1,641 matches
-
el se întoarce spre arbust. Deci... ție nu ți se pare ridicol ? adaug disperată, încercând să-l ghidez spre un răspuns corect. — Ba da, sigur că da. Mă privește în sfârșit drept în ochi, și pe fruntea bronzată ii apar cute de încruntare. Oricum tu nu vrei să te implici într-o altă relație, cel puțin deocamdată. Nu atât de curând după ce-ai trecut prin ce-ai trecut. Îl privesc fără să înțeleg. Ce naiba... A, da. Relația mea cu probleme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
dai un dineu elegant și o ceașcă goală de cafea. — Ai cumva idee ce se întâmplă, Samantha ? spune. Pare cam agitație peste drum. — Da ? spun. N-am... observat. — Pare un fel de miting de protest. Pe frunte îi apare o cută de îngrijorare. Sper că n-or să fie și mâine aici. Protestatarii sunt atât de egoiști... Îi cade privirea pe blatul de bucătărie. N-ai terminat moussele încă ? Zău așa, Samantha ! Ce-ai făcut tot timpul ăsta ? — Îhm... nimic, zic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
savant aeronautic de elită ? Un agent guvernamental secret ? — Poftim ? Nathaniel îmi aruncă o privire interogativă, dar nu reușesc să-i zâmbesc. — Nathaniel... Amuțesc, incapabilă să mai continui. Nathaniel se uită de la unul la altul și pe frunte îi apare o cută de neliniște, ce se adâncește tot mai tare. — Ce se întâmplă ? spune în cele din urmă. În viața mea n-am povestit ceva atât de dezlânat cum îi povestesc lui Nathaniel. Mă bâlbâi, bâigui, mă repet și reiau în buclă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
În blugi și o bluză veche de flanelă și privește pe geam. În momentul În care se Întoarce să răspundă, Îi zăresc preț de o fracțiune de secundă ochii negri și barba de cîteva zile; pe frunte are Întipărite cîteva cute de Încruntare. Nu, mulțumesc. Doar un brandy. Mersi. Are vocea aspră și accent american. Tocmai vreau să-l Întreb politicoasă de unde e, cînd Îmi Întoarce spatele și Începe să privească din nou pe fereastră. Ceea ce nu mă deranjează deloc, fiindcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Poftim ? Americanul de lîngă mine mă privește, cu chipul Încordat și livid. Am zis asta cu voce tare ? — O să murim. Mă uit lung la el. Ar putea fi ultima persoană pe care o voi vedea Înainte de a muri. Îi privesc cutele fine din jurul ochilor Întunecați, bărbia puternică, cu barbă de cîteva zile. Avionul cade din nou În picaj și, fără să vreau, scot un țipăt. — Nu cred c-o să murim, spune tipul. Dar și el se ține cît poate de strîns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
pomenit niciodată nimic de CV-ul meu, dacă aș fi știut cine sînteți ! A fost o... cursă ! Știți, dacă asta ar fi o sală de judecată, judecătorul v-ar da pur și simplu afară. Nici măcar nu v-ar... — CV-ul ? Cutele de pe fruntea lui Jack Harper dispar. A ! Nota zece de pe CV. Mă scrutează cu privirea. Nota zece falsificată, ca să fiu mai exact. În momentul În care Îl aud rostind cu voce tare aceste cuvinte, mă blochez. Simt că sînt roșie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
de mango, spune Aidan. — Și un pandișpan cu ciocolată, zic. Pentru... colega mea. Aidan ia pandișpanul și Îl bagă Într-o pungă. — Știi, colega aia a ta ar cam trebui să se gîndească un pic la glicemia ei, spune, cu cute de Îngrijorare pe frunte. Ăsta e al cîtelea ? Al patrulea pandișpan pe săptămîna asta ? — Știu, zic cît pot de sinceră. O să-i spun. Mersi, Aidan. — Pentru puțin ! spune Aidan. Și nu uita : unu-doi-răsucire ! — Unu-doi-răsucire ! repet cu Însuflețire. Am să țin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
ar putea cumva să fie... un centru de Îngrijire a bătrînilor ? — A ! zice, total surprinsă. Îhm... — Ia gîndește-te un pic. Nu cumva toți cei care vin acolo sînt... așa, mai În vîrstă ? — Dumnezeule, spune Încet și pe frunte Îi apar cute de concentrare. Acum că spui tu, cred că da, așa e, toată lumea e destul de ... avansată În vîrstă. Dar, sincer, Emma, ar trebui să vii și tu. I se luminează iar fața. Ne distrăm extraordinar ! — Adică Încă te mai duci acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
