroase florile-argintii Și cad, o dulce
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
învățat Sorina poezia asta așa de frumoasă, așa de lungă și de grea?” El credea că toate poeziile pe care le cunoaște surioara lui le știe și el. Dar de versurile astea habar n-a avut. Întrebările lui Sorin sunt curmate de glasul catifelat și cald al fetiței. Sticlea în ochii umezi ceva nelămurit, Știam că va muri și c-o s-o doară. Mi se părea că retrăiesc un mit Cu fata prefăcută-n căprioară”... E tare lungă această poezie. Și
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
din văi priveau mirați cum se ridică zi de zi aceste piscuri prea mărețe. Numai că în ziua în care își schimbă codrul fața verde, numai ce trăsni în pereții muntelui, nori de zloată și de gheață s-au prăbușit curmând orice viață pe tot cuprinsul muntelui. Și peste ceasuri, când mândrul soare și vânturile limpeziră hăul, cu-n stânjen se săltase Ceahlăul... Legenda Pietrelor Detunate (folclor) Oamenii de prin partea locului spun că Detunatele ar fi fost, la început, o
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
pedant. Ce-i pasă unui sinucigaș de felul cum îi stă mustața? Și bărbieritul, lavanda...? Or fi pur și simplu ticuri involuntare? Obișnuințe de zi cu zi? Dar tocmai ele revoltă până la disperare astfel de oameni, făcându-i să le curme cu un gest definitiv. Oare chiar nu mă vede sau mă ignoră? Și apoi, nu l-am văzut dormind nici o clipă de când am intrat în această încăpere. Și sunt câteva luni de atunci! oare câte or fi? Nu mi-am
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]