cinism. — Lissy... ridic privirea. Adevărul e că oamenii ca el nu ajung acolo sus În vîrf fără să fie de-a dreptul nemiloși, și fără să calce pe cadavre. Pur și simplu nu se poate. — Nu ? Lissy mă fixează, cu cute de Îngrijorare pe frunte. Poate că ai dreptate. Doamne, ce deprimant. — Emma, tu ești ? aud un glas sfredelitor, și Jemima apare Îm balcon Într-un halat alb, cu o mască pe față și ochii mijiți furios. Așa deci ! Don’șoara-eu-nu-Împrumut-niciodată-haine-de-la-tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
nu știi. MACABEUS: Pe fața mea nu se vede nimic. Nimeni n-a văzut nimic niciodată pe fața mea. PARASCHIV: Se vede ceva urât de tot pe fața ta. MACABEUS: Ce se vede pe fața mea? PARASCHIV: Se vede o cută grasă de sudoare. MACABEUS: Așa e. Asud în timpul somnului. Și ce dacă asud în timpul somnului? Visez mult. PARASCHIV: Nu cred că visezi ceva. Nu visezi nimic. Vrei să visezi dar nu apuci să visezi. MACABEUS: Am visat chiar adineaori. Îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
la etajul întâi. Tocmai se mutaseră. Când mi-am spus numele, pentru el n-a însemnat nimic, în schimb a însemnat ceva pentru mama lui. Epstein era tânăr, proaspăt ieșit din facultatea de medicină. Mama lui era bătrână - brăzdată de cute adânci, greoaie, înceată, de-o tristă și amară vigilență. — E un nume foarte cunoscut, a zis ea. Probabil că știți lucrul ăsta. — Poftim? am spus eu. — Nu cunoașteți pe nimeni altcineva cu numele Howard W. Campbell, Jr.? întrebă ea. — Bănuiesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
de umflătură cu lichid. Am încercat s-o storc. La început a ieșit puțină apă. Când am înfipt unghiile în carne cu ceva mai multă putere, din umflătură a țâșnit durere și o budincă albă, care s-a sleit printre cutele pielii. M-am șters de mâneca hainei. Ciorba a fost bună, deși cam grasă. I-am spus să o facă mai nesățioasă, dar văd că nu mă ascultă. M-am uitat vreme îndelungată la blidul în care se răsuceau fragmente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
ridicați, dar ei nu sunt ridicați de felul lor, ci din cauza hopurilor peste care trece motocicleta. De altfel, faptul că e în viteză se vede cel mai bine în cazul părului umflat. Îmi place să desenez fiecare fir și fiecare cută a hainelor, chiar dacă pierd uneori și o oră întreagă. Scrijelitul mă relaxează. Mă gândesc că aș fi putut foarte bine să iau dicționarul din raft și să reîncep să caut cuvinte haioase, dar adevărul e că odată ce te pomenești cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
întâmplă. Timp de câteva clipe, urmărind atent mâna bătrânului alunecându-i pe trup, Magda mi-a părut mai grasă decât mi-o închipuiam. În lumina palidă a unui felinar, vedeam cum degetele acoperite cu bube și păr se afundă în cutele puloverului ei mulat, cum sapă șanțuri moi în carnea șoldurilor și-i modelează coapsa, care parcă era o bucată de lut. M-am așteptat ca Magda să înceapă scandalul și am făcut din prudență un pas mai în spate, lipindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
am uitat - și de câte ori avea ocazia se juca cu băieții din borcan, cum îi numea. Îi scotea, îi înșira, îi număra și-i contempla. Așa coleg mi-au dat. Mă uitam la el cum stă sprijinit în cot și face cute în cearceaf ca să varieze traseul cărăbușilor, și mă gândeam că e poponar, pervers sau poate chiar criminal. Avea zâmbetul eternei bunătăți și ochii mari, de copil. Și nu arăta ca un copil oarecare, ci era copilul ideal, și nu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
alt mesaj pe robot în care-mi ziceai că întâlnirea a fost anulată, așa că n-am venit decât la repetiție, ca de obicei. Pe bune, hotărăște-te odată! Înfășurată într-o haină lungă, de culoare deschisă, cu capul ițindu-se printre cutele puloverului ei pe gât, asortat cu haina, asemenea unei flori din caliciu, Violet afișa semețeai unei regine. Stătea pe loc, cu mâinile în buzunare, fixându-l încă cu ochii săi imenși și violeți pe săracul Matthew. — Dar nu te-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
el odată ajuns pe palierul unde se afla ușa deschisă a camerei directorului de scenă. Verifici recuzita? —Beau o cafea într-un moment de liniște și pace. Ben rânji cu gura până la urechi. Avea un zâmbet frumos, încadrat de două cute ale obrajilor, și cu ochii mijiți în spatele ochelarilor. — E ciudat acum, nu? Luminile sunt aprinse, dar nu e nimeni acasă. —Și eu mă gândeam tot la Marie Celeste, încuviințai eu. Cei din echipă începură să se întoarcă în culise. Louise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
ar fi în elementul ei. Ben pufni. Nu se lasă bătrâna Margery dusă de aici. O să plece numai cu picioarele înainte. Aoleu! Se uită la mine, cu un zâmbet până la urechi. Nu era vorba numai de laba gâștei sau de cutele din jurul gurii; era un rânjet care se întindea pe toată fața. Avea unul dintre cele mai molipsitoare zâmbete pe care le văzusem vreodată. — Nici c-o puteam zice mai bine, nu? S-au cărat deja destule cadavre cu targa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
la apel, Bill apăru imediat. Se îngrășase în timpul repetițiilor și avea o paloare osânzoasă mai accentuată decât de obicei, cu pielea de un alb murdar, asemenea slăninei crude de miel. Partea din față a pantalonilor îi era brăzdată de nenumărate cute, adânci ca niște canioane, iar cămașa era foarte strâmtă și-i țipa pe burtoi. Cu colțul ochiului, l-am zărit pe Hugo cum își privește cu mulțumire de sine propriul abdomen plat. Fusese la sală în acea după-amiază pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
-l poată elibera de următoarele câteva ore! Intrară În antreul pavat cu marmură și, imediat, un director adjunct Îmbrăcat În smoching veni din recepție și-l salută pe nume. — Dottor Brunetti. Signora - asta cu o plecăciune care-i produse o cută perfect orizontală În brâul roșu. Suntem onorați să vă avem aici. Prietenii vă așteaptă În restaurant. Cu o fluturare din mână la fel de grațioasă ca plecăciunea, arătă spre dreapta, spre singurul lift de acolo care stătea deschis și-i aștepta. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
mai mult decât o pupăceală. Chipul lui Alice s-a luminat datorită amintirilor. Jake stătuse întins pe iarbă și o privise în timp ce ea se îmbrăcase în repetate rânduri. Apoi, tocmai când Alice își încheia ultimul nasture și-și netezea ultima cută a costumului, Jake o trăsese de fiecare dată din nou în jos, sărutând-o până când îi ștergea rujul și ridicându-i fusta. Noapte newyorkeză după noapte newyorkeză, Alice a retrăit întâlnirea lor. Din când în când, pe parcursul zilelor, cuvintele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
nou cutia pe raft. Câteva beri îi făcură cu ochiul, dar le trată cu indiferență suverană. Cel puțin deocamdată, acum nu simt nicidecum nevoia să o iau de la capăt. Pătrunse în sufragerie și observă imediat laptopul, iar amintirile ieșiră din cutele memoriei, făcându-i gura pungă. Dinții i se strepeziră instantaneu, ca și cum ar fi ronțăit kilograme de lămâi. Un iepure fricos, cu urechile pleoștite, scos din jobenul uriaș, aruncat către cupola circului, în rostogolire amețitoare, un magician - de unde naiba a mai
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
răsuflarea fierbinte. O clipă, doar zăbovi peste ochii lui lumina ochilor ei întunecați și obosiți, fără s-o cunoască. Ea trecu mai departe, dreaptă, fără să întoarcă capul. Într-o fulgerare a ținerii de minte, sub zâmbetul înghețat, după o cută a buzelor, recunoscu gura pe care o sărutase mai demult. Nădușit de sudoare, își întinse brațele spre ea strigând: ”- Așteaptă-mă!... Așteaptă-mă!... ” Sângele îi vâjâia în urechi... creierul său istovit, cu încăpățânare, repeta... ”Așteaptămă... Așteaptă-mă! ”. Si, agățat cu
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
ei atât de muzicală... Vasilica era cea dintâi femeie inteligentă pe care o întâlnise până când a cunoscut-o. -A fost inteligentă din cap până în tălpi!.. murmură el ștergându-și lacrimile cu dosul palmelor. însăși frumusețea ei, gesturile, mișcările, trăsăturile ei, cutele buzelor ei, voiciunea ochilor ei cu fir de aur... erau reflexul inteligenței ei. întreg trupul îi era modelat de inteligență. -Da, a fost inteligentă din cap până în tălpi!.. repetă el. Lumea era plină de zâmbetul ei, de entuziasmul ei... Putea
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
atâtea să-i spună! Când au ieșit din biserică, soarele se ascunsese în norii care apăruseră pe cer. Cimitirul era aproape și cât ținu slujba, nu a plouat. Înainte de a fi introdus în groapă, chipul lui George se schimbă; o cută adâncă îi apăru între cele două sprîncene și o tristețe îi cuprinse toată fața; de asemenea i se schimbă și culoarea, în vinețiu. Frusina se apropie de el și îl sărută, luîndu-și adio de la el, șoptindu-i la ureche, printre
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]